Credință, canoane și tradiție în Biserica ortodoxă. Puțină lumină despre erezii.

Citat-Nicolae-Steinhardt

«Ortodoxia -singura Biserică adevarată»

Pe bloguri, înflăcărații susținători ai credinței ortodoxe aduc argumente pro- Bisericii ortodoxe cum se pricep ei mai bine, probabil cu sinceritate, dar totuși din inerție, cuprinși de un fel de superstiție înrădăcinată în ființa lor, așa au crescut, așa au crezut, și n-au făcut niciodată o cercetare propriu-zisă Continue reading “Credință, canoane și tradiție în Biserica ortodoxă. Puțină lumină despre erezii.”

Recenzie – Carțile pentru copii, ale d-nei OLIMPIA SAVA

Adrian BotezO AUTENTICĂ JERTFITOARE, PENTRU PĂSTRAREA CANDORII COPILĂRIEI UMANITĂŢII:
OLIMPIA SAVA

by prof. dr. Adrian Botez

Literatura pentru copii, la românii contemporani, ca şi industria valahă, vorba lui Caţavencu: „e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”.

Ne referim, fireşte, la acea literatură (pentru copii) de calitate superioară şi cu eficienţă spiritual-constructivă – iar nu la toate imbecilităţile impostoriale şi la toate nocivităţile anti-spirituale, impuse de secăturismul cronicizat, care domneşte, de ani buni (?!) de zile, în Ministerul Educaţiei (care EDUCAŢIE?!) – secăturism grav intoxicant spiritual, care îşi arată roadele otrăvite, în refuzul, CATEGORIC, al tot mai multor familii (din păcate, numai dintre cele cu standarde economico-financiare înalte, care-şi permit acest lucru!) de a-şi mai încredinţa propriii copii, învăţământului de stat! Lucru care, azi, se întâmplă, tot mai des, în ţările aşa-zis „civilizate” – din Europa, dar şi din SUA! Continue reading “Recenzie – Carțile pentru copii, ale d-nei OLIMPIA SAVA”

O mostră de geniu –

Mircea Eliade

Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

PROVERBE, 16.11

În om e un șir nesfârșit de oameni.

EMINESCU

.

UN PUNCT DE VEDERE

În documentarea pentru tratarea unui subiect de actualitate, fățărnicia, întâmplător am dat peste reclama apariției unei cărți: Dosarul Eliade. Elogii si acuze Vol. III (1928-1944).

Dosarul Eliade 1este o lucrare proiectată de eruditul exeget

Continue reading “O mostră de geniu –”

Românul Petre Tutea

Seminar PETRE TUTEA

– Vorbe de duh din Citateistete.ro

http://www.citateistete.ro/


“CA SA CUNOASCA AZI PRIN BISERICA ÎNTELEPCIUNEA NESPUS DE FELURITA A LUI DUMNEZEU.”

                                                                          BIBLIA , Efeseni 3.10)


 


1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

[pullquote]Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

Petre Tutea[/pullquote]

2. Am avut revelatia ca, in afara de Dumnezeu, nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si când un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Domnului.

3. Acum, mai la batrânete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire, nu exista adevar.

4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.

5. Eu când discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort. Iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii s-­au nascut, dar s­-au nascut degeaba.

FOTO 2 (Petre Tutea: elev, student si publicist la Cluj)

7. Eu nu detest burghezia. Eu m­-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat, nu este un pacatos. Spunea odata un preot batrân: “Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu il concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca il posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapân.”

8. Nu pot evita neplacerile batrânetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-­a tinut pâna aproape la nouazeci de ani. Insa batrânii au o supapa foarte inteleapta: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitata. Când ma gândesc la suferintele batrânetii, imi dau seama ca in natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

9. Eu sunt iudeocentric in cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau in craci. Stiinta si filozofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.

10. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

11. Luther (…) a spus doua lucruri extraordinare: ca, creatia autonoma e o cocota si ca nu exista adevar in afara de Biblie. El nu era asa batrân când a dibacit chestia asta, ca era calugar augustin … Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca in afara de Biblie, nu e nici un adevar.

12. Shakespeare, pe lânga Biblie, – eu demonstrez asta si la Sorbona – e scriitor din Gaesti.

13. In afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer.

14. Stii unde poti capata definitia omului? – Te intreb. In templu. In biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria nu ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.

15. In biserica afli ca existi.

16. Ce pustiu ar fi spatiul daca nu ar fi punctat de biserici!

17. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o in istorie crestinii.

18. De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu când citesc cuvântul creatie – literara, muzicala, filozofica – lesin de râs. Omul nu face altceva decât sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

19. Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o când nu eram in viata …” Pai cum sa fie creatura creator?

20. Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal, si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sunt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist. Crestinismul este pur si simplu.

21. Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui mister trait, or ideologia e ceva construit.

22. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gândit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

23. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

24. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice.

25. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria.

26. Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda, povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une maditation profonde qui l`a conduit jusqu`a la loi de la gravitation universelle”. si eu spun: daca Newton gândea pâna la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai intelept. Când a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva in natura “legea gravitatiei”? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios crede ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie ca Newton, inspirat.

27. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: nu are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social in care face fiecare ce vrea si in care numarul inlocuieste calitatea … Triumful cantitatii impotriva calitatii. Bergson a fost acuzat in micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.

28. Fara sa gandesc in stilul darwinismului social, nu pot sa ramân indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gândesc corpul social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e parerea mea despre democratie.

29. Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu nu a instalat nici un drac in el. Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.

30. Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Când il intreaba Moise pe Dumnezeu: “Ce sa le spun alora de jos despre Tine?” – Dumnezeu ii spune: “Eu sunt cel ce sunt.”

31. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

32. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

33. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-­a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-­al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren, nu inseamna ca zeul meu e calea ferata.

34. In Evul Mediu s­-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pâna îi ia dracul … Ca poti, in filozofie, sa ratacesti pâna devii nauc. Ce­ au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! Nu au nici un adevar.

35. Babele evlavioase merg la absolut rugându-­se, iar filozoful trancanind silogisme.

36. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sunt religiosi, au o singura religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala, deci sunt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om, anuleaza principiul competitiei intre popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin lupta.

37. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un intelept, ci un suprainteligent. Geniile sunt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin incercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sunt în masura în care e apropiat sfântul.

38. In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.

39. Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa cunoasca lucrurile. De acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gândirii logice.

40. Aparitia unui mare ganditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdarit si se spala. Gândirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face câteodata sa cred ca gândirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu … De ce gândirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca nu o produc toate creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci intre Goethe si nea Ghita nu ar mai fi nici o diferenta.

41. Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de ursi. Daca intr-un salon, intr-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer … Inginerul e practic, savantul nu e practic. Când i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care … – Ca sa vezi, nici nu m-am gândit!

42. Inteligenta, oricât de mare, nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cât inteligenta e mai mare, cu atât prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.

43. Intrebat fiind cum intelege gândirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamânt pentru ca ideile sa fie sesizate senzorial si de prosti.

44.Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atât de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? (…) Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti … Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atâtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos – dar nu ne intereseaza!

45. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata. Cioran are o afirmatie extraordinara: “Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.”

46. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.

47. Nu e om, Kant. Nu a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lânga Kant.

48. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa câstigator deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfârsitul legionarilor.

49. La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – inseamna ca esti legionar. De ce acest “sindrom legionar” la bolsevici ma intrebati? Fiindca legionarii sunt singurii români care n-au avut in dictionar la litera G cuvântul gluma si când ii prindeau pe comunisti era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta îi punctul lor comun cu legionarii.

50. Nu se poate spune ca miscarea legionara nu a fost puternica! Nu a avut rezultate pozitive fiindca extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian nu a durat, nici national­socialismul german nu a durat si erau similare cu miscarea legionara.

Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national­socialismul nu aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Intr-­o intrunire se spune, Mussolini s­a uitat la ceas si a zis: “Ii dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute sa ma trasneasca daca exista!” Si apoi s-­a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

51. Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Intr-­o bisericuta din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa invaluit de ele ca si credinciosii.

52. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, când se comunica tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gândirii cu credinta în Dumnezeul crestin: “Robeste­-ma, Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)

53 Libertatea eu o aseman cu o frânghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori in intuneric, daca esti vicios. Infractorii sunt primitivii actuali, pentru ca ei nu sunt adaptabili la morala zilnica si o calca fiind liberi. Am invatat la inchisoare ca omul e un animal stupid, deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum suntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pâna la nivelul puscariei – numai omul e capabil de asemenea nebunie.

54. Liberatea omului e partea divina din el.

55. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Când esti lucid esti in fata cimitirului. A fi lucid inseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvanta. In masura in care Dumnezeu trebuie primit si nu inteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

56. A sti la scara umana, poate fi folositor – dar in nici un caz mântuitor.

57. E mai mântuitoare o rugaciune intr-o biserica din Gaiesti decât Platon.

58. Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.

59. Moartea ma determina sa fiu esential. M-­a impresionat foarte mult sunetul pamântului cazând pe cosciugul lui Nae Ionescu.

60. Mortii antici nu sunt deloc frumosi. Numai mortii crestini sunt. (…) Crestinii sunt cei care au introdus masca frumoasa a mortului.

61. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului. Omul e guvernat pe pamânt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si eterna, adica absoluta si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care nu o poate atinge niciodata. Morala in sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decat ateismul. Siinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti sa o schimbi, ca pentru tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin instapânirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publica intr­-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica deasupra statului, ne aflam in treaba si face fiecare ce vrea.

62. Elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Mie imi plac oamenii care fac judecati. Cei care fac silogisme sunt, fata de adevar, cum sunt curcile alea care se incurca printre popice.

63. Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea naturala, punând parul pe haimanalele de pe ulita. Când a fost intrebat cum isi explica intrarea armatelor sale in Tarile de Jos ca pe bulevard, in timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: Nu au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Incepuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.

64. Fara nemurire si mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are in substanta lui ideea nemuririi si mântuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia …

65. Omul a depasit conditia de animal abia atunci când in el a aparut ideea nemuririi, care nu trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

66. Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. Si el ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator. Cand, unde si in ce scop a aparut el in calitatea asta de om? Daca se intreaba singur si nu e un zeu in dreptul casei care sa ii reveleze data inceputului, inseamna ca omul ramane un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.

67. Renasterea italiana, unde omul este situat in centrul universului, este eretica din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este in sine demonica. Parerea mea este ca omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.

68. Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu intre Dumnezeu si dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramâne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor il distinge de restul vietatilor, nescotându­l din perspectiva mortii absolute. Moartea devine relativa, ca o trecere numai prin religie – stiinta, oricât de savanta, nescotând omul decât aparent din regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de capra pentru ca fac silogisme, daca apar si dispar in mod absurd din natura.

69. Scara valorilor umane contine: sfântul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situandu­se infractorul. Sfântul, eroul si geniul sunt fara voia societatii, care e obligata sa-i recunoasca. Nimeni nu­ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie sa faca confuzie intre tine, sfânt, erou si geniu. Oamenii sunt egali in fata legii, adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa … Nimeni nu iti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca esti mediocru, nu trebuie sa te instalezi in vârf, pentru ca nu e nici in interesul tau. Acolo trebuie sa stea cei dotati. Sfântul sta in fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facând istorie si nedepasind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se inchina, chiar daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situeaza dintru inceput in eternitate, eroul moare in istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om implinit, este fixata doar in timp si in spatiu.

70. Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sunt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca intreg nu poate fi gândit decât biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evolutionista a stiintei.

71. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

72. Personalitatea e acel individ inzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o personalitate, deoarece nu isi mai apartine.

73. Eu am afirmat odata intr­un salon, ca Platon este miscarea spiritului inlauntru eternitatii. Cand gandim, toti suntem platonicieni. Daca eu incerc sa gândesc universul, trebuie sa mut Biblia in universul inghetat al ideilor platonice. Asta inseamna meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios in fata esentelor.

74. Fata de maretia lui Hristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa il scuturi si constati ca arhetipurile lui sunt filozofice, dar daca muti arhetipurile acestea in religia lui Hristos, devin modurile in care el vede divinitatea. Platon nu are divinitate, pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce in greceste inseamna “meserias”.

75. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani.

76. La intrebarile fundamentale “de ce?” si “in ce scop?” … o rurala româneasca raspunde: “d­aia”. A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar romanul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si asa” inseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricand si nu orice.

77. La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-­au batut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

78. Cum vad participarea românilor de acum la mântuirea lor? – Simplu. Ducându­-se la biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu ii lase cu gura cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.

79. Am facut o marturisire intr-­o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!

80. Pudoarea crestina e atât de pura, încât carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului, ceea ce pâna la crestini nu a realizat nimeni.

81. Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Il face Dumezeu. Cum ne da si cutremure, ne da si razboi.

82. Cei mai crânceni si mai straluciti soldati sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II­lea, in care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

83. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca fara religie am latra precum câinii. Ne nastem, traim, ne imbolnavim, imbatrânim si murim. Si intreg peisajul speciei om culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin disperare.

84. Cine nu a putut fi înlocuita? Religia! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esente din stiintele naturii, e parazit. Atât! Nu indraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, – daca esti cinstit – ca a fost înlocuita de filozofie sau de stiinta. Un crestin iti spune ca aedvarul se defineste prin jocul celor doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!

85. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare in care se poate vorbi despre egalitate.

86. Religia transforma poporul intr-­o masa de oameni culti.

87. Intre un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un taran analfabet nu exista nici o diferenta.

88. Nivelul meu intelectual, chiar daca sunt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din Baragan. Pentru ca preotul ala, in ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de vorba cu absolutul.

89. Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul placerii.

90. In Ispita de pe munte – retro satana – Iisus spune: “imparatia mea nu e din lumea aceasta.” Asta-­i nemaiauzit! Du-­te in imparatia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti! inotam in Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situeaza transcendent ca in Ispita de pe munte, in mod etern.

91. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon.

92. Revolutia franceza nu a fost o revolutie, nici revolutia rusa nu a fost o revolutie. Nu exista revolutii, ci doar tehnici insurectionale in batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca e o “restructurare” a omului, aceasta s-a intâmplat o singura data in timp, la aparitia lui Hristos.

93. Asa am spus eu in temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi intr-o curte inchisa – nu veti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pâna nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. In parabola cu oaia ratacita, un pastor paraseste o turma intreaga in cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral crestin”. Fiindca in universul lui Hristos o celula care mai palpita intr-un muribund e mai valoroasa decat toate galaxiile posibile.

94. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gândita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe om.

95. Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, când se roaga, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna ….

96. Sfântul are forta de coeziune a pietrei.

97. Un sfânt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata in cultul genialitatii ca slavire a progresului in afara. Atât. Or, cu cât suntem mai avansati, mecanic si material, cu atât suntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.

98. Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se infioara in fata mortii sunt sfintii.

99. M-a intrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? – asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.

100. Trei ore am vorbit atunci in curtea inchisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: “Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Draghici sa spuna ca sunt solidar cu dumneavoastra.”– “Domnule colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai de aceea am venit aici, ca nu suntem solidari unii cu altii …”

101. Când va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

102. Taranul este omul absolut.

103. I­-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. “Dar cum va socotiti?” -”Popa”, zic.-” Si unde aveti parohia?” –”N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.”

104. Desi sunt bolnav si neajutorat, nu imi pare rau ca exist. Incerc eu sa imi para rau, dar nu are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, in mod evident, ca exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide – indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. Nu am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici nu am sa plec de voie din ea. Asta este jocul fundamental al existentei mele.

105. Am avut si discipoli … Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sunt un om vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara restrictii …

106. A fost intrebat un taran, in inchisoare: “Ce intelegi din tot ce spune Petre Tutea!” Zice: “nu inteleg nimic, dar e o grozavie!”

107. Când am vazut, in inchisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant – puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? si atunci m-am gandit ca exista o forta supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu sa scap de inlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dezlantui si elibera. Iar a vietui acolo, la inchisoare, fara asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit … Atunci s-a nascut in mine credinta nelimitata in atotputernicia si atotbunatatea divina.

108. Am devenit un gânditor crestin când mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti nici cine sunt, nici ce este lumea, nici daca are vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Când mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

109. M-a intrebat cineva odata: “ma Petrica, tu când te asezi la masa de scris cum scrii?” – “Sunt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pândit de demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios.” – “Esti inspirat?”– “Nu, nu sta niciodata un zeu in coltul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte nelinistit. Eu, care sunt crestin … Am doua nelinisti; sa nu se afle in expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.”

110. Nu ma intereseaza trecutul. De câte ori ma intreaba cineva când m-am nascut, spun ca intr-unul din anii trecuti.

111. Treisprezece ani de inchisoare … Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut … M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul … Când m-au anchetat am lesinat din bataie. Iata ca n-mm murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase … Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunându-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.

112. M-a intrebat un anchetator: “De ce ai vorbit impotriva noastra, dom’le? “– “N-am vorbit, dom’le.” – “Cum n-ai vorbit?” – “Pai impotriva voastra vorbeste tot poporul român. Ce sa mai adaug eu?” Si mi-au dat 20 de ani munca silnica fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La cine sa fac recurs, la Dumnezeu?

113. Am fost solicitat, in inchisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi. Adica sa spui: “va multumesc ca m-ati arestat!” Asta era o porcarie nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa isi scrie memoriile, dar nu pentru tine, ala care-l persecuti …

114. Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din Muscel. La inchisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Si toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal in mod fizic.

115. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României in mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Convingerea mea este ca suferinta ramâne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.

116. “Eu nu adun nimic.” imi spunea un popa, zice, “pai dumneavoastra va risipiti asa, va poate fura oricine” … Zic: “uite, parinte, eu am adoptat conceptia regelui Frantei in materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mâncam noi buruiana asta din pamânt …” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma, cartofi pe mosia mea si, când or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspândesc cartofii in tara.”

117. Odata, in hol la Athenee Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac specula. “Cu ce”? i-am intrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”

118. Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care pleaca din antropocentrismul Renasterii. in Renastere, “titanii” s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei insisi si au crezut ca s-au descoperit ca oameni.

119. Omul – javra asta bipeda, pe care eu il consider “animal prost”, homo stultus – atunci când se screme sa faca singur ordine, adica când practica umanismul, il inlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu dracul mai mult decat in sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut umanismul in Renastere.

120. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si are mai ales meritul ca a coborât morala absoluta prin tepele puse in cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si iti era frica sa nu o furi tu de la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o pajiste cu miei!

A 17-A SCRISOARE “LA UN PRIETIN”: DIN NOU – DESPRE “MÂINI”, RENASTERE SI HOMOSEXUALITATE

 Preadragule mie, prieten si frate întru Românie, domnule IOAN MICLAU “GEPIANUL”-

…Ca nimeni altul ati patruns rostul cuvintelor din “Poemele întunecarii“! Sunteti (fara nicio exagerare ori magulire!) un hermeneut înnascut!!!
…Sunt absolut convins ca toate cercetarile dvs., în legatura cu tabloul lui Albrecht Durer – “
MÂINILE” (trimitând la cele doua variante: pictarea mâinilor fratelui si pictarea mâinilor Sfântului Ioanim, mai exact, citându-va, cu mare bucurie, e-mail-ul dvs.: “(…)acea mâna de pe coperta cartii “Jurnalul Calatoriei în Tarile de Jos” – acea Mâna este considerata a fi opera lui Durer, dar fiind mâna stânga a Sf. Ioanim.

Sf. Ioanim a fost înmormântat în Egipt, spune enciclopedia, si mutate fiindu-I osemintele, ulterior, în diferite parti ale lumii! Pictura lui Durer , facuta mâinii fratelui sau Albert, este tot mâna stânga,deoarece la “Toastul lui Albrecht”, facut lui Albert, acesta (Albert) tinea amândoua mâinile la obrazul drept. Daca vrem sa repetam noi gestul, vom pune, imediat, mâna stânga si, peste ea, pecea dreapta!. Problema e ca bisericile Greco-Catolica si Romano-Catolica au atribuit picturii lu Durer a fi mâna Sfântului Ioanim (Jerome), cunoscut de unii.Si se stie ca Sfântul Ioanim (Jerome) sustinea si recunostea valoarea Ortodoxiei. Apoi, sa se stie ca Albrecht Durer era mai mult înclinat spre luteranism. El îl sustinea pe Martin Luther, careintrase în conflict cu Papa, pe problemele de venituri financiare, de unde si ruperea/schisma Bisericii Romano-Catolice. Durer îl cunoscuse si pe Erasmus din Rotterdam, caruia îi facuse un tablou, mai ales ca si filosoful din Olanda sustineaideile lui Luther. În concluzie, pentru mine, desigur, fie ca or fi fost  mâinile în rugaciune ale Sf . Ioanim (Jerome), fie ca or fi fost ale fratelui sau Albert, realitatea este ca ambele operasunt lucrarile lui Albrecht Durer, picorul german de mare valoare si Har, în pictura universala! Întotdeauna, interpretarile pot fi influentate de doi factori: fie timpul care aduce uitare/confuzie, fieinterese de tot felul!”)

.sunt cu rod de Neprihanit Adevar. Si deosebit de interesante! Eu, însa, n-am aflat decât varianta data de Internet. Dupa cum ati vazut, picture asta(“MÂINI”) mi-a placut mai demult si…foarte mult: am plasat-o la rubrica de Traduceri, din site-ul meu…
…Toti renascentistii au fost luciferici, din pacate! Ba,
daca ne raportam, sa zicem, la un Leonardo da Vinci, care râdea în hohote, când i se rostea numele Lui Dumnezeu…si s-a pictat PE SINE, sub trasaturile Giocondei!!! – …au fost, unii, chiar satanisti sadea…!!! Leonardo a comis blasfemii incredibile, printre care cea mai cunoscuta este aceea de a picta, în tabloul Cina cea de Taina – în locul Sfântului Apostol (si viitor evanghelist si autor al Cartii Profetice a APOCALIPSEI!) Ioan, pe…Maria Magdalena! Leonardo este precursorul smintitilor de  Martori ai lui Iehova, de azi

Sa nu uitam ca o treime dintre Sonetele altui renascentist, William Shakespeare – sunt închinate…AMANTULUI SAU!!! Printre renascentisti, homosexualitatea ajunsese o practica …cotidiana si banala! Probabil ca, în felul acesta, ei, de acum 500 de ani, ofera sprijin ideatic “Unionistilor Europeni” DE AZI – masonilor care, SI prin homosexualitate, vor sa stinga samânta umana de pe Terra…! Dementi 100%! Dar ei se folosesc de o “biblie satanica”: romanul Eugenie, al vestitului Marchiz de Sade, care face apologia homosexualismului (urmat, în veacul al XX-lea, de Guillaume Apollinaire, prin romanul “Cele unsorezece mii de vergi/vièrges”…!): “Este absolut indiferent sa te bucuri de o fata sau de un baiat… (…)Înclinatia sodomiei este rezultatl organizarii (…). Copiii de o anumita vârsta foarte proaspata anunta acest gest, si nu se îndreapta niciodata (n-mea: este o dezvaluire reala, având drept consecinta legislatia permisiva, în domeniul casatoriilor interhomosexuale si, mai ales, a adoptiilor de copii, de catre “sotii” gay! – …cel mic se va “orienta”, imediat SI DEFINITIV, spre starea de sodomie, pe care o vede, zi de zi, promovata de actele “parintilor” sai schilozi la Duh! – …ATENTIE!!! – ESTE O MINCIUNA ORDINARA, ABJECTA, MENITA SA REDUCA, CÂT MAI RAPID, POPULATIA TERREI, PRECUM CA cei teferi si cei bolnavi SIDA pot mânca, fara niciun pericol, din aceeasi farfurie”…!!!). Dragostea de baieti (…) dadea curaj si forta (n.mea: gay-ii au comportament efeminat si sunt absolut dezarmati, în fata oricarei manifestari mai violente!!!) – si folosea, în Grecia, la alungarea tiranului (n.mea: da-da, de aia nu-l putem noi alunga pe Basescu de la Cotroceni: pentru ca, înca, n-am devenit, toti, gay si lesbiene!!!); conspiratiile se formau între amanti barbati (n.mea: deocamdata, conspiratiile lui Traian si Nuti merg destul de bine: probabil Nuti este…MAI MULT COCOS!). Întotdeauna, pederastia fu viciul popoarelor razboinice (n.mea: …care se jucau cu matasurile…!)” etc. etc. etc. (cf. Marchizul de Sade, Eugénie – sfaturi pentru tinere domnisoare – FILOZOFIA ÎN PAT, pp. 152-154). Aberatii dupa aberatii, rostite cu o obraznicie sideranta si, mai cu seama, extrem de suspecta chiar si (sau: mai ales!) pentru acele vremuri tulburi si demente: de ce, oare, “saint-just”-ii nu l-au ghilotinat – …de ce l-au menajat, TOCMAI PE MARCHIZUL DE SADE – “revolutionarii” masoni, de la 1789? Pai, pentru ca Marchizul cel Nebun le facea propaganda lor proprie, dintr-o pozitie ( i )morala extrem de comoda – …uzitata, azi, extrem de frecvent, în politica gastilor partinice: esti mult mai credibil, daca “lumea” (fraierii…!) te considera adversarul celor pe care toti/majoritatea îi urasc…!!!

Nemernicii de azi au profitat de îngrozitoarea schilodire interioara/spirituala a invertitilor/pederastilor, pentru a forma, la San Francisco, o colonie de astfel de estropiati – si sa testeze pe ei SIDA (“boala” sintetizata/creata în LABORATOR!). Si pentru ca gay-ii s-au dovedit mult mai “receptivi” la sindromul imuno-deficitarIATA CA NI SE PROPUNE NOUA, ÎNTREGII PLANETE, STAREA DE ESTROPIERE HOMOSEXUALA!!!

Amintiti-va, în sensul “îndragostirii” UE si al Francmasoneriei Mondiale, de …homosexualitate, avem episodul din noaptea imediat urmatoare noptii primei alegeri a lui Traian Basescu, 20 decembrie 2004 (episod vazut de o tara întreaga, pe TVR-1…!!!): întrebarea CTP-ului si raspunsul Basescului – din 21 decembrie 2004. Pe 20 decembrie 2004, votul a fost oprit, extrem de ciudat, pe întreg teritoriul României, la orele 19! Se astepta “licitatia” celor doi candidati la Presedintie, Traian Basescu si Adrian Nastase, ÎN FATA MARELUI LICURICI, DE LA WASHINGTON!

Pe 21 seara, Cristian Tudor Popescu îl întreaba, “în direct si la ora de vârf”, pe proaspatul ales, Basescu: “- Nu-i asa ca ati promis Marelui Licurici ca, în mandatul dvs., veti reusi sa determinati 30 % din populatia României, sa devina homosexuala?” Fara sa clipeasca macar, Marele Golan si Panglicar-Sef a recunoscut, senin: “Da”. “- Regretati? Ati mai face-o o data?” – întreba CTP-ul, pâna si el, atât de experimentat jurnalist, dezechilibrat de sinceritatea nerusinata a Basescului! Raspunsul a fost dat cu indiferenta, pe când cauta, simultan, doua muste încrucisate, în atmosfera studioului TV: “Da, regret. Nu, n-as mai repeta propunerea”. Asta este Golanul Iresponsabil si Animalizat/BESTIALIZAT de Lacomie: recunoaste orice, cu seninatate, dupa ce a obtinut ce a vrut – fie si cu pretul tradarii supreme a Neamului Românesc…ca Duh si fibra biologica!!!

