Respiratii duminicale…

Stiu cand e Duminica…

Stiu
Cand e Duminica
Si fara calendar,
Dupa felul
In care
Ma spun
Cuvintele…
Ele sunt
Martorii mei…

Om sunt si eu…

Om sunt
Si
Eu,
Locuit
De
Ganduri…

Durere…

Ce ma doare
Pe mine
Acum
O sa va doara
Si pe voi
Vreodata?

Discipolul…

Merg eu
Oare
Pe urmele
Mele,
Ori ele
Vin dupa mine…
Cine
Dintre noi
E
Discipolul?
Caderea in Cer…

Toate caderile
Dor,
Numai
Caderea
In Cer
Nu doare…

Duminica viitoare…

M-am visat
Cu mine,
E de rau,
E
De
Bine
Visul acela,
Nu stiu…
Sa aveti rabdare
O
Sa vi-l scriu
Duminica
Viitoare…

Ca-tren…

Nu v-am cerut nici bani pentru sicriu,
Nu v-am cerut nici flori de cununie,
Macar atat, raspundeti cand va scriu-
Tacerea mea prea-lunga o sa-mi fie…

Nicolae Nicoara Horia

Realismul tragi-comic si „Cobai in Tara Dezamagirilor” de Paul Polidor

Paul Polidor a evoluat constant si semnificativ. Ar fi putut ramane profesor de limba romana sau de limba rusa, dar si-a urmat chemarea inimii cu incredere, daruire si speranta. A ales cariera artistica, ce include nu de putine ori privatiuni materiale si chiar contestari. Au fost si acestea in viata sa, o viata de muzica si poezie. Neputand sa renunte la una in favoarea celeilalte, le-a ales pe amandoua. El scrie poezie, canta, compune, avand destinul tipic al artistului roman. E mai cunoscut in strainatate decat in tara. Canta in vreo 12 limbi straine, a lansat conceptul interferentelor muzicale, organizeaza turnee, festivaluri, isi editeaza opera sa, dar si a altor creatori; a inregistrat o serie de audio-book-uri in lectura unor autori contemporani – adevarate documente de istorie literara. El contrazice ideea gresita ca poetul ar fi cu capul in nori, dimpotriva, poetul reactioneaza lucid la evenimentele timpului sau cu arma cuvantului. A vibrat la drama Basarabiei, daca ar fi sa mentionam doar caseta ,,Basarabia, dragostea mea‘‘, dar si la multe alte drame, mai mari sau mai mici ale Romaniei postdecembriste.
Paul Polidor munceste mult si pe multe fronturi. Isi iubeste tara si de aceea vitupereaza impotriva celor ce au facut ca azi sa se traiasca prost intr-o tara frumoasa si bogata. E felul sau de patriotism, pe care nu-l gaseste nici anacronic, nici amendabil. Acesta este si sentimentul pe care ti-l lasa lectura recentei sale carti Cobai in tara dezamagirilor. Este o carte a revoltei, scrisa aproape furibund, cu dintii inclestati incercand sa opreasca hohotul de plans printr-un hohot de ras. Caci este vorba de Romania, tara lui rasu’-plansu’, tara balcanica, unde totul se ia usor, se schimba repede, fara avertisment si fara consecinte. Poeziile constituie reflexul la provocarea unei realitati contemporane, ofertanta intr-un fel de pitoresc promiscuu lezand morala, etica si estetica. Poetul, vorba lui Caragiale, simte enorm si vede monstruos, caci in jur sunt, cu adevarat, lucruri monstruoase. Ele sunt exprimate pe limba lor, in cuvinte tari, chiar licentioase, textele fiind uneori la limita dintre poezie si nonpoezie. Se apeleaza uneori la stilul folcloric, sau baladesc, ori chiar jurnalistic pentru a dezavua aspecte hilare ale unei societati malformate de vicii mai vechi sau mai noi, autohtone sau importate. ,,Am devenit tara americana‘‘ spune autorul, criticand valul de vulgaritate ce inunda canalele mass-mediei, spiritul de imitare gregara. ,,Am devenit tara de fite‘‘ mai spune, cu copii de bani gata, cu bodyguarzi, politicieni limbuti, tarfe de lux, droguri etc. ,,Sicriul patriei‘‘ e plin cu saracie, boli, crime, violuri. Cu o voita detasare cinica indica demagogia celor ce-si sacrifica propriul popor: ,,s-au facut donatii pentru Haiti, iar casele romanilor o iau la vale‘‘. Nu sunt uitati nici pensionarii umiliti de pensiile mici, muncitorii cu ,,salarii de caine‘‘, care sunt slugi la alogeni in propria tara, ori slugi dincolo de tara. Tara Mioritei a devenit ,,Tara disimularii‘‘, iar ,,maneaua a devenit brand national‘‘. Globalizarea, criza mondiala amalgameaza etniile, obiceiurile, metehnele. Romanii, printre chinezi, vietnamezi, tigani cu emblematicul Romica, subzista, obositi, dezamagiti, cobai ai unei democratii pe care nimeni nu o intelege. Cine este de vina pentru haosul din tara si din sufletele oamenilor? Raspunsul ni-l da tot poetul. Noi toti si fiecare in parte. Romanii, ,,popor rabdator‘‘ au uitat ,,aroma revoltei‘‘, care apare doar spontan, frizand comicul, autorul ironizand apelul razbunator cu trimitere la versurile unui clasic. ,,Sa nu dea Dumnezeu cel drept/ Sa vrem noi sange, nu curent/ N-o sa-apucati elicopterul/ Ca va-ngropam si noi, si cerul.‘‘
Sarja, umorul sec, expresiile necenzurate luate din vorbirea curenta dau un plus de autenticitate si savoare unei realitati tragi-comice, pe care Paul Polidor o surprinde supravietuind prin iluziile si deziluziile fiecaruia dintre noi.

Victoria Milescu

Darul de Mos Craciun

Mai avem un dar de impartit,
De Craciun, sub bradul verde, pana
Mosul va sa vina, negresit:
Doar un dar trudit – Limba Romana –

Multe daruri se vor fi-nvechit –
Aur de au fost, sunt azi, tarana,
Unul singur ne-a invesnicit
Seara de  Ajun  – Limba Romana –

Am tot dat din el, si cer, si schit –
Si belsug, si inima din mana,
Si alean, la cei ce ne-au ranit –
Darul negrait  – Limba Romana –

Vin pe Lumea noastra Mos Craciuni –
Multe dau, si multe fac, cu vana –
Si mereu ne spun cat sunt de buni –
Noi atat avem:   Limba  Romana –

Cum nu stim sa inmultim talanti,
Datoria dragostei, batrana,
Celor ce ne iau si vieti, si sfanti,
Cu dobanda, dam:  Limba Romana –
 
Tara, cat e de departe-n veac,
Cat ni-e dor de lacrima-i de lana,
De Ajun, e mar, si e colac,
Hora, si colind  –  Limba  Romana –
 
Si oricat avem de pribegit,
Prin straini, cu dragoste pagana,
Mai avem o tara de iubit,
Mai avem Parinti – Limba Romana –

10 decembrie 2010
Jianu Liviu-Florian

Tremur final

In padurea de mesteceni
care tremura usor
vantul bate nu se-ncurca
si-n albeata pinilor
in matasea frunzelor
in dorul cutezator
coaja dulce ce imprima
ordine fireasca-n glie
te feresti ca orisicare   
sa ajungi tara straina
pictori sfinti din acuarele
ii feresti ca-n pasul tau
sa se-ngroape in nadejde
si in chin de visul tau
alergam dupa fantasme
si idei ivite-n graba
dar uitam esentialul
deseori cadem in  sfada   
nordul sudul deopotriva
vin calare peste mine
si-alergand pustietatea
raman stinghere pacate
sa le ierti apoi sa indoi
pana vii plin de nadejde
sa le sari peste sipoate 
peste culmi si peste soapte
sa ridice intr-o rana
o fermecatoare zana
plina de seva aleasa
supta cu nesat din coarde
impletite in zapada
si in astri fara numar
care trec pe locul lor
sa le salte nemurire
si in vraja zeilor
imbatati in epitete
si metafore sublime
sari batardele straine
catalectice in rime
si idei unduitoare
iar dactilele moderne
cu a lor nemarginire
canta in duete blande
liminare portamente  
potentate in tarie
sintagme si interjectii
intr-o topica sinistra
si obtii din nemurire
mercantilice versete.

Stanescu Aurel Avram

Speranta si viscol

Cu fulgi viscolind prin zapezi inrosite
In noaptea de iarna, departe de lume
Mi-ascund fata-n palme, taceri ’nabusite
Sub neaua cladita-n salbatice dune
 
Se zbat sa rasara-n cuvinte plapande
Isi cauta rostul in stihuri pribege
De viscol ranite si doruri flamande
Ne’ntelesul voind din zapezi sa dezlege.
 
Ma biciuie fulgi inghetati intre stele
Din albul lor pur ma inund cu iubire
Cu dragoste-adun nazuintele mele
In coruri de ingeri, ravnind fericire.
 
Cand vine Craciunul si bradul straluce
Colindu-mi se naste pasind prin troiene
Mai sting ne’mpliniri si esecuri caduce
Si-adun nestemate de suflet… perene.
 
