Tag: psihologie

Olguţa Luncaşu Trifan: Comunicare – Psihologie – Manipulare – Informare – Formare – Dezinformare!

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

OlgutaTrifan1Care ar trebui să fie influenţa şi rolul Revistelor în viaţa societăţii?

Într-o lume în care zilnic se tipăresc reviste în zeci de mii de exemplare vizând o multitudine de domenii, fiecare având grupuri ţintă de cititori ori categorii sociale, dar fiind…comercializate laolaltă, ne întrebăm din ce în ce mai mult: Care este influenţa şi rolul acestor reviste în viaţa societăţii, în formarea acesteia? Ce impact pot avea toate acestea asupra psihicului uman? Pozitiv ori negativ? Care sunt interesele? Care este direcţia? Conştientizăm efectele? Ni le asumăm? Cine verifică impactul publicaţiilor asupra unei societăţi din ce în ce mai bolnave, contaminată cu virusul distructiv al dezmăţului, al pornografiei, al unei lumi în care violenţa, drogurile, crima, sunt din ce în ce mai prezente, dar şi agresiv mediatizate? Continue reading “Olguţa Luncaşu Trifan: Comunicare – Psihologie – Manipulare – Informare – Formare – Dezinformare!” →

Teofil Gavril – CONSILIEREA CREȘTINĂ

On By GeorgeIn Christian Perspective1 Comment

Consiliereby Teofil Gavril

Aseară am avut o discuţie sumară cu un bun amic, după înregistrarea unei emisiuni împreună, despre modul în care cei ce fac consiliere creştină au în plus la dispoziţie un avantaj major faţă da alte abordări terapeutice. Acest avantaj, indispensabil cred eu, e Duhul Sfânt. Desigur,  cei care abordează psihologia din punct de vedere umanist vor putea să fie ironici la o semenea afirmaţie şi să o considere o dovadă de slabă pregătire în psihologie. În realitate, în sutele de cazuri consiliate, am experimentat evidenta călăuzirea şi putere a Duhului Sfânt şi am văzut lucrarea Sa în mine şi în clienţii mei. Continue reading “Teofil Gavril – CONSILIEREA CREȘTINĂ” →

SFATURI PARENTALE PENTRU COPIII MÂNIATI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

 

 

 Alianta Famiilor din Romania

Mânia la copii, ca si la adulti, e inevitabila si normala si chiar necesara pentru dezvoltarea lor armonioasa

Prin mânie copilul isi exprima nevoile, cauta sa-si controleze sau sa-si stapâneasca mediul, incearca sa devina independent.

Anormal insa este modul in care reactionam si noi si ei când ne mâniem. De ce se mânie copiii? Pâna la ce punct e mânia lor justificata si cind devine periculoasa? Cum trebuie sa reactionam noi la mânia lor si care sunt pasii concreti pe care trebuie sa-i facem sa le aplanam mânia? Acestui subiect foarte important dedicam comentariul de fond al editiei de astazi dându-va sugestii pragmatice de relationare la copiii infuriati. A fost prelucrat pentru noi de Manuela Grindei, voluntar AFR Iasi, pe baza unui material mai vast pregatit de organizatia americana crestina pro-familia Focus on the Family. Ii multumim. Textul integral in engleza al materialului il aflati aici: http://www.focusonthefamily.com/parenting/your_childs_emotions/when_children_become_angry.aspx?p=1&series=1

Când copiii se infurie : Furia la infanti si la bebelusi  

Furia la copiii foarte mici este frecvent cauzata de neasigurarea nevoilor de baza. Astfel, daca bebelusul este flâmand, izolat, daca temperatura mediului ambiant este prea ridicata/scazuta, daca are dureri de stomac sau scutecele murdare sau vrea pur si simplu sa fie tinut in brate, atunci isi va exprima furia. Ramâneti calmi, cu o atitudine pozitiva si tineti cont ca el nu poate inca sa-si controleze sentimentele. De la 18 luni la 4 ani este normal ca micutul sa inceapa sa-si exercite independenta, asa ca vor aparea momente când se va infuria. Copilul ii vede pe cei din jur facând lucruri pe care el nu are voie sa le faca, ceea ce, cumulat cu aptitudinile sale verbale limitate, ii provoaca frustrari. De aceea, in loc sa considerati furia copilului drept ceva negativ sau sa o luati personal, priviti-o ca pe un semn al cresterii acestuia, un lucru normal si nu din vina voastra. Dr. Paul  spune ca parintii simt deseori consternare la manifestarile furiei copilului si incearca sa rezolve problema imediat. Asteptarile nerealiste de la ei insisi le pot cauza panica si auto-condamnare, ei simtind furia copilului ca pe un esec personal.

Pentru a contracara aceste situatii, creati un mediu satisfacator pentru nivelurile de curiozitate si de energie ale copilului. Aceasta poate implica alergatul afara, vizitarea unei gradini zoologice, mersul la sala, jucarii disponibile inclusiv in timpul calatoriilor, o “geanta a linistii” cu creioane, snacksuri sau jucaria de plus favorita. De asemenea, incercati sa fiti un parinte implicat, insotiti-l in cautarile lui. Daca in ciuda acestor masuri copilul este tot furios, aveti mai multe alternative:

·        Indepartati orice sursa de pericol fizic pentru copil

·        Creati-i un loc special unde sa se linisteasca si stati cu el pâna se calmeaza, daca nu e suparat pe voi

·        Incercati sa intelegeti ce ii declanseaza furia, daca e ceva legat de mediu, personalitatea sa sau alti copii

·        Rugati-va pentru el.

 Descoperirea durerii din spatele furiei copilului

Multa lume crede ca pe copii nimic nu-i deranjeaza pe termen lung. Totusi, furia este un semn care arata contrariul, pentru ca reprezinta un raspuns la durere. De aceea, nu ignorati sau minimizati furia copilului vostru. Pentru a gestiona corect situatia, aveti in vedere urmatoarele lucruri:

(1) cercetati daca exista factori biologici care sa-i provoace furia (alergii, dificultati de invatare, probleme de dezvoltare) si cereti sprijinul unui medic pentru un diagnostic corect;

(2) stresul cauzat de mediul in care traieste copilul poate fi un alt motiv al acceselor lui de furie – cauze frecvente: asteptarile prea mari fata de performantele copilului la scoala sau acasa, mutatul in alta zona, divortul parintilor, pierderea unei fiinte dragi (prieten apropiat, ruda sau a unui animal de companie);

(3) Intrebati-va când isi exprima furia copilul. In timpul de joaca? Dupa ce se trezeste? Când este in apropierea unei anumite persoane? La un moment special al zilei? De când s-a petrecut un anumit eveniment familial?