Noroc ca Neamul Românesc este, din radacini, un neam de ciobani, extrem de virili – si le va fi al naibii de greu masonilor sa-i faca oi, din…berbeci! Niciun Braunovici-Basescu (si niciun alt alogen blestemat!) nu va avea câstig de cauza, în fata Neamului nostru carpatin!!!
…Revenind la renascentisti (v-am mai zis ca un amic de-al meu ma mustra ca “
ma iau” de Basescu, el filosoful, afirmând: “PESTE 20 DE ANI NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI…!”):

Unde e prea multa minte, acolo este si nebunie multa. Leonardo, D?rer etc. n-au pictat cu sufletul, din pacate (cu toate ca talent-Har le daruise Cel de Sus …”cu carul“!), precum un Luchian sau Nicolae Tonitza de-ai nostri ori un Van Gogh, din Occident!!! Ei, renascentistii, au fost…”artisti-savanti“! Or, cel mai mare impostor si criminal, din toata istoria stiintei omenesti, este asa-zisul fizician Albert Einstein – cel care:

1-i-a furat istro-românului Nicolae Teslea toate genialele lui inventii (urmând arestarea acestuia/TESLEA, de catre C.I.A. – si confiscarea TUTUROR manuscriselor sale!!!);

2-dupa ce a inventat bomba atomica si a lucrat la “activarea” ei – …când a vazut, în ziarele de dimineata, din SUA, de pe 7 august 1945, efectele bombardamentului de la Hiroshima, din 6 august 1945 (biata Hiroshima care fusese aproape “volatilizata”, cu o zi înainte…mii si mii de oameni, arsi de vii…dintr-unii n-au ramas decât umbrele, “fotografiate” pe peretii ruinelor…!!! – …în loc sa aiba remuscari, CALAUL-FIZICIAN a mormait celebrele vorbe satanice: “Prea putin uraniu am pus…sa încercam cu plutoniu, cred ca va distruge mai mult!

Si a urmat bomba cu plutoniu de la Nagasaki, din 9 august 1945…

Doamne,-ajuta-i pe ai Tai, pe cei ramasi buni, din Oastea Ta de Lumina – sa izbândeasca în lupta cu  beznele, cele tot mai înfricosat zbatute si amarnic fâlfâite, în toate patru zarile (spre intimidare si pierzanie a celor “slabi de înger”!), de catre Dusman !
Va îmbratiseaza, cu toata pretuirea si cu toata fierbinteala fratiei întru Duh de Românie si Ortodoxie (…atâta cât putem pre-simti, si pacatosii  de noi, dincolo de atât de multele pete negre ale orbirii, prin cele ne-bune, faptuite de noi, cu voie ori fara de voie!),

Adrian Botez

METAFIZICA POEZIEI LUI LIVIU IOAN STOICIU

…Poet profund, prozator dur, analitic si amar, dramaturg de idei si existentialist, eseist problematizant si introspectiv, memorialist exasperat de „piaza cea rea”, ziarist de mare curaj si sinceritate (tocmai de aceea, a devenit un ziarist cu mare forta de convingere!) – cronicar (al lumii si al sinelui) pe blogul sau…

…Toate aceste însiruiri si enunturi sunt prea conventionale, pentru a acoperi o personalitate care, poate, a voit, întreaga viata sa, sa fie total neconventionala/rebela, dar a esuat în a fi …teribil de profunda…! Si, când devii profund, lumea de azi te ocoleste, ca pe un ciumat. LIS nu este nici ciumat, nici ocolit… – dar, nu stiu cum se face, ca nici nu i se acorda, în literatura româna, decât premii… – dar nu si NORMALITATEA LOCULUI SAU! DE FRUNTE, EVIDENT!

Doina Rusti este singurul intelectual român remarcabil, care l-a prins în manualele liceale, de la a IX-a la a XI-a (voind sa-l faca, probabil, clasic…!) – dar la capitolul despre… postmodernism.

Dupa opinia mea (care, poate, intra în contrast cu opinia multora!), LIS nu mai poate fi, în niciun caz, postmodernist – daca a scris Poemul animal (crepuscular). Si l-a scris, fara posibilitate de întoarcere – în 2000…!

…Postmodernistii sunt niste impotenti spiritual. Prin însasi definirea data lor de Eugen Simion si Nicolae Manolescu, ei/postmodernistii neaga (si se si falesc cu aceasta!) potenta demiurgica a Poetului. Cum sta, deci, LIS, la capitolul „demiurgie”? Pentru ca motto-ul de la Poemul animal este din Emil Cioran – or, Cioran a fost teribilist, chiar exhibitionist… – dar, în niciun caz, NU postmodernist! A NEGA înseamna, de cele mai multe ori, A AFIRMA ALTFEL, mai viguros, mai originar, mai aproape de sursele FIINTEI: „Vrând sa scapam de napasta constiintei, ne vom întoarce lânga ANIMALE, lânga plante si lucruri si la acea stupiditate primordiala, din care nu ne-a mai ramas, din vina istoriei, nici macar amintirea”. Si, totusi, Cioran, ca si LIS, nu dispera defel, ci reinventeaza si primordialitatea, si amintirea!

…Majoritatea poetilor (sa le zicem, normali!) din secolul XX – priveau/contemplau Creatia Lui Dumnezeu – si ori o luau ca atare, ori o spurcau (la modul avangardist, constructivist etc.).

…LIS iese pe prispa, dimineata, printre ierburile-n roua… – si, tot dând din buze, într-un ritual care începe cu MUTENIA… – CÂRTESTE, înainte de A ADORA!

…Pentru LIS, Moartea face parte integranta din Viata – tot asa cum Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi face parte integranta din sinele sau: este modul sau, stoician, de a inventa/reinventa Viata/România. Cantonul 248 este modul lui LIS de a exista ca Om si Poet, precum parola „monetara” (cu chip de om pe ea!) data lui Charon: acea parola este izotopica semantic cu sarada Sfinxului Oedipian: „SUNT OM!”

…Ritualul zalmoxian face acelasi lucru, dupa cum ne învata Miorita: Esti/Existi, în masura în care constientizezi Maretia Si Pretutindenarul Cosmic al Nefiintei. Acel celebru si (de obicei) prost citat vers eminescian: „Nu credeam sa-nvat a muri vreodata” – înseamna, de fapt: „Învatati, oameni, ca existati infinit mai pretutindenar si teribil de convingator – murind, adica, ÎN MISTERUL DE DINCOLO DE SINCOPA EXISTENTIALA <<EU-TU>>!

…Vulpoiul de Cioran avea dreptate!

Cosuletul plin cu biscuiti, „uitat în coltul ramas neacoperit al/oglinzii din camera în/care se afla mortul întins pe masa, spalat, îmbracat pe/jumatate (…) când corbul îsi cloceste ouale nu/departe de camera în care se afla mortul. Scapat în mediul/lui biologic. În Alambic. Alfabetic. Distilând./Altfel de cum era – plin de certitudini, un cosulet…” – cf. Alfabet citind, p. 334.

…Observati plasamentul „cosuletului plin cu biscuiti”: în coltul ramas neacoperit al/oglinzii din camera în/care se afla mortul întins pe masa”. Hrana mortului, asigurata de o intendenta transcendenta, sau hrana pentru viata noastra, combustibil pentru a mai sta deasupra apelor Oglinzii, ca Poarta dintre Lumi? Greu de spus. Probabil, ambivalenta, familiara tuturor simbolurilor.

…Corbul, Pasarea Focului Vietii (valabil, azi, doar la valahi si la druizii Irlandei!), „îsi cloceste ouale nu/departe de camera în care se afla mortul”. Ouale. Romburile-Oua: Brâncusi si Coloana Infinitului succesivitatii Viata-Moarte – ca la o tombola a Lui Dumnezeu: „Ia, neamule, ce-ti place, ca tot Patronul Cosmic decide ce-ti lasa…la tine acasa!” Poate totul, poate nimic. Iata ca Dumnezeu, si nu altcineva, a dat ideea jocului de noroc. Deci, nu e un pacat, ci un îndemn filosofic, peripatetic, luat si înfulecat-învatat, de Om – „din zbor” de Corb!

…Trebuie sa înveti Alfabetul Simbolicii Divine – infiltrata, precum apa la inundatii, pâna în cele mai umile colturi ale lumii – pe care le transfigureaza în Templele Lui. Marelui Anonim. Citesti Lumea Lui Dumnezeu – doar daca îti curg zece rânduri de sudori intelectuale. Daca nu, ramâi Orb-în-Bezna (nu Sacrul Orb, Homerul!) – un biet analfabet…Oamenii sunt analfabetii ne-citind Lumea, ci îndopându-se cu ea. Poetul este alfabetizatul prin rastignirea pe Sensurile Verbului Re-întemeietor, pururi re-întemeietor…

…”Mediul biologic” al Pasarii Focului care da sens Mortii si Mortului – este Camera Mortii – adica, Pregatirea Ritualica a Trecerii prin Oglinzi. Învatatura Poetica este nu doar o scoala oarecare – ci (distilând si filtrând esentele Fiintei de Duh!) – ALCHIMIA. STIINTA REGALA. Sa înveti ca nimic nu se arata ochiului asa cum este, ci te pacaleste si te linguseste cu ceea ce TU vrei sa fie…cu Nestiinta Lucrului în sine, adica! „Altfel de cum era – plin de certitudini, un cosulet…” da, un „cosulet” (plin de biscuitii Mortii care hraneste Viata!) este Uterul Cosmic. Pentru a naste „certitudini”, în dreapta si-n stânga: în Viata si-n poala Surorii Gemene, ori luate „de suflet”, precum în Povestea lui Harap-Alb: MOARTEA-CUNOASTERE. Bezna Închisorii Vietii Netraite Regal, adica Viata cu Coroana de Taine Cosmice a Mortii.

…”Baba intelectuala” este Fata de Mister a Bibliotecii Lui DumnezeuCreatorul CARTII! – vezi poemul Binecuvântare sa primesti.

…În volumul La plecare (care m-a înfiorat prin titlu, de cum l-am primit de la Poet, ca dar regal!) – se face un inventar al Fiintei Metafizice si al celei Fizice – tot continuând Poetul sa bombaneasca, pe firava carare dintre Viata si Moarte:

-Cartea întâi: De unul singur – înfatisarea;

-Cartea a doua: Dedublarea – marturii;

-Cartea a treia: Faptele.

Domina o încordare, în carte: sa nu-i scape ochiului NIMIC din ceea ce NU se vede, ci se intuieste, ca punte între lumi!

Moartea este nu un leitmotiv – ci este cel mai bun antrenament pentru cunoastere/CEA MAI ÎNALTA STIINTA – este cel mai bun pretext de a cunoaste dedesubturile miraculoase ale Vietii Totale! Viata Totala începe cu perceptia Mortii – dar se condamna orice neglijenta a Verbului si Faptei întru Slava Trecerii Dincolo:

Îsi cerceteaza mâinile, vârfurile degetelor i se par subtiri: „stai linistita, nu e decât un exercitiu de pregatire (…) neglijenta, învaluita în ceata si nouri. Ca e o adevarata / magie la mijloc. Atâta / stie, ca <<a fost scufundata>>: dar/unde? În raport cu masa de pornire în rotatie”…

…Atâta bataie de cap ne dau lucrurile învatate inutil, ca pseudo-stiinte trufase, gaunoase… – pentru a le înlocui cu ADEVARATA STIINTA, cea înca Intuita, înca posibil de învatat, prin Scoala Sublima a Mortii!

-…Îti înfrânezi simtul intern, ti-e mila: „pe masa, busuioc si un vas cu/ apa,/pentru sfintit: în chioscul verde, în deriva, plina de mister, tu,/ surghiunita…//Surghiunita de propria / ta dorinta, cu tulburari de metabolism, pe malul râului care/arata drumul spre botez…Busuiocul jertfei de binemirosire/MIREASMA, vasul cu Oglinzi Tranzitorii – dar în Chioscul VERDE al Învierii, tu, care toata viata n-ai auzit decât despre „metabolism”, esti „surghiunit/-a” fata de „malul râului care/arata drumul spre botezul” Mântuirii, al Trecerii în Suprema (Con)Stiinta…

La început este nectarul, iar la sfârsit este ca otrava: „ O lumânare aprinsa. Fara nici o/ voluptate (…) mâine-poimâine va/scoate un firicel de fum” . De observat ca titlul poemului face parte, organic, din poem (de fapt, dubleaza în transcendent, ceea ce continutul poemului da marturie ca s-a pierdut în contingent!), ca o „Scara a lui Iacob”: se traduce, în limbaj alchimic, ceea ce, deocamdata, sufocati de inutilitatile „învatului prost” al lumii acesteia, noi omitem si nu stim a traduce: NECTARUL va fi fost bautura zeilor – dar omul trebuie sa înceapa cu învatul „OTRAVII”/V.I.T.R.I.O.L., simbol si realitate a SUPREMEI STIINTE, cea care transcende „lumânarea aprinsa”, din obiect lipsit de prost învatatele senzatii terestro-vitale – în JERTFA DE LUMINA – iar initiatul/initiabilul „firicel de fum” – este DUMNEZEU LOCUIND ÎN LUMINA ASCUNSA. „Firicelul de fum”- Cale si Orientare a Caii, transcensa în SCARA-PUNTE MISTICA, spre cele ale Vesnicei Lumini Revelate…

…Toate acestea, dupa o istorie de neînvatare a Lumii – devin tot mai greu de marturisit. Numai Poetul mai este Paznicul Semanticii Divine, Truditorul-Rascolitorul de Verbe, Înnebunit de Responsabilitatea Sacrala a Misiunii sale…- vegheaza, de pururi spre pururi, la Întelegere, la Traducerea celor Infinit Saracite Rational, Împrastiate – în Adevaruri Impalpabile, dar Incandescent-Arzatoare, Fierbinti precum Duhul Sfinteniei Lumii Ascunse în Taina Mortii …Vegheaza, dinspre pururi spre pururi, la Portile Supremei Stiinte, RESINTETIZATOARE ANDROGINICA A FIINTEI: „Cum pot sa va spun, sa întelegeti? Cu mintea împrastiata”…

…Da, Masa este ridicata de la pamânt (într-o teribila levitatie angelica!), de trei ori (de trei ori se da peste cap Fat Frumos, pentru a se elibera de Forma, pentru a scapa de întepenirea în formele înselatoare! – Sfânta Treime este indicatia Drumului spre imponderabilitatea Sinei Cosmice!), când se cânta vesnica pomenire…!

…Trebuie sa ne „dezbracam de putere”, pentru a capata Puterea Cerului Albastru. Trebuie sa „topaim”, daca vrem sa recapitulam, cu folos, Zborul spre Noi Însine! Trebuie sa ne situam între cele PATRU Vârtejuri ale Crucii Lumii, daca vrem sa ne Înaltam din mormântul propriilor prejudecati ale unei vieti prost traite, împrastiat, anapoda si inutil, DESEMANTIZAT traita! CÂNTARETUL DE O CLIPA este singurul care are drept la TRONUL ORIGINARITATII ORFICE! Trebuie sa trecem prin Zapezile lui Noiembrie (NOUA=de 3 ori 3 – IERAHIILE CELESTE!), pentru a ne înnoi în dubla Închipuire si Natura a Lui IANUS-HRISTOS! Trebuie sa trecem prin Pâcle, prin Ploaie, pentru a deveni FLOARE-TIGRU, numai buna de prins în pieptul lui Charon, PAZNICUL MALURILOR-DOUA, cel care, prin Nunta, ne abandoneaza, obosit ca orice Vâslas în VesnicieTRANSCENDERII!

…Da, doar asa ajungem la Zalmoxis „zeu muritor (n.mea: numai alfabetizatii cu Moarte pot fi autentici Nemuritori!), al rodniciei sufletului (suflatului în Puntea de Duh a Fluierului…!),/la om si al pamântului , pacurar” – …ca solii mioritici, PACURAR însemnând, aici: CALAUZA CEA BUNA, SPRE CELE VESNICE/ESENTIALE!

În vremea când faceam primii pasi pe lumea cealalta… – ”Taranii /vorbesc între ei, sa se ierte, mai încolo, pe islaz …//(…)Aici, unde toata ordinea lucrurilor este/ rasturnata. Unde/fiecare ar fi vrut sa desfaca lucrurile/facute.//Toba de acuzare, lumina a lor din interior, bate/în surdina”.

Taranii, ca si Poetul, sunt în Misiune. Nu le este totul clar, pentru ca „toata ordinea lucrurilor este/ rasturnata” – dar, de încercat sa-si împlineasca „misia”, încearca…încearca sa desfaca lucrurile bramburite de istorie, pentru a scapa de acuzarea TOBEI RITMULUI COSMICO-DUMNEZEIESC…pentru a re-face structura intima-SACRA, a lucrurilor si lumii, re-integrând-o în ritmul „bataii în surdina” a TOBEI Lui Dumnezeu…!!! (cf. Cartea a doua: Dedublarea – marturii).

…Exista MANUALUL HRISTIC al re-integrarii în Ritmul Cosmico-Divin – ca Un Poem Hesiodic, Stravechi…atât de incredibil si…”ne-modern de bun”! – …o carte a STRAFUNDULUI DE PESTERA BETHLEHEMICA, ANISTORICA, a Lumii:

A satura pe cei flamânzi;

A da de baut celor însetati;

A primi în casa pe cei straini;

A îngriji pe cei bolnavi;

A îngropa pe cei morti…(cf. Faptele).

…Câti mai cred, oare, în ABECEDARUL LUMII HRISTICE? Câti nu sunt orbi, în Valea Orbilor? Câti, deci, au înselat vigilenta Paznicilor Laicei si Sinucigasei Orbiri? Putini. Doar POETII AUTENTICI, nicidecum postmodernistii, care nu se pot ajuta nici pe ei însisi (ei sunt morti, înainte de a sti ca-s morti – dar n-au sansa de a trai vreodata: „Fiecaruia, dupa credinta sa!” – zice Hristos… Doar cei precum LIVIU IOAN STOICIU – omul de la Cantonul 248 si Zeul-Orfeu de la Portile Lumii- lumea unde orice CANTON nu e decât un POPAS, o minuscula HALTA (plina de o tenebroasa si cetoasa, pentru cei cu ochii bolnavi si neîncercati de Otrava Adevarului! – TEHNICA SACRA!), în Drumul spre Revelarea Zalmoxiano-Crestina, a Sinei Cosmice!

…E usor de citit si de înteles LIS? Tot atât de usor…cât sunt si Tainele (gâfâite de novici…) ale Creatiei Duble a Cosmosului (…dedublare „obtinuta” de cuplul protoparintilor Pacatului!): 1-Creatia Înaltarii Sublime si 2-(De)Creatia Caderii Penibile, în Istorie – si, deci, Parazitare de Dumnezeu…!!!

…Adica, aducând LIS cu sine, precum Dante în Divina Comedie, toate cele trei (ori doua…dupa „moda” si „gust”! – mai curând decât dupa ardenta CREDINTA!, în aceasta lume profana si profanata, clipa de clipa, de rasuflarile noastre, cele puturoase de pacat) trepte ale suprasensibilului/transcendentului. Dar, acum, dupa aproape 7 veacuri de la Dante, Poetul carându-le treptele astea, precum Sisif, într-o lume în care abia-abia Taranii si Poetii mai sunt, cât de cât, alfabetizati, adica mai stiu (infim, fata de Maretia si complexitatea ei semantico-demiurgica, mereu sporinda !) – CARTEA!!!

***

Duminica dimineata eu cautam, de zor, în biblioteca mea, volumul ultim editat si proaspat premiat (dupa câte stiu), al lui LIS: Pe prag (Vale-Deal), Cartea Româneasca, 2010. Stiam ca mi-l daruise, cu autograf cu tot – dar nu-mi aminteam când si cum… – …si tot nu-l aflam!

Apoi, în disperare de cauza (pentru ca nu se face sa vorbesti despre cartile cuiva, aparute cu 10 ani în urma – si sa nu zici, macar doua vorbe, desprea cea de pe care înca nu s-a uscat bine cerneala tiparnitei!), am apelat la bunul meu prieten Paul Spirescu. Generos cum îl stiu de o viata, de-acum – mi-a împrumutat-o, în aceeasi dupa-amiaza!

Si, citind cartea, am înteles de ce n-o gaseam, între literele de raft ale bibliotecii mele: era cea mai profund crestina (zalmoxian-crestina, mioritic-crestina!) dintre toate cartile scrise de LIS! Deci, diavolul, constiincios, cum îl stim… – pusese coada peste ea!

…Înca din titlu (Pe prag) , ne situam între lumi, cu fata spre cer – iar parantezele (Vale-Deal) ocrotesc, de fapt, Spatiul Mioritic blagian! De ce VALE-DEAL si nu DEAL-VALE? Pentru ca e firesc ca omul, întâi, sa îndure suferintele tuturor iluziilor si înselarilor si tradarilor, în Valea Lumii Simturilor CINCI, spre a-si merita urcarea/suirea în Dealul Metafizic al Mântuirii…! GETO-DACII NUMEAU HAR-DEAL –  DEALUL (CODRUL) SFÂNT, GRADINA PARADISIACA!!!

Lumea prezenta în Poezia lui LIS este o lume catastrofal desacralizata, dar nu irecuperabila, nu fara Nadejdea Mistica: este o lume care face eforturi colosale sa-si re-aminteasca de sacralitate, este un Mort care transpira incredibil, de efortul de a-si aminti cum e sa fii Viu!

…Întâi, deci: „Bati la portile celor cinci” (p. 9): „azi te simti bine, îti esti exterior, esti fericit, /parca nu esti tu”. Da, simturile nu pot sa-ti ofere harta sinelui tau de Duh – iar fericirea este una falsa, dez-identitara: „parca nu esti tu”.

Pleci sau vii, Vale-Deal?” A pleca si a fi viu, de fapt: cine pleaca din sine – moare, nu se mai înscrie în sinusoidala soteriologica!

Ai premonitia mortii?/esti întrebat. Esti lasat/ sa intri. În acelasi timp, când tu /intri, pe aceeasi poarta, CEL CE TE IUBESTE IESE”. Moartea este Suprema si cea mai crâncena iluzie. O accepti, CEL CE NU TE IUBESTE – te pacaleste: se preface ca-ti da drumul, iarasi, între simturi. NU: CEL CE TE IUBESTE nu-i acolo, ci…dincolo de ceea ce tu ai învatat întru comoditatea materiei: „cel ce te iubeste iese” – pentru a-ti sugera sa te lasi calauzit dincolo de orice porti.

…Altfel, ramânem sub semnul „mastii” si al „oalei de pamânt”: „plina cu apa, carbuni aprinsi de lemn moale, lemn din care ai fi putut sculpta/o masca noua, verde: carbuni sfârâind în apa,/sfarâmându-se…” – O sopârla, p. 10. Acesta este Semnul Iluziei, din partea Marelui Iluzionist-Satana: „ATOATESFARÂMAREA”…Constiinta îmbatrânirii este izotopica semantic cu „sfarâmarea” – iar Vinul si Troia ramân doar mituri teoretice, dionnu si crezute – în anistoria divina, ca ARHEI DE NEATINS, doar de povestit, obosit, iesit din timp, dar nu si izbavit din masuratorile si cântaririle celui ce în nimic nu crede, ci îsi pastreaza morfo-reptilianismul/sopârlismul ludico-derizoriu, întru „caderea în istorie”, reptilianism ce-l singulariza în Paradis – …nu izbavit de rarire-saracire-impurificare-scufundare în borborosul materiei – ci doar SIMBOL, nu si REALITATE METAFIZICA, lipsit de Tarie a împlinirii desavârsite a hierogamiei: „stii, Vale-Deal, zilnic/soseau aici corabii încarcate cu vin/spre tabara grecilor/din fata Troiei asediate (n.mea: Fiinta asediata de iluzii)…”Tarm al/vârstei a doua, rarit azi, plin de vin vechi, îngrosat/si murdar, simbol al unirii în duh:/în care scormonim, râzând, îmbatati un pic, vârâm/mâna într-o gaura si tragem de coada/sopârla anului/2012, lunga de circa un metru” – O sopârla, p. 10.

…Navala istoriei nu distruge doar identitatea, ci si originile, sansele refacerii/re-împuternicirii identitatii – umileste, pur si simplu, Faptura, se joaca, umilitor, cu chipul ei (însingurat de sincopa credintei) si cu dimensiunile ei: „cine-si mai aminteste de ce sunt eu pe aici? Mama si/tata au murit, altii nu stiu, daca-i întreb,/chiar daca-mi sunt rude (…) Ar trebui sa-mi cer în/fiecare zi iertare fiindca încurc lumea? Sa cer /scuze fiindca deranjez cu prezenta /mea si atrag antipatii, enervez. (…) Izolarea/mea a crescut pâna pe Dealul Mitropoliei, ba s-a contractat. S-a labartat urât (…) E un chin inutil” – E un chin, p. 11.

Ritmul Sacru-Celest al Tobei este înlocuit cu derizoriul cuvântului – „taclale”, iar casa e înlocuita cu gratii si cu starea de exil al fiintei/fiintarii, redusa la „DÂRE” – …în loc ca ritmul horei sa fecundeze cosmosul, el…”prinde muste”, se complace într-un „déjà vu”, ca o placa ce mimeaza ritmul cosmic al tobei: „placa se învârte, gâjâie,/ horcaie, dând impresia unor batai de toba venite/dintr-un alt secol (…) o / lume de simple dâre” – O lume de simple dâre, p. 12.

…Totul devine „lume pe dos”, salon de spital al isteriei nonfiintarii, frica sinelui de sine…sinele ca vizitator! Oamenii înjunghiati de Raza Revelatiei se transfigureaza în derizoriul „oficial” al… „fatatului catelei”: „iar vizitatorii au fost anuntati/oficial ca a fatat cateaua” – p. 13. Dar daca „fatatul catelei” ar fi interpretat în registru zalmoxian: Lupul Fenrir a Înviat?! Deocamdata, nu e cazul… – …pentru ca, sinele este înstrainat/însingurat (te porti ca strainul acela din mine” – p. 16; „apasatoare singuratate” – p. 17)), iar pe pereti, femeile sunt „negre/nemângâiate” – întru vaduvie si amnezie cosmico-antigenetica (…pâna si Poetul constata demonismul singuratatii, al iluziei si al inutilitatii scrisului, desemantizarea Ritualului Re-Initiatic si, deci, si a Cuvântului: „Am lasat scris ca trebuie /sa fiu cautat în alta parte, pus la încercare, în caz/ ca uit de mine – si? Nimanui nu-i pasa” – p. 15). Pâna si Moartea este o incertitudine, care cere nu supliciul Golgotei, ci supliciul Surzeniei fata de Toba Ritmului Vital-Cosmic: „Are /degradari de ordin nervos./ Femeia neagra, nemângâiata, îi pudreaza fata/palida: începe supliciul/plumbului topit în urechi, sa vada daca e mort./Poate e viu” – p. 14

…Începe cautarea, sistematica, a sinelui – înafara nu e: „Poate ca lumina/dinafara nu ajunge sa-mi arate adevarul!” – atunci, înauntru – unde, totusi, persista ambiguitatea fiintiala si axiologica: „Dar lumina /dinlauntru? Peste tot – numai eu. Sau eu/nu sunt nicaieri, de fapt? Oricum, nu contez” . Dar VALE-DEAL începe sa se reveleze ca fiind Starea de Fiintare – Înfiintatoare de Dincolo de aparentele si de datele materiale false, vizibile, ale Fiintei – …un fel de Ana a lui Manole, care cladeste verticala, prin functia ei cosmogenetica, de dincolo de ZID, de dincolo de PRIVIRE, din „alte lungimi de unda din univers” – p- 17.

VALE-DEAL devine, treptat, identitatea „CAP din plamâni”, adica din zona exorcizatoare de ne-viata – spre zona Calauzirii-CAP, a Sfântului Duh de Viata al Fluierelor Mioritice, Cai de Suflet-Suflare spre Cerul/Sine: „îsi scoate capul Vale-Deal/din plamâni – este gata sa scape de cel/viclean” – p. 18. Din infernul concentrationar mascat, al „cuiburilor de dragoste la bloc”, din „cuiburile pline de duhori” etc. – „se da în lacrima” erosului soteriologic, Eros AGAPÉ, al Re-gasirii Androginice, de la Cina cea de Taina : „Da în lacrimi: ce e cu tine? Îsi/ învârte inelul din fildes pe degetul mijlociu” (n.mea: Axis Mundi!).