Se-aprind lumanari din cenusi ravasite
Lumina-mi inunda cu dragoste pura
O viata pierduta-n visari ne’mplinite
Si-i da stralucire, topind orice zgura
 
Ramasa-ntre muguri de cetina verde
Iar pruncul din mine zambeste vibrand
Cu inima plina de Tine mai crede
In floarea din suflet si-n albul din gand.
 
Bacau, 9 decembrie 2010
Georgeta Resteman

Poetul satmarean-maramuresean cu „depunere de chiciura pe vise” – Ioan Bran

Angela-Monica Jucan

„Nu pot sustine ca m-am biruit,
nici dovedi nu pot ca sunt invins”
(Ioan Bran, Si cand, adica?)

 Ioan Bran, Revelatie si calvar. Poezii, Baia Mare, Eurotip, 2009. Editie ingrijita de Maria Garbe.
Suferinta impresioneaza si trezeste compasiune. Dar Dumnezeu nu o da degeaba. Ioan Bran avea pregatit ceva mult mai bun decat o viata „normala”. Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gandirii, timp pentru scris, i-a umplut calimara cu o tinctura amara, buna de tamaduit ranile sufletului si i-a impartit viata in doua parti aproape egale (din a doua jumatate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obisnuiti, ultimii 23 – sigilati in imobilitate (nascut la 1 iulie 1942, in zodia excesiv simtitoare a Racului; un accident care s-a produs in 3 iulie 1965, la 23 de ani si doua zile; decesul – in 27 mai 1988). Un destin rar si greu, pe masura unui om al lui Dumnezeu. Cand l-a cunoscut Maria Garbe, Ioan Bran era paralizat de cativa ani, in urma unui accident. Fusese intr-un tractor care s-a rasturnat si se alesese cu o paraplegie asociata, curand, cu inerente escare si dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefacut in sobra melodie. „Sunt natura statica? Fiinta vie-s oare? / Nu stiu. Simt miscare nefacand nimic. / Iar carca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzand tentacule adanc”. Mariana nu se intimideaza in fata imposibilului, asa ca, fara sa aiba masina de scris si fara sa fi dactilografiat pana atunci vreun rand, s-a oferit sa-i bata la masina poeziile! Merita. Avea in fata tot un om al posibilitatilor nelimitate – „de la el plecai naucit, optimist, convins ca nu este necaz in lume si ca maine porcii vor zbura”, imi scria Mariana intr-un mail.
In timpul vietii, Ioan Bran a publicat putine poezii, in cateva reviste. Editorial, a debutat intr-un colligatum (in a carui a doua parte sunt poezii de Vasile Tarta). La un an de la deces i-a aparut primul volum propriu (Stari tranzitive. Versuri, Bucuresti, Litera, 1989), iar in anul 2009, s-a tiparit monografia comunei Barsau, semnata – dintr-un nobil gest al profesorului Augustin Jurge –, in calitate de coautori, de Augustin Jurge si Ioan Bran. Mai mult de 20 de ani, dupa moartea poetului, au stat la Maria Garbe, in manuscris dactilo, culese de ea, poeziile din volumul Revelatie si calvar, pe care, in anul 2009, Mariana a gasit posibilitatea de a-l publica, la editura baimareana Eurotip. Asa a fost sa fie: sa vedem cartea numai noi, nu si cel care si-a adunat in rime gandurile zdrumicate intre pietrele simtirii si ale impacarii.
Scrasnetul s-a eliberat in vorba-vers bland-amara a Poetului pe care toti si-l amintesc… vesel si plecau de la el incarcati de optimism. Numai el stia cu ce pret. „Ma simt ca o cartita impotmolita-n stele! / E de prisos sa caut partie, sa scurm… / Cutreierat si de cometele sistemului nervos, / as putea sa fulger neatentii. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curentii!”
Musafirii plecau, Ionuc ramanea cu soarta lui si-si incepea, la un moment dat, volumul care avea sa rasara de sub tipar cam pe cand ar fi fost (de-ar fi fost) sa aiba 67 de ani. „Si totusi ce-ar putea sa ne-apartina / intre miriapod si curcubeul luminos? / De la vocala clara la vuietu-n surdina / traim pe cheltuiala sistemului nervos”, fiind in permanenta „la cheremul undelor ce ne deretica”. Ioan Bran daruia celor care-l vizitau incredere si buna dispozitie, dar pe file i se insiruiau semnele unei simtiri neexhibitionate. Prin „simt”, „durere”, „iubire”, „dor” alaturi cu „supunere la destin” se decodifica toate paginile lui. „Revelatie si calvar” este jurnalul celor de-ai doilea 23 de ani ai sai, ani in care a avut tihna pentru meditatie. Nostalgia rotulelor candva mobile nu se contrazice cu notiunea sortii. Sunt, impreuna, formula acestei vieti. „Sa strabatem, iubito, apele de primavara / cu flexibile rotule la genunchi. / Iluminati, vom aduna manunchi / iarba pentru steaua de povara” [s.n.]. Cu toata povara stelei care i-a fost data, diafragma „optica” ramane deschisa, lasand sa treaca tot seninul – pe care-l stie bine pretui. De „optica” depinde si alergarea celui, fizic, priponit. „Doar cat sa ne trecem unul celuilalt prin gand / mai izbutim, ca pale de nori cumulus. / Explozia de senin la care ne-am expus / va-nconjura pamantul alergand.” (Norii cumulus, daca cineva nu stie, sunt semn de vreme buna.) Suferinta si bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, impotriva halucinatiei vreunui gand de revolta, chinina (leac febrifug, deosebit de amar) indulcita cu un pic, un pic de ironie… „Suntem insa striviti de masa fara leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie launtrica. Si ochiul ni-e sarac / desi-ndreptam spre dansa atatea telescoape!”
Este cat se poate de gresit sa crezi ca opera nu are nimic cu viata autorului ei si ca acestea trebuie considerate separat sau ca doar opera conteaza. Alta viata (alte intamplari) ar fi dat alta creatie sau nu ar fi dat vreuna. „Marunti? Mareti? Depinde de lumina”. Obiectele de inspiratie sunt lucrurile care-i atrag autorului atentia si care-i invadeaza preocuparile. Cuvintele, figurile de stil, tonalitatea vin din preferinte si din constrangeri si dau informatii despre personalitatea celui care le foloseste. Inima, care, cat e viata, nu poate sta, iese la suprafata poeziei ca nazuinta strunita – mai larg sau mai strans. „Ca si codul secret al unei gene / prin care nu poti vreo menire sa-ti dezminti. / Suprafete mari, falfaitoare, / cu tridimensionala ta coloana / la lumina de apa curgatoare. / Si inima-mi, aceasta lighioana…” De fapt, inima si norocul, sunt, in simbolistica, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural sa fie complementare. Prins in clestele „scrisei”, poetul ii opune „scrisul” si nu se gandeste la evadare.
„Cand zorii se despart de noi, cand arde,
cand se anunta campiile cutare
ne numaram si mergem mai departe
veghindu-ne sorocul cu rabdare.”

FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE SI EPIGRAME “ROMEO SI JULIETA LA MIZIL”

FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE SI EPIGRAME “ROMEO SI JULIETA LA MIZIL”,INITIAT SI ORGANIZAT DE LICEUL TERORETIC „GRIGORE TOCILESCU”,REFLECTAT IN OPINIILE CATORVA PARTICIPANTI PREZENTI LA EDITIILE PRECEDENTE
Coordonator proiect: prof. Badicioiu Laurentiu

EDITIA A II-A, 2008-2009

Emil Proscan, primarul orasului Mizil
Mult mai mult decat o sarbatoare obisnuita. Eveniment de inalta tinuta care, prin prestanta si prestatia invitatilor, a produs, aproape pe tot parcursul desfasurarii, emotii, vibratii, trairi, parcurgandu-se, prin adevarul si lumina celor spuse, intregul areal dintre zambet si lacrima.  Felicitari, felicitari, felicitari celor care au facut sa fie acele momente!

Daniel Cristea-Enache, conf.univ.dr., critic literar, scriitor
„De multe ori, concursuri precum cel organizat de fostul meu coleg de facultate si actualul profesor de literatura romana Laurentiu Badicioiu, au un iz provincial. Texte mediocre sunt notate pozitiv si ridicate artificial la rang de literatura veritabila. Aceasta fiind trista regula statistica, concursul de la Mizil reprezinta o fericita exceptie. Ma refer in special la sectiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel in ansamblu, si cu cateva individualitati poetice deja conturate. Am citit cu reala surpriza si cu efectiva incantare texte publicabile in orice publicatie culturala centrala. Literatura actuala, scrisa de oameni tineri si foarte tineri, da semne de vitalitate (si) la Mizil. Felicitari asadar participantilor si organizatorilor, cu o mentiune speciala pentru sufletul manifestarii: Laurentiu Badicioiu.”

Corneliu BERBENTE, prof.univ.dr.ing., vicepresedintele Clubului „Cincinat Pavelescu”
Lectia de liceu
Desi cu facultate, eu –
Declar deschis, cinstite fete –
Luai azi lectii de liceu:
De stima si de tinerete!
Moment
– Cine-s oare-acei barbati
De eleve-nconjurati?
– Sunt profesori elev… ati!