Retineti ca furia este un sentiment uman natural, desi multi crestini au falsa impresie ca furia este un pacat. Daca ii spuneti copilului ca nu are voie sa simta furie, atunci el va deveni un adult cu probleme emotionale, coplesit de vinovatie, care nu stie sa-si accepte sentimentele si sa rezolve situatia. Este absolut normal sa te infurii uneori, insa trebuie sa stii cum sa-ti gestionezi corect mânia. Puteti sa il invatati sa se retraga intr-un loc special atunci cand e furios sau sa ii puneti in dormitor un sac de box pentru momentele de suparare. Faceti-va timp sa vorbiti cu el fara a-l invinui si rugati-va pentru el. Mai presus de toate, nu uitati ca un copil este o persoana cu emotii adevarate, asemenea voua. Daca in ciuda eforturilor voastre copilul ramâne furios, solicitati ajutor profesional din partea scolii sau de la un psiholog profesionist.

Furia la copii intre 8-12 ani

Pe masura ce copilul se dezvolta intelectual si emotional, veti dori sa-i acordati mai multa responsabilitate, pentru a ajunge un adult responsabil.. De exemplu, daca acesta vrea sa-si cumpere din banii lui o jucarie si stiti ca nu e o idee buna, lasati-l sa faca ce doreste si sa infrunte apoi consecintele alegerii gresite. Dr. Kevin Leman numeste aceasta “reality discipline”, pentru ca realitatea si nu voi il va disciplina. Aceasta metoda functioneaza in particular pentru copiii incapatânati si cu o vointa puternica. Desigur ca nu puteti spune da la orice, dar puteti incerca sa nu spuneti nu numai de dragul de a spune nu si sa ii spuneti da frecvent. De asemenea, este absolut necesar sa vorbiti cu micutul când acesta nu e suparat si sa-l invatati cum sa-si gestioneze furia intr-un mod constructiv. Spuneti-i ca, fiind mare acuma, isi poate asuma mai multa responsabilitati si ca nu-i puteti fi mereu alaturi. Subliniati ca e normal sa se infurie uneori, insa modul in care reactioneaza e esential, putând sa-l ajute sau sa-i dauneze.

Va recomand o tehnica eficienta pentru aceste discutii. Este important sa o folositi la scurt timp de la episodul de furie, pentru ca s-ar putea sa nu mai tina minte mai târziu ce s-a intâmplat.

Intrebati-l cum s-a simtit fizic si emotional, de ce s-a suparat, cum a raspuns, ce rezultat a avut si cum va raspunde data viitoare. In timp, va ajunge sa vada legatura dintre actiunile sale si rezultat si sa-si dea seama ca e responsabilitatea lui cum raspunde la asemenea situatii. Discutati de asemenea si de raspunsurile inadecvate, gen lovitul, injuriile sau scuipatul. Multi copii sunt foarte sinceri când e vorba de ce e bine si ce e rau atunci când nu sunt amenintati.

Dupa ce ati facut o lista cu ce nu e un raspuns acceptabil la mânie, creati o alta lista cu ce va face când se comporta necorespunzator. Se va izola intr-un loc special, va sta in camera lui sau ii va da o jucarie draga unui prieten? Oferiti-i si alternative sanatoase la a-si exprima furia, precum tipatul afara pâna se linisteste, lovitul unui sac de box in camera lui sau desenatul unei imagini cu sentimentele sale când e mânios. Odata acest plan terminat, cu acordul ambelor parti, semnati-l amandoi si postati-l intr-un loc vizibil pentru referinte viitoare. Copilul nu va putea spune astfel ca nu a luat parte la procesul de decizie si va fi direct responsabil de raspunsurile sale. Orice-ar fi, ramâneti calm, asta ii va arata micutului ca sunteti de partea lui si ca incercati sa gasiti impreuna o solutie de gestionare eficienta a furiei.

 

Furia la adolescenti

Cum ne putem da seama daca adolescentul nostru este intr-o stare patologica de furie? Dr. Tim Murphy ne raspunde ca daca parintii se simt intrati intr-un cerc vicios al tipetelor si amenintarilor pentru a obtine ce-si doresc de la copiii lor si pentru a redobandi linistea in casa, atunci exista o problema. In plus, atunci când parintii se simt coplesiti de accesele de furie ale copiilor, iar mânia a devenit pentru acestia un mod de viata, e semn clar ca adolescentul are probleme de gestionare a furiei.

Exemplul oferit de parinti este esential. Daca acestia si-au exprimat furia in mod necorespunzator in comunicarea cu adolescentul de pâna atunci,  atunci probabil ca acesta ii va imita si nu le va arata respectul cuvenit daca acestia incearca sa discute calm cu el. In acest caz, trebuie sa persistati in schimbarea obiceiurilor rele, intrucât nu sunt usor de schimbat formele de relationare stabilite anterior in familie. 

In plus, desi majoritatea parintilor au cele mai bune intentii fata de copii,  s-ar putea sa fi existat momente cand nu i-au tratat pe acestia cu respectul cuvenit sau au fost nedrepti cu ei. Urmarea este aparitia furiei la copii. Ati facut vreodata fara sa vreti copilul sa se simta nedorit, controlat, manipulat sau ignorat? V-ati tinut promisiunile, ati fost realist in asteptari si ati evitat intimidarea, hartuirea sau comparatiile intre copii? Ati incercat sa-i ascultati si sa nu va folositi de ei pentru realizarea propriilor scopuri? Chiar daca ati contribuit la frustrarile copilului, nu va pierdeti speranta si credinta in Dumnezeu, ocrotitorul tuturor familiilor, si pastrati posibilitatea de comunicare cu el. 

Daca, in ciuda eforturilor voastre, adolescentul nu-si corecteaza comportamentul, tratati situatia cu fermitate. Michelle Borba, doctor in pedagogie, ii indeamna pe parinti sa transmita fara echivoc ca exprimarea necorespunzatoare a furiei prin tipete sau atacuri verbale la adresa celorlalti nu va fi tolerata. De asemenea, e necesar sa stabiliti pedepse pentru incalcarile regulilor si sa le aplicati, ramânând consistent in atitudinea luata. Rezultatul va fi un tânar care se poate controla si poate iubi pe altii, avand baze solide pentru a intemeia relatii sanatoase si satisfacatoare.

8 modalitati eficiente pentru a potoli furia copiilor  

Simpla pedepsire a comportamentului asociat furiei nu este suficienta, copilul trebuind sa invete din chiar exemplul parintilor cum sa-si gestioneze corect mânia. Câteva metode foarte eficiente:

(1) Modelati managementul furiei: “Mama se simte foarte furioasa acuma, asa ca ma voi retrage pentru a-mi redobandi stapânirea de sine.”

(2) Aratati respect copiilor: nu ii insultati si nu recurgeti la violenta fizica.