…Exista, fireste, riscul neîntelegerii celorlalti, fata de Re-sacralizarea Eului – si, deci, Cel Care se Re-Gaseste întru Androginica Îmbratisare este numit, de catre cei fara nume si fara soarta – „NEBUN” („Nebunii întru Hristos” ai Bizantului Medioevic!), iar fructele Nemuririi, de pe Crengile din Rai – banuite de …”paduchio-geneza”: „bolnavi scapati în strada, în halat, cu/ crengi înflorite în mâini / crengi rupte din gradina de piersici/a spitalului de nebuni (…) trecatorii/ indignati, se smulg din îmbratisare unul câte unul,/bolnavii le transmit paduchele//verde al piersicului//(…) un/bolnav sare din masina, zbiara fara întrerupere,/fura o pusca si/trimite la ceruri o salva: anuntând sosirea lui/Iisus pentru o clipa” – Astia-s nebuni, draga – p. 23.

…Trebuie sa-ti asumi riscul de a vedea, numai tu, TURLA/PUNTEA IZBAVIRII, invocata tot prin incantatia VALE-DEAL: „turla aia care iradiaza printre pomi, înverzita, pe/luna plina, îmi /provoaca noaptea cosmaruri erotice (…) dorinta /mea de a face dragoste cu /tine – când n-am de unde sa te iau” – trimitând, parca, la Miron si Frumoasa fara Corp… – cf. În noptile cu luna plina, p. 32.

…Mesajele, pentru Cautatorul Înversunat al Cararii si Puntii spre Re-Androginizare – sunt tot mai „subtile”: „îmi taie calea doua veverite”, „sunt în 4/februarie 2009” (n.mea: deci, sub Crucea Re-Facerii/Fauririi, în lupta cu 11, cifra SFIDARII-NEÎMPACARII, dar sub ocrotirea celor 9 Trepte ale Ierarhiei Celeste!)… – si Capul-Calauza trebuie sa nunteasca, hierogamic, cu Plamânul Suflului-Suflet, pentru a se realiza iesirea definitiva de sub istorie, întru contopirea, întru Mitul Vesnic, a temporalitatii – si intrarea în „Starea de AMETIRE”-DELIR SACRU! – …trebuie ca Omul sa re-intre sub semnul OUROBOROS-ului, al Sarpelui Care-si Înghite Coada, Dumnezeu-Alfa si Omega: ”sunt zile întregi când îmi caut, nemultumit/si neîmpacat, ba capul, ba plamânul (…) primesc/tot felul de mesaje subtile,/rar le por deosebi pe cele venite din viitor de cele/venite din trecut (…) Si se reia totul în mine, pe banda rulanta (n. mea: imaginea Sarpelui Ouroboros, „în clar”!), ametitor: îmi /taie calea doua veverite…” – p. 34.

VALE-DEAL devine, deci, dupa ce CAPUL-RATIUNE, transfigurat în GOLGOTA/MUNTELE CAPATÂNII („batut în cap, l-a/ descântat cu o raza de lumina materiala”) – cedeaza locul Plamânului-Suflet – Începutul si Sfârsitul, ca „STREANG”-Ciclu Creator Reluat la Infinit – …si devine presentimentul, pregustarea apropierii de Dumnezeu-Creatorul Capodoperei Misterioase/Nocturne a Zilei a SASEA, Dumnezeu Cel Care Creeaza dupa un „Gând Ascuns”: „(…)ca el, unul, sigur e facut de Dumnezeu/din lut si pleava si balega, dupa un/gând ascuns” – p. 57.

BATRÂNII CULEGATORI DE FLORI DE TEI sunt misticii învingatori ai „coliviei lumii”: „aruncând de sus,/din când în când, catarati,/câte o privire plina de jind spre larg” (p. 83), precum NEBUNUL MISTIC, din poemul Astia-s nebuni, draga – „trimitea la ceruri o salva: anuntând sosirea lui/Iisus” – nu pentru o clipa, ci pentru Eternitatea Reidentificarii cu Duhul UMANO-COSMIC!

…De ce este nevoie, neaparat si legic, si logic, de Chinul Iluziei, pentru a ajunge la Discretul Trumf al Învierii? Raspunsl nu-l dadea, ci-l sugera, întru Mistica Taina a Ortodoxiei, Preafericitul Bun Pastor, plecat la îngeri, Patriarhul TEOCTIST – adica, dupa cum explica si gnosticul Vasile Lovinescu – întâi sa cobori pâna la Capatul Cel mai de Jos al Axei Lumii, pentru ca, apoi, sa ai dreptul de a nazui spre Capatul Cel mai de Sus al Axei Creatiei Dumnezeiesti!

…Într-o Vinere a Pastelui (acum multi ani în urma), o reporterita (cam pretioasa, afectata, dar…superficiala!) l-a întrebat pe Patriarhul nostru, Pastorul Cel Bun, TEOCTIST, cel dus la îngeri: “Ce sentimente încercati în aceasta Vinere Neagaa, a Patimilor Lui Iisus Hristos? Cum ati întâmpinat Vinerea Neagra de azi?” – si Preafericitul TEOCTIST i-a dat un raspuns care a lasat-o cu gura cascata, pe doamna reporterita: “Cu o mare bucurie!” …”-Dar cum, Preafericite?!  [a sarit în sus, cam scandalizata, reporterita, care se dadea si mare teoloaga ortodoxa…] Doar, în aceasta vinere, nu-i asa, Hristos s-a chinuit pe Cruce si a murit…!?!”  –  …iar raspunsul Preafericitului  Întelept a fost: “Ma bucur, într-ascuns, pentru ca eu PREGUST, DE PE-ACUM, ÎNVIEREA CEA MINUNATA A MÂNTUITORULUI HRISTOS!!!
…Vedeti? Asta este, cu adevarat, Sfânta ORTODOXIE! De asta, Ortodoxia este atât de hulita si de urâta (si îmbiata, cu atâta insistenta, la “ECUMENISM”, ADICA LA ASCUNDEREA LUMINII EI, PRINTRE ÎNTUNERICURILE NEÎNTELEGERII CELORLALTI!) de multi ne-prieteni, pentru ca ei sunt ne-întelegatori (ne-putinciosi…) decât întru cele pipaite si vazute, iar ea, ORTODOXIA, întelege nu doar întru cele “stiintifice” si vizibile, ci “pre-vede” si “pre-gusta” si ÎN NEVAZUT, ÎNTRU DUMNEZEIREA MINUNII!!! …De aceea si spun, calugarii nostri, de prin schiturile de munte – ca Mântuirea nu e posibila decât întru Ortodoxie, pentru ca celelalte “biserici” sunt ratacite, excesiv de mult, între simturi si evidente (…ca doar dracul e mare doctor si savant mare, în toate…”stiintele” cele… “la vedere“!)…. – … si, deci, uita tocmai…ESENTIALUL: VOIA, PUTEREA SI, DECI, MINUNEA DUMNEZEIASCA, DIN VECI CATRE VECI!!! Cele care nu se vad cu ochii de carne, nu se pipaie cu mâinile (precum voia Toma sa “cerce“, cu degetele lui, ranile Lui Hristos…!) – …ci “se prevad/pregusta“, adica se traiesc cu Duhul “intuitiv”, prin Credinta Tare, dimpreuna/tainic împartasite, cu Însusi Mântuitorul, Lumina Lumii!

LIVIU IOAN STOICIU dovedeste, pe lânga faptul ca este un MARE POET, în general (despre care TOATE manualele elevilor si cursurile studentilor ar trebui sa scrie, transcriind poemele cel putin ale ultimilor zece ani de povara si binecuvântare a scrisului stoician!) – si ca este un autentic POET RELIGIOS. Sau, macar, un POET METAFIZIC DE FRUNTE, AL LITERATURII ROMÂNESTI!!!

…Poezia Religioasa este singura care va ramâne, peste veac, pentru ca numai RUGACIUNEA E SCARA SPRE CERUL MÂNTUIRII – …iar nu toate lemnele din ograzi!

Lansare de carte, 3 noiembrie 2011 prof. dr. Adrian Botez

HAHALERE SINISTRE

prof. dr. Adrian Botez

PARTEA I: HAHALERELE SINISTRE ROMÂNESTI

Cuvântul „hahalera” s-ar talmaci, din româna în…româneste, conform dictionarelor, prin: „termen de batjocura, pentru o persoana care vorbeste vrute si nevrute; om neserios, usuratic;persoana lipsita de scrupule, fara caracter, neserioasa; pramatie; canalie”…Se zice ca originea cuvântului ar fi neo-greceasca – de la „hahos” (?????) , care înseamna „prost”. De aici, si moldovenismul „hahau” – apelativ „dulce”, pentru „tâmpit”…!

…”Sinistru” (care înseamna „groaznic, înspaimântator, lugubru, funest, criminal”) vine de la italienescul „senestra” – adica, stânga/mâna stânga. Cea rea, a diavolului…NU porni, în viata ori dimineata, cu stângul, fa-ti cruce NU cu stânga, manânca Pâinea Vietii NU cu stânga etc. etc. E MÂNA/ZONA FIINTIALA A ALARMEI ASUPRA RAULUI, E MÂNA/ZONA FIINTIALA NEGATIVA, CARE NU POATE DUCE DECÂT SPRE RAU, DISTRUGERE SI MOARTE…!

Iese pe post, la o televiziune, mai ieri, dl Toader Paleologu, si zice despre Elena Udrea ca, daca am vrea s-o comparam cu vreun personaj din literatura/cultura lumii – „n-are pereche în lume”…: „Nu e vina ei, E VINA LITERATURII UNIVERSALE” (cf. Parloar, ziar online) – !!!!!! – adicatelea, ceva de genul : “Mai, prostilor de Homer, Shakespeare si ailalti, n-ati fost în stare de nimic, v-ati ratat cariera si viata v-a fost de tot zadarnica, daca n-ati fost în stare sa prorociti venirea Mesiei feminine – ELENA DIN PLESCOIsolitara/melancolica <<madama>> Bovary, fara…Bovary-ul si fara…Flaubert-ul ei!”!. Cât despre Traian Basescu, Toader al lui Paleologu (Alexandru Paleologu, taica-su, a fost mare mason si cu influenta, dar cult si destept… – …pacat ca a “puscat în vânt” un …anume spermatozoid!) zice ca l-ar compara cu Popeye Marinarul, cu capitanul Ahab (din romanul “Moby Dick”, de Henry Melville),cu bodyguardul lui Marlene Dietrech (Bijou Blanche), din filmul Sapte Pacate (cel care-i facea praf pe toti!) – si chiar cu legendarul erou grec Ahile: “Mare lucru ca are (n. mea: Traianul Basesc…!) latura asta combativa, cum era Ahile în Iliada, un personaj care dadea iama în adversari“…

 

Hahalera-hahalera, Todericiul – dar…SINISTRA! Demonica! Pentru ca sa-l compari pe Basescu, Asasinul Poporului Valah – cu Ahile, asta înseamna sa batjocoresti eroismul, în general, si sa scuipi pe mormintele eroilor si ale martirilor sfinti!

 

Mormântul lui Ahile este în Insula Serpilor, aia pierduta, „mai an”, în favoarea Ucrainei, de catre ”diplomatia” româneasco-baseasca, condusa de Bogdan Aurescu… (dar paguba baseasca este, evident si mereu, Suprema Victorie!). Du-te, Toadere, si scuipa pe-acolo, pe la ucrainieni!

…Hahalera sinistra si grotesca ce esti tu, Todericiule…care n-ai nimic din imperialilor Paleologi, si ai totul din…Gâga, combinat cu Iago si Tartuffe!

 

Eu zic (spre deosebire de hahalera de Toader…!) ca ADVERSARII LUI BASESCU (pe care vrea sa-i faca PRAF!!!) SUNTEM NOI, ÎNTREG POPORUL ROMÂN – adica, sa zicem, cele circa 22 de milioane, dintre care o treime au fugit peste hotare (cu mult mai grav decât “fugile” de pe vremea lui Ceausescu: atunci se fugea din pricini de ideologie si de “constiinta”…cu nadejdea ca lucrurile se vor schimba în bine, vreodata – …dar azi se fuge de foame si de lipsa de orice perspectiva ori viziune de viitor ale poporului român, se fuge cu deznadejdea ca lucrurile se vor schimba în rau, ÎNTR-UN DIN CE ÎN CE MAI RAU, SI CA NICIODATA, ÎN ROMÂNIA, NU VA FI POSIBIL BINELE…CUM NICI ÎN LUMEA LARGA!) – iar vreo…”cinci treimi” stau gata sa se spânzure de disperare!

 

Sinistra realitate, blocata numai pe… “senestra”!

 

Si, deci, hahalera asta de Toader Paleologu nu e decât ALT pupincurist-hahalera, “apud” Traian Ungureanu (“Gândirea lui Traian Basescu transcende limitele Galaxiei” – în campania electorala din 2009 – cf. curentul.net) – …de care Traian cel Ungurean se apropie, destul de mult, unul care, acum vreo luna, îmi zise asa: “Basescu e deasupra oricaror interese personale. Nu va mai candida si nu mai are nevoie de ademeniri electorale. PESTE 20 DE ANI, NE VOM REFERI LA BASESCU CA LA UN MOMENT RENASCENTIST AL EVOLUTIEI ROMÂNESTI“. O alta hahalera, dar…SINISTRA! Îl asimileaza, spre exemplu, pe Michelangelo, pictorul Capelei Sixtine si sculptorul impresionantei Pietà – unui asasin în masa, producator de genocid valah…!

 

Maestrul Tudor Gheorghe afirma câteva lucruri fundamentale, pentru destinul valah, într-un interviu cu George Radulescu (cf. FrontPress, 2 septembrie 2011) – comentând, pe gânduri, disparitia Traditiei, a Respectului, a Modelelor Luminoase si Demiurgice, disparitia Credintei Stramosesti, singura care ne poate transcende fiinta “sinistra”, de hahalere agresive si vulgar-triviale! – disparitia Educatiei, a Logicii si a Bunului-Simt, din Învatamântul Românesc, înlocuite cu cretinitatea parsiv-distructiva de Duh a “MULTICULTURALISMULUI” – si, drept consecinte ale acestui haos axiologic si ontologic (PROGRAMAT!) – disparitia aparitia, “plenara”, a… Atotputernicului MÂRLANISM” :

Tudor Gheorghe: A DISPARUT HORA DIN SAT. E UN BAR UNDE AU PUS SI O BARA SI AU VENIT DANSATOARELE LA TARANII MEI. Deci, nu mai e nimic din ce-a fost. Generatia celor batrâni se duce si vine o generatie batrâna si ea, adica generatia mea. Ma uit la fostii mei colegi cu care pasteam vacile, prietenii mei din copilarie. Ei da, se uita la mine cu un fel de admiratie si nu mai îmi spun pe nume si îmi vorbesc cu „dumneavoastra”. La ei mai e respectul fata de cel care s-a ajuns într-un fel(…)TARANII MEI, CARE AVEAU UN BUN-SIMT NATIV, DACA TE VEDEAU TRECÂND PRIN SAT, TE SALUTAU ÎNAINTE SA-I SALUTI TU PE EI. (…)”

G. R.: Mai exista România dumneavoastra, asa cum ati vazut-o când ati „deschis ochii”?

Tudor Gheorghe.: Nu… Nu mai exista, din pacate.”

G.R.: Mai avem modele?

Tudor Gheorghe: Nu. Aici e problema! Vezi tu, TOATA GENERATIA ASTA DE VINE ACUM ÎSI CAUTA MODELE REALIZATE SCURT, REPEDE – TEPUITORI. (…)Doua perioade au fost extraordinare în istoria acestui popor: perioada prepasoptista, pe care o intuiesc acum, dintr-un anumit punct de vedere, si perioada interbelica. Atunci, o suita de tineri, o echipa de tineri scoliti afara s-au întors si au facut România Mare (…)N-o sa renunt nici la „Lumina-i steagul nostru-n zare”. Sunt cântece foarte frumoase, sunt ale istoriei mele. DAR O SA CÂNT SI DOUA CÂNTECE LEGIONARE FOARTE FRUMOASE, DE ALTFEL (…). TOTI SUNT NATIONALISTI MAI RAU DECÂT NOI, NUMAI NOI N-AVEM VOIE (…)M-AS ÎNTOARCE MÂINE LA SPIRU HARET, AS LUA SI AS VEDEA CE-A FACUT, DE CE A FOST GENIAL SPIRU HARET. Întelegi?

G.R.: Pe vremea lui aveam unul dintre cele mai moderne sisteme de învatamânt din Europa…

STII DE CE? PENTRU CA PORNISE DE LA – STII FOARTE BINE! – ÎNVATAMÂNTUL MODERN DIN TARILE CIVILIZATE SI L-A ADAPTAT LA CAPACITATEA ROMÂNULUI DE A RECEPTA. DU-I UNUI COPIL DE AMERICAN UN PROGRAM DE-ASTA MULTICULTURAL DESCHIS SI L-AI TÂMPIT. COPILUL ROMÂN ESTE CAPABIL DIN PUNCT DE VEDERE INTELECTUAL SA ACUMULEZE (…)”

G.R.: Prin disparitia umorului din societate si prin înlocuirea lui cu bascalia, pare-se ca am asistat la o mare conspiratie împotriva românilor…

Tudor Gheorghe: “Uite, vezi tu, îti dau un exemplu absolut admirabil de decadere, daca vrei, a spiritului acesta românesc. Pe un bucurestean de acum 40, 50 de ani îl calca un domn pe bombeu, în tramvai, si asta se uita si spune: „Daca-mi bagi o fisa în gura îti spun câte kile ai!” Întelegi? Nu zice: „Ba, fi-ti-ar ma-ta…! Ba, boule! Uita-te pe unde calci, în ma-ta!” Vezi, asta e diferenta! Acum, pentru chestia asta te înjura si te scuipa. Asta era umorul, asta era bucuresteanul, asta era Mitica, în sensul frumos”.

G.R.: Ce a determinat disparitia lui Mitica?

LIPSA DE CREDINTA, LIPSA DE EDUCATIE, FAPTUL CA S-AU POPULAT ARTIFICIAL ORASELE, CA S-AU INDUSTRIALIZAT. S-a construit enorm de mult, s-a adus forta de munca de la tara. Si PE TARAN, CÂND L-AI RUPT DE GLIA LUI SI L-AI BAGAT ÎN MAHALA, A LUAT CE E MAI RAU. SI A DEVENIT MÂRLAN. Nu mai este oraseanul care stia ca nu trebuie sa scuipe pe jos, ca nu trebuie sa arunce seminte pe jos. Asa era educat de mic, de când îl ducea bona la gradinita. NU MAI ESTE NICI TARANUL PLIN DE RESPECT, DIN SAT, CARUIA ÎI ERA RUSINE SA FACA ASTFEL DE LUCRURI PENTRU CA SE UITAU VECINII LA EL. ASA A ÎNFLORIT ÎN ROMÂN, DINTR-O DATA, MÂRLANIA. SI A ÎNFLORIT MÂRLANIA PÂNA ÎN SFERELE ÎNALTE ALE POLITICULUI. ASTA E REZULTATUL MÂRLANIEI DIN SFERELE POLITICE – LIPSA TOTALA DE EDUCATIE PRIMARA(…)Pe principiul „daca eu sunt mârlan, toti trebuie sa fiti!” Daca vrei sa ajungi ceva, asta e ideea. <<Fiti, tata, ca mine ca uite ce bine îmi merge!>> Asta e rezultatul mârlaniei din sferele politice – lipsa totala de educatie primara.”

La Antena 3, apare, ieri, dl deputat PSD Dan Sova – si se apuca sa comenteze spusele (selectate de mine mai sus) Maestrului Tudor Gheorghe: si zice hahalera de Sova ca, în definitiv, toti, când îmbatrânesc, au impresia ca, pe vremea lor, era bine, frumos si gustos…ca, de fapt, acum e teribil de bine, pentru ca, nu-i asa, România se modernizeaza…se reformeaza…

Ziceai, daca nu-l vedeai pe Sova, ca ar vorbi…TRAIAN BOC!

Pai, mai domnule “senestru” Sova, asa cum Biserica Ortodoxa nu se poate moderniza, pentru ca DUMNEZEU NU E NICI MODERN, NICI NE-MODERN – CI ETERN!!! – tot asa stau lucrurile si cu TRADITIA DUHULUI VALAH! BINELE E BINE SI VA FI BINE PÂNA LA SFÂRSITUL LUMII!!! – …IAR RAUL ESTE RAU SI VA FI RAU – TOT PÂNA LA SFÂRSITUL LUMII…!!!

E bine, când esti prost, sa taci – altfel, devii…MULT PREA PROST! Sau…hahalera! O hahalera SINISTRA, pentru ca a trata în bataie de joc si cu flecareala “juventina” problema extrem de grava a NIMICIRII CREDINTEI, TRADITIEI, SUFLETULUI si LUMINII DE DUH ALE UNUI POPOR – înseamna ca devii complicele (foarte activ!) al Asasinilor (PSEUDO-ROMÂNI SI “MONDIALISTI”), ai României!!!

Doamne, câte hahalere sinistre ne manânca sufletul si vremea, daca tot facem prostia sa nu fim “saraci cu Duhul”, adica simpli si curati întru Lumina Duhului si AUTENTIC CREDINCIOSI ORTODOCSI – si ne uitam la televizor! Dar, deh…! – avem, mereu, impresia (profund gresita!) ca, daca ne uitam la stirile de la televizor, vom afla…”pe ce lume ne aflam”! Nu, nu aflam nimic ESENTIAL, ci doar suntem manipulati …MAI CU SPOR – spre a deveni, CU TOTII, niste…HAHALERE SINISTRE!!!

Suntem foarte naivi, si noi, ca si un “todeici” sau un “sovait” – …deci, hahalere! Pentru ca, în definitiv, ce naiba asteptam, oare, de la hahalere dintr-astea “oteviste”, tâmpite si sinistre, mai mult decât de la Însusi… Hristos-Dumnezeu?!

Sa mai privim spre o hahalera sinistra – …de fapt, spre SEFUL hahalerelor sinistre din România – “presedintele” (?!) Traian Basescu – bolsevicul mason (si sluga servila a destructuratorilor “mondialisto-globalisti”, a celor straini de România si dispretuindu-i sau urându-i cumplit, pe români – dar si el, Basescu, dându-si concursul, din plin, la distrugerea României si a românilor – si dând dovada ca e posedat de acelasi dispret si de aceeasi ura cumplita, fata de români!) – care Basesc’ îi numeste “BOLSEVICI”, pe toti cei care vor sa-si mai pastreze echilibrul mental si bunul-simt si statornicia scarii valorilor traditionale constructive si, deci… “întelepciunea cea nestricatoare”!

Cf. Elena Vijulie, Când navalesc bolsevicii? – în voxpublica/realitatea.net:

Când oamenii care se opun proiectului Gabriel Resources de la Rosia Montana i-au spus presedintelui tarii ca nu au de gând sa-si abandoneze casele decât daca intervine armata, Traian Basescu i-a facut bolsevici.

Eu vreau Rosia Montana si viata mea sa nu fie deranjata de aceasta companie. Nu încercati, ca nu voi pleca! Ma veti scoate cu armata de aici. Deci, daca vreti sa faceti ca Ceausescu, sa ma scoateti cu armata, chiar daca veti scrie ca proprietatea lui Eugen e expropriata conform legii, cu armata ma veti scoate de aici!” i-a spus presedintelui EUGEN DAVID, proprietar la Rosia Montana, seful asociatiei Alburnus Maior. “Mai mare bolsevism decât vezi unul care spune ca… ai vazut vreun jandarm, vreun militar care a venit sa te scoata din casa? ASTA-I BOLSEVISM, DOMNULE!”, a replicat nervos Traian Basescu.

Calificativul azvârlit de presedintele Basescu, acela de “BOLSEVISM” ESTE ÎNTR-ADEVAR UNUL POTRIVIT PENTRU SITUATIA DE LA ROSIA MONTANA. NUMAI CA EL NU TREBUIE ASEZAT ÎN DREPTUL OAMENILOR CARE ÎSI APARA CU PERSEVERENTA SI CURAJ PROPRIETATILE, CI ÎN DREPTUL COZILOR DE TOPOR CU CARE GABRIEL RESOURSES ÎNCEARCA SA-SI IMPUNA INTERESELE.

Presedintele Traian Basescu nu este singurul sustinator fervent al distrugerii zonei minelor romane din masivele Cârnic si Orlea. DISCUTIA INTERMINABILA ASUPRA PROIECTULUI GABRIEL RESOURCES NU AR FI FOST RELUATA O DATA, SI ÎNCA O DATA, SI ÎNCA O DATA, ÎN POFIDA OPOZITIEI ACADEMIEI EOMÂNE SI A COMISIEI PREZIDENTIALE PENTRU PATRIMONIU, DACA NU S-AR FI GASIT ÎN TOATE INSTITUTIILE SI PARTIDELE PERSONAJE CU COLOANA VERTEBRALA FRAGILA.

Prelungirea absurda a discutiei, când un NU categoric ar fi trebuit sa o încheie demult, NU AR FI FOST POSIBILA FARA CONTRIBUTIA PARLAMENTARILOR PDL SI PSD CARE AU RESPINS ÎN TOAMNA LUI 2006 ÎN PARLAMENT O LEGE PRIN CARE SE INTERZICEA FOLOSIREA DE CIANURI ÎN EXTRACTIA MINIERA PE TERITORIUL ROMÂNIEI. FARA VOTUL NEGATIV AL UNUI EUROPARLAMENTAR PNL PRECUM ADINA VALEAN, SOTIA LIDERULUI LIBERAL CRIN ANTONESCU, ÎN MAI 2010, EXPRIMAT  ÎMPOTRIVA REZOLUTIEI ANTI-CIANURI A PARLAMENTULUI EUROPEAN. UN OM POLITIC INFLUENT PRECUM ADINA VALEAN A TRECUT ATUNCI  PESTE HOTARÂREA DELEGATIEI PERMANENTE A PARTIDULUI SAU CARE SE OPUNE PROIECTULUI GABRIEL RESOURCES, A TRECUT SI PE STE ZECILE DE CONTRAARGUMENTE ARHEOLOGICE, ISTORICE, ECOLOGICE, SOCIOLOGICE, ETC, A TRECUT SI PESTE PUNCTUL DE VEDERE A GRUPULUI LIBERAL DIN PARLAMENTUL EUROPEAN DOAR PENTRU CA STRATEGIA DE PR A GABRIEL RESOURCES ESTE EXTRAORDINAR DE EFICIENTA. EA S-A AFLAT ASTFEL ALATURI DE EUROPARLAMENTARII DIN PDL. ACESTIA, ÎN FRUNTE CU OBRAZUL SUBTIRE AL PROFESORULUI CRISTIAN PREDA, S-AU DOVEDIT LA FEL DE PERMEABILI LA PR-UL CANADIAN. Iar în cazul lor, s-a adaugat probabil si obedienta fata de Palatul Cotroceni”.

Deci, Proiectul GABRIEL RESOURCES , de jefuire si distrugere, prin ardere cu cianuri, a PAMÂNTULUI ROMÂNIEI si de aneantizare a identitatii noastre de neam, prin distrugerea sitului arheologic (dacic) de la Rosia Montana este rezultatul tradarii “conjugate”, din partea tuturor partidelor politice parlamentare si, deci, importante (prin puterea de decizie!), din România: PDL, PSD, PNL…!!!