Profesorului Laurentiu Badicioiu,
marele animator
Vezi, badita Badicioiu,
Cand bea vinuri din tot soiul,
Pentru-al sau liceu trudeste:
Nu “pileste”, “TOCILESTE”!
Unu-i invitat de seama, Maestrul Corneliu Leu,
dezamagit ca nu a avut succes la soprana
S-aduca diva la Mizil,
Se zice c-au platit din greu.
Atunci pricepe si-un copil
Ca nu s-ar multumi c-un LEU!

Profesorul Ion Busuioc a intarziat la un pahar
Un pic de busuioc in vin
ii da aroma, gust deplin,
Dar nu-i de-ajuns un poloboc
Sa-l “dregi”, in schimb, pe Busuioc!

Vasile Larco, Premiul „Grigore Tocilescu”, Epigrama
Ajungand acasa mi-am dat seama ca totul a fost un vis. Un vis frumos si tot ce-i splendid, e putin. Asadar: Mizilul amintiri placute-mi lasa, / Umor si voie buna cu toptanul- / si zau, ca n-as mai fi plecat acasa… / Dar am plecat sa pot veni la anul! Sau altfel spus: Plecand spre Iasi, atata doar / Afirm, cu inima curata: / Asa Spectacol, zau, mai rar… / Pacat ca-i la un an o data! Despre Sarbatoarea Liceului „Gr. Tocilescu”, despre slujitorii de ieri si de azi ai acestui renumit lacas de invatamant, numai cuvinte frumoase, si anume: La „Tocilescu” sa aflati / si nu sunt vorbe goale, seci / Ca dascalii sunt toti notati / Cu note doar de douazeci! Liceul este demn de numele ce-l poarta, se mandreste pe buna dreptate, cu inaintasii: Grigore Tocilescu, George Ranetti, etc. si cu actualii profesori: Victor Minea, directorul liceului, Milena Covaliuc, director adjunct, Aura Frusinoiu, Laurentiu Badicioiu si tuturor celorlalti le spun: “La revedere in 2010.”

C.Tudorache, un participant pretentios
[…] La masa festiva am stat langa o doamna, participanta la concurs, care i-a reprosat subtil dlui Laurentiu Badicioiu faptul ca nu a fost onorata cu o distinctie la festivitatea de premiere. Am citit acasa lucrarile dumneaei si nu mi-am dat seama daca a participat la sectiunea epigrama, calambur, poezie, proza scurta, fabula, enigmistica sau literatura SF, ca scrierile respective sunt sub orice critica, de neinteles, incat pot spune: ,,Mare e gradina Ta Doamne!”Acest tip de participant, cu tupeu, vazandu-se azi publicat, la concursul viitor, daca nu i se acorda Marele Premiu, face scandal si este vai si amar de organizatori. Vinovati sunt cei ce i-au tiparit ineptiile.

Laurentiu Ghita, Premiul „Agatha Bacovia”, Epigrama
Ma leaga deosebite amintiri de Mizil. intai pentru ca sunt ploiestean de origine, adica de la o aruncatura de bat  (cu bazooka, e adevarat), apoi pentru ca drumurile mele de vacanta spre bunici treceau obligatoriu prin Mizil, spre Glodeanu Silistea. Asa ca, oarecum, meleagurile astea nu-mi sunt de-a dreptul straine. Dar oamenii, pe oamenii acestia nu am avut prilejul sa ii cunosc. Auzisem, ca omul, de luptele ca acceleratul sa opreasca si in Mizil, citisem de un Romeo si Julieta bastinasi, dar atat. Ei bine, am avut privilegiul sa fiu in centrul unui eveniment cultural cum mari metropole cu ifose nu sunt in stare sa organizeze. Cu fortele lor modeste, acesti oameni inimosi au lansat provocarea acestui festival , „Romeo si Julieta la Mizil” de care s-a auzit si se va mai auzi cu siguranta. Un festival foarte curat si corect organizat, cu invitati de soi, cu recitaluri de prima clasa si cu un vin…, pardon, niste premii, jos palaria! Multumesc, Mizil, multumesc organizatorilor, si abia astept editia urmatoare!

Sa ne laudam un pic!
in aceasta zi de gala,
Capitala-i mizilic
Iar Mizilul capitala!

Nicolae Ionita, inginer, coordonatorul site-ului http://www.personality.com.ro/, un Muzeu Virtual al Neamului Romanesc
M-am intors de la Mizil cu senzatia ca am revenit din capitala culturala a judetului Prahova. Va felicit pentru extraordinara performanta, de a organiza, alaturi de colegii dumneavoastra, o manifestare culturala de exceptie. Sunt sigur ca Ion Luca Caragiale, care a participat la manifestarea dumneavoastra prin COLECtIA CARAGIALE, cea mai mare colectie din lume de portrete ale unei personalitati a culturii universale, ne-a privit, de acolo de sus, cu mandria ca este prahovean. in speranta ca editiile viitoare imi vor intari aceasta convingere va felicit inca o data.

Corneliu Leu, scriitor, jurnalist, coordonatorul portalului cultural http://www.cartesiarte.ro
Mi s-a propus aici de catre superbul organizator, Laurentiu Badicioiu, sa fac un laudatio inainte de festivitatea de premiere, tocmai mie, care-i injur pe toti […] Sa fac un laudatio azi, si de ziua lui Caragiale. De dimineata am facut revista presei, si despre acest eveniment nimic, dar despre al doilea amant al Mihaelei Radulescu da.
Laudatio am facut inca de anul trecut, cand am participat la prima editie si am alocat in „Albina romaneasca” doua pagini in care se lauda initiativa dumneavoastra. Anul trecut, acest festival-concurs a inceput la un nivel foarte inalt, cu incununarea operei profesorului Berbente, de o extraordinara valoare intelectuala.[…] Din pacate, indraznesc sa spun ca nu mai stam la fel de bine cu productiile de umor prezentate la concurs. tin sa subliniez ca eu ma simt angajat fata de dumneavoastra, fata de acest oras, fata de liceul „Tocilescu”, asa ca va stau la dispozitie sa gasim formule de stimulare, ca la anul productia umoristica a concursului, care devine si un brand al orasului, sa fie de un alt nivel. Numai faptul ca acest festival-concurs se petrece la Mizil, nu e o samanta de umor? Mizilul, indiferent de oranduire, indiferent de orientare politica, de doctrina politica, merge inainte in politica si cultura romaneasca. De aici putea iesi o unda de umor. Eu, in locul domnului Adrian Nastase, va spun numai ca gluma, deoarece il respect, este un intelectual superior, in scrisoarea pe care i-as fi trimis-o lui Laurentiu, scriam asa: „Va multumesc ca m-ati invitat la manifestarea Dvs, dar nu pentru ca nu pot sa vin va scriu, ci pentru nu mai are rost, devreme ce tot m-ati ales.”  si, in locul sefului cancelariei prezidentiale (n.r. Catalin Avramescu), de care ma leaga o mai veche si placuta colaborare profesionala, as fi scris: „As veni, dar seful meu (n.r. presedintele Basescu) mi-a inghetat salariul.” in incheiere tin sa multumesc primarului Emil Proscan pentru sprijinul neconditionat pe care ni l-a acordat, alaturi de inca 40 de primarii si consilii locale pentru ca, in viitor, sa serbam Ziua Limbii Romane pe 29 august.

Mihaela Lunca – profesoara in Galda de Jos, judetul Alba
Cred ca ceea ce emotioneaza la parametri inalti este greu de prins in cuvinte, iar manifestarea de la Mizil a fost o intalnire de suflet, incarcata de frumos si nobile sentimente. Voi pastra pe retina memoriei momentele de exceptie, organizarea impecabila, freamatul si efervescenta organizatorilor care parca s-au multiplicat prin sine, fiind alaturi de fiecare invitat. Voi pastra in buzunarul inimii intalnirea cu personalitati marcante ale lumii culturale. Ce s-a intamplat la Mizil a fost un act de curaj si noblete sufleteasca manifestata in formele cele mai elevate… intr-o lume bulversata si parca lipsita de far calauzitor, e un act de curaj, aducerea aminte si polarizarea energiilor intr-un elogiu adus IUBIRII si CUVaNTULUI.
FELICITaRI COLEGILOR CARE AU ORGANIZAT ACEST EVENIMENT. MULtUMIRI Ca, PRIN ACtIUNEA LOR, MI-AU OFERIT OCAZIA DE A-MI iNMIRESMA SUFLETUL CU CELE MAI ALESE EMOtII.