(3) Dati-le cuvinte sa-si exprime furia: “Stiu ca esti dezamagita sau trista sau frustrata…”

(4) Identificati-va cu durerea lor: “Imi amintesc de mine când nu am putut merge la o petrecere…”

(5) Stabiliti limite pozitive: in loc de “Nu arunca papusa!”, spuneti “Dupa ce asezi papusa pe birou, putem merge la masa.” (6) Redirectionati eliberarile de energie care insotesc furia: incurajati-va copiii sa faca sport, sa picteze etc.

(7) Evitati lupta pentru putere cu copilul: toata lumea pierde in aceste situatii. Daca scopul dvs. este sa controlati, il veti invata sa-i controleze pe altii.

(8) Oferiti-i o perioada in care sa se calmeze: cititi impreuna o carte sau faceti o plimbare, apoi discutati calm despre ce s-a intâmplat si faceti un plan pentru data viitoare. 

APRECIERI VOLUNTARILOR NOSTRI:

Multumim tuturor voluntarilor nostri care s-au implicat in pregatirea materialelor noastre din vara aceasta. Specificam “in vara aceasta” deoarece majoritatea dintre ei sunt tineri studenti. Le multumim pentru ca si pe parcursul vacantei de vara si-au gasit timp sa contribuie la pregatirea materialelor noastre. Ei ajuta la depistarea materialelor de interes comun, traducerea lor, sau prelucrarea materialelor mai lungi intr-o forma viabila pentru cititorii nostri si contextul romanesc. Le dorim o vacanta placuta in continuare! 

HOMOSEXUALII PIERD IN AUSTRALIA – BIG TIME!

Va anuntasem cu doua saptamini in urma ca homosexualii australieni incearca, de la alegerile australiene din toamna anului trecut, sa-si obtina “dreptul” la casatorii unisex. Guvernul australian a initiat consultari cu grupuri civice si religioase din Australia pentru a simti pulsul societatii asupra acestui subiect. Data limita pentru prezentarea pozitiilor diverselor grupuri a fost 24 august cind a avut loc in parlamentul australian si o dezbatere privind oportunitatea legiferarii casatoriilor homosexuale. Din 150 de membri ai Camerei Deputatilor (House of Representatives) doar 31 s-au declarat pentru, restul impotriva. Din multele comentarii asupra acestui eveniment vi-l dam pe acesta: http://www.starobserver.com.au/news/2011/08/24/mps-begin-reporting-back-to-parliament/60049 

Cum de? Sa fie oare Australia un punct de turnura in eforturile homosexualilor de a dobindi un “drept” la casatorii intre persoane de acelasi sex? Australia e o societate mult mai secularizata si libertina decit Romania si mult mai apropiata de Marea Britanie in aceste privinte. Trendurile si stilurile de viata care apar la Londra sunt duplicate la scurt timp in Melbourne si Sidney. Cum de nu casatoriile homosexuale? Cum de Australia le respinge pe cind Argentina traditionala si catolica le-a legalizat anul trecut? Credem ca raspunsul se afla in sensitivitatea de care clasa politica australiana a dat dovada privind acest subiect atit de crucial si fundamental pentru societate. Spre deosebire de socialistii argentinieni care sunt doar o curea de transmisie a ideologiei si politicii socialistilor si stangii pagine si seculare europene in Argentina, clasa politica australiana a inteles necesitatea unui consens si dialog national privind cea mai importanta institutie sociala din istoria omenirii. A dat dovada de maturitate, pe cind socialistii argentinieni, la fel ca si cei portughezi, au dat dovada de insensitivitate si iresponsabilitate. Nadajduim ca si clasa politica din Romania intelege ca institutiile sociale le determinam noi, cetatenii tarii, nu ei. Nu o mina de parlamentari motivati de pozitii ideologice radicale si de provenienta straina. Romania si ea la rindul ei si-a afirmat clar pozitia privind casatoriile homosexuale acum 6 ani cind 650.000 dintre d-tra ati semnat o petitie initiata de AFR pentru definirea in constitutia Romaniei a casatoriei barbat-femeie. Inca o data va multumim! 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!  

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  

Haideti, haideti! Nu mai avem mult! Am ajuns la aproape 7.000 de semnaturi, dar tinta este de 7.500. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)     

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”     

 

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.      

 

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.  

LOCURI DE MUNCA

 Reproducem materialul alaturat de interes comun pregatit si publicat pe 30 august de Romanian Global News.

Stadiul implementarii proiectului “O sansa la ocupare profesionala pentru grupurile defavorizate din regiunea Sud-Est”

Marti, 30 August 2011 Focsani, Romania/Romanian Global News

 

Fundatia Zi Deschisa din Focsani, în calitate de beneficiar si în parteneriat cu Fundatia Nationala pentru Românii de Pretutindeni implementeaza deja de mai bine de sase luni proiectul “O sansa la ocupare profesionala pentru grupurile defavorizate din regiunea Sud-Est” proiect finantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013, Axa Prioritara 5 – “Promovarea masurilor active de ocupare”, Domeniul major de interventie: 5.1 Dezvoltarea si implementarea masurilor active de ocupare.

Asa cum a declarat managerul proiectului, doamna Monica Jipianu, obiectivul general al proiectului consta în îmbunatatirea capacitatii de ocupare profesionala a persoanelor apartinând unor grupuri dezavantajate pe piata muncii, prin furnizarea de servicii integrate si personalizate de informare, consiliere, consultanta si formare profesionala pentru zona de Sud-Est a tarii adica judetele Vrancea, Constanta si Tulcea.

Implicarea Fundatiei Nationale pentru Românii de Pretutindeni în acest proiect a venit ca un gest firesc pe de-o parte pentru ca proiectul vizeaza forta de lucru a unor judete care „furnizeaza” mâna de lucru pentru piata europeana în loc de cea locala, conform statisticilor, iar FNRP, prin agentia de presa proprie, Romanian Global News, informeaza frecvent cetatenii români care doresc sa lucreze în afara granitelor asupra dezavantajelor pe care le presupune lipsa de informatie, necunoasterea limbii locale, a legislatiei a pietei de munca si asupra riscurilor la care se supun cei care aleg piata de munca europeana în detrimentul celei locale, nationale. „Ne-am dorit ca, prin furnizarea serviciului de informare si consultanta, sa aducem la cunostinta beneficiarilor atât informatii despre piata de munca din România, exigentele si provocarile la care trebuie sa faca fata cei care sunt în cautarea unui loc de munca dar si informatii directe despre posibilitatea infiintarii unei societati comerciale si legislatia în materie. Ni se pare mai important sa ne implicam în dezvoltarea posibilitatilor cetatenilor români pe piata interna prin reconversie profesionala si o mai buna cunoastere a realitatilor momentului decât sa culegem stiri negative despre impasurile în care ajung românii atunci când aleg sa plece la munca în strainatate” ne-a declarat Daniela ?oros, expert în cadrul proiectului, din partea Fundatiei Nationale pentru Românii de Pretutindeni.

