Intâia poveste a recunoștinței

Pe stradăA fost odată un om bun.

Intr-o seară, întorcandu-se acasă, de la slujbă, zări pe stradă un om negru de murdărie pe față, pe haine, și pe mâini, care scotocea într-o ladă de gunoi.

Era toamna târzie, seara era friguroasă, și omul străzii tremura de frig și de foame.

De milă, omul cel bun i-ar fi dat ceva în dar, dar se gândi: cine stie ce îi dau eu, și ce doreste el, sarmanul?! Așa că l-a întrebat:

Ce vă doriți?

O baie bună, o masă bună, un vin bun, și un pat cald si curat! A răspuns omul.

Omul cel bun s-a înduioșat, si l-a poftit pe omul cel negru să îi fie oaspete.

Ajungând acasă, sotia a pregătit cerșetorului baia, si acesta s-a dezbrăcat de hainele cele rufoase, a intrat in apa caldă, si a inceput să se spele, cu încântare.

In timp ce omul facea baie, sotia omului cel bun i-a curățat toate hainele cele murdare, le-a spălat, le-a călcat, iar omul cel bun i-a luat masura hainelor, si i-a găsit in dulapul lui 2 cămasi, un pulover, si o șubă groasă, pe care i le-a  pus pe un scaun, lânga hainele cele spălate si călcate, care sclipeau acum de curățenie…

Omul a iesit din baie, s-a îmbracat, si omul cel bun i-a pus un ștergar în jurul gâtului, și i-a taiat cu grijă, cu foarfeca, părul și barba.

Soția omului cel bun a întins masa în sufragerie, și a pus pe masă cele mai bune bucate și băuturi pe care le aveau în casă.

S-au așezat cu toții la masă, și în timp ce ospătau, omul cel bun și soția lui îl priveau pe bietul om și cu bucurie, pentru că îi înseninaseră o zi din viața amărâtă, si cu întristare, pentru că îi alinaseră, după puterile lor, o singura zi, doar.

Când cersetorul a terminat, omul si sotia lui au strâns masa, i-au intins patul din sufragerie, si au iesit bucurosi, sa il lase sa se odihneasca în asternutul de dantelă.

A doua zi, omul cel bun si sotia s-au trezit, dar nu l-au desteptat pe cersetor: au aseptat ca acesta sa guste somnul odihnitor al zorilor. Au tot asteptat, dar din sufragerie nu se auzea niciun zgomot. Pășind in vârful picioarelor, au batut sfiosi la usa. Niciun raspuns. Ingrijorati, au intrat înauntru Patul era gol. Cersetorul nu era nicaieri. . Scrinul buferului sufrageriei în care își păstrau economiile de o viață, era deschis.

Pe masa pe care ospetisera impreuna, era un bilet, pe are scria mare, cu litere grosolane:

“Eu vam luat bani, fraierilor. Sa ziceti mersi ca vam lasat în viață.”

Nimeni nu stie dacă de atunci încolo, omul cel bun a mai poftit, vreodată, un om necăjit, să îi fie oaspete.

1 aprilie 2013

 Jianu Liviu-Florian

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.