La Mizil, cu bucurie…
de Bucur Alexandra-Emilia, castigatoare la Poezie

Veneam pentru prima oara in Mizil, desi auzisem de ceva vreme de un concurs national de poezie cu ecouri mari printre participantii frecventi la acest tip de manifestari. Vazusem anuntul demult, dar cand am vazut ce personalitati sunt in juriu mi-am spus ca nu am nicio sansa si, decat sa simt gustul infrangerii, mai bine nu particip. Dar, din fericire, o inspiratie divina, sa spun asa, m-a determinat sa trimit in ultima clipa. Primul lucru pe care o sa-l tin minte toata viata in legatura cu festivitatea de premiere va fi, cu siguranta, un lucru care nu poate fi uitat: auzirea imnului national. A fost prima oara cand, la un concurs cultural national auzeam imnul national, asa cum era si firesc. La premiere am remarcat organizarea meticuloasa, liceul pregatit de sarbatoare, elevii implicati imbracati in tinute de protocol. A fost un cadru de o inalta respiratie, oameni alesi invitati la eveniment, de la cadre didactice pana la cei din cultura, organizatori de exceptie si nu in ultimul rand oameni iubitori de literatura si arta. Evenimentul prilejuit de festivitatea de premiere a concursului „Romeo si Julieta la Mizil” a degajat ideea organizarii, a lucrurilor puse la punct in detaliu. Ceea ce am sesizat indata a fost fundalul sonor care a insotit evenimentul pe toata durata desfasurarii lui. Nu numai pentru crearea atmosferei, ci si un fel de stimul psihlogic pentru ca reducea din emotii si nu in ultimul rand era un factor care inspira, detensiona emotiile evenimentului. Am remarcat diversitatea si valoarea acestui eveniment care a adus in fata celor prezenti secvente artistice de la opereta (n.r. Daniela Vladescu) pana la prezentarea unor caricaturi  cu I.L.Caragiale (n.r. Nicolae Ionita, caricaturist ploiestean, administratorul celebrului site http://www.caricatura.ro ). Cred ca fiecare oras isi poate aduce contributia la cultura nationala. insa, dincolo de buget, trebuie si multa, foarte multa pasiune. Alt moment emotionant a fost apelul umanitar pentru un baietel care si-a pierdut membrele superioare. Prin cumpararea acelei carti ( n.r. autor prof.Gore de la Grupul scolar Ciorani) aveai posibilitatea sa ajuti. Acesta a fost un al prilej pentru a reflecta mai mult cum literatura, cultura, in general, se apropie de sufletele oamenilor, le alina, le panseaza, le vindeca, cum scrisul este o cale de a te elibera de framantarile interioare, dar si un mod de a comunica cu a

EDItIA A III-A, 2009-2010

Mircea Ionescu Quintus
„Felicit liceul, primaria, pe domnul primar pentru acest festival de anvergura. intr-adevar Concursul National de Poezie si Epigrame la care am participat a fost o manifestare prestigioasa, evidentiind remarcabilele dumneavoastra preocupari culturale. Va felicit si astept cu nerabdare viitoarea editie.

Mihai Stanescu
„Va multumesc pentru invitatie. Mi-a facut mare placere.”

Nicolae Angelescu, inspector scolar general
Sunt impresionat de ceea ce am gasit in Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu”. Ma informasem pe internet, stiam despre dimensiunea evenimentului, dar ceea ce am trait la Mizil, in acest liceu, intrece asteptarile pe care oricum le aveam in legatura cu „intamplarea” in care am fost si eu „personaj”. Marturisesc ca a trebuit sa aleg, pentru ca mai aveam o invitatie la Busteni. Ma bucur ca am facut aceasta alegere. Mai venisem la Mizil in aprilie 2009, la sarbatorirea a 90 de ani de existenta a liceului. Ziua Liceului si Concursul National de Poezie, Epigrame si Calambururi „Romeo si Julieta la Mizil”au polarizat energii si au atras personalitati culturale nationale. in timpul festivitatii, care a durat peste doua ore, a fost o adevarata desfatare a spiritului. Tot ceea ce a urmat dupa aceea, la Casa de Cultura, piesa Romeo si Julieta, jucata trupa de teatru a liceului, spectacolul de revista al Palatului Copiilor Ploiesti si interpretii de muzica folk, au completat o zi foarte densa si plina de emotie si spiritualitate. Felicit conducerea liceului, pe coordonatorul proiectului si pe toti cei care au colaborat la aceasta de neuitat zi de 30 ianuarie 2010. Sa ne revedem cu bine in 2011, la o noua editie.

Emil Proscan, primarul orasului Mizil
Sunt putine momentele in care stereotipia zilelor obisnuite, poate fi depasita si ignorata, pentru a ne putea permite sa simtim vibratiile si trairile din viata cea adevarata. Cei care au avut privilegiul de a fi in ziua de 30 ianuarie 2010 in cladirea Liceului Teoretic Grigore Tocilescu, cu siguranta au simtit astfel de momente, cu siguranta au avut serioase motive sa dea alte conotatii acelei zile si in general despre tanara generatie si viata in general.
ii anunt pe amatorii de previziuni ca sfarsitul lumii este foarte departe! Viata, cu tot ce are mai frumos si mai luminos exista peste tot in jurul nostru. Nu trebuie decat „ceva” sau „cineva” care sa ne deschida fereastra sufletului! Felicit si multumesc celor care au reusit sa faca acest lucru intr-o zi deosebita de iarna, 30 ianuarie 2010.

Prof. Doru Dumitrescu, inspector general in MECTS, nascut la Mizil
„Cu veneratie pentru -educatorii din trecut, pentru Mizil, liceul meu de suflet, pentru ceea ce au realizat in aceasta zi sfanta pentru incalzirea sufletului si a spiritului.”

Prof.Gheorghe Matei, fost inspector scolar general, nascut la Mizil
„Daca Geo Bogza, oprindu-se doar 175 de minute la Mizil, a scris o memorabila pagina de istorie a acestuia, am convingerea ca si Concursul Romeo si Julieta la Mizil, trecand de cea de-a III-a infatisare si crescand valoric si organizatoric de la o editie la alta, a devenit deja o frumoasa si emblematica traditie a urbei.

Inspector Tudor Iancu, I.s.J. Prahova
in existenta noastra marunta, de truditori anonimi asupra cuvintului spus cu teama de a nu schilodi limba romana si sufletele invataceilor nostri, clipele de adevarata sarbatoare spirituala sunt foarte rare. Aflasem ca la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” Mizil se intimpla ceva deosebit, dar nu credeam ca saltul de la o activitate obisnuita la un eveniment de anvergura nationala a fost facut dintr-o data. in binecuvintata zi de 30 ianuarie 2010 am fost acceptat, fie doar si prin simpla prezenta , alaturi de spirite inalte care fac cinste culturii romane. Lauda binemeritata celor care s-au ingrijit ca aceasta zi sa ramina pentru toti participantii o amintire de neuitat.

Aurelian Ranetti, medic, comandandul Spitalului Militar Central „Dr. Carol Davila” si Maria-Cristina Ranetti, sotia acestuia
in acest vartej care ne-a cuprins pe toti si din care cu greu ne mai putem rupe cateva ore pentru sufletul nostru – si  „ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” – iata ca sunt oameni, locuri, momente create cu ravna, pasiune si multa dragoste, care stiu sa te atraga si sa te faca sa iesi pentru o clipa din cotidian si sa iti poti bucura sufletul, de a carui existenta aproape ai uitat.Un astfel de crampei de bucurie uimita a fost si “momentul” la care am participat impreuna cu doi dintre copiii nostri, Antonia si Andrei Ranetti. Impresiile sunt multe, frumoase, bucurii care vor dainui si care ne-au unit pe noi ca familie – si cat de rar ne mai putem strange cu totii – cat si pe noi cu dumneavoastra, oameni care stiti sa dati culoare zilelor prin pasiune. Ati reusit sa strangeti laolalta oameni deosebiti, invitati de marca, intru sarbatorirea Liceului “Tocilescu” pe care atat de mult il iubiti. Am fost onorati sa ne aflam alaturi de dumneavoastra si de invitatii prezenti la Mizil, intr-o zi aparent banala, o zi in care nimic nu prevestea micul miracol ce avea sa se petreaca in mijlocul dumneavoastra, profesori si elevi, deopotriva pasionati  si entuziasti.inainte de a incheia insa, vom mentiona foarte pe scurt ecoul evenimentului in sufletul unui baiat de 11 ani, fiul nostru cel mic, elev in clasa a V-a la scoala  Centrala Bucuresti. A fost foarte fericit sa fie acolo impreuna cu noi. Din doua motive obiectiv-subiective: poarta numele Ranetti si este mandru de aceasta si al doilea motiv, dorinta de a-si bucura profesoara de romana care stia despre evenimentul de la Mizil si care l-a incurajat pe Andrei sa fie prezent acolo. Primul contact al lui Andrei cu doamna profesoara, un om tanar dar deosebit de daruit profesiei si copiilor pe care ii formeaza, a insemnat primul contact direct cu George Ranetti. Andrei a primit ca tema cautarea unei poezii purtand semnatura lui George Ranetti pe care a gasit-o si a citit-o in fata colegilor de clasa cu mare drag, “tifra zero”. in loc de final va vom spune ca Andrei s-a intors la scoala cu “tolba” plina de impresii si nu numai. Revista aniversara si publicatia “Mizilul” au fost daruite doamnei profesoare de romana impreuna cu  promisiunea de a o anunta despre urmatoarea dumneavoastra intalnire, pentru a fi si dumneai prezenta acolo.
Consideram ca, intr-o lume in care copiii sunt interesati aproape exclusiv de jocurile pe calculator si intr-o maniera infima de cultura si de dorinta de a citi, evenimentul organizat de domniile voastre isi atinge cu siguranta scopul de a se constitui “intr-un inceput pentru alte minti si alte suflete dornice sa-si afle identitatea”.