 

Ce s-a realizat pana acum

Recent, echipa de proiect a facut bilantul etapei proiectului si ceea ce a rezultat, si ca o necesitate de raportare la Autoritatea de Management Pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, a fost un procent de peste 70% a proiectului, realizat. „Raportarea a avut ca perioada evaluata lunile aprilie, mai si iunie moment în care aveam deja în derulare un curs de calificare în meseria de baby-sitter în orasul Tulcea, jud. Tulcea, la care participau 25 de persoane, un curs de calificare în meseria de îngrijitoare batrâni la domiciliu în localitatea Costinesti, jud. Constanta, la care participau 20 de persoane si un curs de lucrator în prelucrare carne, peste, lapte, conserve la care participau 24 de persoane. Dintre cele 228 de persoane ale grupului tinta care urmau cursuri de calificare în perioada de raportare au fost certificati 224 de persoane din grupul tinta si noi speram ca prin acest proiect sa crestem gradul de profesionalizare a fortei de munca din aceste judete si sa le oferim, celor care au nevoie de o a doua sansa în viata, oportunitatea ca, prin meseria pe care au ales-o facând aceste cursuri, prin informatiile pe care le-au primit pe parcursul orelor de teorie si de practica, dar si în discutiile cu expertii proiectului, sa îsi gaseasca mai repede si mai usor un loc de munca în zona de rezidenta. Sigur, noi discutam si de mobilitatea pe verticala a fortei de lucru, adica de capacitatea lor la adaptare si de cautarea unui loc de munca si mai departe de caminul lor, sau satul de resedinta, însa aici se pune problema de mentalitate si stiti ca asta nu se schimba cu una cu doua” ne-a mai spus dna. Jipianu.

 

Câteva date tehnice

Cele trei judete vizate de proiect au deja mai multe persoane calificate gratie acestui proiect. Din datele furnizate de managerul proiectului situatia sta în felul urmator:

(1) în meseria de lucrator în morarit si panificatie au fost formate 89 de persoane, 64 în judetul Vrancea si 25 de persoane în judetul Tulcea;

(2) în meseria de lucrator în prelucrare carne, peste, lapte si conserve au fost formate 75 de persoane din judetul Vrancea;

(3) în meseria de baby-sitter au fost deja formate 19 persoane din judetul Vrancea;

(4) în meseria de peisagist-floricultor au fost formate 20 de persoane din judetul Vrancea;

(5) în meseria de îngrijitoare batrâni la domiciliu au fost formate 20 de persoane din judetul Vrancea. In total în perioada raportata au fost certificate 224 de persoane din grupul tinta, din totalul de 228 iar activitatea de formare a fost externalizata si se deruleaza conform procedurii CNFPA.

 

Ce urmeaza

Furnizarea serviciilor integrate si personalizate, informarea, consilierea, consultanta si formarea profesionala pentru persoanele din grupurile tinta, va continua în urmatoarea perioada pentru atingerea indicatorilor propusi ai proiectului, adica 330 de persoane în total. Expertii din proiect vor continua consultanta oferita persoanelor aflate temporar în situatie de risc (someri, personal disponibilizat etc.), care doresc initierea unei afaceri proprii. Se stie ca îmbatrânirea populatiei este un fapt sesizat deja în plan european iar posibilitatile pornirii unei întreprinderi familiale pe acest segment sunt foarte mari, mai ales în mediul urban dar si rural. Pâna la sfârsitul lunii octombrie beneficiarul proiectului “O sansa la ocupare profesionala pentru grupurile defavorizate din regiunea Sud-Est”, Fundatia Zi Deschisa, spera sa îsi atinga 100% obiectivele propuse si sa aiba si persoane calificate în cadrul acestor cursuri care s-au si angajat deja sau au pornit propriile afaceri.

 

Material realizat de Romanian Global News in baza informatiilor oficiale ale beneficiarului proiectului.

 VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.. 

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

OPERA ANGAJEAZA O CONSTIINTA, DAR NU SE CONFUNDA CU EA

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

de Al Florin TENE

 

În arta nu exista instinctul spontaneitatii, fiindca orice opera, indiferent din ce domeniu artistic provine angajeaza o constiinta, dar trebuie sa subliniem ca aceasta nu se confunda cu ea. În arta nu exista particularitate definitorie si absoluta, cum nu exista un început independent de orice conditie si relatie, ce nu are limite. Pentru cititor si spectator, la fel si pentru artist, indiferent din ce categorie artistica provine, arta începe cu operele. Nici un creator, indiferent cât de genial este, nu începe numai din eu si nici-o opera, cât de mare ar fi ea, nu poate fi definitiva.T.S. Eliot spune ca ordinea artei implica mereu relatia, comparatia, prezentul artistic îsi recheama, în fiece clipa si cu fiece aparitie noua, trecutul în complexitatea lui, spre a-l configura mereu altfel.

Inteligenta si ratiunea nu fondeaza experienta estetica, dar nici nu le elimina. În unele conditii ea poate fi scoasa din conul de umbra în splendoarea luminii prin anumite convingeri, stimulata de idei. Chiar si efortul unor autori, cum ar fi poetii teribilisti Mihai Galatanu si Ianus Marius de a se elibera de inteligenta, prin pornografie, ramâne tot o proba de inteligenta. Însasi naivitatea ei, (vezi picture naiva), are estetica ei. La fel poeziile de dragoste pornite din inima sunt voci ale constiintei. Sensibilitatea ei, vibratiile eului au prejudecatile lor. În arta, indiferent de gen, pentru creator ca si pentru „degustatorul ei” nu exista naivitate. Este anacronic sa opui un gest spontan unui gest constient, o creatie conceputa instinctiv unei creatii constiente, fiindca orice opera înglobeaza în ea o constiinta iar receptarea intelectuala este unica ce satisface experientele ei. Scriitorul, în cazul acesta, nu este cel ce doreste sa se exprime ori sa se supuna, sa emita o gândire constienta, ceea ce-l caracterizeaza e valoarea operei sale, nu valoarea a ceea ce exprima. Adevarata constiinta este o constiinta în act. Opera e o devenire, cum spune Gaetan Picon, „un act irepresibil, o realitate noua ce se dezvaluie facându-se…”

 

Creatia este mai superioara decât constiinta prin capacitatea sa imaginativa si de inventie, dar imaginatia nu se desfasoara la întâmplare, fiindca opera se supune sinceritatii creatorului ei. Ea îsi datoreaza efectul unor stari pshiologice. Relatia dintre adevarul creatorului de arta, implicit scriitorul, si adevarul operei sale nu este una între constient si inconstient, ci una între explicit si implicit.