Da-da, sunt hahalere sinistre, sunt draci, carora “le curg balele” sa vada, o data pentru totdeauna, DISTRUSA (?!) Gradina Maicii Domnului (“PARADISUL ÎN DESTRAMARE”, prin orbirea/pierderea Credintei din oameni – cel prorocit de Blaga!) – PESTE TOT, ÎN TOATE PARTIDELE POLITICE DIN ROMÂNIA!

Am afirmat, de zeci de ori, în orice colt de revista ori revistuta (“de hârtie” sau online!), ca Afacerea Rosia Montana este una decisa nu de români, ci de evrei! Am rostit, într-una, numele lui Max Rich, cel din spatele “Paravanului Canadian”! Si am precizat ca tradatorul si ucigasul de tara, Traian Basescu, îsi are “PROCENTELE SALE/COTA PARTE”, din aceasta crima! Acum, abia, vad oamenii cât de turbat de interesata este hahalera asta de la Cotroceni (zisa si “presedintele României”…!), într-o exploatare NU DOAR UCIGATOARE DE PAMÂNT ROMÂNESC, CI SI DE ISTORIE SI DE IDENTITATE ROMÂNEASCA!

Si, oameni buni, daca DACII/TRACII, stramosii nostri cei luminati de credinta zalmoxiana, a Kogaionului Sfânt si vegheat de Magii cei neîntrecut de întelepti – exploatau aurul, ÎN MOD CURAT SI FOARTE EFICIENT, ÎNCA DE ACUM CÂTEVA MII DE ANI – de ce, asa, brusc, peste noapte, pentru, cica, doar vreo 300 de tone de aur si vreo 1.500 de tone de argint (fie vorba între noi, de fapt URANIUL si WOFRAMUL de la Rosia Montana intereseaza, chiar mai mult decât aurul si argintul, pe Israelul cel “bombo-nuclearizat”, în cel mai periculos hal, pentru Terra…!) – ROMÂNII (MOSTENITORII DACILOR/TRACILOR!) AU DEVENIT, BRUSC, INCOMPETENTI SI HANDICAPATI 100%, ÎN MATERIE DE EXPLOATARE A ZACAMINTELOR – IAR “CANADIENII” ISRAELITI, AU DEVENIT, LA FEL DE BRUSC, CEI MAI COMPETENTI “EXPLOATATORI” (mda…!) DE ZACAMÂNT, DIN LUME???!!!

Are BNR nevoie de aur, urgent? Dar de ce l-a vândut, “pe sestache”, pe cel pe care-l avea România…?! – de n-au stiut, de hotia asta (cu consecinte SINISTRE SI TRAGICE, asupra suveranitatii nationale a României!), “nici vântul, nici pamântul”!!! – …pâna la bâlbâiala lui Adrian Vasilescu, respectiv a masono-israelitului celuilalt, a ETERNULUI director “BILDERBERGIAN” al BNR, Mugur Isarescu?! Si, în definitiv, daca tot ai vrea, peste ruinele identitatii noastre multimilenare, sa exploatezi aurul si argintul, cine naiba te grabeste asa de tare?! Evreii vor sa vada, musai, ca ultima dorinta, stralucirea de 24 de carate, pe patul de moarte?! Bine, deci…

Sau, te pomenesti ca hahalerele astea sinistre vor nu doar dezintegrarea ultimelor vestigii “grele” ale identitatii noastre (dimpreuna cu “pietrele” SACRE ale Sarmizegetusei, smulse pentru a fi puse la temelia motelurilor pedeliste si pesediste din zona Hetegului/Orastiei…!) – ci, în primul rând, sa mascheze, prin graba si prin exploatarea rapida …TOCMAI LIPSA, ACTUALA, A AURULUI SI ARGINTULUI DE LA ROSIA MONTANA – …pentru ca exploatarea acestora a început (SI NU S-A INTRERUPT O SECUNDA!) ÎNCA DIN 2000!!! Adica, de când “bulibasa” tradator de tara era celalalt “plângaret” de la Muzeul Holocaustului (“recunoscându-i”, oportunist, în ultima clipa, si pe românii pe care, chipurile, îi “pastorea”, ca fiind foarte…“holocausto-activi”!) – …Ion Iliescu?!

HAHALERE SINISTRE! SACALI ÎMPUTITI!!!

Si acest “hahalerism” s-a vazut cât de cinic lucreaza, pe toata Planeta Terra – si nu de ieri, de azi!!!

Sa vedem, însa, acum, cine le sustine si le încurajeaza, pe HAHALERELE NOASTRE SINISTRE, sa fie…HAHALERE SINISTRE!!!

Sa încercam a “stravedea”, prin sitele, cumplit de dese, ale minciunii si manipularii planetare – care sunt “HAHALERELE SINISTREALE TERREI!

***

PARTEA A II-A: HAHALERELE SINISTRE ÎN ISTORIE. REVOLUTII, RAZBOAIE MILITARE SI RAZBOIUL ECONOMIC

Acum mai bine de 300 de ani, Francmasoneria a început atacul furibund, împotriva Lui Dumnezeu, prin distrugerea, în Duhul oamenilor, a Credintei în institutia Monarhiei. Si, deci, a Credintei în ARISTONI/”aristocratie” (“ARISTOS”= EXCELENT, CEL MAI BUN). În 1648, în Anglia, s-a început sirul asa-ziselor “revolutii burgheze” – soldat, în prima instanta, cu cel dintâi regicid: caderea (pe esafod!) a capului regelui Carol I Stuart (30 ianuarie 1649). Apoi, ceva mai târziu, dar ritmic, precum undele seismului, în Franta, la 1789, începe Revolutia iudeo-masonica, regicida si atee/cu pretentii deicide, ca urmare a propagandei masonice frenetice, începuta cu cca 100 de ani (si mai bine!) înainte de 1789 (prin Voltaire – 1694-1778, Rousseeau – 1712-1778, Diderot – 1713-1784, dar si prin “filosofia” irlandezului Jonathan Swift, ca si a englezilor Alexander Pope – 1688-1774, sau John Locke – 1632-1704… – ba chiar mai demult, prin raspopitul François Rabelais – 1494-1553, prin “umanistii” infectati de CRIMA DE TIP STALINIST, “avant la lettre”… – englezii Thomas Morus – 1478-1535 si Francis Bacon – 1561-1626, respectiv italianul Tommaso Campanella – 1568-1639, la fel ca si prin olandezul Erasmus din Rotterdam – 1466-1536 etc.) …cade Bastilia – …dar, pe 21 ianuarie 1793, cad, succesiv, capetele lui Ludovic al XVI-lea (un biet rege-lacatus si ceasornicar!) si al sotiei sale, Maria Antoaneta… – …dupa care masonul Napoleon Bonaparte raspândeste crima abominabila iudeo-masonica, în toata Europa…pâna la Moscova! Si, apoi, se itesc, iar si iarasi, “revolutiile” criminale, cele de la 1848!…un bob zabava, si vine si “aniversarea” de la 1989 (…se împlineau 100 de ani de la cea mai “reusita” Gorgona a Francmasoneriei – Revolutia Franceza, cu pretentii deicide, de la 1789!)…

Apoi, se vede în istorie cum, printre si peste revolutii, se “manifesta” niste razboaie ciudat de crâncen-apocaliptice, nemiloase – de tipul celor doua razboaie mondiale – care, evident, au alti actori si alte finalitati, decât cele emergente, vizibilizate prin cartile de istorie (de fapt, de PROPAGANDA A ÎNVINGATORILOR!).

S-a afirmat (si sunt, partial, de acord) ca masonii români pasoptisti au fost (majoritatea) patrioti. Dar…cum de li s-a permis sa fie “patrioti”, de catre Loja care i-a initiat, la Paris – Loja Marelui Orient?! Ca, daca intri în Francmasonerie, NU FACI NIMIC DE CAOUL TAU…sau, ti-l pierzi (precum Horea, Tudor Vladimirescu, Balcescu…). Deci: CUM DE LI S-A PERMIS “PASOPTISTILOR” SA FIE “PATRIOTI”?!

Pentru ca iudeo-masonii din veacul XIX îsi stabilisera, drept tel fundamental, distrugerea Credintei Crestine, evident! Si cum puteau s-o distruga mai “plenar”, decât sfarâmând în “natiuni” (termenul “natiune” este strict iudeo-masonic!) cele doua mari imperii crestine – cel Romano-Catolic, numit Imperiul Habsburgic, sau (dupa 1867) Austro-Ungar – si, respectiv, pe cel Ortodox, al Tarilor Romanovi…

Si, într-o logica criminala perfecta, izbucneste primul razboi mondial…Daca Imperiul Romano-Catolic al Habsburgilor se sfarâma în “natiuni”, cel al Romanovilor Tari se reface, dupa sfarâmare, sub egida iudaica a comnismului leninisto-stalinist – URSS-ul. Imperiul Comunisto-Iudaic. Dar cum ar fi putut sa-i rasplateasca iudeo-masonii si pe tradatorii dinauntrul Imperiului Romano-Catolic?! Simplu: pâna pe 4 iulie 2011 (când s-a dus la Stapânul sau, Lucifer!), Otto von Habsburg a fost seful Francmasoneriei Europene – de la el venind si “Planul Habsburg” – printre altele, plan de sfarâmare a Yugoslaviei…dar nu numai: si România este vizata, pentru ca iudeo-masonii afirma ca NU TREBUIE SA EXISTE “NATIUNI” CU MAI MULT DE 10 MILIOANE DE LOCUITORI!!! Deci, sa nu ne miram de presiunile (care ating dementa nerusinata!) care vin dinspre Ungaria (“IREDENTA” maghiara!), Bulgaria, Serbia, Rusia-Ucraina (ca-s “natiuni” siameze!)…care emit pretentii teritoriale cu totul absurde, asupra pamântului românesc (VATRA A LUMII UMANO-TERESTRE!!!)…dar România este prea mare, pentru iudeo-masoni, si mult prea periculoasa, prin dezvoltarea ORTODOXIEI – deci, CHIAR ÎN ADEVARATUL DUH AL LUI HRISTOS!!!

Razboiul al doilea mondial a fost, în mare parte, o confruntare subterana a religiilor majore (prin “stimulent” iudeo-masonic, fireste! – prefatând actuala Miscare Ecumenisto-Mondialista…cu “Biserica Scientologica” etc. etc. – totul, pentru neutralizarea si, apoi, “lichidarea” crestinismului! – …de parca poti sa-L “lichidezi” pe Dumnezeu-Hristos! – asta-i mintea HAHALERELOR SINISTRE iudeo-masonice!!!): Crestinismului i-au fost opuse Mozaismul (Bancherii Iudei l-au contactat, direct, pe Adolf Hitler, felicitându-l ca le urmeaza Calea: aceea a …“PURIFICARII RASEI”! – “nazismul sionist” deja îsi începuse, astfel, lucrarea!!!) si Buddhismul (amintiti-va ca, în bunkerul lui Adolf Hitler, au fost gasite cadavrele a sute de calugari tibetani sinucigasi…!). Pentru ca obiectivul n-a fost atins decât partial, prin formarea Statului Israel, proclamat pe 14 mai 1948 si vaicareala agresiva si criminala, dar extrem de profitabila, a “HOLOCAUSTULUI”, de parca numai iudeii au suferit, în Istoria Terrei…de parca japonezii n-ar fi fost, cu adevarat, “arsi de tot”, la Hiroshima si Nagasaki, prin ordinul presedintelui evreu al SUA, Harry Trumann! (Crestinismul, chiar daca “BISERICA DE ZID” a fost infiltrata, pâna la vârf, de iudeo-masoni, nu poate sa moara, ci, cel mult, în aceste conditii, sa determine…grabirea ÎNVIERII DUHULUI!), razboiul s-a mutat de pe “câmpii de bataie” – în… CALCULATOARELE BANCILOR CAMATARILOR LUMII!!!

Adica, s-a dezvoltat “MULTILATERAL” si cu un ritm mult grabit, prin HAHALERELE SINISTRE ALE LUMII RAZBOIUL ECONOMIC, cel mai teribil si mai parsiv-distrugator – si fizic, dar, mai ales, în Duh! Creator de HAOS MONDIAL si de DURERE/SUFERINTA MONDIALIZATA – dupa cum excelent analizeaza si afirma Philippe si Bernard Maris, în eseul lor pamfletar si vizionar, “Doamne, ce frumos e razboiul economic!, Antet, Buc., 1999:

Mondializarea-globalizarea? (…)Ce-au facut tarile industrializate, cu aceste bogatii si cu acest timp câstigat: din bogati au facut si mai bogati, din saraci au facut si mai saraci, din salariati din ce în ce mai nesiguri – someri cu milioanele! De ce? Pentru ca în loc sa se procedeze la o repartizare armonioasa si echitabila a acestor bogatii între natiuni sau în interiorul acestor natiuni, s-a revenit pur si simplu la o veche logica de razboi.(…)Mondializarea liberalilor nu este libertatea, egalitatea si fraternitatea turcului si a kurdului, a palestinianului si a israelianului, sau a chinezului si a africanului ; este contrariul: este aservire si învrajbire a unora împotriva altora(…). Modelul anglo-saxon a lichidat sindicatele. Muncim ca niste catâri si suntem tratati ca niste câini – spune unul dintre muncitorii de la Caile Ferate Franceze. Marea Britanie a câstigat batalia sociala si si-a însusit prada publica. Suntem în razboi, prieteni. Dupa fiecare victorie, are loc si un jaf” – cf. Philippe Labarde/Bernard Maris, Doamne, ce frumos e razboiul economic!, Antet, Buc., 1999, pp. 17-41 si p. 117.

(…)“Simpozionul de la Davos reuneste, în fiecare an, Internationala Lovelelor (scuzati-ne expresia!)”- cf. Philippe Labarde/Bernard Maris, op. cit., p. 32. (n.n.: amintiti-va cu ce mândrie spunea dl Ion Iliescu, ca a fost la Davos, ca a luat parte la reuniunile de la Davos…).

(…) “Piata omoara democratia, la fel ca si sovietismul. Precum cancerul, cuprinde totul în corpul social, de la munca bruta a bratelor, pâna la stiinta celor care nu au alt capital decât bietele lor cunostinte, pe care le vând pentru 3 minute de stat la televizor sau pentru 2 elixire farmaceutice. Piata este un totalitarism!  (s.n.). (…) Un mare financiar spune: Am facut avere pe pietele financiare mondiale – si totusi ma tem, în acest moment, ca intensificarea nemasurata a capitalismului liberal si extinderea valorilor comerciale asupra tuturor domeniilor vietii sa nu puna în pericol viitorul societatii noastre deschise si democratice. Principalul dusman al acestei societati nu mai este amenintarea comunismului, ci tocmai cea capitalista” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 119.(…) Liberalismul e doctrina totalitara, ce masoara totul dupa criteriul schimbului, al productivitatii, al eficacitatii si al banilor. Ar fi însa cam mult sa credem ca domnia lui s-a instalat iremediabil. Din fericire, aceasta doctrina va trece, ca toate doctrinele. Liberalismul are 3 secole. Este putin în istoria umanitatii” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 130.

(…)“Internetul, minunat instrument de cunoastere si de comunicare libera, a fost, evident, monopolizat de cel mai larg mercantilism” – cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 131.

Liberalismul, aceasta selectie a celor mai abrutizati – ar fi orizontul nostru? Sa nu ni se mai fluture prin fata ochilor aceasta prostie scolareasca, uzata, a <<capitalismului – cel mai mic rau posibil>>. El nu e decât o mica, scurta si saraca paranteza, în ciuda <<bogatiilor>> ei, în extrem de bogata istorie trecuta si viitoare a umanitatii” – cf. Labarde/Maris,op. cit.,p. 130.(…)Sa îndraznim sa spunem ca firmele nu detin monopolul bogatiei, nici pe cel al creatiei si mai cu seama nu pe cel al esteticii; ca produc mai multa urâtenie decât bogatie; ca învatamântul nu are nici o legatura cu ceea ce face el azi, iar cercetarea înca si mai putina; ca <<eficienta>> e un cuvânt gol, care umple orasele de masini si plamânii de fum; ca <<cresterea>> nu are nici un sens, când nu stie în ce directie merge si când în loc sa produca mai mult, distruge; ca o societate care nu e capabila sa integreze 3 milioane de someri si un numar aproape dublu de saraci este nedemna de calificativul de <<civilizata>>; ca înrobirea începe cu intrarea în jocul competitivitatii si al productivitatii; ca robotizarea, care putea fi cel mai bun dintre lucruri, a devenit cel mai rau, ca dezumanizeaza oamenii si-i transforma în accesorii ale masinilor; ca virusul razboiului atinge tot: sportul, arta, cartile, ziarele, informatia, stiinta, în mod deosebit <<stiinta>> economica, palida creatie a acestor timpuri debile; ca degradeaza inteligenta, obligata sa produca carti <<rentabile>> si sa-si ridice fustele în nerozii televizate; ca a nu participa la razboiul economic e un drept fundamental, esential, pe care si-l poate exercita orice cetatean. Ca orice cetatean e mostenitor al lui Homer, al lui Pascal si al lui Newton, cei datorita carora dl Gates a ajuns sa domine lumea; si ca, în aceasta calitate, de comostenitor, are fiecare dreptul, chiar si cel mai sarac, chiar si ultimul om – la un minimum decent. Ca economia a devenit de nestapânit, un tren fara pilot, înaintând nebuneste pe o cale ferata construita mecanic, de niste oameni mai masini decât masinile, mai sclavi decât sclavii, cu capete goale, care nu au timp sa gândeasca si, cu atât mai putin, sa viseze. Ca profesorii vor sa redevina profesori, ziaristii ziaristi, judecatorii judecatori, medicii medici, artizanii artisti – si ca toti acesti oameni nu mai pot sa fie sclavii competitivitatii, sclavi ai timpului, precum hamsterii sunt sclavi ai rotii în interiorul careia alearga neîncetat!” (s.n.)cf. Labarde/Maris, op. cit., p. 130.

Si urmeaza Protocoalele de la Toronto (1967 si 1987, cele stiute/cunoscute de noi prin martirul Serge Monaste!), urmasele/stranepoateleProtocoalelor Înteleptilor Sionului – prin care IUDEO-MASONII STABILESC STRATEGIA DE DISTRUGERE A UMANITATII TERESTRE…(cf. Adrian Botez, UCIGASUL HAOS…! – sau: „STATUL LUI FALCA” SI AL UNOR …„MADAME”! :O Norma generala mai mult decât importanta si care si-a dovedit, deja, valabilitatea, la începutul actualului secol, prin construirea si instalarea Sistemului Comunist, de catre regretatii înalti ofiteri ai lojilor noastre, este rentabilitatea “exceptiei”. (…) În vocabularul nostru, exceptia este principiul care trebuie sa le fie impus tuturor. Trebuie sa procedam de asa maniera încât sa imprimam exceptii în diversele sfere ale societatii, cum ar trebui sa fie noile reguli generale aplicabile pentru toti, scop principal al tuturor contestatilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Natiunilor.

ASTFEL, EXCEPTIA VA DEVENI DETONATORUL CU AJUTORUL CARUIA ÎNTREAGA SOCIETATE ISTORICA SE VA NARUI ÎN SINE ÎNSASI, ÎNTR-O EPUIZARE SI O CONFUZIE FARA PRECEDENT (s.m.)”

(…)Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toti indivizii, fara exceptie, vor fi supusi Starii Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând sa provocam disparitia familiei (s.m.), ceea ce va antrena din aceeasi lovitura disparitia învatamintelor religioase ancestrale si, în al doilea rând, sa-i nivelam pe toti indivizii, facând sa dispara clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie sa procedam astfel încât toate aceste schimbari sa para a fi fost generate de catre vointa populara, sa aiba aparentele democratiei (…)ASTFEL, TARILE DIN LUMEA A TREIA SI ALTELE ASEMENEA LOR NU VOR PUTEA FI ÎN MASURA SA SCAPE VOINTEI NOASTRE DE A NE SERVI DE POPULATIA LOR CA DE O MÂNA DE LUCRU ÎN SCLAVIE (s.m.).

…”(…) PRIN PIERDEREA A MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA ÎN SECTORUL PRIMAR, SI CHIAR PRIN EVAZIUNI FISCALE DEGHIZATE ÎN CAPITALURI EXTERNE ÎN AFARA NATIUNILOR-STATE, NE VA FI ASTFEL POSIBIL SA PUNEM ÎN PERICOL DE MOARTE ARMONIA SOCIALA, PRIN SPECTRUL RAZBOIULUI CIVIL (s.m.).”

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCIDENTALE SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE” (s.m.).

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCIDENTALE SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE” (s.m.).

…”(…) PRIN ACESTE MASURI „BUGETARE DE URGENTA”, VOM FRACTURA ASTFEL FINANTAREA NATIUNILOR-STATE PENTRU TOATE „MEGA-PROIECTELE” LOR CARE REPREZINTA O AMENINTARE DIRECTA LA ADRESA CONTROLULUI NOSTRU MONDIAL ASUPRA ECONOMIEI (s.mea).

…”(…)TOATE ACESTE MASURI DE AUSTERITATE NE VOR PERMITE SA FRÂNGEM VOINTA NATIONALA A STRUCTURILOR MODERNE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, AL AGRICULTURII, AL TRANSPORTURILOR SI AL TEHNOLOGIILOR NOI (s.m.). (…)SUB PRETEXTUL NECESITATILOR DE MOMENT SI FARA A TREZI BANUIELI, NE VOM DEBARASA ODATA PENTRU TOTDEAUNA DE TOTI INDIVIZII CARE AU O „CONSTIINTA IUDEO-CRESTINA” (s.m.). (…)(…) ACEST PLAN VIZA LA ORIGINE, DOUA OBIECTIVE CARE AU RAMAS VALABILE PÂNA ÎN ZILELE NOASTRE: „PRIN INVENTAREA TRAGATORILOR NEBUNI”, SA SE INVENTEZE UN CLIMAT DE NESIGURANTA ÎN SÂNUL POPULATILOR, PENTRU A DETERMINA UN CONTROL MAI STRICT ASUPRA ARMELOR DE FOC. ACTELE DE VIOLENTA SE VOR ORIENTA ASTFEL ÎNCÂT RESPONSABILITATEA LOR SA SADA ÎN SARCINA EXTREMISTILOR RELIGIOSI SAU A PERSOANELOR AFILIATE LA ORGANIZATII RELIGIOASE DE TENDINTA „TRADITIONALA”, SAU MAI MULT, A CELOR CARE VOR PRETINDE CA ÎNTRETIN COMUNICATII PRIVILEGIATE CU DUMNEZEU “ (s.mea) – cf. Doua documente cutremuratoare: “Planul Rosu”/1967 si “Aurora Rosie”/1985, cunoscute sub numele de “Protocoalele de la Toronto, în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29.

***

PARTEA A III-A: HAHALERELE SINISTRE SI PSEUDO-RAZBOAIELE MILITARE ALE “TERORISMULUI MONDIAL”(!!!). CAZUL LIBIA

Deci mai exista, în paralel cu “Razboiul Economic” (despre care scriu, cu atâta verva satirico-îngrijorata si cu desavârsita dreptate, Philippe Labarde si Bernard Maris: “Doamne, ce frumos e razboiul economic!”) si PSEUDO-RAZBOAIELE MILITARE asa-zisului “TERORISM MONDIAL” (în special cel arab, pentru ca în tarile arabe se afla, majoritar, RESURSELE MONDIALE DE PETROL: cum ai petrol, cum ai devenit…TERORIST MONDIAL! – de fapt, vorba lui Marin Sorescu, din finalul piesei Iona: “Totul e invers!” – tocmai cei care striga ”Teroristiiii!” – adica, hahalerele sinistre iudeo-masonice! – SUNT ADEVARATII SI UNICII TERORISTI MONDIALI!!!). Aceste pseudo-razboaie sunt, de fapt, asalturi ale Tiraniei Guvernului Masonic Mondial, asupra statelor suverane, care, înca, si-au pastrat atât sentimentul national, cât si bogatiile de la Dumnezeu: SUA, prin asa-zisul “RAZBOI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI MONDIAL”, înainteaza, metodic si tenace (cu pretul vietii celor mai buni fii ai SUA!), pe toate “LINIILE PETROLULUI” MONDIAL, ca rezerva de energie conventionala, pe care CAMATARIIMONDIALISTI” de la New York (“HAHALERELE SINISTREALE TERREI…!) vor s-o epuizeze (sa-si “traga” toti banii din ea…!) – pentru ca, abia apoi, sa puna în aplicare, sub directul si severul control al GUVERNULUI MONDIAL (iudeo-masonic, de buna-seama!), sursele de energie neconventionala, practic inepuizabila, descoperite de GENIUL ISTRO-ROMÂN, NICOLAE TESLEA!!!

SUA (mai bine zis, “HAHALERELE SINISTRE” din conducerea OCULTA a SUA! – CAMATARII SI “FABRICANTII DE RAZBOAIE”!!!) acuza Iraq-ul de “posesie de DEPOZITE URIASE de arme chimice si bacteriologice”, de distrugere în masa…si, când trupele “aliantei nord-atlantice/NATO” intra, cu tavalugul masacrelor ginghishanice, în Iraq, n-au nici macar “bunul-simt” MINIM de a “planta”, prin CIA, macar câteva…”arme” dintr-alea anuntate (“DEPOZITE URIASE de arme chimice si bacteriologice”…!) , asa frenetic si belicos, cu surle si trâmbite! – si care au constituit, practic, singurul motiv de invazie BANDITEASCA, în Iraq!!!

Saddam Hussein, presedintele de atunci al Iraq-ului (ca si colonelul libian Muamar al-Gaddafi, de pe “agenda” de azi, a “hahalerelor sinistre”…!), anterior venirii la putere, în Iraq, au fost (dupa informatiile noastre – informatii care, evident, nu vin nici de la CIA, nici de la Pentagon…deci facem afirmatii… “sub rezerva”!) agenti CIA. Odata veniti, însa, la putere/conducere, în tarile lor – si Saddam, si Gaddafi, au demonstrat o atitudine profund patriotica si nationalista, care i-a scos din pepeni pe iudeo-masoni: doctrina postbelica a Francmasoneriei este de a distruge constiinta identitatii nationale (a se vedea, în acest sens, si cazul Ceausescu, dar si cazurile Slobodan Milosevici, Sviat Gamsahurdia etc. – toti acesti sefi de stat fiind lichidati de agentii iudeo-masonici – printr-un procedeu sau altul: glot, otrava etc. ! – dupa ce li se arde numele, “în efigie”, între cele doua Coloane ale Templului Masonic: IOACHIM si BOAZ…!) – si, fireste, de a jefui, “cumsecade”, TOTUL – …daca îi lasi: or, iudeo-masonii au grija sa fie alesi, la conducerea tarilor Terrei, numai oameni “de credinta” de-ai lor (a se vedea si cazul României, din ultimii 21 de ani: NUMAI CONDUCATORI TRADATORI – DE DUMNEZEU, DE TARA, DE NEAM!!!).

Spre exemplu, Saddam, în Iraq (ca si Gaddafi, în Libia!) a nationalizat petrolul si a facut, din Iraq, cea mai moderna si prospera tara din Orientul Mijlociu! Cumplita nerusinare!!! Sa nu aduci mizeria si disperarea, în tara pe care ti-au dat-o iudeo-masonii, “pe încredere”, s-o conduci – ESTE O DOVADA DE TRADARE, CARE NU SE IARTA, PENTRU NIMIC ÎN LUME!!!

Ca urmare, Saddam a fost “spânzurat din scurt” (adica stragulat, dupa ritualul evreiesc!) – de catre americani (care-si pusesera “marionetele” lor, la conducerea Iraq-ului!), dupa un proces-circ, precum cel de la Târgoviste (…ciudat este ca primul obiectiv distrus de americani, în Iraq, a fost MUZEUL DE ISTORIE DIN BAGDAD, pentru A STERGE MEMORIA DE POPOR/MEMORIA IDENTITARA, A IRACHIENILOR!!!).