Efim Tarlapan, scriitor basarabean, premiu special la Epigrame
Pe fundalul mondialei avalanse nivelatoare de identitati, activitatea gen Concursul National de Poezie, Epigrame si Calambururi „Romeo si Julieta la Mizil” se prezinta ca o darza aparare antiglobalizare… Aici, trecutul romanesc isi da mana cu prezentul, lirica face duet cu zambetul, critica literara valseaza cu beletristica. Sa le impaci pe toate acestea nu e usor, dar s-a incercat si s-a reusit.
in fata celei de-a treia editii  a Concursului mizilean – carnaval multicolor desfasurat pe bogate traditii romanesti – Concurs initiat de zelosul profesor Laurentiu Badicioiu si sustinut de Liceul Teoretic „Gr. Tocilescu” Mizil, globalizarea s-a vazut nevoita sa dea un pas indarat, facand loc romanizarii celebrelor personaje shakespeariene…

Prof. dr. Elis Rapeanu, Bucuresti, premiul „Agatha Bacovia”, Epigrame
„Prin acest festival Liceul „Grigore Tocilescu” transforma un fost targ, azi oras, in capitala umorului romanesc, a epigramei scrise in limba lui Eminescu. Statiunea Busteni, cu „Salonul umorului” si Mizilul cu „Romeo si Julieta la Mizil”, tin sus, la ora actuala, drapelul istetimii prahovene. in ceea ce-i priveste pe dragii elevi, ii iubesc, ma gandesc la ei cu speranta, dar si cu grija: sa nu fie coplesiti de haosul societatii inca neasezate, dupa randuri de cutremure. Sper ca nu vor uita cartea din cauza calculatorului. Acesta iti da informatii, dar numai cartea iti formeaza cultura. Iata si o epigrama cu circulatie libera:
La mare
Pe sub soare, pe sub stele,
Ei se plimba printre dune:
El bogat in note rele,
Ea saraca-n note bune.

Mihai Molesag, Tulcea, Marele Premiu „George Ranetti”, Epigrame
A fost un concurs greu, a dat de furca participantilor, a solicitat la maxim abilitati, subtilitati si alte calitati, dar si veleitati si sensibilitati, Juriul a fost insa competent, profesionist, obiectiv si intransigent si a acordat marele premiu unei mari valori nationale… eee… he-he!
in zilele Festivalului la care am participat, Mizilul, un orasel mic, si-a umflat pieptul infruntand semet marile orase, cu traditie in festivaluri si concursuri nationale de umor.  S-a simtit munca organizatorilor, incepand cu primirea, cazarea si masa invitatilor, implicarea unui numar mare de oficialitati in acest demers cultural. Dupa parerea mea, juriul, format din profesionisti  ai genului, si-a facut bine treaba, a fost obiectiv in aprecierea materialelor din concurs, lucru confirmat si de intensitatea aplauzelor celor prezenti in sala, la citirea lucrarilor premiate. Referindu-ma la sectiunea Epigrama, cred ca ar fi putut participa la concurs mai multi epigramisti de valoare. Poate ar trebui ca, la editiile viitoare, datele concursului sa fie comunicate si prin posta, internetul nefiind accesibil chiar tuturor concurentilor. A fost un festival de tinuta, cu o participare selecta, invitati de valoare, e un lucru bun  ca au fost implicati si elevii, ca niste ucenici pentru manifestarile culturale viitoare. Standul de carte a fost exceptional ! Un adevarat targ de carte.

Claudiu Contevici, Leeds, Anglia, Premiul „Grigore Tocilescu”, Epigrame, Mizil, my love!
intr-o interventie telefonica din cadrul galei concursului, mi-am permis sa fiu nonsalant si ludic, desi, in fond, eram extrem de emotionat: tocmai obtinusem premiul al II-lea, la chiar primul meu concurs de epigrame! De data aceasta, sunt cat se poate de serios, afirmand ca „Romeo si Julieta la Mizil” este un concurs de exceptie. Argumentele sunt greu de combatut, si le prezint intr-o ordine aleatorie. La Mizil au participat, cu doar cateva exceptii, numele mari ale epigramei romanesti de azi. Organizatorii manifestarii sunt cativa oameni harnici si inteligenti: Laurentiu Badicioiu (initiatorul si sufletul evenimentului ), Emil Proscan (entuziastul primar-poet ), cei din conducerea liceului „Grigore Tocilescu” si multi sponsori generosi. Nu in cele din urma, sa remarcam calitatea deosebita a juriului. De altfel, organizatorii au dovedit o laudabila transparenta, prezentand, ca si anul trecut, foile de jurizare. in plus, editarea volumului cu textele selectate va „face lumina” si va elimina, cu siguranta, micile (inerentele ) carcoteli. Se poate face si mai mult: publicarea, si pe site-ul concursului, a textelor premiate (nu toti forumistii au acces la volumul de prezentare).
Revenind la umila mea persoana, v-as spune mai multe, fiind eu un tip sociabil si cumsecade. Prefer, insa, deocamdata (adica, pana la urmatorul „turnir”), sa va mai atat curiozitatea si sa raman misteriosul, anonimul epigramist de peste mari si tari… Bravo, Mizil, felicitari! La revedere, in 2011.

Sinziana Stoie, studenta in anul I la Facultatea de Litere din Brasov,
Marele Premiu „George Ranetti”, Poezie
imi pastrez convingerea ca nicio multitudine de cuvinte, nicio inlantuire de fraze oricat de pertinent expuse, menite sa contureze si sa transmita o parte din atmosfera deosebit de densa, care cu siguranta i-a proiectat pe toti cei prezenti la premierea Concursului „Romeo si Julieta la Mizil” intr-o dimensiune a reiterarii de valori, nu ar putea reda pe deplin – si fara riscul de a-l face pe emitatorul lor culpabil de a nu fi surprins esentialul – trairile grandioase, implementate de modul exemplar in care s-a desfasurat festivitatea de premiere, dar si evenimentele culturale care au precedat-o si succedat-o pe aceasta, in pliurile fiintei mele, cel putin.Ar fi un loc comun sa spun cat de placut am rama surprinsa de corectitudinea si sobrietatea juriului, de stradania organizatorilor si de simtul ascutit al umorului care a reprezentat pentru unii participanti reala lor vestimentatie. Singurele care pot exprima ceva cu adevarat pretios si demn de luat in seama sunt creatiile participantilor, ele ridicandu-se, dupa umila mea parere, la un nivel demn de luat in seama chiar si de catre cei mai rafinati. Am fost deosebit de placut impresionata de modul in care s-au desfasurat evenimentele in cadrul premierii si de atmosfera generata de caldura spirituala a organizatorilor, membrilor juriului si invitatilor in egala masura.

Cristinescu Filip, elev la Colegiul National „Doamna Stanca” din Satu Mare, Premiul „Grigore Tocilescu”, Poezie
Peste sapte tari si sapte mari, intr-o tara aproape non beletristica, deraiata intr-un decor glaciar intre tranzitie si globalizare ca un personal intre doua halte imparatite de crivat, pe cand Televizor si Procuror ramasesera usor dezamagiti ca sora lor, Formatia, nu isi botezase odrasla Manelizarea, iar pentru desprimavarare guvernul alocase circa 0 % din P.I.B., astfel  incat numai in prima luna a anului se inregistrasera cincizeci si patru de decese cauzate de ger, a fost odata ca … altadata un orasel de provincie, ai carui locuitori dealtfel ospitalieri si bonomi ca painea lui Dumnezeu, dar hatri si oarecum pezevenchi se adresau unii altora pe numele lor de botez, desuete si  imprumutate din biblie, precedate ca un titlu nobiliar de interjectia „bre”. Un absolvent de invatamant la distanta de la „Spiru Haret”  ar fi putut constata prin metode sociologice pe buna dreptatate ca specia lor e pe cale de disparitie. Contrariind mai ales ciudata lor incapatanare de a nu se lasa transformati in aplaudaci ai normalitatii. Cica asa ii  invatase pe ei unchiu’ Ranetti si mos Caragiale!.
Concursul „Romeo si Julieta la Mizil”, editia a III-a, fu numai o noua recurenta la normalitate, o acatista pe adresa Sfantului bun simt, un renghi cu miros de tamaie jucat tuturor catavencilor.

tarus Ramona, eleva, Botosani, premiul „Agatha Bacovia”, Poezie
Este imbucurator faptul ca pana si in aceste vremuri de criza, cand s-ar spune ca oamenii se pierd cu firea, inca se mai scrie poezie de calitate si inca exista sustinatori ai celor ce-si adancesc  sentimentele si starile in celuloza. „Romeo si Julieta la Mizil ”, un concurs de elita prin insusi numele sau, a reusit si anul acesta sa reuneasca nume mari si nume promitatoare care impreuna fac din acesta un eveniment cu adevarat special.
Din partea mea nu pot veni decat regrete ca nu am putut fi alaturi de  toata lumea la premiere, la care nici nu incape indoiala ca s-a muncit mult. Domnul profesor Badicioiu Laurentiu si stimatul juriu  isi merita laudele, mai ales pentru antologia de versuri. Sper sa descoperiti  in poeziile tuturor o rampa de ajutor pentru „handicapurile de toate zilele” care pun in fata noastra limite fixe. Treceti prin paginile volumului ca prin peretii unui camin si veti afla in fiecare camera ceva familial, intim si intrigant totodata, ceva al fiecaruia.
De pe meleaguri botosanene va felicit atat efortul si rezultatele, cat si initiativa de a pune poezia si dragostea sub aceeasi aura, pentru ca „intotdeauna este mai mult decat iubire/ este Dumnezeu care trage cu urechea de dupa usa”.