O conceptie estetica se poate aprecia si deduce din orice opera oricât de inconstient s-ar arata autorul fata de adevaratele sale implicatii, chiar si conflictuale. Cum spunea Baudelaire despre Delacroix: „culoarea gândeste prin ea însasi”.

Limbajul artistic comunica si se comunica în acelasi timp, precum marmura ce se dezvaluie pentru a-si arata splendoarea sculpturii din interiorul ei. Acest fenomen se numeste reflexibilitatea limbajului. Despre limbaj, întotdeauna se vorbeste înlauntrul lui, nu numai despre tot ce ne înconjoara ori despre autor. Astfel, cum spunea Picon: „Asist la nasterea gândirii mele”, sau mai profund „nu gândesc, sunt gândit”, cum toti suntem gânditi de Dumnezeu.

Constiinta autorului nu tine loc de constiinta operei, nu se confunda cu constiinta operei. Între ele exista un dialog. Creatia si receptarea se rezolva în dialogul pe care constiinta implicita a operei îl poarta cu constiinta autorului, pe de o parte, cu constiinta criticului, pe de alta parte.

Activitatea coordonatoare a unei constiinte intelectuale este suportata de opera de arta pe care chiar ea o contine în stare de potentialitate. Deoarece însasi constiinta e nelipsita în toate elementele operei, neputând fi separata ca atare, tocmai pentru ca este o constiinta în sine, cu posibilitati de a avea toate conditiile de realizare.

Hegel spunea ca judecata de valoare se pierde într-o dialectica globala a artei, dupa cum Kant spunea ca judecata de valoare este obiectul unei analize psihologice. Însa amândoi filoziofii au sezisat rezistenta artei la sistematizarile de tip filosofic, afirmând multitudinea si diversitatea istorica a stilurilor, asa cum Hegel sublinia ca libertatea geniului este nelimitata si frumosul imprescriptibil. Dar estetica lor ramânea subordonata, în general, definitiei metafizice a artei, în ciuda abordarii psihologiei sau istoriei.

În tot acest context exista o problema a artei ca reflectie a realitatii si o problema a artei ca reusita a anumitor opere, fiind si o problema a fiintei artei si o problema a valorii ei. Formalismul nu cuprinde realitatea concreta, vezi proza si poezia optzecista de la noi, caci daca estetica continutului distruge opera revarsând-o în afara formei o aneantizeaza, reducând-o la scheletul ei, pulverizându-i însasi carnea-raportul cu semnificatiile. În aceasta problematica nu istoria face judecata, ci judecata face istoria, cum spune Picon. Sentimentul valorii presupune întotdeauna raportarea la o constiinta vie, dar nu în afara istoriei. Opera nu este în istorie, ea este în lectura pe care i-o facem. Sentimentul istoriei nu numai ca nu scuteste de un contact viu cu opera, dar chiar îl si intensifica. Sunt autori care stiu sa profite de contextual istoric al prezentului în favoarea lor, (D.R. Popescu, A. Buzura, N. Breban, A. Popescu, A. Rau, C. Cublesan, etc.) când altii sunt recunoscuti de istorie dupa ce s-a consumat prezentul lor, dar suferind în timpul vietii. (Vezi: Eminescu, Radu Gyr, N.Crevedia, etc.). Pentru cei de azi istoria nu înseamna numai trecutul, ci si prezentul cu determinarile lui ce actioneaza atât asupra literaturii cât si asupra lecturii- indiferent daca se aplica operelor prezente sau trecute. Cititorul nu se adreseaza operelor spre a se asigura ca participa la arta, el se apleaca spre opera pentru a încerca si trai valoarea pe care o exprima.