Cazul colonelului Gaddafi pare (sau chiar ESTE!) mult mai complex – dar, în linii mari, seamana cu acela al lui Saddam.

Oricât sunt de mizerabil prostituate toate posturile de televiziune din lume (cca 98 % dintre ele apartin evreilor! – TOATE fiind de propaganda pro-israelita si de… “prostit prostii”!!!), oricât de nemiloasa este cenzura economica – …si teroarea, dar si gretosul servilism, din mass-media! – tot ne-am putut face o imagine despre faptul ca Gaddafi este iubit de un foarte larg segment din rândul populatiei libiene. Si ca SUA/Israel dau bani din greu, pentru ca niste tembeli de tineri, lacomi si prosti, sa se erijeze în “eroii revolutiei pentru democratie”, din Libia…! Ha! “DEMOCRATIA MASONICA” înseamna, fara exceptie, CEL MAI CUMPLIT JAF SI UNIDEREA SUFLETULUI POPOARELOR “DEMOCRATIZATE”!!!

De aceea, ca sa-l “DEMOCRATIZATI” cu latul de gât, îl urmariti, domnilor masoni, pe atât de curajosul dirtector al revistei politice online, “Reseau Voltaire” – …sa-l, adica (mai pe româneste!), lichidati/asasinati?! Pentru ca minte, nu?! Ha!

HAHALERE SINISTRE CE SUNTETI VOI! ARDE-V-AR PARA IADULUI DE PANGLICARI MAFIOTI!

Cf. Thierry Meyssan, articolul USA PLANIFICA O OCUPATIE PRELUNGITA A UNEI PARTI DIN LIBIA: Atunci când televiziunile <<atlantiste>> (n.mea: “servitorii” NATO-isti ai SUA/Israel) anunta caderea iminenta a lui Mouammar Gadhafi, Thierry Meyssan — prezent la Tripoli – denunta o intoxicare. Dupa el, razboiul este mai curând psihologic decât militar. Minciunile propagandei urmaresc sa provoace implozia statului libian, obiectivul final nefiind sa guverneze tara (n.mea: greseala din Vietnam si Iraq!), ci, dimpotriva, sa instaleze un <<HAOS CONSTRUCTIV>>, în detrimentul populatiei civile, cu scopul de a începe re-modelajul Africii de Nord (n.mea: în “Duh” iudeo-masonic, fireste!) (…) În noaptea de 8 spre 9 august 2011, NATO a bombardat de trei ori satul Majir (la orele 23, 30, la 23, 45 si la ora 02,34), situat la sud de Zlitan. Colonelul Roland Lavoie, purtator de cuvânt al NATO, a desemnat cele doua ferme lovite de bombe, de fortele aliate, ca fiind <<tinte militare>>. Prima observatie: argumentul “tintelor militare” nu justifica, în niciun caz, decizia de a bombarda satul. Într-adevar, în virtutea unei jurisprudente a Tribunalului Penal International asupra Ex-Yugoslaviei: a bombarda o tinta militara, situata în mijlocul unei numeroase prezente civile, CONSTITUIE CRIMA DE RAZBOI!”– trad. Adrian Botez. Intoxicarea merge pâna la…a trage asupra asa-zisilor “insurgenti”, ca sa-i trezeasca, sa nu uite pentru ce au fost platiti gras!!! Pe de alta parte, “insurgentii” sunt cu totul debusolati, ba chiar au început sa se împuste între ei (“Abdel Fatah Younes este împuscat, azi, de prietenii sai, fiind suspectat de tradare, iar a doua zi este proclamat erou si se proclama trei zile de doliu” – cf. REBELIUNEA LIBIANA MAI ARE VREUN SENS ?).

Citam dintr-un document “semnat” asa: Text public, sub responsabilitatea morala si stiintifica a Librariei Românesti Antitotalitare din Paris :

Lectura articoluluiElenei SHELSTIUK,Adevaruri despre Libia“, publicat în numarul 165 (mai 2011) al revistei Balkans Infos,este foarte instructiva pentru cei ce nu stiu înca cu cine sa voteze…

Iata ce spune aceasta ziarista, femeie ce face de rusine papitoii deveniti peste noapte ziaristi, dupa 1989, cum devin ciupercile prin paduri dupa ploile obisnuite, nu foarte revolutionare…

“L-am întrebat pe Vladimir Chamov, fostul ambasador rus în Libia, daca într-adevar Gadafi îsi oprima concetatenii” — cum face Basescu sau Bulica-Boc cu noi.

Ce fel de opresiune ?, raspunse fostul diplomat sovietic. Libienii beneficiaza de împrumuturi de stat fara dobânda, pe 20 de ani, pentru a-si construi case; un litru de benzina costa 14 centime, hrana este gratuita, pretul unui jip sud corean este de 7500 de dolari…”

(Elena Shelstiuk): Puteti evoca alte cifre si realitati în legatura cu Libia :

Vladimir Chamov: Produsul interior brut (PIB) este de 14 192 de dolari pe cap de locuitor. Oricare cetatean, inclusiv sugarii, primesc de la Stat o subventie de 1000 de dolari pe an. ?omerii primesc o indemnizatie minima de somaj de 730 de dolari pe luna. Salariul unei infirmiere debutante este de 1000 de dolari pe luna. Pentru fiecare copil nou nascut, parintii primesc un ajutor de 7000 de dolari. La întemeierea unei familii, cei doi soti primesc un ajutor de 64 000 de dolari, cu care îsi pot cumpara un apartament de 150 de metri patrati, sau opta pentru o casa pe gustul lor. Pentru deschiderea unei mici intreprinderi comerciale sau de alta natura, ajutorul financiar minim este de 20 000 dedolari. TAXELE SI IMPOZITELE EXCESIVE SI DESCURAJANTE SUNT INTERZISE PRIN LEGE, EDUCATIA IN GENERAL SI STUDIUL MEDICINEI SUNT COMPLET GRATUITE, INCLUSIV PENTRU CEI DIN STRAINATATE, TAXELE SCOLARE FIIND PLATITE DE GUVERN, PRINCIPALELE PRODUSE ALIMENTARE SUNT COMERCIALIZATE IN MAGAZINE SPECIALE, LA PRETURI SIMBOLICE. COMERCIALIZAREA ALIMENTELOR IESITE DIN GARANTIE SE PEDEPSESTE CU AMENZI MARI, INCLUSIV INCHISOARE. FARMACIILE OFERA GRATUIT MEDICAMENTE, COMPENSATE IN INTREGIME DE CATRE ASIGURARILE SOCIALE. DESFACEREA MEDICAMENTELOR FALSE SAU INDOIELNICE ESTE CONSIDERATA CRIMA CALIFICATA SI PEDEPSITA CA ATARE, lucru pe care, anii trecuti, câteva infirmiere bulgare nu l-au învatat decât dupa ce au ucis, prin nestiinta si imprudenta, mai multi copii libieni.

CURENTUL ELECTRIC ESTE GRATUIT PENTRU INTREAGA POPULATIE. VINDEREA SI CONSUMUL DE ALCOOL SUNT INTERZISE PRIN LEGE. STATUL ACORDA IMPRUMUTURI FARA DOBANDA PENTRU RCUMPARAREA UNUI APARTAMENT SAU A UNUI AUTOMOBIL. AFACERILE IMOBILIARE SUNT INTERZISE.Oricine cumpara un automobil stie dinainte ca statul îi va plati 50% din valoarea acestuia, 65% când cumparatorul face parte din fortele armate sau garda lui Gadafi. Benzina este mai ieftina decât apa. In ultimii cinci ani, pretul benzinei a oscilat între 8 si 15 euro-centime pe litru, adica sub 50 si chiar 30 de bani, în actuala moneda româneasca.

Beneficiile rezultate din vânzarea petrolului sunt consacrate în întregime nevoilor populatiei si ridicarii nivelului general de trai. SUME IMPORTANTE SUNT CONSACRATE IRIGARII TERENURILOR AGRICOLE CU APA OBtINUTA PRIN FORAJE LA MARE ADANCIME. IN LUMEA ARABA, SISTEMUL POLITIC SOCIALIST AL “JAMAHIRIEI POPULARE” ESTE SUPRANUMIT A OPTA MINUNE A LUMII… DUPA CELE SAPTE ALE ANTICHITATII. MINUNE SAU NU, ACEST SISTEM FURNIZEAZA ZILNIC CINCI MILIOANE DE METRI CUBI DE APA, GRATIE CARORA TERENURILE AGRICOLE AU CRESCUT CONSIDERABIL. Conductele transportoare de petrol (peste 4000 km) sunt îngropate la o adâncime corespunzatoare, pentru a fi ferite de caldura torida. Lucrarile necesare sunt opera libienilor însisi, oameni întregi, care nu au nevoie de functionari pentru a le aprinde focul sau a le da calul la apa, sâmbata…

ELENA SHELESTIUK INSISTA ASUPRA MERITELOR “ADEVARATEI DEMOCRATII” LIBIENE. PROPAGANDA OCCIDENTALA L-A DIABOLIZAT PE GADAFI, PREZENTANDU-L DREPT UN TIRAN PATOLOGIC, INAMIC AL ASPIRATIILOR DEMOCRATE ALE POPORULUI LIBIAN. ACESTEA SUNT POVESTI OCCIDENTALE DE RAZBOI, DE PREGATIRE PROPAGANDISTICA A ALTOR SI ALTOR RAZBOAIE. LIBIA DISPUNE DE ADEVARATE INSTITUTII SI MECANISME DE CONTROL POPULAR SI DEMOCRATIC : CONSILIILE CETATENESTI ALESE ALE COMUNITATILOR AUTONOME. ACESTEA AU FOST INSTITUITE FARA O NOMENCLATURA PARTINICA DE TIP SOVIETIC, FARA O BIROCRATIE ENORMA, IN CONDITIILE UNUI INALT NIVEL DE VIATA, SECURITATE SOCIALA, LIBERTATE SI DREPTURI DEPLINE PENTRU TOTI CETATENII. PRIN MULTE DIN ASPECTELE SALE, SOCIETATEA LIBIANA SEAMANA CU ACEEA PE CARE AU VISAT-O CANDVA UNII GANDITORI DIN SECOLUL AL XIX-LEA, CONSIDERATI, CU SAU FARA DREPTATE SOCIALISTI (COMUNISTI) UTOPICI. Un popor arab, poporul libian, în frunte cu liderul cel mai popular din întreaga sa istorie, a împins mult înapoi granitele utopiei, aratând, dupa un alt mare om politic european, ca unele “utopii” sunt, totusi, realizabile practic.

INTREBAREA PE CARE SI-O PUNE ELENA SHELESTIUK ESTE DACA NU CUMVA TOCMAI DIN ACEASTA CAUZA LIBIA, GUVERNUL LIBIAN SI MAI ALES COLONELUL GHADAFI AU FOST DIABOLIZATI DE VECHILE SI MEREU ACTUALELE PUTERI IMPERIALISTE, ADEVARATELE VINOVATE DE NENOROCIRILE TRECUTE SI VIITOARE, CATRE CARE OMENIREA ESTE CONDUSA DE ELE CU FORTA.

In încheierea articolului sau, Elena Shelestiuk citeaza un semnificativ pasaj dintr-un alt articol consacrat Libiei, semnat de Sigizmund Mironin si intitulat: De ce este bombardata Libia? : ACEASTA TARA, DESCRISA CA DICTATURA MILITARA A LUI GHADAFI, ESTE IN REALITATE STATUL CEL MAI DEMOCRAT DIN LUME. IN 1977 A FOST PROCLAMATA JAMAHIRIYA, O INALTA FORMA DE DEMOCRATIE, în care institutiile traditionale de guvernare sunt abolite, puterea efectiva apartinând poporului, prin intermediul unor “comitetesi “congrese” tribale sau de comunitate. Statul libian este împartit în numeroase comunitati, un fel de “mini-state autonome” în cadrul unui Stat cu o anumita autoritate asupra teritoriului sau districtului respectiv, inclusiv în ce priveste alocatia de fonduri bugetare, obtinute în principal din exportul petrolului. In ultima vreme Ghadafi preconiza împartirea egala si directa catre cetateni a veniturilor bugetare. Prin astfel de masuri populare, Ghadafi si guvernul libian actual sperau sa elimine orice urma de coruptie si orice relicva de birocratie parazitara.

NU TREBUIE SA NE MIRE CA ZIARELE, TELEVIZIUNEA SI ALTE MIJLOACE, DE “INFORMARE“, NU SUFLA O VORBA DESPRE ACESTE REALITATI DINTR-O TARA CE CONSTITUIE UN “RAU EXEMPLU”, CARE TOCMAI PENTRU ASTA ESTE CONDAMNATA SA FIE RASA DE PE FATA PAMANTULUI. DACA ADEVARATA NATURA A REGIMULUI POLITIC DIN LIBIA AR FI CUNOSCUTA, POPOARELE LUMII, IN PRIMUL RAND CELE DIN EUROPA, AR RECLAMA REALIZAREA IN PROPRIILE LOR TARI A UNOR REFORME DUPA MODELUL CELOR INFAPTUITE DE COLONELUL GHADAFI.

Daca popoarele europene, duse vreme de secole cu zaharelul, s-ar trezi din letargia în care zac de când s-a sfârsit ultimul Razboi Mondial, drepturile si revendicarile pe care le-ar cere ar pune în încurcatura casta mafiota de viciosi periculosi, banditi si criminali ce se masturbeaza de-a “democratia” si “drepturile omului”, ejaculând mizerie, foamete, coruptie, salbaticie si decadenta.

Alte scurte precizari:

Diabolizarea Colonelului Ghadafi si a Libiei a luat formele unei turbate campanii de vânatoare contra unui om si a unui popor, mai ales dupa atentatul intrat în istorie sub numele de Lockerbie — dupa localitatea scotiana deasupra careia s-a prabusit avionul DC-10, al companiei aeriene UTA, în urma cu peste 20 de ani. ?arile imperialiste, vinovate de marile nenorociri ale omenirii, continua sa acuze Libia de acest atentat terorist, si de altele… Dupa anchetele relizate de numerosi ziaristi cinstiti (care exista, orice ar crede despre asta Dl Cristian Tudor Popescu), majoritatea atentatelor teroriste din lume sunt opera serviciilor secrete americane, israeliene, franceze, britanice, rusesti si a altora. Cât priveste atentatul Lockerbie DC-10, ancheta ziaristului Pierre Péan a scos definitiv Libia din cauza.

LIBIENII STIU FOARTE BINE CA ACTUALUL CNT (COMITET NATIONAL DE TRANZITIE) ESTE COMPUS DIN ISLAMISTI CORUPTI SI TRADATORI, DEJA UTILIZATI DE MAFIA AMERICANA IN RAZBOAIELE DE JAF SI CUCERIRE DIN AFGANISTAN SI IRAK. MAHMOUD JIBRIL ESTE UN ILIESCU LIBIAN, NASCUT NU SE STIE UNDE, NICI DE CINE, FARA SA FIE NEAPARAT ALOGEN, PRECUM IUDEO-MAFIOTUL SI CRIMINALUL POLITICIAN (NE)ROMAN “ILIESCU”, VINOVAT DE A FI INSTRAINAT TOT CE S-A PUTUT DIN FOSTA ROMANIE, NU LIPSITA DE REALE PERSPECTIVE LA SFARSITUL FOSTULUI REGIM COMUNIST. Acest Jibril provine din tribul Harabi, cunoscut opozant al popularelor reforme realizate de Libia, sub conducerea lui Ghadafi.

CEEA CE SURPRINDE ESTE CA DUPA SASE LUNI DE BOMBARDAMENT NEINCETAT, REGIMUL POPULAR SI SOCIALIST DIN LIBIA NU A PUTUT FI RASTURNAT. OARE DE CE? CUM SE EXPLICA ACEST LUCRU? EXPLICAtIA ESTE UNA SINGURA. EA ESTE CONFIRMATA DE CELE CE SE PETREC IN MOMENTUL DE FATA PE TEREN: NUMEROASELE TRIBURI LIBIENE RAMÂN PROFUND ATAsATE REGIMULUI POLITIC AL COLONELUL GHADAFI, DOVADA CA NUMEROSI VOLUNTARI ISI DAU VIAtA PENTRU IZGONIREA INVADATORILOR IMPERIALISTI, CE VOR SA PUNA MANA PE BOGATIILE LOR. DE ALTFEL, PRINTRE EMIGRANtII SI REFUGIATII POLITICI MUSULMANI DIN EUROPA, LIBIENII SUNT APROAPE INEXISTENTI. Se întelege de ce. Guvernul libian este mult mai generos cu cetatenii sai, oriunde s-ar afla acestia în lume, decât cei care doresc sa îi cumpere pe o nimica toata, cum au fost cumparati intelectualii nostri (profesori, medici, juristi si altii) si chiar multi dintre fostii detinuti politici: cu o trotineta sau cu ciucuri la zurgalai, sa stie lumea ca au si ei ceva de ascuns, nu de sous… Printre musulmanii din Nordul Africii, emigrati în Occident, libienii sunt practic inexistenti. De ce? Iata câteva elemente de raspuns:

1. In Libia, curentul elctric pentru uzul casnic este gratuit.

2. In Libia, pretul unui litru de benzina nu depaseste 50 de bani în moneda româna actuala.

3. Nivelul mediu de viata în Libia este comparabil, chiar superior celor din tarile europene avansate, inclusiv Elvetia, Germania, Norvegia, Suedia. Cât despre Franta si Anglia, acestea au devenit un fel de vulcani în plina eruptie. Francezii si englezii nu mai sunt capabili sa se reproduca, afro-asiaticii nu pot învinge nici ei frigiditatea mortuara si sterilitatea franco-englezoaicelor, ce prefera barbatii de pus în priza, la 220 de Volti, frecventa 50 pe secunda… Natura, se stie, are oroare de vid… In câteva zeci de ani, fostele popoare francez sau englez vor deveni popoare de culoare, generatiile actuale platind astfel crimele coloniale ale bunicilor si strabunicilor lor, care au facut din Africa si o buna parte din Asia, pâna în plin secol XX, un adevarat rezervor de sclavi, materii prime si carne de tun, la nevoie. Fostii sclavi de alta data îsi cer cu tot mai multa putere drepturile lor omenesti, în numele carora ipocrita Franta vorbeste cu oglinda-n buric. Cine ia în seama curvele batrâne, ce-si dau aere de fecioare neprihanite? Organizatia Natiunilor Unite, care a aprobat bombardarea Libiei, este un Bordel batrân cu curve si mai batrâne… Câte Fukushime trebuie oare sa mai treaca pâna se va gasi una sa mature acest bordel de mafioti, pedofili si alte genuri de curve patentate.

4. BANCILE LIBIENE ACORDA IMPRUMUTURI FARA DOBANDA. DE ALTFEL, SE STIE, DOBANDA ESTE O VECHE AFACERE JIDOVEASCA, ACCEPTATA SI CREsTINATA DE BISERICILE CHIPURILE CRESTINE, JIDOVITE INSA PANA IN MADUVA, FARA DE SCAPARE, O RUSINE PENTRU RASA ALBA SI PENTRU INTREAGA OMENIRE.

5. LIBIENII NU PLATESC IMPOZIT. PUNGAsIA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA (TVA) ESTE NECUNOSCUTA, DE NEIMAGINAT IN TARA LUI GHADAFI. IN MOMENTUL DE FATA, ROMANII PLATESC 24% TVA, CEEA CE ÎNSEAMNA, PRACTIC, O ZI DIN PATRU SCLAVIE PENTRU STAT. SCLAVIA UNUI INTREG POPOR, PENTRU CA DOMNUL BASESCU SA-I POATA CUMPARA ARMASAR CU COADA LUNG ELENEI LUINu Elenei Ceausescu, pe care Românii deja o regreta… Daca tinem seama de celelalte taxe si impozite abuzive, Românii muncesc o zi din doua pentru Statul hraparetsi opresor, pentru armata de tradatori si ucigasi, pentru politia de trântori tradatori si pofticiosi, pentru justitia de banditi si mafioti corupti, pentru scoala si universitatea de afaceri veroase, monument de ignoranta docta, ridicola si pretentioasa.

6. LIBIA NU DATOREAZA NIMANUI NIMIC, PRECUM ROMANIA IN ZIUA ASASINARII LUI CEAUSESCU. ACTUALMENTE, ROMANIA SI ALTE TARI EUROPENE SUNT INGLODATE IN DATORII. FRANtA, PRINCIPALUL AGRESOR AL LIBIEI ACTUALE, ARE O DATORIE DE PESTE 250 DE MILIARDE DE EURO, CAM 70% DIN PIB. GUVERNUL IUDEO-MAFIOTULUI SARKOZI ARE NEVOIE DE BANII LIBIEI. MARE PARTE DIN BOGATIA FRANTEI S-A CLADIT PE SUDOAREA SI SCLAVIA AFRICII… ROMANIA CU CELE 50 DE MILIARDE EURO DATORIE ESTE FALIMENTARA. SALARIILE FUNCTIONARILOR, TRANTORI SAU NETRANTORI, NU POT FI PLATITE FARA NOI SI NOI IMPRUMUTURI.

7. Pretul de vânzare al unui automobil pe piata libiana este egal cu pretul lui de productie, plus taxa rezonabila a societatii importatoare. Statul libian nu câstigâ nimic din importul de automobile. Bogatia statului libian consta în bunastarea cetatenilor lui si în rezervele de petrol din subsol, pe care criminalii agresori imperialisiti spera sa puna mâna.

8. ORICE TANAR LIBIAN CARE STUDIAZA IN STRAINATATE BENEFICIAZA DE O BURSA DE 1627 EURO PE LUNA. INVATAMANTUL SUPERIOR ESTE GRATUIT, INDIFRENT DE FACULTATEA URMATA, IN LIBIA SAU IN STRAINATATE.

9. Absolventii învatamântului superior care nu gasesc serviciu primesc, vreme de doi ani, salariul mediu pentru profesia aleasa. In acest timp statul ofera mai multe servicii posibile. In al treilea an, în caz de refuz a doua oferte oficiale de serviciu, ajutorul de somaj este redus cu 25%,  în al patrulea an cu înca 25%.

10. TINERII CASATORITI PRIMESC DIN PARTEA STATULUI UN APARTAMENT SAU O CASA DE 150 METRI PATRATI SUB ACOPERIS IN CAZ DE REFUZ AL CASEI SAU APARTAMENTULUI OFERIT, ORICARE AR FI MOTIVUL, TINERII CASATORITI PRIMESC 64 000 DE DOLARI, IN VEDEREA CUMPARARII DE CATRE EI INSISI A LOCUINtEI NECESARE.

11. ORICE FAMILIE LIBIANA PRIMESTE UN AJUTOR LUNAR DE 300 DE EURO PE LUNA, DIN PARTEA STATULUI.

12. Exista piete speciale numite “Jamayia” unde, pentru familiile numeroase, produsele alimentre se vând la jumatate de pret. Familiile poseda un Livret de Familie ce atesta calitatea lor, eventuala, de familii numeroase (de la trei copii în plus).

13. ORICE PENSIONAR SAU BATRAN, ORICARE I-AR FI PENSIA SI ALTE EVENTUALE VENITURI, PRIMEsTE AUTOMAT UN AJUTOR DE BATRANETE DE 200 DE EURO PE LUNA.

14. Orice functionar sau meserias de care statul are nevoie într-un anumit loc din tara, primeste automat, pe lânga salariul lui, o casa si o masina noua, care în scurt timp devin bunurile lui personale.

15. IN LIBIA NU EXISTA CERTIFICATE MEDICALE PE BAZA CARORA CINEVA POATE LIPSI DE LA SERVICIU. OMUL BOLNAV ESTE CREZUT PE CUVANT, STATUL SAU PATRONUL INCEARCAND PE TOATE CAILE SA IL AJUTE, SA-L VINDECE. IN CAZ DE BOALA, SALARIUL NU ESTE REDUS.

16. Daca o persoana oarecare se cearta cu familia si ramâne fara locuinta, ea poate fi cazata în foarte scurt timp, fara sa plateasca nimic.

17. Cei ce doresc sa faca lucrari de întretinere sau modernizare în casele lor, aduc acest lucru la cunostinta unui organism de stat, care executa gratuit lucrarile în chestiune, daca se considera ca acestea sunt necesare, dintr-un motiv sau altul”.

Daca-i pe-asa, atunci când “natoistii” se vor retrage, cu coada între picioare, din Libia (…ca de obicei! – ca si din Vietnam, ca si, acum, din Iraq… – caci, niciodata, în istorie, un navalilor n-a îngenuncheat si desfiintat, definitiv, decât state corupte – …or, Libia este la distante astronomice, de “stadardele” de coruptie din, sa zicem, România pedelizata!) – s-ar putea ca eu sa cer cer azil politic în Libia – pâna îl ia Aghiuta pe Basescu! Voi reveni, apoi, fireste, în România – ca-i pamântul meu si al mosilor mei! – …dar Libia, DINCOLO DE PROPAGANDA, arata cu mult peste viziunile oricaruia dintre noi, asupra…democratiei!

***

PARTEA A IV-A: “HAHALERISMUL” CEL MAI SINISTRU: CEL AL CONTEMPORANEITATII TERESTRE!!! “MACELUL CONSIMTIT AL UMANITATII MODERNE” – SI ECUMENISMUL.

CONCLUZII SI SOLUTII

Sa vedem, acum, cam pe unde a ajuns “morbul” de “hahalerism” sinistru al zilelor noastre (cultivat, cu dragoste infinita, de ura talmudica a iudeo-masonilor…!) – prin care se vrea distrugerea omenirii, nu doar prin distrugerea identitatii fizice, distrugerii drepturilor de Cetatean, dar, în primul rând, de Neam – ci, mai ales, prin stingerea Duhului (si, din pacate, noi, prin pasivitate, slaba informare, intoxicare mediatica si, mai ales, putina credinta în Hristos-Lumina Lumii – am ajuns, daca nu complici activi, wai propriului nostru macel… – …cel putin, niste imbecili “consimtitori” otiosi, aproape sinucigasi, în pasivitatea/paralizia noastra cerebrala… – ai propriului nostru masacru!!!).

Sa luam lucrurile pe rând!

I – Iata declaratiile unor calai vestiti ai Planetei Terra, facute fara nicio jena, fara strângere de inima si nu doar ca nesanctionate de Justitia Planetara (care nu mai poate de raul teroristilor…doar ca nu-i prea gaseste – pentru ca nu-I cauta acolo unde chiar ei striga: “Uite-ne AICI, lânga tine, pe ecranele televizoarelor! Cu-cu!!!”) – ci PAZITI DE CHIAR JUSTITIE, CARE ESTE SUBORDONATA IUDEO-MASONERIEI MONDIALE…creatoare a tuturor “crizelor” (de la “board”-ul BANCILOR ZARAFILOR LUMII!) si…”crizutelor” mondialisto-globaliste (care au ca scop…”stravezirea”, prin orice mijloace, a umanitatii terestre!!!) :

aSocietatea nu face nici o afacere, daca permite degeneratilor sa-si perpetueze specia” – Theodore Roosevelt;

 

b-O populatie totala mondiala de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai putin decat in prezent, ar fi idealTed Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon;

c- “Exista o singura tema în spatele eforturilor noastre: – trebuie sa reducem nivelul populatiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi  mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populatia este o problema politica. Odata ce populatia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru în El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care sa-l sustina. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce într-adevar populatia, rapid, va trebui sa trimiteti toti barbatii la lupta si sa ucideti un numar semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca si în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra …. ” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat al SUA, pentru Populatie;

d-“Un cancer este o multiplicare necontrolata a celulelor, iar explozia demografica este o multiplicare necontrolata de oameni … Noi trebuie sa mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operatiunea va cere multe decizii aparent brutale si lipsite de inima.. . “Paul Ehrlich , profesor la Stanford,în cartea : „Bomba numita Populatie”;

e-“Pamantul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii” – Merton Lambert, formator in cadrul Fundatiei Rockefeller;

 

f-“Eu cred ca suprapopularea umana este problema fundamentala pe Pamânt astazi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”.”