Constanta Vica, director Palatul Copiilor Ploiesti
Sfarsitul lui ianuarie 2010, o zi frumoasa cu soare bland peste zapada alba, a adus bucurie in sufletul copiilor din ansamblul de estrada al Palatului Copiilor Ploiesti si in sufletul profesorilor care vegheaza pentru educatia lor. Ei, copiii, aduc intotdeauna fericirea fiecarei clipe prin zambetul luminos, prin ochii curati ca lacrima, prin replicile pline de haz si candoare. A fost o zi superba, cu o incarcatura emotionala imensa, cu oameni minunati prin tot ceea ce au realizat cu puterea cuvantului, a scrisului. A fost o sarbatoare de „familie” in care s-au reunit generatii, in care copiii, tinerii s-au intalnit cu „bunicii” sau cu „strabunicii” lor si ne-am bucurat cu totii de povestile si versurile spuse sau nespuse. Asteptam ianuarie viitor pentru a fi din nou prezenti la festival ca sa daruim tot ce avem mai bun, sa daruim din talentul nostru pentru dans, muzica si teatru, sa aducem zambete si bucurie. Va multumim!

Rotaru Danut, student Ploiesti, concurent la Poezie, prezent la premiere:
As dori sa incep prin a va felicita pentru ce ati realizat la Mizil, pentru concursul care a devenit, in adevaratul sens al cuvantului, national, fiind totodata constient de faptul ca parerea mea conteaza, poate, cel mai putin dintre toate persoanele care au fost sambata in incinta Colegiului „Grigore Tocilescu”. Acest mesaj al meu are doua scopuri: acela de a va multumi pentru ospitalitatea dumneavoastra, pentru organizare si nu in ultimul rand pentru vorbele pline de patima care au tot fost „aruncate” in sala, care m-au facut sa ma simt total in alta lume, intr-o lume a titanilor, daca-mi permiteti sa spun asa.
Vreau sa precizez ca mi-au placut articolele din revista, le-am citit cu membri familiei mele, le-am povestit unde am fost si cum a fost. O nebunie era in mintea mea. O nebunie frumoasa…  Va urez tot binele din lume.

Roxana-Elena Buzea, judecator:
„Toata admiratia si respectul pentru corpul profesoral si pentru elevii care, cu daruire si pasiune, au facut dintr-un vis o realitate: o manifestare culturala extraordinara! Cu speranta ca vor mai exista si in viitor asemenea frumoase „intamplari”, va doresc mult succes! Multumesc din suflet lui Laurentiu Badicioiu pentru invitatie.”

Constantin Mihai, profesor de romana la scoala Darvari, Prahova
Iarna a luat-o razna. si cum nu putea sa mearga singura, a pus-o Dracul sa ma duca la Mizil. Fericita plimbare si minunata zi. intr-o incapere prea mica pentru cate capete luminate adapostea si insuficienta pentru infinitele vorbe ce s-ar fi dorit rostite, m-am simtit in al… cer si multumesc bunului meu prieten Victor Minea pentru invitatie. Voi, cei care n-ati venit la Mizil, sunteti cu mult mai saraci. P.S. Te voi injura, Victore, mereu ca nu m-ai invitat si la editiile trecute.

Raul Carstea si Constantin Neculae, cantareti de muzica folk:
Toate gandurile bune pentru niste oameni minunati. Va daruim toata muzica noastra cu dragoste.

CENACLUL LITERAR VIRTUAL «ESENTE» SI-A DESEMNAT CASTIGATORII LA CONCURSUL DE CREATIE «TOAMNA 2010»

Nicolae STANCU prezinta:

CONCURSUL DE CREATIE cu tema „TOAMNA” si-a desemnat castigatorii.

Acesta a evoluat pe doua sectiuni:
• Poezie
• Proza scurta

Participantii au trimis pentru concurs o poezie sau proza scurta  pana la data de 15 noiembrie 2010

Au fost acceptate toate lucrarile chiar daca au mai fost publicate.
Proza scurta s-a limitat la cel mult 2 pagini.
Lucrarile participante au fost trimise la adresa de mail nicu_stancu484@yahoo.com

Dupa strangerea voturilor a fost desemnata poezia castigatoare si locurile 2 si 3.
Toate lucrarile acceptate vor fi mentionate intr-o carte virtuala pe coperta caruia vor fi afisate primele trei  locuri.

http://nicustancu48.ning.com/group/concursdecratieliterarapoezieiprozscurt

Lucrarile premiate vor fi publicate in mai multe reviste si difuzate pe 2 posturi de radio la o data prestabilita.

Prezentem mai jos poeziile castigatoare:
 
LOCUL I:
POEZIA NR 48- ALTER-EGO
 AUTOR: MARIA CIUMBERICA

Alter Ego

Un vant usor adie, in prag de dimineata
Si-mi mangaie obrazul cu gest ocrotitor.
Mi-aduce Ziua Noua. Si-un Dor nebun de Viata
Sa ma refac din cioburi, din visuri si din dor.

Sorbind nectarul Clipei. Vreau sa traiesc Momentul
Ce sta-ntr-un colt… in Suflet. Si-asteapta sa ii dau
Iubirea-mi clocotinda… Sa piara sentimentul
De grea neimplinire!… Parfum din Fruct sa iau!

O Raza de Lumina strapunge stratosfera
Furtunilor din Suflet… Frustrarilor din gand,
Si-o sete de-nnoire inunda atmosfera.
Traiasca Alter Ego! La bratul sau mergand

Ma simt atat de bine!… Si sunt asa ferice!
Cum n-am fost niciodata! Mai vreau sa zabovesc!…
Si rog Eternitatea, Minunea sa nu strice…
Si pentru Darul Sacru… Oh, Doamne!… Multumesc!

Un vant usor adie, in prag de dimineata,
Imi mangaie obrazul cu gest ocrotitor.
Aduce-o Zi de Toamna. Si-un Dor nebun de Viata…
Si ma Renasc din ganduri…. Sa pot Trai usor.
LOCUL II
POEZIA NR:44 – CU TRUPUL DESFRUNZIT
AUTOR-ELENA GLODEAN

Cu trupul desfrunzit

Sub semnul gandului
ce-a-ncaruntit
e valea dintre noi
tot mai adanca,
copaci suntem
si trupul desfrunzit
un vant taios
in palma ni-l descanta.

Norii cerniti
o lacrima-si destrama
pe chipul nostru-mpovarat
de ceata,
roiuri de fluturi
cu sclipiri de-arama
in suflete agonice
ne-ngheata.

Prin bruma deasa
clipa se grabeste
in toamna sa ne-mbrace
pe-amandoi,
privindu-ne
tacuta-ngalbeneste
cand departari se surpa
intre noi.
LOCUL III
POEZIA NR: 53 – STIHURI DE TOAMNA
 AUTOR:TEODORA POPESCU

Stihuri de toamna

La crama se vinde uitare
In ulcele galbene, reci:
E-un vin tulburat de-ntristare,
De gandul ca maine-ai sa pleci.
Ciudat: nu e nimeni in crama
Si clopotul ploii sta mut;
Paianjeni de-arama destrama
Privirea intoarsa-n trecut.

Cu frunze, cu aripi cazute,
Incet, ne rotim spre pamant
Noi, inimi brumate, pierdute,
Desprinse de-al umbrei vesmant.
LOCUL III
POEZIA NR:1
IN PARC RAPCIUNE
AUTOR-OVIDIU OANA-PARAU

In parc, Rapciune

In parc, langa o banca rebegita,
sub prima bruma data de Rapciune,
un biet tufis inalta rugaciune
sa-nmoaie vremea asta brusc racita.

Un tei intinde ramuri disperate
spre frunzele in ocru ponosite,
cercand sa nu le stie ravasite
de vant si-n zarea larga aruncate.

Doar un castan falos cronometreaza
venirea toamnei, picurand in iarba,
bile cu tepi si isi sopteste-n barba:
”E tot pustiu, si e deja amiaza!”

Anemic, peste toate risipeste
un soare raze, parca rusinate
ca si-au pierdut caldura, ca sedate
de frigul ce treptat se inteteste.

In aer suna triste alaute,
cri-cri-uri scartaite la-ntamplare,
vreo cativa greieri, canta fiecare,
prohodul lui si-al frunzelor cazute

CONCURSUL SFARSITULUI DE AN va evolua pe doua sectiuni:

1;Poezie
 2:Proza scurta.