Al Florin TENE

Cluj-Napoca

14 iunie 2011


Veni, vidi, vici

On By nelursIn Christian Life, Media, Opinions, USALeave a comment

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

 Astfel as incepe mica mea aventura pe „pamantul fagaduintei”: punand cuvintele lui Caius Iulius Caesar ca titlu, asa cum acesta a facut o lapidara misiva Senatului dupa victoriile repurtate in Spania, Grecia, Asia.
Cum visul oricarui roman este acela de a vizita macar o data America, la fel cum musulmanii merg la Mecca, iata ca si eu am revenit in aceasta tara, nu cum o fac cei mai multi dintre artistii nostri (muzicanti, interpreti, actori) – cu alai si trambite, cu invitatii care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fara sa abandonez observatiile discrete ale psihologului dornic de cunoastere, de aprofundare a modului in care o parte din comunitatea romana isi duce traiul de zi cu zi in tara tuturor posibilitatilor, astfel incat informatiile sa le am direct de la sursa si nu distorsionate prin diverse canale mass-media sau de alta natura. Am fost interesat mai mult, in vizita mea, nu de constructiile somptuoase, nu de strazile curate, ci mai degraba de oamenii care au contribuit fiecare cu puterea lui de creatie la evolutia unui stat puternic.
Odata ajuns in SUA, cel pe care il cunoscusem doar prin intermediul corespondentei electronice, prin materialele pe care le trimiteam redactiei publicatiei sale – in persoana Domnului Octavian Curpas, redactorul revistei „Phoenix Mission”, un OM admirabil – m-a contactat si m-a pus in legatura cu o serie de persoane din Chicago, astfel incat sederea mea aici sa fie cat mai placuta si plina de evenimente deosebite, la care am si luat parte, unul dintre acestea fiind Romanian Heritage Festival desfasurat in perioada 18-19 septembrie 2010, un adevarat festival al tuturor romanilor, care s-a petrecut in localitatea Nieles, la cativa kilometri de Chicago, eveniment care mi-a prilejuit cunoasterea multor romani care traiesc de ani buni in America.
Cea care urma sa-mi fie ghid pe tot parcursul sederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevarata crestina (poeta) cu frica lui Dumnezeu, de a carei credinta am fost fascinat, precum si de fericirea afisata cu seninatate pe chipul ei si al celor cu care intram in contact. Cum se explica marile diferente care pot fi observate, de la un om la altul, in ceea ce priveste capacitatea de a fi fericit, erau primele intrebari pe care incepeam sa mi le pun odata cu integrarea mea in mijlocul comunitatii crestine din Chicago. Are vreo legatura cu predispozitiile innascute? Sau cu faptul ca traiesc intr-o tara unde grija zilei de maine nu este o povara, asa cum este in tara de origine? Sau evolutia lor in decursul vietii, in functie de evenimentele care survin?
Noi, psihologii, ne punem astfel de intrebari, la fel ca toata lumea, dar probabil putin mai des, pentru ca intalnirile cu pacientii reprezinta sursa unor istorii uimitoare despre raportul cu fericirea, ratate sau reusite. Fiecare dintre noi stie ca realizarea unor contacte cu interlocutori apartinand unei culturi diferite de cea din tara de unde vii, in lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a informatiei transmise, poate fi un demers dificil de realizat.
Ceea ce a putut sta la baza unei comunicari reale si benefice de ambele parti a fost, dupa cum aveam sa constat destul de rapid, ca toti aveam aceeasi credinta in puterea suprema, acelasi crez in Divinitate. Cuvantul la ordinea zilei era un sincretism al bunului-simt, al respectului fata de semeni, al moralei crestine, ceea ce am putea numi buna dispozitie, una dintre manifestarile cele mai tangibile ale temperamentului, un fenomen discret, un fel de fundal, de peisaj, de plan indepartat al starilor noastre mentale. Daca americanii spun ca dispozitia vine de nicaieri „out of blue”, eu afirm ca, pentru comunitatea de romani, vine din cercul format in jurul Bisericilor Crestine si ca are o influenta profunda asupra privirii pe care o aruncam lumii si, prin urmare, asupra comportamentului nostru. Daca buna dispozitie a fost, la inceput, datorata antrenului de muzica acompaniata cu mancarea traditionala romaneasca din cadrul festivalului, ea a putut fi continuata si manifestata la Biserica Crestina Philadelphia si la Biserica Crestina Betania, unde i-am cunoscut pe pastorii Florin Cimpean si respectiv Luigi Mitoi, doua personalitati puternice si pline de har, care m-au integrat in randul comunitatii prin calduroasa primire facuta in cadrul predicilor de binecuvantare, predici ce au darul de a intari coeziunea comunitatii de romani in jurul bisericii. Aici, diverse categorii sociale: muncitori, intelectuali, profesori, doctori, avocati, artisti etc. impreuna cu familiile, participa intr-un numar surprinzator de mare la predici, lasand de o parte diferentele de cultura, de clasa sociala etc.
Cum vizita mea la cele doua biserici crestine s-a desfasurat pe parcursul festivalului, nu pot trece cu vederea pe cel care a fost organizatorul si sufletul acestui eveniment – pe Domnul Steven V. Bonica, cel care este directorul si redactorul ziarului „Romanian Tribune”. Insa, cum niciun eveniment nu poate fi mediatizat fara sprijinul mass-mediei, prezentarea programului a fost facuta de directorul postului de televiziune din Chicago RTN (Romanian Television Network), Domul Petru Amarei, al carui invitat special am fost in cadrul emisiunii sale „Fata in fata”. Suita de evenimente insa nu s-a oprit aici, pentru ca am avut ocazia sa vizitez scoala romaneasca „Logos” unde am intalnit profesori dedicati profesiei lor, printre care profesorul scriitor Daniel Chiu, cel care a pus bazele acestui lacas de cultura sub egida caruia elevi ai comunitatii romane pot sa urmeze cursurile in limba materna, elevi pe care am putut sa-i cunosc in cadrul unei ore de discutii libere, dornici de a sti cat mai multe si cerand mai ales informatii despre tara in care parintii celor mai multi dintre ei s-au nascut, elevi cu o inalta tinuta morala si crestina. Aici sunt deprinse obiceiurile bune, cu care, desi sunt greu de format, se poate trai usor, spre deosebire de deprinderile proaste care sunt usor de format, dar se traieste greu cu ele – iata concluzia pe care am desprins-o din aceste intalniri si m-a condus la ideea pe care o invatasem din copilarie, ca indiferent ce am fi sau ce am face, credinta in Autoritatea suprema este singura care da fundament existentei noastre. Din experienta psihoterapeutica, pot spune ca desi multi, initial, nu sunt „inzestrati” pentru o conduita crestina, dintre ei, multi au invatat in timp sa acceada la acest statut si au recuperat intarzierea in ceea ce priveste capacitatea lor de a fi buni crestini. De aceea un travaliu reusit asupra propriei personalitati (eforturi personale, terapie) urmareste intotdeauna acelasi lucru: sa ridice nivelul de baza al bunei dispozitii pe care afirmam la inceputul acestor randuri ca am descoperit-o in sanul comunitatii, insa trebuie sa fim constienti de faptul ca acest deziderat se construieste cu rabdare.
Daca as scoate in evidenta, insa, doar lucrurile frumoase, as fi acuzat de o analiza partinitoare in ceea ce priveste impresiile formate in scurta mea vizita la Chicago, de aceea voi spune si ca un lucru mai putin placut ce mi-a atras atentia este legat de modul in care, dintre sutele de mii de romani plecati de pe bancile scolii romanesti in „lumea noua”, nu s-a gasit o singura persoana, dintre cei realizati profesional si material, sa indrume pasii turistilor romani spre locuri ce poarta amprenta unor mari invatati romani care au dus faima tarii dincolo de granite, si ma refer aici la o mare personalitate de talie mondiala care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale carui locuinta si loc de veci nu le gasesti, datorita nepasarii, atat a celor ce guverneaza tara, cat si a unora din diaspora care, prinsi in valtoarea vietii de dincolo de ocean, nu s-au preocupat sa realizeze, pentru indrumarea celor dornici de cunoastere, fie un ghid, fie o placa comemorativa la casa acestuia. Daca nimeni nu stie unde se afla aceste obiective, in urma cautarilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informatiile obtinute prin diverse mijloace: acesta a locuit in campusul universitar la numarul 5711 N Woodlawn ave si doarme somnul cel de veci pe aleea principala din cimitirul din campus „Oak Woods Cemetery” pe Main Entrance 1035 E67th Street, alaturi de marele fizician Enrico Fermi.
Cu toate acestea, vizita mea a fost una cat se poate de fructuoasa, prin faptul ca am vazut locuri noi si fascinante, am cunoscut oameni deosebiti, si cu siguranta ma voi intoarce, ori de cate ori voi avea posibilitatea, sa-i reintalnesc si impreuna sa consolidam comunitatea romaneasca, indiferent unde s-ar afla.
Dincolo de orice zgarie-nori, de opulenta prezenta la mai tot pasul, se afla aceasta comunitate de romani ce isi duce viata cu bune si mai putin bune, muncind cinstit si respectandu-si semenii, indiferent de nationalitate, dar care nu a uitat traditiile, ospitalitatea si bunul-simt stramosesc, incercand sa duca mai departe un spirit ce se inalta numai prin credinta.

Succesul sau esecul iti aduc apreciere sau invidie?