“Primele mele trei obiective principale ar fi :  reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale si in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii” – Dave Foreman;

 

gÎn scopul de a stabiliza populatia lumii, trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa il spun, dar este la fel de rau sa nu-l spunJ. Y. Cousteau, 1991 explorator si reprezentant UNESCO;

h-“Noi trebuie sa vorbim mai clar despre sexualitate, contraceptie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologica este criza populatiei. Reduceti populatia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe  daune ecologice” – Mihail Gorbaciov, evreu, ultimul presedinte al URSS, tradator al Rusiei (tradator de talie mondiala si unul dintre ucigasii “din umbra” ai lui N. Ceausescu!);

 

i “Azi, America ar fi indignata daca trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales daca li s-a spus in prealabil ca exista infiltrate in mijlocul lor amenintari din afara, indiferent daca sunt reale sau fictive, care pun in pericol însasi existenta noastra. Aceasta va fi valabil si in cazul tuturor popoarelor din lume iar ele  vor dori sa fie eliberate de acest rau. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de buna voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de catre Guvernul Mondial (…) Ilegal o putem face imediat. Constitutional va dura putin mai mult … (…)”Depopularea ar trebui sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe fata de lumea a treia, pentru ca economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din strainatate, în special din tarile mai putin dezvoltate”.
“Puterea este cel mai puternic afrodisiac.”
“Persoanele în vârsta sunt consumatori inutili”
“Populatia lumii trebuie sa fie redusa cu 50%” –
Dr. Henry Kissinger ” – Dr. Henry Kissinger, New York Times, 28 octombrie 1973 – Dr. Henry Kissinger, Conferinta Bilderberg, Evians, Franta, 1991;

j-“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala” – David Rockefeller;

 

k– “Razboiul si foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient si mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie sa moara în curând pentru a fi rezolvata criza populatiei. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la suta din populatia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala si ucide în cateva zile, în loc de cativa ani. Trebuie sa crestem mortalitatea cu 90%  la om. Uciderea oamenilor… Gânditi-va la asta… Stiti, gripa aviara e buna, de asemenea. Pentru ca cel care supravietuieste, va ingropa mai apoi noua “ – Dr. Eric Pianka . Profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas , a aratat solutii pentru reducerea populatia lumii la o audienta cu privire la controlul populatiei;

l-Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondiala decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu exceptia cazului în care el va lua o initiere luciferica” – David Spangler, director al Initiativei Planetare, Organizatia Natiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age !;

m-“Suprapopularea este in prezent vasta, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va raspunde la reducerea viitoare a ratei natalitatii prin metode contraceptive, sterilizare si avort, dar trebuie ca  sa reducem în prezent  cat mai mult populatia. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare” – Initiativa pentru Carta Natiunilor Unite ECO-92 PAMANT;

n-“Daca m-as reîncarnat, as dori sa revin pe pamânt ca un virus ucigas care sa reduca populatia umana.”
“Cresterea populatiei umane este, probabil, singura si cea mai grava amenintare pe termen lung, pentru supravietuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care aceasta crestere nu este temperata – nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atat mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multa poluare
” – Printul Phillip, sotul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund;

o-“Graviditatea ar trebui sa fie o crima pedepsibila împotriva societatii, cu exceptia cazului în care parintii  detin un permis de la guvern. Toti potentialii parinti ar trebui sa fie indemnati la  a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand  antidoturi cetatenilor alesi pentru fertilizare” – David Brower, directorul executiv Sierra Club;

p-“Principiul care sustine vaccinarea obligatorie este suficient de raspandit iar cel de taiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel.”
“Este mai bine pentru toata lumea, daca în loc de a astepta executarea degeneratilor pentru infractiuni, sau de a-i lasa sa moara de foame in imbecilitatea lor, societatea ii va împiedica, pe cei care sunt în mod vadit inapti, sa continue soiul lor … Trei generatii de imbecili sunt de ajuns
” – Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA;

q–  “Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populatiei optime in intreaga lume dar si in fiecare regiune si pentru a arbitra diferitele tari în impartirile regionale. Controlul marimii populatiei ar putea sa ramâna responsabilitatea fiecarui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aiba puterea de a aplica limitele convenite” – John P. Holdren, consultant in stiinta a lui Obama;

r-“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta!” – zice însusi … BILL GATES !

…Si, în fine, un avertisment cinstit, dar de nimeni auzit:

-“Directia pe care o urmeaza Rockefellerii si aliatii lor este de a crea un guvern într-o lume care combina supercapitalismul si comunismul în acelasi cort, toate aflate sub controlul lor …. Ma refer la o  conspiratie? Da. Si sunt convins ca exista un astfel de complot international în domeniu, aplicat si planificat de mult timp, si care este incredibil de rau în intentie” – Cf. Congresmanul Larry P. McDonald, 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene , doborât de catre Uniunea Sovietica… – cf. GeoStroe 0722972522, tel/fax:0214138434, geostroe@gmail.com Fundatia Academia DacoRomâna ”TDC” – FADRTDC Partidul României Europene – P.R.E. SC.Tempus DacoRomânia ComTerra SRL – Editura DacoRomâna ”TDC”.

…Asa ca, vedeti, domniile voastre, ca „HAHALERELE SINISTRE”, pe masura ce desfasuram ghemul istoriei si al declaratiilor istorice, devin tot mai estompat, chiar ne-intersant, „hahalere” … – …si, tot mai pronuntat si apasat (pâna la zdrobirea noastra!) – „SINISTRE”!!!

…Am auzit pe multi zicând ca nu cred în dracul…! Atunci, înseamna ca nu cred nici în Dumnezeu, pentru ca „SATANA” înseamna, în ebraica veche, „ADVERSARUL” – si nu poate fi cineva adversar fara…adversar, si nici „adversar sie însusi” (cel putin, NU constientizat, cum nici Satana nu constientizeaza ca nu este altceva decât o CREATURA (chiar si asa, luminatarhanghelica, cum se zice, în BIBLIE, ca divinitatea l-ar fi conceput, pe „cel mai frumos Arhanghel al sau”…!) a Dumnezeului sau!!!

Cine nu crede în acesti demoni „graitori”, de mai sus (plus mii de alti demoni, care i-au trimis, din loji, pe acestia, sa vorbeasca…!), cu exceptia ultimului „personaj” mondial, citat de noi, ca „marturisitor” (…care-i alarmeaza, din pacate, pe surzi…!) – …înseamna ca nu crede nici în puterea Lui Iisus Hristos-Dumnezeu de a-i învinge, prin trasnetul mâniei sale drept-pedepsitoare, pe cei care vor sa asasineze umanitatea, pe OM – „capodopera Zilei a Sasea a Creatiei”!

…Sa vedem, acum, pe cine, dintre cele mai recente „personaje” ale scenei mondiale, au însarcinat iudeo-masonii cu distrugerea, perseverenta, insidioasa, a DUHULUI UMANITATII?!

…Iata câteva selectiuni dintr-un material(Falsificarea Sfintei Scripturi, facuta de papa Ioan Paul al II-lea), publicat de30/08/2011 în deveghepatriei si pe site-ulhttp://ortodoxia.md:

a-întâi, se dau câteva dovezi istorice, ale perversei ofensive romano-catolice, asupra Ortodoxiei, în veacurile trecute (cea mai evidenta si revoltatoare fiind asa-zisa “Biserica Uniata/Greco-Catolica”… – de fapt, rezultatul multor crime, santaje si tradari, atât din partea Bisericii Romano-Catolice, cât si din partea unor prelati ortodocsi, fuduli, lacomi si, multi dintre ei, tare prosti! – din moment ce s-au încrezut în promisiunile împaratului de la Viena si ale Papei! – …eu am dispretuit si condamnat, mereu, “MISCAREA ILUMINIST-BLAJEANA”, dupa ce m-am lamurit “cu ce s-a mâncat”… – …cu unele exceptii, privindu-i pe “blajenii desteptati”, de felul lui Petru Maior!):

Asa s-a întâmplat si în veacul XVII, cu primul episcop român unit, Atanasie Anghel (1698 – 1701) ; acesta a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sa câstige, prin importante sume de bani, bunavointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregatori, iar în septembrie 1697 a plecat în Tara Româneasca, pentru ca sa primeasca, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare ca la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe români si ca noul candidat – tânar si fara multa învatatura – nu prezenta prea multa încredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa învatatura si a fi întarit în Ortodoxie. Desigur ca influenta dogmatica eterodoxa primita anterior, relativismul sau dogmatic si slabiciunea sa personala au avut ultimul cuvânt în deciziile sale.

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca românii apartinând Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Sfânta Liturghie. Românii trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hârtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai târziu tensiuni sociale si multa varsare de sânge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primând fata de pastrarea credintei, a condus la apostasie, cum de atâtea ori s-a întâmplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decât obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, sânge si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita (…)

ÎN 1761, GENERALUL ARMATEI AUSTRIECE IMPERIALE, ADOLF VON BUKOW, A DISTRUS CU TUNURILE ÎN ARDEAL – FIIND TRIMIS ÎN MISIUNE DE ÎMPARATEASA MARIA TEREZA – PESTE 140 MANASTIRI SI BISERICI ORTODOXE CARE REFUZAU SA RENUNTE LA ORTODOXIE”.

ASTA ESTE ADEVARUL ISTORIC, STIINTIFIC SI TRAGIC, DESPRE GRECO-CATOLICISM!!! – despre HAHALERELE SINISTRO-COMBINATE: români ortodocsi “slabi de înger”, pacaliti de naivitatea si/sau de lacomia proprie/proprii – si straini romano-catolici…”BINEVOITORI” CU TUNUL!!!

b-Acum, sa vedem ce ne “paste” pe noi, contemporanii unui papa care parea “bun si blând” (Dumnezeu sa.l ierte!), dar care a pornit, la începutul mileniului al III-lea, Razboiul împotriva Ortodoxiei (si l-a alimentat cu arme, tranzitate clandestin!), care trebuia (si…”s-a facut”! – ordinele masonice se executa, nu se discuta!!!) sa faca sa “explodeze” Yugoslavia, prin intermediul romano-catolicilor croati si sloveni…: PAPA IOAN PAUL AL II-LEA/Karol Josef Vojtyla (1920-2005) – CARE NEAGA CREATIONISMUL, ÎN FAVOAREA EVOLUTIONISMULUI “MAIMUTESC”, AL LUI DARWIN-CEL-SARIT-DE-PE-FIX… – …dar, în plus, vrea sa ne ia Hristosul, prin unirea cu rastignitorii Hristosului, ba si cu musulmanii, care ne blestema si ne scuipa credinta noastra CRESTINA…cu buddhistii…cu canibalii…în fine, cu toti si cu toate sa ne unim, NUMAI NU CU MÂNTUITORUL HRISTOS!!! !!!

Astfel, într-un articol aparut înThe Washington Post“, vineri, 25 Octombrie, 1996, pag. A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întâlniri: ORIGINILE SI EVOLUTIA VIETII PE PAMÂNT! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata DECLARATIA APARTINÂND PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA, declaratie publicata în numarul mai sus amintit dinThe Washington Post” <<Astazi, mai mult decât acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac SA CONCLUZIONAM CA TEORIA EVOLUTIONISTA ESTE MAI MULT DECÂT O IPOTEZA(s.mea).REZULTATELE CERCETARILOR STIINTIFICE, NU RATIONATE SAU INDUSE, CI ÎNTREPRINSE SEPARAT DE SAVANTI, CONSTITUIE ELE ÎNSELE UN ARGUMENT MAJOR ÎN FAVOAREA ACESTEI TEORII ”(s.mea).

David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: “Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. ASTAZI BISERICA DECLARA CA VOM ACCEPTA EVOLUTIA CARE, ÎN ORICE CAZ, EXISTA, DE FACTO. CINE SE MAI ÎNDOIESTE ASTAZI ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICA ASUPRA EVOLUTIEI? EU CRED CA NIMENI>> (s.mea).

Iata asadar cum declaratiile papei si ale oficialilor catolici neaga întreg referatul scripturistic al Genezei. Ca si pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face sa ne întrebam CUM ESTE POSIBIL SA CONSIDERAM BISERICA ROMANO-CATOLICA DREPT BISERICA “SORA” SI SA NE NUMIM CU MÂNDRIE “FRATI ÎN CREDINTA” CU PARTIZANII LUI DARWIN? (s.mea) Si ceea ce este cu mult mai scandalos, este ca declaratia papei reprezinta un raspuns la faimoasa “Humani Generis” – scrisoarea enciclica data de papa Pius XII în 1950. În acea enciclica, papa Pius concluziona ca teoria evolutionista reprezinta o serioasa ipoteza. Iata asadar cum gradul de apostasie al romano-catolicilor creste generatie cu generatie.

Dar PRIMA FALSIFICARE A SFINTEI SCRIPTURI FACUTA DE PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, A FOST ATUNCI CÂND A OMIS ACELE VERSETE CARE ÎI ACUZAU PE IUDEI DE RASTIGNIREA MÂNTUITORULUI HRISTOS (s.mea). Multi îsi amintesc poate de discutiile stârnite în jurul cazului lui Marcel June; acesta fiind profesor de teologie în Franta, a fost adus în fata justitiei de catre o organizatie anti-defaimare evreiasca asociata cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ura de rasa, întrucât profesorul a protestat contra falsificarii Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative în mod direct pentru evrei. O “personalitate de marca” a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. Acesta a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice “antisemitism”. Pe 13 Iunie 1960, Jules Isaac a fost primit în audienta de papa Ioan VI; dupa aceasta întrevedere cardinalul Augustin Bea a fost însarcinat sa studieze mai bine cum s-ar putea stârpi orice urma de antisemitism în biserica romano-catolica. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, S-A ADOPTAT O SCHEMA DE RECONCILIERE A RELIGIEI CRESTINE CU IUDAISMUL(s.mea) (3-Leon de Poncins, “Judaism and Vatican”).Pentru conceperea acestei scheme, CARDINALUL AUGUSTIN BEA (PE NUMELE SAU ADEVARAT, BEHEIM) S-A ÎNTÂLNIT LA ROMA CU RABINUL ABRAHAM J. HERSCHEL, DE LA SEMINARUL EVREIESC DIN NEW YORK (s.mea); ÎN ACELASI TIMP, DR. NAHUM GOLDMANN, SEFUL CONFERINTEI INTERNATIONALE A ORGANIZATIILOR EVREIESTI, ÎMPREUNA CU ALTI REPREZENTANTI AI LOJEI MASONICE IUDAICE B’NAI B’RITH S-AU ÎNTÂLNIT LA ROMA CU PAPA (s.mea). Jules Isaac i-a cerut papei sa se renunte la acele versete despre patimile Mântuitorului si despre rastignire, el spunând: “cei patru evanghelisti au fost niste scornitori si calomniatori ai poporului evreu, fara sa aiba vreun motiv real. Nici parintii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt defaimatori plini de otrava, vinovati de genocid” (în “Jesus et Israel, Genese de l’Antisemitisme”).

(…)Contributia lui Augustin Bea la recunoasterea – adoptata de Conciliul Vatican II – a faptului ca evreii nu sunt vinovati de rastignirea lui Iisus Hristos, a fost înalt apreciata de revista evreiasca “The Jewish Sentinel” (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista “Look”, în numarul sau din ianuarie 1966, aparut dupa Conciliul II Vatican, dadea o înalta apreciere cardinalului Augustin Bea si de asemenea lui Jules Isaac, drept initiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vina privind rastignirea Mântuitorului Iisus Hristos. DUPA NUMAI 8 ANI, REUNIUNEA EPISCOPATULUI FRANCEZ, ADOPTA LA 16 APRILIE 1973, ÎN ASA NUMITELE “DIRECTIVE SPIRITUALE”, URMATOARELE PATRU PRINCIPII RECOMANDATE DE BISERICA ROMANO-CATOLICA:

1. ÎN CIUDA REFUZULUI LOR DE A-L ACCEPTA PE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS CA PE MESIA, MOZAICISMUL ESTE ASTAZI O BINECUVÂNTARE PENTRU ÎNTREAGA LUME.

2. IUDEII AU ASTAZI “O MISIUNE UNIVERSALA ÎN LUMEA ÎNTREAGA”.

3. SI BISERICA CRESTINA TREBUIE SA URMEZE “ACELASI PLAN UNIVERSAL AL MÂNTUIRII”.

4. ATENTIA COMUNA, ATÂT IUDEILOR, CÂT SI CRESTINILOR, ESTE ÎNDREPTATA CATRE O ACEEASI ERA MESIANICA.

MAI MULT DECÂT ACEASTA AVENTURA TEOLOGICA A EPISCOPATULUI CATOLIC FRANCEZ, ESTE URMATOAREA DECLARATIE A CARDINALULUI ETCHEGARAY DESPRE RELATIILE DINTRE BISERICA CRESTINA SI IUDEI: “ACESTE RELATII PRIVESC BISERICA NU NUMAI ÎN ASPECTELE EI EXTERIOARE, CI SI ÎN ASPECTELE EI INTERNE, CUM AR FI ÎNSASI DEFINITIA BISERICII (s.mea). Acelasi cardinal vede relatiile dintre mozaicism si Biserica crestina ca “o asidua competitie între cei care înca îl asteapta pe viitorul Mesia si cei care asteapta a doua venire a Lui” .

DUPA ACESTE SCANDALOASE CONSIDERATII ALE IERARHIEI ROMANO-CATOLICE, NE ÎNTREBAM DACA ACESTIA MAI POT FI OARE NUMITI CRESTINI; ÎNTREAGA IMNOGRAFIE ORTODOXA SI ÎN SPECIAL CÂNTARILE POSTULUI MARE SE REFERA LA PIERDEREA CARACTERULUI MÂNTUITOR AL LEGII CELEI VECHI, ODATA CU ÎNTRUPAREA, RASTIGNIREA, MOARTEA SI ÎNVIEREA LUI HRISTOS IISUS, DUMNEZEUL CEL ADEVARAT. NUMAI RESPECTAREA LEGII VECHIULUI TESTAMENT, FARA ACCEPTAREA LUI IISUS HRISTOS CA PE FIUL TATALUI CERESC SI DUMNEZEU ADEVARAT, NU POATE DUCE LA MÂNTUIRE (…)(s.mea).

De când a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iata un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: “Este nevoie sa separam crestinismul de forma lui europeana. Popoarele cu o cultura straveche au dificultati în a accepta crestinismul, întrucât aceasta religie le este prezentata în formulele ei europene…ÎNTELEGEM CA SE IMPUNE O AFRICANIZARE, O INDIANIZARE, O NIPONIZARE A SLUJBELOR NOASTRE CRESTINE (s.mea) . Teologul ortodox, va vedea, fara îndoiala, în aceasta declaratie a papei, greseala tipica a catolicilor privind conceptia despre mântuire, despre Traditie si despre adevarul mântuitor, anume: CA TOATE ACESTEA SUNT NUMAI O CHESTIUNE DE MOSTENIRE CULTURALA (s.mea).

Actuala conversie pagâna a romano-catolicismului nu a început însa cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment când s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseana. Romano-catolicii au încetat de a mai fi Biserica în momentul în care s-au separat de Biserica Ortodoxa, Una Sfânta, Soborniceasca si Apostolica.

Si ce înteleg romano-catolicii practic prin aceasta “adaptare culturala” a vietii Bisericii?

În mai 1985, vizitând Belgia, PAPA IOAN PAUL AL II-LEA, A DECLARAT CA ATÂT MUSULMANII CÂT SI CRESTINII SUNT SUPUSII ACELUIASI DUMNEZEU, UTILIZÂND FIECARE “CARTILE NOASTRE SFINTE CORESPUNZATOARE” . ASTFEL, PAPA PARE SA FI UITAT CA ÎN UNA DIN ACESTE “CARTI SFINTE”- ÎN CORAN, SUNT SCRISE URMATOARELE BLASFEMII: “SUNT 11 LUCRURI SPURCATE – URINA, EXCREMENTELE, SPERMA, OASELE, SÂNGELE, CÂINELE, PORCUL, BARBATUL SI FEMEIA NE-MUSULMANI SI TREIMEA.” (ARTICOLUL1) SI ÎNCA: “CINE CREDE ÎN TREIME, ESTE SPURCAT PRECUM URINA SI FECALELE.” (ARTICOLUL2) (s.mea).

În august 1985, vizitând Marocul, acelasi papa a afirmat despre credinta noastra ca este comuna atât crestinilor cât si musulmanilor. Aceste eforturi de a “adapta” religia crestina la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasa în Europa, mai mult decât în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fosta capela dominicana. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea biserica din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o alta moschee s-a deschis la Sarcelles. ÎN DECEMBRIE 1984, O ALTA MOSCHEE S-A DESCHIS LA ROMA…(…) ÎN EUROPA, ACTIUNILE PAPEI AU UN EFECT MAGISTRAL. ÎN 1985 LA VINCENNES, S-A INAUGURAT UN TEMPLU TIBETAN, UNDE AU FOST “CONSACRATI” 10 FRANCEZI DREPT “LAMA” SI ÎNTR-UN TIMP SCURT AU FOST CONSACRATI ALTI 14 FRANCEZI DREPT “LAMA” TIBETANI (s.mea). În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, “Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înaltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, însa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui?

Este binestiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decât faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice.

LA NUMAI CÂTEVA ORE DUPA ÎNCHIDEREA LUCRARILOR CONCILIUL VATICAN II, KAROL WOJTYLA A DECLARAT DESPRE SLUJBELE BISERICESTI ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICA: “TOTUL SE VA SCHIMBA: CUVINTELE, GESTURILE, CULORILE, VESMINTELE, IMNOGRAFIA, ARHITECTURA. PROBLEMA REFORMARII LITURGHIEI ESTE ENORMA SI E DIFICIL DE PREVAZUT CUM SE VA SFÂRSI(s.mea). Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. ÎN MAI 1980 ÎN ZAIR, PAPA A CONSACRAT 8 EPISCOPI, LA O CEREMONIE DE 1 MILION DE PARTICIPANTI. PREOTII SE LEGANAU ÎN TIMP CE MULTIMEA CÂNTA “GLORIA”; DUPA ACEEA, AU CÂNTAT ÎN SWAHILI, LINGALA SI KIKONGO, ACOMPANIATI DE CHITARE, ACORDEOANE SI TAM-TAM. APOI, LA UN SERVICIU DIVIN OFICIAT DE PAPA LA NAIROBI, OFERTORIUMUL A FOST, DE FAPT, UN RITUAL AFRICAN: TRIBURI DE NEGRI DIN KENYA AU ADUS COSULETE CU FRUCTE, O OAIE CARE BEHAIA, OBIECTE DE ARTIZANAT LOCAL. PAPA ÎNSUSI SI-A ASEZAT PE CAP FAIMOASA PODOABA “MASAI”, DE 40 CENTIMETRI ÎNALTIME, ORNATA CU PENE, IAR PE UMERI O MANTIE “MASAI” ROSIE. ÎN FEBRUARIE 1982, ULTIMA LITURGHIE A PAPEI ÎN AFRICA, A CONSTAT DIN CÂNTECE SI DANSURI TRADITIONALE AFRICANE, SIMILARE CU CELE PE CARE LE EXECUTAU TRIBURILE AFRICANE ATUNCI CÂND ÎSI UCIDEAU SCLAVII ÎN RITUALURILE LOR PAGÂNE. DOUA LUNI MAI TÂRZIU, REUNIUNEA NATIONALA LITURGICA A EPISCOPILOR DIN VOLTA SUPERIOARA, A PRESCRIS RITUALUL LITURGIC, CONSTÂND DINTR-UN AMALGAM DE ASA-NUMITE ELEMENTE CRESTINE DIN DANSURI TRADITIONALE, BATAI RITMICE DIN PALME, STRIGATE DE FEMEI, BATAIA RITMICA A TAM-TAMULUI, PENTRU A MARCA FIECARE MOMENT MAI IMPORTANT. ÎN POSTUL MARE, ÎN VINEREA MARE, UN GRUP DE DANSATORI, BARBATI SI FEMEI, TREBUIE SA SALUTE CRUCEA (…)ÎN 1985, ÎN TIMPUL CALATORIEI SALE ÎN TOGO, PAPA A DECLARAT: “PENTRU PRIMA DATA M-AM RUGAT ÎMPREUNA CU CEI CARE CRED ÎN ANIMISM” . DE FAPT, ÎN 1985 ÎN TOGO, PAPA A PARTICIPAT LA UN RITUAL PAGÂN PROPRIU-ZIS, CE NU A MAI FOST ASCUNS SUB MASCA UNEI LITURGHII CRESTINE. ASTFEL, PAPA ÎNSOTIT DE VRAJITORI, S-AU DEPLASAT ÎNTR-O PADURE. JURNALULL’OSSERVATORE ROMANO DESCRIE CUM PAPA A ACCEPTAT SA INVOCE PUTEREA MAGICA A APEI SI A MORTILOR. PAPA A EXECUTAT TOATE MISCARILE SI GESTURILE RITUALE, FOLOSIND FAINA SI APA SI ÎMPRASTIINDU-LE PE PAMÂNT ÎN MAI MULTE DIRECTII. DUPA ACEEA, EL ÎNSUSI S-A PLECAT LA PAMÂNT (s.mea).

E important sa amintim ca IDEEA UNIFICARII TUTUROR RELIGIILOR S-A CONTURAT MAI CU PUTERE ÎNCA DE LA CHICAGO (1893) SI PARIS (1900). MASONERIA A PROPUS SA SE FACA UN CONGRES AL TUTUROR RELIGIILOR, PENTRU A PROMOVA “O RELIGIE UNIVERSALA, ACCEPTATA DE POPOARE DE TOATE CULTURILE SI TRADITIILE“, ASA CUM LOJA MARELUI ORIENT A DECLARAT ÎNCA DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XIX-LEA. LA 27 OCTOMBRIE 1986, PAPA IOAN PAUL AL II-LEA A ADUS LA REALITATE ACEST PROIECT AL MASONERIEI. PAPA A PRIMIT ÎN BAZILICA SFÂNTULUI FRANCISC, ÎN ASSISI, PE REPREZENTANTII MARILOR RELIGII ALE LUMII PENTRU A SE RUGA ÎMPREUNA. LOCUL REZERVAT LUI DALAI LAMA ERA CHIAR ALTARUL CENTRAL, UNDE DALAI LAMA A INSTALAT O STATUIE A LUI BUDA. EPISCOPII CATOLICI AU VAZUT STATUIA SI NU AU SPUS NIMIC… UN AN MAI TÂRZIU EVENIMENTUL S-A REPETAT LA BISERICA SANTA MARIA DIN TRASTAVERE, ÎN ROMA, SPRE SATISFACTIA MASONILOR, CARE SI-AU PUBLICAT VICTORIA ÎN ZIARUL “HIRAM” SCOS DE LOJA MARELUI ORIENT. MASONUL F.M. MARSAUDON SCRIA: “CATOLICI, ORTODOCSI, PROTESTANTI, EVREI, MUSULMANI, HINDUSI, BUDISTI, LIBER-CUGETATORI, PENTRU NOI NU SUNT DECÂT PORECLE; FRANCMASONERIA ESTE NUMELE ÎNTREGII FAMILII” .

