A fost odată un om bun.

Intr-o seară, întorcandu-se acasă, de la slujbă, zări pe stradă un om negru de murdărie pe față, pe haine, și pe mâini, care scotocea într-o ladă de gunoi.

Era toamna târzie, seara era friguroasă, și omul străzii tremura de frig și de foame.

De milă, omul cel bun i-ar fi dat ceva în dar, dar se gândi: cine stie ce îi dau eu, și ce doreste el, sarmanul?! Așa că l-a întrebat:

– Ce vă doriți? Continue reading “Intâia poveste a recunoștinței” →