On By nelursIn Life and Health, OpinionsLeave a comment

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

Trist, dar adevarat; pe masura ce obtii din ce in ce mai multe succese, nu este decat o chestiune de timp ca sa fii criticat. Imediat ce te-ai asezat pe un piedestal si ai in jurul tau o aura, trebuie sa gaseasca cineva un motiv sau un mod de a incerca sa te dea jos. Asadar, daca ai pornit pe un drum al succesului, trebuie sa te astepti sa fii pus la zid si sa primesti critici, care intotdeauna au la baza cel mai daunator si mai intunecat sentiment uman – invidia. Daca in fiecare zi vei face putin diferit de ceea ce ai facut cu o zi inainte, de fiecare data putin mai bine, vei evita esecurile, ceea ce ii va inspira si pe altii, pentru ca persoana care cauta mereu sa faca un lucru nou in fiecare zi trebuie sa aiba o minte minunata, inclinata spre progres, iar acele persoane care au preluat modelul succeselor tale, vor inceta sa mai fie critice.
Ai o atitudine de invingator?
Atunci cand te confrunti cu o anumita situatie, fie ea pozitiva sau negativa, incearca sa-ti imaginezi cum ar gandi persoana cea mai de succes pe care o cunosti in mod personal si apoi rezolva situatia. Gandeste-te la un sportiv, de exemplu (cum isi dozeaza eforturile si timpul pentru a obtine succesul la care a aspirat in cadrul unui concurs), la prietena ta cea mai apropiata (care a devenit o persoana prospera) si exemple ai destule in jurul tau. Atunci cand abordezi o situatie noua, s-ar putea ca increderea in sine sa fie mai scazuta, insa simplul fapt ca intelegi si constientizezi acest lucru va fi de ajutor in mentinerea si consolidarea increderii, si in acelasi timp, nu-ti va reduce cu nimic capacitatile. Capacitatea este un lucru pe care il vei obtine in urma unei dorinte puternice.
Diferentele dintre succes si esec
Daca esti o persoana de succes, atunci cand gresesti, sunt convins ca iti vei spune: „am gresit”, iar daca ai esuat vei spune: „nu este vina mea”. Daca ai castigat, vei spune ca ai avut noroc, desi nu a fost vorba de noroc, ci de perseverenta si dorinta de a ajunge unde ti-ai propus, iar daca ai avut un esec, vei spune ca ai avut ghinion, desi nu a fost vorba de ghinion. Fiind un invingator, muncesti mai mult si totusi ai mai mult timp decat invinsul care se plange ca este „prea ocupat”. Tu, care ai repurtat un succes, te confrunti cu problemele, in timp ce invinsul le ocoleste. Atunci cand ai obtinut un succes, vei spune: „Sunt bun, dar nu atat de bun pe cat ar trebui sa fiu” si vei privi inainte, iar daca ai pierde, ai spune: „Ei bine, nu sunt atat de rau ca altii” si ii vei privi de sus pe cei despre care consideri ca nu au ajuns unde ai ajuns tu.
Gandirea, miracolul succesului tau
Este extraordinar si, poate, destul de trist faptul ca atat de multe persoane nu isi acorda timp de gandire. Dupa cum stim, ni s-a daruit acest bun nepretuit – un creier cu o capacitate nelimitata – insa, in acelasi timp, adesea inhibam chiar noi enorma sa putere. Rezerva-ti cam o jumatate de ora pe zi pur si simplu sa stai sa gandesti si vei fi uimit de rezultate. Eu, personal, am descoperit ca unele dintre cele mai productive zile ale mele au fost cele in care am petrecut un anumit timp singur, departe de birou, de alti oameni, de telefon. Pune-ti mereu intrebarea daca esti un exemplu pentru altii. Generalul Eisenhower, tinea o bucata de sfoara care atarna pe jos si demonstra ca, daca o impinge, nu ajunge nicaieri, insa daca o trage, sfoara il urmeaza oriunde vrea el sa mearga. Incearca si tu acest exercitiu atunci cand vrei ca exemplul succesului tau sa fie urmat si de altii.
Castiga simpatia celor de langa tine
Exista o lege atotputernica a comportamentului uman. Daca o respectam, nu vom avea aproape niciodata necazuri. De fapt, ea ne poate aduce nenumarati prieteni si fericire garantata, insa in clipa in care incalcam aceasta lege, ne cream instantaneu probleme. Te intrebi care este aceasta lege? Ei bine, intipareste-o adanc in memoria ta pentru ca este o lege usor de aplicat si poti apela ori de cate ori vei dori la ea. Enuntul ei este urmatorul: „straduieste-te intotdeauna ca interlocutorul tau sa se simta important”. Filosofii au speculat mii de ani regulile relatiilor interumane si un precept foarte important a fost formulat dupa toate aceste speculatii, intr-un singur gand, acum 2000 de ani: „poarta-te cu ceilalti asa cum ai vrea ca ei sa se poarte cu tine.” Cel mai adanc principiu al naturii umane este dorinta de a te simti apreciat. Acest ideal a creat insasi civilizatia.
Lingusire sau apreciere?
Vrei sa fii aprobat si respectat de cei cu care intri in contact, vrei sa fii apreciat la reala ta valoare, vrei sa simti ca esti important in cercul tau de prieteni. Nu doresti o lingusire ieftina si nesincera, dar tanjesti dupa aprecieri sincere. Ti-ai dori ca prietenii, cunostintele sa asculte sfatul lui Charles Schwab: „aprobati cu insufletire si laudati din belsug”. Nu-i asa ca asta ne dorim cu totii? Dar cum? Cand? Unde? Raspunsul este: mereu, pretutindeni. Daca, spre exemplu, chelnerita iti va aduce cartofi piure cand de fapt tu ai comandat prajiti, incearca formula: „Ma scuzati ca va deranjez, dar prefer cartofii prajiti”, probabil iti va raspunde: „Niciun deranj” si iti va schimba cu placere cartofii, pentru ca i-ai aratat respect. Formule standard precum: „Ma scuzati ca va deranjez”, „Va rog frumos”, „Multumesc”, mici dovezi de politete ca acestea ung rotile masinariei monotone a vietii de zi cu zi si, pe deasupra, sunt dovezi de necontestat ale educatiei tale.
Dorinta de a te simti important
Viata multora s-ar schimba daca cineva i-ar face sa se simta insemnati. Adevarul de necontestat este ca aproape toate persoanele cu care te intalnesti considera ca iti sunt superioare, iar calea pe care o alegi de cele mai multe ori catre inima lor este aceea de a le face sa inteleaga (cu tactul si subtilitatea pe care le folosesti) ca le recunosti sincer importanta. In acest sens, imi amintesc de un om in varsta care, desi nu avea multa carte, mi-a spus la un moment dat o fraza pe care eu o stiam din cartea unui mare psihanalist pe care il citisem cu un timp in urma: „Fiecare om ce-mi iese in cale imi este superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator”. Ce este trist in povestea aceasta este faptul ca, adeseori, cei ce se justifica pentru sentimentul lor de implinire, isi alimenteaza propriul Eu cu un torent de vanitate care provoaca dispret.
Ingrediente pentru a deveni agreabil
Vorbeste-le prietenilor despre ei insisi si vor asculta ore intregi – asa ar fi spus Disraeli, unul dintre cei mai abili oameni din cati au condus vreodata Imperiul Britanic – si ai sa constati singur cata dreptate avea acesta. Eu, insa, iti recomand cateva modalitati care te vor ajuta sa devii agreabil in multe imprejurari: zambeste, fiindca nu te costa nimic; manifesta un interes sincer fata de cei din jur; retine ca numele cuiva este pentru respectiva persoana cea mai placuta muzica ce-i mangaie orgoliul; fii un bun ascultator; incurajeaza-i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi; modeleaza-ti discursul in conformitate cu ceea ce doreste sa-ti transmita interlocutorul tau; fa in asa fel incat interlocutorul sa se simta important, si fii sincer in tot ceea ce vei spune. Daca vei tine cont de acesti pasi, vei obtine cu usurinta simpatia acelora care vor deveni interlocutorii tai.