Concursul va avea urmatoarele teme la alegere sau impreuna:

Iarna, Craciunul, Anul nou

Fiecare participant va trimite o poezie sau proza scurta pana la data de 10 decembrie

Vor fi acceptate toate lucrarile chiar daca au mai fost publicate

Proza scurta se va limita la cel mult 2 pagini

Lucrarile participante vor fi trimise pe adresa de mail
nicu_stancu484@yahoo.com

Toate lucrarile acceptate vor fi mentionate intr-o carte virtuala pe coperta caruia vor fi afisate primele trei locuri

Lucrarile premiate vor fi publicate in mai multe reviste si difuzate pe 2 posturi de radio la o data prestabilita. Vom reveni cu detalii

SUCCES PARTICIPANTILOR!
Pentru mai multe informatii accesati
REVISTA ELECTRONICA „ESENTE”
http://nicustancu48.ning.com/

PREMIUL DE EXCELENTA «B. FUNDOIANU/ BENJAMIN FONDANE»

Programul RESTITUTIO BENJAMIN FONDANE isi propune punerea in circulatie a patrimoniului intelectual si moral lasat de Benjamin Fondane: direct – sotiei sale, Geneviève Tissier-Fondane (prin testamentul literar care insotea ultima scrisoare, trimisa din lagarul de la Drancy, in 29 mai 1944, cu o zi inainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile sale, atitudinile publice ori private.

Incepand cu anul 2010, programul va cuprinde si acordarea unui premiu de excelenta „B. Fundoianu/Benjamin Fondane“, prin care sunt recunoscute creativitatea, onestitatea intelectuala si generozitatea unei personalitati a culturii, publicisticii sau invatamantului.

Premiul va fi acordat in luna noiembrie a fiecarui an, cu prilejul Festivalului de poezie care are loc la Iasi, prin straduinta lui Emil Stratan si sprijinul editurii Eis Art, al Galeriilor Eleusis, al Universitatii „Petre Andrei“ si al Primariei municipiului Iasi.

Anul acesta, festivitatile de premiere au avut loc in zilele de 26 si 27 noiembrie, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iasi.

***

B. Fundoianu/Benjamin Fondane, fiul lui Isaac Wechsler si al Adelei Schwarzfeld, s-a nascut la Iasi, in 14 noiembrie 1898, intr-o familie de intelectuali. Debuteaza cu poeme si traduceri din limba idis, in periodice romanesti si evreiesti, unde semneaza, pentru intaia oara, B. Fundoianu, dupa toponimul Fundoaia, localitatea de provenienta a tatalui. Cartile scrise si publicate in limba romana vor aparea sub acest pseudonim. In decembrie 1923, emigreaza in Franta, unde, cateva luni mai tarziu, il va intalni pe Lev Sestov, filosoful de origine rusa a carui gandire il va marca pentru totdeauna. In 1931, se casatoreste cu Geneviève Tissier (1904-1954). Este o perioada de intensa creativitate, in care autorul de origine romana, devenit Benjamin Fondane, isi concepe opera in limba franceza, doar partial publicata in timpul vietii. In martie 1944, ca urmare a unui denunt, este arestat, impreuna cu sora sa, Lina, si inchis in lagarul de la Drancy. Cativa prieteni obtin eliberarea lui Fondane, care insa nu accepta sa paraseasca lagarul fara Lina. La 30 mai 1944, sunt deportati impreuna la Auschwitz. Urma Linei se pierde. Fondane va fi gazat in 2 sau 3 octombrie 1944.

Exista, la tanarul Fundoianu, un potential al verticalitatii, care il plaseaza pe un ax deopotriva al adancimii omenesti si al transcendentei: daca perioada inceputurilor este una a cautarilor febrile si a curiozitatii neostoite desfasurate pe orizontala, liniar (in sensul acumularii de experiente indirecte pe calea lecturilor), o radicala schimbare a sensului se produce dupa sosirea sa la Paris, in anul 1923, unde il va intalni pe Lev Sestov, cel care ii va deveni parinte spiritual. Aceasta iesire din traiectoria profana a unui intelectual aparut in orizontul culturii romane la inceputul secolului al XX-lea, traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un simplu gazetar, om de litere si animator cultural, este – in ea insasi – exceptionala: o iesire din orizontul limbii materne, intai de toate, dar pastrand mereu deschisa disponibilitatea afectiva pentru aceasta, insotita de o intrare ardenta in problematica filosofiei existentiale, autentica si profund personalizata de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea ce il diferentiaza total si fara rezerve de celelalte existentialisme care, inainte de a pune accentul pe individul concret, pe fiinta umana in carne si oase, sunt filosofii „despre“, iar nu „dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul calatoriei intelectuale si umane pe care o va face Fondane in scurta si intensa lui viata, care nu-i ingaduie popasuri ori reveniri in punctul de plecare. Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuitia infrigurata a unui sfarsit tragic.

Luiza PALANCIUC & Mihai SORA
noiembrie 2010

Inchisoarea florilor

By Georgeta Resteman

Sunt triste, cu petalele-amortite

De-atata nea se-apleaca spre pamant

Cand gerul le va dobori, strivite

Vor strange doruri intr-un legamant.

Incarcerate sub zapezi si gheturi

Se sting incet, topindu-se tacute

Si pier apoi ca aburul din ceturi

Sau lacrima destinelor durute.

In inchisoarea rece, sub zapezi

Asteapta-n taina sevele sa-nvie

Cu razele de soare din amiezi

Sa-mbrace Universu-n armonie.

Sunt suflete-nghetate de tristeti

Printre zabrele emanand iubire

Perdele de lumina-n dimineti

Stindarde vestitoare de-mplinire.

Din puritatea fulgilor se-adapa

Isi umplu cu sperante calimara

Vor inflori si vor canta la harpa

Cand o sa vina iarasi primavara.

 Sibiu, 3 decembrie 2010

O intalnire memorabila cu poetul Petru Jipa din Germania si fabula

M-am intalnit cu poetul si omul de cultura Petru Jipa din Germania la Festivalul de Interferente Internationale “Paul Polidor”, organizat anual in ultima saptamana din noiembrie la Centrul Fundatiei “Paul Polidor” Scoala de Muzica si Arte Plastice Nr.4 din Bucuresti, amfitrion fiind, ca intotdeauna,  neobosita  doamna  Hortensia  Orcula, directorul institutiei mai-sus amintite. Motivul intalnirii fusese si concret, pentru ca glasul poetului aparuse pe un nou cd al fundatiei in cadrul festivalului, material fonografic ce includea artisti “exemplificand” diferite elemente de interferente culturale: Maria Irena Galesanu (protagonista unui album audio cu licenta si editat de Casa de Discuri a Fundatiei “Paul Polidor” la inceputul acestui an) interpretand “Polka italiana” de Serghei Rachmaninov si “Mazurka” de Chopin, Op.68, Nr.2 (cond.art.:prof.Jeanine Ionescu); Anica Sterian cu balada populara ialomiteana “Ma fac broasca pe pamant” (“prefatand”, intr-un fel, fabula “Broscuta si scorpionul…”, scrisa de poetul Petru Jipa in urma participarii la festival); profesorul si omul de cultura Ion Stefan Mihailescu propune ascultatorilor acestui compact-disc doua tinere talente ale scolii-amfitrion: Eduard Ignat (clarinet)/ “Dans german” (Mozart) si Cristian Eftimie (clarinet) / “Studiu” (Demnitz), acompaniati fiind la pian de prof.Ileana Georgescu si prof.Irina Barbu; cantece de Paul Polidor in limbile azera, rusa si romana pe versurile marelui poet al Azerbaigeanului, Bahtiar Vahabzade; Ramona Clapan din Italia interpretand cantecul “Lacrimioare” (muzica: Paul Polidor; versurile: Vasile Alecsandri). Am facut intentionat aceste digresiuni interculturale pentru a intelege contextul in care poetul Petru Jipa a scris fabula pe care o veti lectura si dumneavoastra in premiera. Felul in care romanii sunt vazuti in Europa (adica foarte prost!), lectura actorilor Cristina Deleanu si Eugen Cristea din volumele de poezii sociale semnate de Paul Polidor,”Pe autostrada sociala: utopie si critica” si “Cobai in Tara Dezamagirilor”, toate aceste lucruri despre realitatile dure din tara contrastand cu mediul lacasului de cultura in care se desfasura concursul de interpretare muzica culta, toate acestea si mai apoi discutiile despre felul de a fi al neamtului, dar si al romanului, l-au determinat pe Petru Jipa sa “atace” fabula, pe care romanii de peste Ocean o vor lectura in premiera:

BROSCUTA SI SCORPIONUL, 
POPORUL SI BASESCU
de
PETRU JIPA / GERMANIA /

O broscuta, la margine de lac
Statea posomorata si facea… oac, oac.
Tot cauta o musca mare
Sa o deguste cu inversunare.
In vremea-aceasta se arata un parlit…
de scorpion de stepa, putin otravit.
-Nu doresti, broscuta, sa ma treci tu lacul?
-Nici nu te gandi, esti negru ca dracul.
In timp ce inot la mal, sa te las
tu sa ma intepi cu acul tau de las…
si otrava ta-i fara scapare,
mor pentru ca tu nu ai iertare.
-Cum, broscuta mica, te gandesti ca pot,
daca mori tu-n apa, eu nu stiu sa-not
si atunci noi doi cadem in adancuri:
eu nu inot, iar tu mori in friguri.
Cu atata spirit si convingere, se pare,
A convins broscuta la o incercare:
La mijloc de ape, scorpionul smecher
Impinge veninul intr-un stil de felcer.
Broscuta cu ochii in lacrimi ii spune:
De ce ai facut-o, nu te poti abtine?
Dar el ii sopteste atunci cu uimire:
Ce pot sa fac, asa sunt din fire!…

Zbor

In gand am melodia
Necompusa inca
Si ma supun vantului
Si valului, fara bucuria
De a asculta clopotul
Din mine ce vesteste
Vocea peticita si franta.
Iubirea a ramas
In urma vorbelor,
Doar bunul Dumnezeu
Infloreste cuvantul !
Poezia e nedefinita,
Precum valul ce se
Sparge de mal, ca si
Vorbele nerostite inca.