RELATIILE CATOLICILOR CU FRANCMASONERIA AU FACUT MULTE VALURI SI SUNT BINECUNOSCUTE ÎN OCCIDENT. ASTFEL, MARY BALL MARTINEZ A SCRIS ÎN CARTEA “SUBMINAREA BISERICII CATOLICE”, CA ÎN ACEST SECOL MULTI PAPI AU FOST MASONI. JURNALISTA MARY BALL MARTINEZ A FOST 15 ANI REPORTER AL VATICANULUI PENTRU O SEAMA DE REVISTE FAIMOASE (“THE WONDERER” SAU “THE NATIONAL REVIEW“). MARY BALL AFIRMA CA PAPA IOAN AL XXIII-LEA ERA INITIAT ÎN FRANCMASONERIE SI CA A PARTICIPAT LA ÎNTRUNIRILE LOJEI MARELUI ORIENT DE LA PARIS DIN 1940. CARLOS VASQUEZ, MARE COMANDOR AL FRANCMASONERIEI MEXICANE, A DECLARAT CA PAPA IOAN AL XXIII-LEA SI DE ASEMENEA PAUL AL VI-LEA ERAU MASONI; EPISCOPUL SERGIO MENDEZ DIN CUERNABACA (CARE A INTRODUS LA CONCILIUL VATICAN II INITIATIVA DE A ANULA INTERDICTIA CREDINCIOSILOR CATOLICI DE A PUTEA FI SI MASONI), A FOST ÎN ACEEASI LOJA CU CARLOS VASQUEZ, DUPA CUM DECLARA CHIAR ACESTA DIN URMA. ÎN “CDL REPORT” DIN MAI 1995, GASIM URMATOAREA MENTIUNE: “PE 9 STRAZI ALE VATICANULUI SUNT 4 LOJE MASONICE. UNII DIN CEI MAI ÎNALTI REPREZENTANTI AI STAFFU-LUI VATICANULUI SUNT MEMBRI AI MASONERIEI SI APARTIN RITULUI SCOTIAN“.

ROMANO-CATOLICII NU AU REFUZAT NICIODATA SA FACA COMPROMISURI CU PUTEREA POLITICA LUMEASCA PENTRU A-SI MENTINE SI EXTINDE SUPREMATIA (s.mea).

(…)Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de învatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe, a luptat sa supravietuiasca prin filosofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit în Sfânta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemântuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si câstiga cât mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta fata de crestinismul Ortodox din România” – cf.  http://marturisitorortodox.ablog.ro

Sinistre hahalere, nu? Fara macar sa ne dam seama, daca ne-am “potrivi” papilor romano-catolici, si nu vom întelege ca ESTE ABSOLUT VITAL sa de pastram, NEÎNTINATA, ORTODOXIA – …am “purcede”, pâs-pâs, sa ne înfratim (“spiritual”!) CU CANIBALII, NU CU MÂNTUITORUL-HRISTOS!!!

…”Ce-i de facut?” – vor întreba unii. Pai, dupa mine, raspunsul e numai UNUL si foarte simplu: TINETI-VA “CU DINTII” ORTODOXIA!

CU ORICE PRET, CHIAR CU ACELA AL MARTIRAJULUI!!!

Pentru ca, înafara lui Hristos-Dumnezeu, NU EXISTA MÂNTUIRE!!!

Asta, cel putin, este O CERTITUDINE! UNICA, ÎN ACEASTA LUME AFLATA “ÎN TANGAJ” CUMPLIT – “TANGAJ” AL CELOR VAZUTE, DAR, PRIN LUCRARE DRACEASCA (…prin “lucrarea”, hidoasa si grotesca, a “hahalerelor sinistre”, din România si din Lume! – “HAHALERE” CARE, PÂNA LA URMA, SE VOR DOVEDI A FI FOST…”HAHAI”/”TÂMPITI”, FATA CU PUTEREA SI VOINTA DUMNEZEIASCA A LUI HRISTOS-DUMNEZEU!) – POATE FI/DEVENI SI “TANGAJ” (AMENINTÂND CU NAUFRAGIUL/”ESUAREA” SPIRITALA A UMANITATII!) AL DUHULUI!!!

Prindeti-va, CU TOATA NADEJDEA, de ea, DE CERTITUDINEA CEA UNICA – si Dumnezeu va va “trage de par”, scapându-va de la “înecul Duhului”, din genunea beznelor si chinurilor vesnice ale iadului…si de ispitele HAHALERELOR SINISTRE!!!

Circ si credinta

Andrei CIOBANU

In Evenimentul zilei gasim chiar aceste cuvinte intr-unul din articolele sale:

 

Manastirea Nicula, circ si credinta: dupa turul bisericii în genunchi, pelerinii s-au batut pe sarmale

Va rataciti, pentru ca nu cunoasteti Scriptura!

Preotii ortodocsi, dar si invataceii acestora, marea masa de români „ortodocsi”- ca si cei catolici de altfel -, au multe conceptii nebiblice.

[pullquote] Daca tu nu intelegi, asta nu inseamna ca nu intelege nimeni.

Dorel SCHOR [/pullquote]

 

Insasi sarbatoarea din 15 august nu are temei biblic, si ma refer in principal la modul lor de manifestare si la doctrina pe care o promoveaza. La fel se intâmpla si in 8 septembrie.

Isus Christos vorbindu-le Saducheilor, celor care nu cred in inviere, le-a dat aceste cuvinte de invatatura, care ne sunt de mare folos si noua azi:

<Isus le-a zis: „Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?”> (Marcu 12, 24)

Si aceste cuvinte le luam pentru noi, fiecare.   [pullquote]Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad.

Epistola catre Evrei, 11:3[/pullquote]

Oare nu va rataciti?

De ce?  Pentru ca nu pricepeti Scripturile (Biblia) si nici  puterea lui Dumnezeu! Priceperea vine prin credinta, acea credinta data sfintilor odata pentru totdeauna (Epistola lui Iuda, 3).

Imi aduc aminte ca un tânar „profesor” de yoga, instalat la cârma lectiilor teoretice si practice, unul Radu din Bistrita, cu o facultate (tehnica) absolvita la Iasi cam prin 1989, care a decedat de foarte tânar, dupa cca 10…15 ani de „activitate”, a avut grija sa spuna de la prima lectie cu noii sai cursanti ca si el e crestin! Profesor de yoga-practicant, crestin! O mare pacaleala, a lui personala, apoi a celorlalti! Da, tinea si el aceste sarbatori.

Ce vreau insa sa zic e ca profesorul Radu spunea des cursantilor: Sa cititi zilnic o Scriptura (din Scripturi). Pentru el „scriptura” insemna scrierile vechi, Biblia, scrierile indiene (Vedele, Upanisadele etc). Puteti sa credeti asa ceva?

Cine nu cunoaste Biblia, nu avea cum sa-si dea seama de marea aberatie si pretentie in spusele lui Radu.

Biserica Ortodoxa, prin profesori si teologi, prin slujitorii bisericilor, promoveaza generic „Scriptura”, cu trimitere la Biblie si la sfânta traditie!

Situatie care e oarecum asemanatoare, deoarece asa zisa sfânta traditie, numai sfânta nu e, deoarece a fost adaugata ulterior, de oameni, nefiind o „Lucrare” canonica, asa cum s-a stabilit despre cele 66 de carti care compun Sfânta Scriptura-Biblia. Adevarata Sfanta Traditie e cartea Faptele apostolilor din componenta Bibliei care arata care au fost faptele apostolilor, cum au gandit si cum au slujit ei.

Cititi Prefata la Biblia iesita in acesti ani sub indrumarea marelui carturar si teolog Batolomeu Anania- unde e explicata aceasta problema, 66 de carti canonice, iar B.Ortodoxa le-a adaugat si pe celelalte vreo 15, numite de domnia sa „carti bune de citit”.

Daca ati cunoaste BIBLIA, si invatatura care trebuie luata din ea, si Scriptura-Biblia nu poate fi desfiintata (Isus a spus: – si Scriptura nu poate fi desfiintata –, Evanghelia dupa Ioan, 10.35), ati sti tot ce e scris despre Fecioara Maria. Tot. Dar nimic peste ce este scris in Biblie.

Domnul Isus, El Insusi, când S-a confruntat cu satana (Matei, 4) i-a raspuns in trei rânduri: „Este scris…”. Si noi raspundem afirmatiilor nebiblice pe care le folosesc si pe care se sprijina teologia ortodoxa, cu ceea ce este scris si afirmat de cuvântul biblic.

Cu privire la Fecioara Maria este adevarat tot ce e scris in Biblie, ca a fost fecioara, plina de multe calitati si virtuti, ori câte am dori sa ne inchipuim ca le-ar fi avut. Ca a fost cuminte si ascultatoare de parinti si de Dumnezeu.

Sa vedem insa exact ce spune Evanghelia dupa Luca, despre Fecioara Maria:

1.28 „Îngerul a intrat la ea si a zis: „Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântata esti tu între femei!

1.30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; caci ai capatat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

1.31 Si iata ca vei ramâne însarcinata si vei naste un Fiu, caruia Îi vei pune numele Isus.

1.32 El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; si Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.

1.33 Va împarati peste casa lui Iacov în veci, si Împaratia Lui nu va avea sfârsit.

Ingerul ii spune „Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântata esti tu intre femei! …

In acest verset, as vrea sa pun lumina pe faptul ca i s-a facut mare har din partea lui Dumnezeu (mântuirea este prin har si credinta), avea si ea mare nevoie de har, de iertare si de curatire divina:

Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este în Hristos Isus.” (Epistola catre Romani, 3:23-24).

Singurul om fara de pacat a fost Omul Isus Christos.

David o spune generic intr-unul din Psalmi (50 sau 51): „Caci in pacat m-a zamislit mama mea.”. E vorba de pacatul adamic, in care se afla intreaga omenire.

Apoi, Domnul este cu ea si ea e  binecuvântata esti tu intre femei! Maria e binecuvântata intre femei. Fara comentarii.

Apoi i se spune: „Nu te teme, Marie; caci ai capatat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

Observati ca citim: “… Îi vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; si Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatalui Sau David.” nu va fi chemat-numit fiul ei, al Mariei, ci va fi chemat Fiul Celui Preainalt (Fiul lui Dumnezeu). Care e accentul pus?

Dumnezeu (Tatal) e din vesnicie, asa cum si Fiul (Dumnezeu) e tot din vesnicie, El fiind mester zidar in crearea Universului (Proverbe, 8), ca si Duhul Sfant de altfel.

Domnul Isus, Dumnezeu vesnic, a coborât pe pamânt luând chip de om (nascut prin fecioara Maria, un vas care a primit mare har si indurare de la Dumnezeu) ca sa faca lucrarea Sa de la Cruce pentru rascumpararea omului din pacat.

Pentru Maria a fost o foarte mare onoare, o putem lauda cât dorim de mult, o putem numi „fericita” sau „binecuvantata”, asa cum ne invata Scriptura.

Sa vedem inca un cuvânt foarte expresiv pentru cei care vor sa vada lumina adevarului, scris tot de apostolul si evanghelistul Luca:

Când au ajuns acasa, s-au suit în odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul si Iuda, fiul lui Iacov. Toti acestia staruiau cu un cuget în rugaciune si în cereri, împreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui.” (Faptele apostolilor, 1:13-14).

De ce staruia si ea in rugaciune alaturi de apostolii Domnului si de ucenici? Biserica e zidita pe invatatura apostolilor!

Si pentru ca si Maria era impreuna cu femeile, printre ele, in mijlocul lor, pomenirea lor in versetele mentionate, facându-se mai la urma, dupa apostolii Domnului !!!

Nu poate nimeni sa-i scada cu nimic din meritele Fecioarei Maria- mama lui Isus, asa cum nimeni nu poate sa-i sporeasca cumva meritele peste ce este scris, peste ceea ce este cu adevarat in ochii lui Dumnezeu.

Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele apostolilor, 5:29).

Fecioara Maria nu a dat invatatura, nu ne-a venit invatatura scripturala prin ea.  Cel mai probabil e ca a fost o mama exemplara, in toate privintele. Dar poate nu e lipsit de noima sa vedem ca mamele nu se afirma si ele impreuna cu fiii, pentru meritele lor. Sunt pomenite, pe scurt, asa cum gasim in orice genealogie. Oamenii, insa, exagereaza in unele cazuri. Cum a fost cu Elena, mama imparatului Constantin, si cu Fecioara Maria, exagerarile mergand in mai multe planuri si directii.

Dumnezeu a spus prin apostolul: „femeii nu-i dau voie sa invete pe altii”.

Adventistii au o asa zisa invatatura (mai importanta decât Biblia) venita printr-o femeie! Erorile intra si stau gata sa intre si in doctrina cultelor neoprotestante daca nu se cauta sa ramâna doar la ceea ce este scris.

Scrierile lui Ellen White sunt privite ca infailibile. Insa conform 2 Tim. 3:16-17, Biblia este suficienta, sa duca în cer, sa-l echipeze pe omul lui Dumnezeu pentru orice lucrare buna. Dar doamna White adauga scrierile ei la Biblie, de fapt înconjurând Scripturile cu scrierile ei. Pentru Ellen White, Biblia si scrierile ei rezolva toate cazurile, nu doar Biblia singura. Asa cum pt. Ortodoxie exista asa zisa sfanta traditie.

Ortodocsii si catolicii au adaugat si ei la doctrina lor, invataturi omenesti, incalcând teologia divina:

Femeia sa învete în tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa învete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea în tacere.” (1 Timotei, 2.11-12).

In Ioan, la Nunta din Cana, exista acest cuvânt : Când s-a ispravit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a raspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit înca ceasul.” Mama Lui a zis slugilor: „Sa faceti orice va va zice.” (Ioan, 2.2-4)

Observati ca atunci când Maria i se adreseaza Domnului, El ii raspunde de-a dreptul asa: „Femeie”, iar ea spune slugilor (de ce nu si noua?): „Sa faceti orice va va zice El.

 Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos …” (1Timotei, 2.5)

Si, daca cineva nu întelege, sa nu înteleaga!” ( 1 Corinteni, 14:38)

Numai lui Dumnezeu sa -I te inchini si sa-I dai slava!” Cele 10 porunci)

Toata Gloria, tot creditul, Inchinaciunea si Lauda si Multumirea, Sa-i fie aduse acum si in veci de veci, Singurului Dumnezeu, Creatorului si Mântuitorului nostru! Slavit sa-I fie Numele! Aleluia.

CASA POPORULUI SI MÂNTUIRII NEAMULUI

Viorel ROMAN

La Bucuresti se construieste, într-un timp record de trei ani, Catedrala Mântuirii Neamului în gradina Casei Poporului, fosta a Despotului Ceausescu. Impresionantul ansamblul arhitectural vrea sa fie un model în piatra a pretentiei ortodoxiei moldo-valahe de a fi model de urmat de toti. Asta presupune ca între crestinismul greco-slav si cel occidental, între Moscova/Athos si Roma, românii vor opta si în viitor pentru orient si nu pentru Roma?

Romanii sunt în UE/ NATO si câteva milioane de romani si moldoveni si-au gasit un rost chiar în occident. Numarul celor care se îndreapta spre lumea greco-pravoslavnica este neglijabil. În mod paradoxal, moldo-valahii vor din punct de vedere material în lumea occidentala si din punct de vedere spiritual în cea orientala.

Oferta Papei Ioan Paul II facuta la Bucuresti în 1999, de a se reuni Biserica românilor cu Roma pe principiul unitatii în diversitate (crestinismul raspira cu doi plamâni), a fost folosit numai pentru aderarea la UE/NATO, dupa care s-a revenit la aversiunea mai mult sau mai putin fatisa fata de occident, cunoscuta din înca din perioada regilor germani si din vremea Lagarului moscovit.

Daca dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen si rusii nu aveau legitimitatea si nici interesul în emanciparea romanilor prin depasirea izolarii în care sunt tinuti de o mie de ani, presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu au avut si au toate sansele de a rupe lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, dupa cum se exprimau înaintasii din perioada interbelica, când România Mare avea o mult mai mare deschidere spre vest.

Pâna la invazia sovietica, Biserica Unita cu Roma avea doua milioane de fideli si 2000 de biserici mai ales în Transilvania. La Colegiul Pio Romeno de la Roma erau pregatiti mii de preoti romanii occidentali. Apoi sub regii germanii s-a creat o elita româneasca pro-occidentala, asta fara a aminti de milioanele de maghiari, evreii, germani a caror orietare este pro-occidentala prin definitie. În perioada interbelica, o patrime din populatia României Mari era orienta spre vest.

Astazi Biserica Unita cu Roma, dupa ce a fost interzisa patru decenii, este periferizata, iat evreii si nemtii au emigrat. Singura punte de lagatura cu vestul au ramas maghiarii. UDMR-ul urmareste însa interesul lor si este folosit de elita moldo-valaha post-ortodoxo-comunista, ca punte de legatura cu vestul. Mimarea culturii din vest, masoneria sunt alibi, care nu pot masca lipsa de comuniune.

Casa Poporului si Mântuirii Neamului însufletite de un presedinte autohton credibil si un patriarh pe masura au acum posibilitatea reala de a depasi blocajul istoric din cele mai sarace tari din UE, România si Moldova. Vizita Papei Benedict XVII si unirea cu Roma a tuturor romanilor e singura cale, care îi va de scoate din groapa greco-pravoslavnica si emancipa, material si spiritual.

Prof. Dr. Viorel ROMAN

Akademischer Rat a.D.