Recesiunea si efectele sale psihologice, intre vinovatia irationala si nevinovatia autentica

On By nelursIn Essays, Life and Health, ScienceLeave a comment

Efectele psihologice ale recesiunii

Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face.
Criza economica actuala face ca frica de ziua de maine sa atinga diferite nivele in randul populatiei. Fie ca este vorba de pregatirea in vederea pensionarii sau de lipsa posibilitatilor de a le asigura copiilor cele necesare, mai ales daca acestia se pregatesc sa urmeze un colegiu sau sunt deja la un colegiu – ori de teama de somaj, oamenii sunt preocupati si chiar ingrijorati de recesiune. De altfel, se asteapta ca o asemenea situatie sa aiba un important impact emotional asupra societatii. Teama, iertare, empatie, frustrare, compasiune, acceptare – acestea sunt doar cateva sentimente cu care ne confruntam in mod constant, de la inceperea crizei.
Izolarea inseamna stagnare
Iertarea fata de propria persoana si empatia fata de ceilalti este necesara, dar nu suficienta in afara contextului de iubire neconditionata. Antitodul sentimentului de frustrare, izvorat din impresia subiectiva de neajutorare si neputinta, incepe cu compasiunea si acceptarea, dar nu se incheie aici. El implica durere, suferinta sufleteasca, stari de tensiune, agitatie, recaderi, insa rezultatul final este cel care conteaza, cu conditia sa avem incredere si sa ne dorim acest lucru cu suficienta tarie. Avem nevoie de vindecare psihologica, insa nu separata de vindecarea lumii. Atitudinea noastra naste alte atitudini! Daca ne resemnam izolati pe particica noastra de viata, marile schimbari se vor lasa asteptate.
Mania este o parte a vindecarii de care avem nevoie
Mania este o parte a vindecarii de care avem nevoie. Insa mania noastra publica, manifestata ca urmare a faptului ca ne simtim tradati de lacomia, managementul defectuos si  oamenii politici care au creat criza actuala, este compromisa de modalitatile subtile si imperceptibile prin care evitam confruntarea cu sentimentele dureroase de neputinta, inutilitate sau zadarnicie. In locul acestei confruntari, in locul unei atitudini proactive, ne coplesim cu reprosuri, ne incarcam de resentimente ce adesea ne impiedica sa intrezarim partea noastra de putere, in mod irational.
Acest lucru creeaza o problema politica: in timp ce sentimentul de neajutorare pe care il simtim este legitim, capacitatea noastra de a raspunde rational, incercand sa corectam cauzele sale structurale reale este compromisa de vina si rusinea pe care le-am pastrat inauntrul nostru.
Sta in puterea noastra sa schimbam lumea
Responsabilitatea noastra reala de a schimba lumea – ceva ce putem face – este subminata de sentimentele false de responsabilitate si autoinvinovatire pentru lucruri pe care nu le-am facut si nu tin adesea de noi insine. Paradoxul este ca trebuie sa facem fata acelor situatii in care ne simtim cu adevarat neajutorati, pentru a putea sa stapanim apoi, situatiile in care nu ne aflam in aceasta conditie, fara a cadea prada impulsivitatii sau unei reactivitati neconstructive.
In ce consta alternativa? Alternativa la vinovatia irationala este nevinovatia autentica. Alternativa pentru negare este acceptarea, care este departe de a insemna resemnare. Iar solutia la sentimentul de neajutorare este sa iei atitudine si sa ripostezi, sa ai o atitudine proactiva si nu una pasiv agresiva.
Progresivitatea – o problema practica
Problema progresivitatii nu este doar psihologica, ci si practica. Ne luptam cu totii cu pasivitatea, cinismul si confuzia legate de modul in care am putea schimba eficient climatul actual.
Unii dintre noi asteapta  pe margine, pentru a vedea ce va face Obama, criticandu-l sau bucurandu-se ca a stiut sa isi aleaga consilierii. Altii organizeaza si participa activ la diverse eforturi, pentru a influenta rezultatele  politice. Insa cei mai multi dintre noi, cred, ne confruntam cu dificultatea de a ne mentine si a ne construi speranta si pasiunea ce au prins viata anul trecut, in timpul campaniei prezidentiale.
Reactiile psihologice ascunse sunt raspunzatoare pentru vinovatia noastra irationala
Dupa parerea mea, capacitatea si energia noastra pentru angajamentul politic sunt subminate de reactiile psihologice ascunse fata de catastrofa economica actuala, reactii complicate de sentimentele de vina, responsabilitate si neajutorare.
Ne simtim raspunzatori pentru lucrurile pe care nu le-am facut si neajutorati in fata lucrurilor pe care nu le putem face. Ne simtim vinovati atunci cand ar trebui sa ne simtim nevinovati, cinici – cand ar trebui sa ne simtim plini de speranta, si lipsiti de putere, atunci cand ar trebui sa ne simtim plini de putere. Intelegerea si rezolvarea confuziei ar trebui sa ajute enorm progresivitatea.
Penduland intre rational si irational
Criza nu s-a terminat si se anunta a fi dura. Efectele ei negative se vor face simtite inca mult timp de acum incolo. Fiecare proceseaza stresul economic si anxietatea in mod diferit. Pentru fiecare raspuns rational  la aceasta recesiune, exista unul irational – unul care deriva mai putin din circumstantele obiective si mai mult din ciudateniile psihicului uman. Astfel de ciudatenii nu sunt mai putin irationale, pentru motivul ca sunt comune. Sentimentele irationale de invidie, autoinvinovatire si negare isi itesc capetele urate in multi dintre noi, adesea cu rezultate dureroase.
Jeni Chiriac