Flight
In thought with a song
Unwritten yet
and I obey the wind
and the wave, without any joy
I listen the bell
from me that screams
A patched and tired voice
Love remained
behind the words,
only the good God
Flourishes the word!
the poem undefined,
as well as the wave break
into the shore, as the
unspoken words.

Adalbert GYURIS

Schita de portret: Poeta din Basarabia

In toamna anului 2000, Tatiana Scurtu trecea podul de peste Prut, alaturi de grupul venit la studii in Romania, in clasa de la Colegiul National “Mihai Viteazul”din Sfantu-Gheorghe.
Tanara de atunci aducea cu sine mireasma florilor crescute intre cele doua maluri, prinse simbolic intr-o cununa ce-i aureola chipul fraged, plin de lumina unei inimi iubitoare.
Desi rezervata, era usor de remarcat. Atrageau atentia ochii adanci si visatori, fruntea inalta, incadrata de parul bogat, privirea atenta si patrunzatoare, vocea calda, cu inflexiuni ferme, miscarile gratioase ale trupului adolescentin.
In scurt timp, s-a facut cunoscuta, devenind un nume familiar pentru publicatiile din zona si din tara. Tania Scurtu era nu doar o eleva exceptionala, asemenea multor colegi din promotia ei, ci si o poeta foarte sensibila, care purta cu ea lacrima si visul Basarabiei, intr-un mesaj de iubire adus ofranda fratilor ei de limba romana.
Poeziile Taniei Scurtu, publicate in revista ”Ecou”, a scolii, ori in presa locala si nationala, s-au impus usor publicului iubitor de literatura. Vocatia lirica pe deplin formata, patosul autoarei, mereu atenta la lumea care reverbera in sufletul ei, luciditatea observatiei poetice, limbajul cu accente de balada, erau doar cateva aspecte care individualizau creatiile sale in contextul poeziei scrise de tanara generatie.
Volumul de poezii pe care Tania Scurtu il publica acum la Editura Eurocarpatica din Sfantu Gheorghe reuneste creatiile scrise in ultima vreme, reconstituind un traiect existential marcat de momentele care i-au definit individualitatea artistica. Parcurgandu-l, regasim aici dimensiunile care fundamenteaza constante ale eului sau liric, conferindu-i atributul unicitatii.
Poemele Taniei Scurtu, scrise in graiul limpede al marilor rapsozi, oscileaza statornic intre doi poli ai trairii care figureaza o arta poetica guvernata de sentimente profunde. Cel dintai este iubirea, apanaj al varstei de tinerete, dar si reflex al unui mod perpetuu de a media relatia sa cu lumea, iar celalalt este sentimentul patriotic, expresie a unui mod de a trai, in deplina simbioza cu patria-mama.
Arta poetica a autoarei se construieste pe aceste doua coordonate ale trairii care dimensioneaza perceptia lirica.
Sentimentul inefabil al iubirii autoarea ni-l descrie in poeme precum ”Regasire”, ”Cununia florilor de tei”, ”Trecere”, ”Paralelismul singuratatii”, ”Scrumul sufletului tau”, ”Peisaj muzical”etc. Ele fixeaza toposul unor trairi bogate, in versuri cu reverberatii cristaline:
“Pian si candela de ceara
Acorduri vii de primavera
Si note umede din noi
Vibreaza peste amandoi” (Poemul 32).
Sufletul indragostit rezoneaza cu natura invesmantata de sarbatoare, in acordurile fastuoase ale nuntii florilor de tei:
“La cununia florilor de tei
Am invatat sa prind mireasma lor
Sa ma imbib cu-al pasiunii dor
Sa zbor in larg, avand desavarsirea ei” (Poemul 7).
Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care niveleaza trairile este, pentru poeta, un prilej de a decanta noi sensuri ale vietii, care fac posibila apropierea de spatiul misterelor, al sacralitatii:
“S-au uscat trandafirii inocentei
S-au topit petalele iluziei
S-au dezradacinat amintirile (…)
(…) A ramas misterul lor” (Poemul 11)
Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capata, uneori, tonalitatea cantecului popular ori a romantei, prin care poeta mladiaza ganduri, trairi, sentimente:
“Acest vers leganand
Intre cer si pamant
E cuprins de dor si de speranta
Intr-un veac ce-a trecut
Si un gand ce-a durut:
N-a ramas decat o romanta” (Poemul 31)
Iubirea este punctul de plecare al meditatiei poetice care duce, inevitabil, la introspectie si autoananliza, febrila cautare de sine:
“Verde-i in tine si glasu-ti carunt
M-a adunat dintre sunt si nu sunt
Streasina ta m-a dosit in cuvant
Unde ma-ntreb daca sunt sau nu sunt” (Poemul 36)
Meditatia poetica grava, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o intalnim in poeziile de inspiratie patriotica: De tara, Doina, Tepese, Maria Ta, Ruga mamei-tara.
Limbajul poetic simplu, rostit in graiul molcom si dulce al spatiului moldovenesc, topeste in retortele sale toate comorile pastrate in pamantul framantat al Basarabiei. Rostirea solemna din letopisetele cronicarilor se impleteste cu verbul infiorat al Doinei eminesciene, reverberand in invectiva si imprecatie, ori transmitand patosul poeziei lui Alexe Mateevici si Grigore Vieru:
“Nistrule, de ce esti frate
Cu Prutul care desparte
Doi copii de-acelasi neam,
Doua frunze de pe-un ram?
(…)
Rauri, voi, ce despartiti
Si-napoi nu mai uniti,
Faca-vi-se apa vad,
Ca amarul sa mi-l scald”
(Poemul 18)
Tatiana Scurtu este, neindoielnic, tributara istoriei care a separat dureros cele doua maluri ale Prutului; lacrima ei devine strigat de lupta si arma care cheama la unitate, reclamand un drept consfintit de voievozii ce vegheaza din umbra manastirilor ctitorite de ei pe vremea cand aparau valorile crestinatatii, avand drept prieten “raul si ramul”din spatiul romanesc.
Invectiva adresata de poeta nu este simpla retorica, ci o emotionanta ruga, menita a izbavi tara de o istorie nedreapta:
“Ma rog de tine, Doamne, Tepes, Mariei Tale
Ii e ingaduit miseii de-a starpi
Si toata romanimea-ntr-un glas ti-o multumi
Covor de mare slava ti-o cade la picioare!”
(Poemul 19)
Precum odinioara Eminescu, tanara poeta evoca figura legendarului Vlad Tepes, singurul capabil sa redea tarii demnitatea pe care-au intinat-o nedemnii urmasi, resposabili cu destinul unui neam:
“Nu pot vedea destinul nepotilor ce trece
In lumea abisala si fara viitor
In care toti tiranii pentru avere mor
De-aceea-n teapa ta belsugul lor sa sece!”
(ibidem)
Privirea sensibila a poetei surprinde cu acuitate prezentul decadent, infatisand imagini de apocalipsa. Viziunii cutremuratoare din poemul “Se surpa temeliile”, ii contrapune atitudinea critica, condamnare a prezentului inacceptabil. Refuzand compromisul cu o epoca a dominatiei absurdului, Tatiana Scurtu identifica o logica a istoriei desfasurate dupa sistemul ciclicitatii. Adevarul lui ”nihil novi sub sole” il denunta cu patos in poemul ”Realitati”. Concluzia poemului are valentele unei sentinte implacabile: ”Sensuri absurde isi pun mastile vechi.”
Portretul artistei, din tineretea care irumpe bogat, este figurat in poemele care fixeaza coordonatele majore ale volumului, sublimand fiorul erotic si vibratia sentimentului patriotic. Toposul acestor trairi il alcatuiesc termeni care emotioneaza si rascolesc. Sunt cuvinte cu valoare de simbol, care strabat, ca un laitmotiv, paginile volumului: ”candela”, ”rugaciune”, ”Dumnezeu”, ”tara-mama”, ”masa”, ”paine”, ”vin”.
Elementul de coeziune este iubirea, care da poetei forta de a-si traduce gandurile, devenite poeme vibrante:
“Sa picure doar
Dragostea intr-un pahar
Si ce vin as face din ea!
L-as bea de sarbatori
Pe seara si in zori,
Si musafirilor l-as da.
Rabdarea s-o coc,
Cu lemne pe foc
Si paine din ea as dospi.
Cu miros romanesc
Sa ma impartasesc
Din ea, mi-as dori, zi de zi”
(Poemul 23, ”De sarbatori”)

Prof. Maria Stoica