Bremen, Germania

11 august 2011

Despre dimensiunea asceticii si misticii in opera Parintelui Dumitru Staniloae

Teologia contemporana romaneasca si chiar cea ortodoxa, in general, a fost in mod simtitor imbogatita in ultimul timp prin activitatea de exceptie desfasurata de Parintele Dumitru Staniloae, recunoscut ca fiind cel mai mare profesor al Ortodoxiei secolului nostru. Fin observator al subtilitatilor patristicii rasaritene si apusene, cunoscator profund al gandirii protestante si catolice din perioada medievala si din cea a ultimelor secole, om al condeiului, surprinzator al farmecului dar si al capcanelor prezente in lucrarile de cultura ori filosofie ale epocii sale sau anterioare acesteia, Parintele Staniloae este persoana cu care i-a binecuvantat Dumnezeu pe romani si Ortodoxia. Ca dogmatist, luptator in campul atat de spinos si alunecos al formularilor invataturilor de credinta, doritor sa descopere sensuri ascunse din mari lucrari duhovnicesti si sa faca mai limpede, prin concizie si sistematizare, cunoasterea greutatilor urcusului spiritual, dar si maretia intalnirii ultime cu Dumnezeu, nu era posibil ca din preocuparile sale sa lipseasca studiul asceticii si misticii, adica cercetarea drumului pe care trebuie sa-l urmeze omul pana la unirea cu Hristos si vederea luminii dumnezeiesti.
Orice fapt mistic fascineaza si incanta prin alura ezoterica, tainica, de necunoscut, pe care notiunea si-o impropriaza datorita unei alaturari pur terminologice. Dar, dincolo de incantare si fascinatie, se simte fundamentul duhovnicesc al unei trairi care trimite la nebanuite izvoare de autenticitate, la descoperirea resurselor personale, la urcus si nevointa, lupta, autodepasire si incununare cu daruri supranaturale. Indumnezeirea omului! Iata cununa, iata izbanda, iata valoarea datorata mai intai lui Iisus Hristos iar apoi asceticii si misticii, via media intre teologia dogmatica si cea morala, care imprumuta si din una si din cealalta spre a impreuna si oferi, intr-o lumina noua, asumarea indumnezeirii omului, castigata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin cruce si inviere. Urcusurile sunt grele, dar cu atat mai mult cel duhovnicesc, taram unde lupta nu se da «impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduhuri» (Efes. 6, 12). De aici si varietatea metodelor si modalitatilor de imbogatire spirituala spre bine, de crestere cu Hristos si in Hristos, in vederea unirii reale cu Dumnezeu.
Procesul de mantuire presupune recunoasterea realitatii pacatului stramosesc savarsit de protoparintii Adam si Eva si a starii pacatoase in care a ajuns firea omeneasca prin repetarea greselii fata de Dumnezeu si de semeni. Intruparea Fiului, petrecuta din iubirea divina pentru om si pentru intreaga creatie, aduce restaurarea si ridicarea firii noastre pana la acel nivel de indumnezeire peste care, daca ar trece, ar inceta sa mai fie fire umana. Iar in dorinta aprinsa dupa indumnezeire se simte dorul profund de depasire si inscriere a persoanei pe frontul luptei spirituale care poate duce la asemanare cu Dumnezeu, prin experienta, cunoastere si progres.
Pentru Parintele Staniloae, ascetica si mistica sau antropologia desavarsirii crestine semnifica un urcus si un pisc, echivalente experierii supremei apropieri a divinitatii de persoana umana cu ajutorul fortelor naturale ale acesteia, sprijinite de puterea divina ce se afla, de la Botez, in fiecare suflet. Operele Sfintilor Parinti sunt indispensabile induhovnicirii si indumnezeirii noastre, prin urmare, nefolosirea lor in examinarea regulilor care duc pe om de la prima treapta a urcusului spre desavarsire pana la contemplatie este de neinchipuit. Caci ei ne arata ca acesta este piscul la care se ajunge prin efort sustinut: contemplarea si unirea cu Dumnezeu. Avem, asadar, un indelungat efort de purificare (asceza) si incununarea acestuia prin atingerea asemanarii cu Dumnezeu (mistica): «Daca mistica indica punctul culminant al vietii religioase, asceza cuprinde urcusul care duce spre acest pisc»1. Desi este aproape unanim recunoscut ca delimitarea dintre ascetica si mistica este data de natura specifica a fiecareia (in asceza lupta impotriva pacatului si rodirea de fapte bune pana la atingerea virtutilor, in faptul mistic vederea luminii dumnezeiesti), nu se poate impune o limita precisa, ca granita care sa nu poata fi depasita de puterile spirituale castigate in primele etape ale urcusului ori de energiile divine care ne asteapta la capatul lui. Pentru ca, pe de o parte, lumina care se impartaseste in starea de contemplatie insoteste persoana si pe parcursul etapelor ce trebuiesc parcurse prin asceza, iar pe de alta parte, la vederea luminii omul este ajutat de binele progresiv pe care l-a castigat prin urcarea succesiva a treptelor spirituale care se impun a fi depasite. Dar, atat in asceza, cat si in mistica, umanitatea este binecuvantata cu un har special al lui Dumnezeu oferit ca ajutor si sprijin pentru atingerea desavarsirii fara ca fiinta umana sa fie coplesita in asa masura de aceste daruri incat sa nu mai pastreze constiinta de sine ca puterile sale sunt limitate si ca nu prin sine, ci prin Dumnezeu gusta din bunatatile de la masa Imparatiei.
Posibilitatea indumnezeirii se ofera in primul rand printr-un dar: acela al iubirii lui Dumnezeu si al intruparii si jertfei lui Iisus Hristos ca Fiu al Tatalui, pentru om. Dumnezeiasca dragoste imbraca toata creatia. Fiecare existenta, asa-zisa de sine, se sustine de fapt prin supraexistenta lui Dumnezeu, Care pe toate le imbraca in iubire. De-abia dupa ce ne-a iubit El pe noi am incercat si noi experierea iubirii personale pentru El, ca raspuns la dragostea Lui. Doar ca raspunsul nostru, oricat de bine intentionat ar fi si oricata vointa ar contine, nu poate fi decat iubire din iubirea pe care am primit-o ca dar de la Creatorul si Proniatorul nostru. Dragostea noastra este de fapt dragostea Tatalui, insa El o primeste ca si cum ar fi intru totul straduinta umana in vederea impropierii jertfei pe care Hristos a primit-o, in acelasi motiv al dragostei, pentru mantuirea neamului omenesc. Rastignirea, ca jertfa, cere sa fie asumata de catre fiecare persoana prin jertfelnicie proprie si smerenie, care reprezinta trepte ale urcusului spiritual. Parintele Dumitru Staniloae arata ca: «Jertfa lui Hristos pentru noi s-a dus pentru a ne atrage in starea de jertfa adevarata, pentru a ne ridica din viata de egoism. De aceea ea trebuie sa-si faca efectul pana la capat, trebuie sa-si vada implinita urmarea dupa care se cere»2. Si cum poate fi urmata jertfa, daca nu prin alte jertfe, in scopul atingerii asemanarii cu divinitatea si ridicarii eului personal pana la trairea vietii in Iisus Hristos?
In al doilea rand, ascetica si mistica propun cea mai stransa relatie interpersonala. Ca chip al Chipului Fiului lui Dumnezeu, omul a fost creat persoana, pentru ca sa se poata raporta in mod viu, dinamic, la Persoana suprema. Relationarea sa nu este moarta, pustie, lipsita de vivacitate, ca si cum ar incerca punerea in circulatie a unei pluralitati de valori spirituale intre sine si o natura statica. Dimpotriva, partenerul de dialog este Persoana absoluta, necreata, Care-l imbraca in cele proprii Ei, fara sa poata lepada fiinta creata. Relatia este posibila numai daca persoanele au o intalnire a lor in ceva propriu fiecareia, in caracteristica sau ideal. Aspiratia sufletului omenesc dupa lumina, cunoastere, transcendent, dovedeste dorirea de cele spirituale si neputinta subjugarii totale de catre materialitatea creatiei. Aceasta aspiratie, insa, ajunge sa fie implinita prin intrarea in comuniune cu Dumnezeu numai intrucat Dumnezeu-personal se deschide spre om, in revelatie, de unde omul ajunge sa-l cunoasca. Deschiderii umane, generate de iubire si jertfa, Dumnezeu ii raspunde prin deschiderea Sa catre om, de unde izvoraste cunoasterea, intai ca atentie si curiozitate, apoi «fata catre fata»: «Daca persoanele umane sunt manate launtric spre deschiderea prin lumina, inseamna ca ele au, ca fundament care le-a creat si le sustine cu aceasta tendinta, comuniunea treimica de Persoane, ca vesnica si suprema deschidere reciproca, in lumina iubirii»3. Fiindca este persoana, omul nu-si duce singur greutatea crucii, a luptei impotriva pacatului si a suferintelor pentru savarsirea lui, ci simte continuu prezenta personala a Domnului Iisus Hristos, Care-i este ajutor si model, sprijin si tinta. Viata Mantuitorului Hristos, ca Om, ofera in permanenta modele de traire si izvoare de cunoastere coborate din preaplinul personal al Sfintei Treimi. Inlaturarea de catre om a pacatului si atintirea privirii spre Dumnezeu intalnesc bratele intinse ale Tatalui care-Si asteapta fiul risipitor. Si-l intampina pentru ca stie ca este al Sau si este persoana.
Celor doua motivatii anterior expuse in scopul dovedirii posibilitatii de indumnezeire a firii omenesti li se adauga, dupa Parintele Staniloae, o a treia: ajutorul efectiv pe care-l primeste omul in incercarea de a-si stapani pornirile pacatoase, de a se intrece pe sine in savarsirea binelui si a se face placut lui Dumnezeu. Toate cele intreprinse de Dumnezeu de la creatie pana la Cincizecime, iar in sens mai larg, pana in ultima clipa a existentei noastre: aducerea intru fiinta, revelatia, providenta, intruparea Fiului, moartea, invierea, inaltarea la cer, pogorarea Sfantului Duh, sunt evenimente majore care intra in planul de mantuire a lumii. Inca de la Botez, Iisus Hristos locuieste in camara ascunsa a sufletului nostru, asteptand prima intentie hotarata si cel dintai pas spre El, care se face, adeseori, tot la imboldul Sau, de Care ne impartasim si prin celelalte Sfinte Taine, iar in modul cel mai apropiat si personal, in Sfanta Euharistie, vine sa intregeasca sprijinul spiritual si acesta nu doar in sensul mortii fata de pacat si daramarii omului vechi din noi, ci si ca lucrare pozitiva de castigare a virtutilor. Chiar acordul nostru de a accepta sa lucram impreuna cu Domnul Hristos Cel din noi, la devenirea cea noua, nu ne apartine, ci este tot un har al Lui. Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate lucra impotriva vointei, nu poate constrange ori sili, respectand libertatea acordata prin creatie, iar prezenta Sa in adancurile fiintei nu contravine liberului arbitru si nici nu-l contrazice. In momentele de fericire, in cele de suferinta si necaz, de la nastere la mormant, prezenta divina este un «alter ego», completand si intregind eforturile spre mantuire, caci «nu e vorba numai de moartea omului vechi, al pacatului, ci de moartea noastra ca subiect general, pentru ca sa vietuiasca Hristos in noi ca subiect (Gal. 2, 20). Dar eu insumi sunt in Iisus Hristos. El S-a facut subiectul dinlauntru al subiectului meu, fara sa inceteze de a fi in El, ca subiect, dar vazandu-ma implinit in El si plin de bucurie pentru aceasta implinire4. Asadar, sinele propriu se substituie prezentei reale si iubitoare a lui Iisus Hristos Care traieste in propria-mi persoana, iar faptele pe care le savarsesc reprezinta efectiv o simbioza de buna intentionalitate si implinire. Daca cea dintai imi apartine, ca rezultanta a inclinarii vointei spre savarsirea binelui, desavarsirea faptei, incununarea intentiei, sunt ale lui Hristos. Locuirea Lui intru mine si incununarea intentiei sunt ale Domnului Iisus Hristos. Locuirea Lui intru mine si incercarea mea de a fi asemenea Lui – ceea ce ma situeaza intru El – reprezinta relatia cea mai apropiata dintre Dumnezeu si omul care se straduieste sa atinga unirea deplina cu persoana divina. Trebuie sa remarcam insa si faptul ca Iisus Hristos nu ne este doar sprijin si ajutor, fiind alaturi de noi in urcusul spiritual. El este si tinta, scop, infrangerea patimilor si castigarea virtutilor implinindu-se cu privirea indreptata spre Cel ce ne asteapta, astfel incat nu rareori avem impresia ca faptele bune sunt opere care ne apartin in intregime. Realitatea este ca Dumnezeu ne calauzeste pasii, caci fara El nu putem face nimic.
Urmand celor mai multi Sfinti Parinti si in special lui Evagrie si Sfantului Maxim Marturisitorul, Parintele Dumitru Staniloae imparte teologia ascetica si mistica sau cercetarea asupra vietii spirituale in trei etape: faza activa, a contemplatiei naturale si a contemplatiei mistice a lui Dumnezeu; astfel cele trei se mai pot numi: a purificarii, a iluminarii si a vederii lui Dumnezeu. Prima apartine in mod categoric ascezei, iar ultima misticii. Treapta iluminarii, in functie de prisma prin care este privita, poate sa apartina si asceticii si misticii, desi foarte adesea este aratata ca facand parte din urcusul propriu-zis, adica din ascetica. Motivul este ca ea pleaca de la contemplarea creatiei si, cu ajutorul apofatismului, il duce pe om pana la unirea tainica, fiind umplerea de harul divin prin apropiere neincetata, dar niciodata deplina, de lumina dumnezeiasca.
Purificarea, prima treapta a vietii spirituale, este una de lupta sustinuta si necontenita a sufletului care tanjeste dupa implinirea perfectiunii oferite de posibilitatea impartasirii de imbucuratoarele daruri izvorate din fiinta lui Dumnezeu. «Razboiul nevazut» se duce impotriva pacatului si patimii, realitati care marcheaza «cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca»5. Substanta lor trebuie cautata intr-o anumita sete a firii dupa infinit, ca dupa elementul care sa-i confere implinirea, doar ca aceasta sete, nu se mai gaseste indreptata spre autenticul infinit, omul putand el insusi sa devina un centru (fals) al infinitatii. Asezarea sa intr-o lumina care nu curge din divinitate si care poseda o stralucire inselatoare este amagirea strecurata de catre diavol in sufletul omului, reusindu-se astfel starnirea esentei pacatului – egocentrismul. In loc sa tinda si sa se subordoneze unui punct central situat in afara de sine si pe care sa-l recunoasca drept realitate ultima, omul le aduna pe toate la sine, crezandu-se stapanul lor si unicul posesor. Amara inselatorie! Din fals chivernisitor, devine adevarat slujitor si supus celor pe care a incercat sa si le subjuge, ajungand sa fie purtat acolo unde nu-i este voia. Cand isi va da seama de realitatea in care se gaseste, va fi tarziu, iar aceasta revenire intru sine ii va aduce un dezgust total, pe care, aproape intotdeauna, uitand de Dumnezeu (adevaratul Centru), va incerca sa-l «indulceasca» prin uitare si prin reinceperea activitatii inselatoare de a deveni el centrul de gravitatie. «Prin patimi, sensul omului comunica lumina sensurilor. Toate se intuneca. Nu este vorba de un intuneric in care nu se mai vede nimic, ci de un intuneric care nu mai deschide vederea spre sensul adevarat al existentei, de o cale care nu arata decat spre o infundatura care este data drept sens. (…) Omul se resemneaza cu moartea totala, cu scurtele placeri, urmate de dezgust. Este un intuneric care este vazut ca lumina. Este o falsa lumina»6. Egoismul, odata manifestat, aduce cu sine mandria, mama a tuturor pacatelor si patimilor. Cauza ultima a raului nu este insa nici mandria. Mistica rasariteana dovedeste ca uitarea de Dumnezeu este pilonul pe care se cladeste intregul edificiu al fiintei pacatului.
Cat priveste evolutia care se produce prin transformarea afectelor nepacatoase (bune, in sine, atat timp cat raman in functiunea lor biologica) in pacate si apoi, prin repetare, in patimi, ni se arata ca procesul este de o subtilitate inimaginabila si ca primul pas al acestuia este momeala sau atacul. Acesta marcheaza aruncarea, prin contributia diavolului, a unui gand care ne propune posibilitatea savarsirii faptei pacatoase. Ca provenienta, propunerea este a diavolului, care prezinta diluat, ca prin ceata, o situatie anume, dar poate veni si din adancimile spirituale ale omului, indeosebi cand este vorba de repetarea pacatului. Momentul culminant, nu al atacului propriu-zis (ca propunere), ci al procesului complex care urmeaza sa se desfasoare, este cel in care constiinta ia aminte la tentativa de atac. Etapa are importanta decisiva prin aceea ca, desavarsita inchidere a simturilor in fata momelii aruncate si respingerea, cu ajutorul ratiunii, a propunerii facute, inseamna stoparea evolutiei si neprimirea treptelor urmatoare, adica a insotirii, consimtirii si a faptei propriu-zise. Daca atacul gaseste ecou in vointa, vor aparea, dintr-o falsa ratiune, argumente sustinatoare ale subiectului atacului, care, integral ori macar in parte, vor trada ratiunea autentica, justificandu-si cat mai bine pozitia. Inceputul adeziunii este echivalentul clipei de ezitare in care se poate afla ratiunea si, alaturi de ea, vointa, amandoua lasand poftei destul timp pentru a se starni in asa masura incat o respingere sa fie, daca nu imposibila, cel putin greu de realizat. Si, pentru ca este vorba in special de vointa si ratiune, cele de care depinde in mod cu totul deosebit primirea sau respingerea atacului, operele patristice arata ca prima treapta a ruperii de pacat si de starea pe care acesta o creeaza este credinta, singura in stare sa impuna o atitudine ferma.
Se vorbeste deci de o lupta care se duce pe plan spiritual, dar in care – trebuie remarcat – creaturalul are un aport deloc lipsit de importanta. Prin structura dihotomica, omul, si el creatura, este asezat intre fiinta pur spirituala si starea pur materiala, amandoua reprezentand tendinte ce nu pot fi ignorate. Este foarte adevarat ca fortele lor sunt inegale, dar la fel de adevarat este ca si pacatul a introdus in lume situatia anormala de cautare infrigurata a celor materiale, a palpabilului, a imediatului daruitor de placeri, nu de bucurii: «Daca n-ar fi un Dumnezeu transcendent lumii, la varful existentei si o materie la treapta cea mai de jos a ei si daca n-ar fi omul, care este in legatura si cu Dumnezeu si care cuprinde si materia lumii prin trup, existenta ar fi monotona, extrem de saraca. Prin om se poate spiritualiza si indumnezei materia, organizata in trup si in ordinea uriasa a cosmosului, dar omul poate fi si ispitit mai usor, dobandind iluzia, prin placeri inferioare, ca ele sunt singurele placeri posibile»7. Starea de dependenta a omului, prin suflet – de ratiunea transcendenta, iar prin trup – de materie, il impune ca factor de echilibru intre cele doua stari, avand menirea de a spiritualiza cele materiale si de a le ridica, cu sine, in Dumnezeu. Rolul sau si responsabilitatea sunt pe masura idealului pentru care a fost creat, din care vine si in care se intoarce.
Intruparea Fiului aduce cu sine revenirea omului in starea primordiala, de frumusete spirituala negraita, dar si depasirea acestei stari, caci firea umana a fost ridicata in Sfanta Treime odata cu inaltarea Mantuitorului. Realizarea este insa obiectiva, impropierea ei necesitand personala inaltare catre cele mai presus de fire. Intram, asadar, in esenta celei dintai trepte spre indumnezeire, a purificarii, la sfarsitul careia virtutea trebuie sa ia locul pacatului, spre a face posibila depasirea situatiei de influenta a materialului asupra spiritualului si de propulsare a sufletului catre celelalte doua trepte, iluminarea si unirea mistica.
Fara a evita prezentarea amanuntita a vreunei metode practice care sa duca la purificare, asemenea modele putand fi intalnite la tot pasul in teologia patristica, Parintele Staniloae expune mai ales reflexii despre regulile ascetice si despre trairea lor, urmarind in special «Scara» Sfantului Ioan Scararul, «Metoda» lui Calixt si Ignatie Xantopol, «Razboiul nevazut» al lui Nicodim Aghitoriul. Reflexiile sunt presarate insa de remarci insemnate ale altor Sfinti Parinti, la loc de frunte situandu-se, intr-o posibila ierarhizare: Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Marcu Ascetul, Diadoh al Foticeii, Antonie cel Mare, Nil Ascetul etc. Chiar de la Sfantul Maxim este imprumutata «schema cea mai simpla si cea mai corespunzatoare vietii duhovnicesti (…), care considera ca urcusul spiritual are urmatoarele sapte trepte: credinta, frica de Dumnezeu, infranarea, rabdarea si indelunga ingaduinta, nadejdea, nepatimirea, iubirea»8.
Dintru inceput se arata ca singure fortele umane sunt insuficiente pentru a initia lupta de purificare, subliniindu-se rolul harului pe care-l primeste omul in Taina Botezului si neputinta celui care nu se impartaseste din aceasta prima Taina de a progresa pana la lucrarea nepacatoasa a virtutilor. Prin mijlocirea limbajului antinomic, suntem insa obligati sa afirmam ca harul nu este totul, ca singur nu poate realiza nimic, mai mult, ca daca lui nu i se adauga contributia volitiva, practica (si nu cea de intentionalitate) a omului, prezenta lui in suflet ramane aproape nesimtita, inactiva. La inceput, impresia oricarei persoane care vrea sa lucreze binele este ca niciun ajutor din afara nu i se da, ci totul ii apartine, lucrarea de sinergie realizand-o mental de-abia mai tarziu, cand, aflandu-se pe trepte superioare ale vietii spirituale, are revelatia actului initiator, care, nu prin sine, ci prin har s-a facut. In acest mod se accentueaza necesitatea conlucrarii sale prin propria contributie si omul este intarit in ceea ce savarseste, avand senzatia posesiunii unor puteri care-l pot duce spre desavarsire. Atingerea acestei constiinte poate fi insa periculoasa, caci aduce cu sine parelnica siguranta ca totul apartine omului si nimic lui Dumnezeu: «Cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada» (I Cor. 10, 12) si «Daca i se pare cuiva ca stie ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca» (I Cor. 8, 2). Iata de ce, in stabilirea etapelor, Sfantul Maxim, dupa credinta, care se dezvolta pe masura ce omul implineste poruncile si dobandeste virtutile, pune frica de Dumnezeu, impreunata cu descoperirea axiologica a vietii spirituale, ceea ce ne face sa simtim si frica de a cadea in automatismul pacatului.
Nu trebuie uitat ca in procesul de purificare nu se poate delimita punctul in care dispare pacatul si locul unde incepe virtutea. Cea din urma creste in functie de statornicia si curajul pe care le dovedim in batalia spirituala impotriva raului, iar pacatul se pierde pe masura ce recunoastem valoarea binelui si-l savarsim. Si aici este prezenta puterea Duhului Sfant. Cel ce pe toate le lucreaza in noi, fara a ne anula libertatea primita la creatie. Dumnezeu este in noi si cu noi cand parcurgem drumul despatimirii, ajutandu-ne sa gasim in poruncile Sale sensul adevarat al existentei, caci «virtutile insesi sunt opera lui Dumnezeu. Ele sunt pe cale cu noi sau calea insasi. In fiecare virtute este o parte din taria Lui spirituala coborata la nivelul trebuintelor noastre. Pe masura ce urcam spre El, ni se face mai simtit. Virtutile sunt intinderile noastre spre Dumnezeu, dar aceste intinderi nu se fac fara coborarile Lui la noi»9. Impreunalucrarea omului cu Dumnezeu se continua, dupa cum vedem, si in urcusul propriu-zis. Chiar in treptele cele mai inalte pe care poate ajunge fiinta umana, ea este sustinuta de harul divin, in mod tacit, aproape nesimtit, dar in mod tainic aceasta prezenta are efecte binefacatoare, determinand aparitia unor rezultate nescontate si imposibile pentru puterile pur omenesti. Harul isi sporeste prezenta lucratoare in fiecare pas inainte spre nepatimire si cu fiecare refuz de a mai savarsi pacatul, astfel ca sufletul isi nutreste fortele, pe de o parte, in existenta reala a lui Dumnezeu in sine care, in timp, devine tot mai simtita, pe de alta parte, din unirea tainica a sa cu Creatorul (a treia treapta a asceticii si misticii), tel care-i ramane mereu in fata ochilor duhovnicesti si care-l indeamna neincetat la desavarsire. Omul, ca fiinta libera, poate sa refuze ajutorul harului, caz in care acesta ramane latent, insa intotdeauna gata sa raspunda afirmativ chemarii, fara sa se poata vorbi de o anumita forta de determinism, ca si cand s-ar putea dispune cum se doreste de puterea imateriala aflata in adancurile spirituale. Desi opera – in mare masura – harului, virtutea nu dovedeste deci libertatea umana, care poate oscila intre a conlucra ori nu cu Dumnezeu, semn al recunoasterii sau al nerecunoasterii Lui ca existenta de Sine, pur spirituala, personala, superioara oricaror creaturi: «Virtutea nu este ceva ce se adauga firii din afara, ci este expresia libertatii recucerite si, ca atare, mijlocul prin care redam firii stralucirea ei naturala, stralucire care fulgera in lumina soarelui dumnezeiesc»10.
Staruinta in lucrarea binelui ne apropie Binele cel mai presus de minte si de fire, facandu-ni-L cunoscut si noi devenind cunoscuti Lui prin descoperirea bucuriilor de care ne putem impartasi, ca si a elementelor proprii prin mijlocirea carora receptam existenta si valoarea acelui bine. Se produce o deschidere inspre Creator, care umple de Sine (cu har si energie necreata, nu cu fiinta) intelegerea, vointa si simtirea creaturii rationale, apta si sa perceapa misterul dumnezeirii si sa tinda catre el. Puterile spirituale, fortificate la maxim si potentate sa-si ofere existenta celui mai nobil scop – al indumnezeirii – vor simti nevoia inlaturarii actului de slujire a celor materiale si trecatoare. Odata cu aceasta este iminenta explozia darurilor Duhului Sfant, care rasplatesc si implica persoana in savarsirea pe mai departe a binelui si in cautarea dreptatii dumnezeiesti. Asa se prezinta virtutea. Si pentru ca ea este, in fapt, moarte pentru pacat si viata pentru Viata, Parintele Profesor Dumitru Staniloae o numeste «stare de inviere»: «Starea de inviere este domnia desavarsita a spiritualitatii asupra trupului. Dar, pe masura ce spiritualitatea noastra sporeste si devine mai evidenta, ne devine mai evidenta si prezenta spirituala a lui Iisus Hristos sau prezenta Lui in noi prin Duhul Sfant. Propriu-zis, lucrurile se dezvolta intr-o reciprocitate. Se inlatura pentru noi, tot mai mult, de pe prezenta lui Hristos, acoperamantul care-L ascunde si noi putem privi cu fata descoperita slava Lui sau spiritualitatea Lui, care se rasfrange in interiorul nostru si in comportarea noastra exterioara»11. Dar Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu este si nu se lasa descoperit dintr-o data, ci treptat, pe masura ce, din dragoste pentru El, ajungem la nepatimire si la iubirea suprema, corolar al tuturor virtutilor. Binele, oricat de temeinic ar fi facut, daca nu este invesmantat in camasa iubirii, are valoare nula. Ea da culoare si stralucire intregului proces de purificare, dar reprezinta si fundamentul celei de-a doua etape a procesului de indumnezeire, luminarea si conditia de netagaduit a implinirii mistice.
Treapta iluminarii pleaca de la considerentul prezentei darurilor Sfantului Duh in persoana umana, a intelegerii semnificatiei lor si a fructificarii prin contemplarea fapturilor, ca cele ce pot trimite mai departe spre cuprinderea, in rugaciune, a ratiunilor divine existente in creaturi. Se trece de la cunoasterea voalata, ca in oglinda, la «cunoasterea in duhul», adica la dezlegarea tainelor aflate in adancurile lucrurilor si ale existentelor. Realitati ininteligibile, dar pline de sens, trimit – atunci cand pot fi patrunse – la Realitatea Cea mai plina de sens. Intre noi si Dumnezeu sta lumea care poarta inca – si va purta pana la curgerea ei in eshaton – pecetea creatiei primordiale si a re-creatiei venite prin cruce si inviere. Lumea este simbol al transcendentului divin si asa a fost randuit ca, descoperind-o, sa ne situam pe drumul spre Dumnezeu. In acest mod, mantuirea omului se conjuga cu mantuirea cosmica. Cosmosul intreg indeamna la a se descoperi, dincolo de el si de materialitatea in care il cunoastem, spiritualul. Greutatea cea mai mare este sa ajungem la acea simtire a sensului duhovnicesc pe care il contine ratiunea lucrurilor. Doar discernamantul are forta surprinderii esentiale existentelor, a finalitatii spre care ele trimit, la inceput mai greu, apoi tot mai usor. Prin exercitiu, se ajunge la o fulgeratoare intuitie a prezentei divine creatoare, proniatoare, mantuitoare. Astfel, fiecare lucru este perceput in relatie cu Dumnezeu, ceea ce confera creatiei frumusetea interioara ascunsa si coplesitoare. Paradoxal, materialitatea creatiei nu apasa fiinta umana si nu o leaga de sine, n-o face inerta sau nesimtitoare, ci intelegerea justa naste raportarea ei la Fiinta Absoluta. Interdependenta creatie – Creator nu este insa subiectiva din punctul de vedere al umanului, ca si cand acesta ar nascoci relatia si ar afirma-o acolo unde nu este. Descoperirea lui Dumnezeu in creatie denota caracteristica ontologica a raportului si obiectivitatea lui. Dumnezeu este descoperit pentru ca exista acolo!
Contemplatia naturala, afirmare a prezentei divine in tot ceea ce ne inconjoara, face trecerea la negare. Sesizand inconsistenta de sine si in sine a naturii create si neputinta ei de a-si fi suficienta ori de a multumi pe om in cautarea supranaturalului, realizand, asadar, imperfectiunile fapturii, afirmam suprarealitatea lui Dumnezeu prin respingerea tuturor definitiilor inguste si neincapatoare in care avem impresia ca L-am putea constrange sa incapa. Numai ca nimic, niciodata, nu va reusi sa-L cuprinda in fiinta Sa pe Dumnezeu, nici chiar conceptele sau rezultatele gandirii pure. De aceea, negarea imperfectiunilor este mai potrivita pentru cunoasterea lui Dumnezeu. Apofatismul, calea negatiei, departe de a sustine incognoscibilitatea absoluta (prezenta totusi la Varlaam, oponentul Sfantului Grigorie Palama si, in timpurile mai noi, la Vladimir Lossky), afirma tot mai multa cunostinta, inclusiv a faptului ca fiinta lui Dumnezeu se gaseste deasupra oricarei cunoasteri. Atingerea acestei trepte inseamna apropierea ametitoare de lumina dumnezeiasca. Dar, tinand seama de invataturile Sfantului Grigorie Palama, Parintele Dumitru Staniloae admite o forma superioara de apofatism, care apare in timpul rugaciunii, cand sufletul, negand in mod cu totul absolut lumea, uita de ea si se inalta spre Dumnezeu, ceea ce inca nu este echivalent cu vederea luminii. Necesara de la inceputul vietii duhovnicesti, rugaciunea devine esentiala in acest moment. Cea mai importanta conditie: sa fie neincetata, ca sa nu rupa legatura sufletului cu Stapanul sau. Se produce aceeasi deschidere reciproca si personala, ca in cazul primirii de catre om a harului: «Asa cum Dumnezeu l-a facut pe om capabil sa inteleaga prin minte cuvantul Sau direct sau revelat, tot asa l-a facut capabil sa se faca, prin rugaciune, impreuna subiect al faptelor Sale mai presus de fire: mintea si organele trupului omenesc sunt capabile sa primeasca si sa slujeasca, ca organe de implinire si comunicare, puterile lui Dumnezeu. Mintea omului se inalta si se deschide pentru a prinde intelesurile comunicate de Dumnezeu, organele trupului sau se imprima cu spiritualitatea puterilor dumnezeiesti, superioara legilor naturii. Omul se face incapator si impreunasubiect al lucrarilor lui Dumnezeu si al vietii dumnezeiesti»12. Scurta si cu un continut concis, rugaciunea inimii se impune sa fie castigata cel putin in aceasta etapa, daca nu in cele anterioare. Dorul dupa Dumnezeu da puteri nebanuite sufletului, iar harul sprijina eforturile limitate ale omului in a descoperi frumusetea fara seaman a trairii in Dumnezeu si cu Dumnezeu. Ce reuseste rugaciunea? Revenirea subtila a persoanei in sine insasi, nu cu gand de mandrie (caci smerenia ii aduce cunostinta teocentrismului), ci spre a se gasi si a-si recunoaste starea de nevrednicie si pacatosenie. «S-ar putea spune ca Kenozei revelationale voluntare a lui Dumnezeu trebuie sa-i corespunda din partea noastra un act de smerenie, de acceptare prin credinta a comunicarilor Lui, prin renuntarea la mandria de a-L cunoaste prin noi insine, ca urmare a unei exponibilitati involutare a lui Dumnezeu. Dar noi, prin aceasta smerenie, ne inaltam unde n-am putea ajunge prin puterile noastre»13.
Trecerea din faza iluminarii in cea a desavarsirii se realizeaza in cea mai mare parte datorita intoarcerii ratiunii umane in sine, act prin care omul se recunoaste simpla creatura si simte izvorul harului, prin care cunoaste parga bucuriei spirituale de care poate beneficia. Acesta este rostul smereniei, iar punctul culminant al rugaciunii il determina sa intuiasca, dincolo de neputinta sa, puterea lui Dumnezeu de a-l face nemuritor: «Mintea, intorcandu-se spre sine, trebuie sa uite de toate ca sa se vada pe sine si, in sine sau dincolo de sine, pe Dumnezeu. […]. Prin subiectul nostru avem senzatia ca ne scufundam in oceanul subiectului divin; ordinea obiectelor definite este depasita si prin aceasta ne-am intalnit, prin realitatea indefinita a subiectului nostru, cu realitatea subiectului divin, realitate indefinita si ea, ca si realitatea subiectului nostru, dar intr-un grad infinit de indefinita»14.
Vederea luminii dumnezeiesti nu o pot insa oferi doar rugaciunea curata si smerenia. Ele trebuie sa fie inregistrate de iubire, singura care face posibila unirea in cel mai mare grad a omului cu Dumnezeu. In iubire, doua persoane se apropie reciproc, prin ganduri si intentii frumoase; mai mult, isi trimit una alteia parte din sinele propriu, chiar pe acesta intreg, desi nu inceteaza existenta eului personal. Pe de alta parte, cel care primeste, neramanand pasiv, nu devine doua persoane, ci ramane el insusi, de sine, ca si inainte. Caracteristica lui, acum, este bogatia imateriala castigata prin comunicare interpersonala a energiilor de natura spirituala. «Faptul ca vederea luminii dumnezeiesti echivaleaza cu o unire cu Dumnezeu, iar unirea aceasta este o unire din iubire, de care sufletul se umple tot mai mult prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu, sau a voii Lui, arata ca intalnirea cu Dumnezeu in lumina, este o unire sau o intalnire in care persoanele sunt intregi si totusi nu se confunda»15. Schimbul care se produce in relatia iubitoare dintre Dumnezeu si om este, practic, unilateral: omul nu are ce sa ofere ca fiind dintr-ale sale. Totul este al lui Dumnezeu, inclusiv iubirea, energia divina necreata, cu care este inconjurata intreaga creatie. Raspunsul iubitor al umanitatii este schimbarea de sens, prin intentionalitate, la actul creator al Sfintei Treimi.
Un alt gen de iubire, careia omul nu-i poate raspunde nici macar prin intoarcerea ei spre Cel de care a primit-o – ca in cazul anterior – este iubirea ca extaz, in care se poate vedea lumina dumnezeiasca. Acesta este darul exclusiv al lui Dumnezeu si prin el se poate experia prezenta energiilor necreate (fiinta divina ramane in continuare nepatrunsa) si un tip de cunoastere la care n-am putea ajunge prin puterile proprii. Apropierea de Dumnezeu pana la un asemenea grad si descoperirea de catre om a infinitatii de iubire si cunoastere a Lui, vor face sa fie simtita infinitatea sentimentului de fericire si senzatia de umplere perpetua din acela. Se ajunge la adevarata si unica indumnezeire, desi inceputurile ei se gasesc departe, in Taina Botezului. Lucrarile naturii umane inceteaza si-si fac aparitia lucrarile dumnezeiesti care le coplesesc pe cele naturale. Omul ajunge Dumnezeu prin har, treapta la nivelul careia, «uniti cu El, ne vom umple toti de lumina si tot universul va fi in Imparatia cerurilor o Imparatie a luminii, o Imparatie a luminii raspandite intre Persoanele Sfintei Treimi si din Ea intre persoanele umane, unite cu Hristos»16.
In viziunea Parintelui Staniloae, acestea sunt etapele prin care se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu in lumina cea «neapropiata». Intemeiate scripturitic si patristic, indrumarile pe care ni le da nu se cer decat sa fie urmate prin traire autentic crestineasca. Este un drum greu, dar acesta este crestinismul!
Drd. Stelian Gombos

________________________________
Note

1. Revista Studii Teologice, seria a II-a, anul XLVI, nr. 4-6, iul.-dec. 1994, p. 71-82.
2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ascetica si mistica crestina sau teologia vietii spirituale, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 1993, p. 11.
3.Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Legatura intre Euharistie si iubirea crestina, in „Studii Teologice”, an XVII, nr. 1-2, 1965, p. 16.
4. Idem, Semnificatia luminii dumnezeiesti in spiritualitatea si cultul Bisericii Ortodoxe, in „Ortodoxia”, an XXVIII, nr. 3-4, 1976, p. 441.
4. Ibidem.
5. Idem, Ascetica si mistica crestina sau teologia vietii spirituale, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 1993, p. 65.
6. Idem, Studii de Teologie Dogmatica Ortodoxa, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991, p. 312.
7. Ibidem, p. 241.
8. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ascetica si mistica…, p. 110.
9. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Natura si har in teologia bizantina, in „Ortodoxia”, an XXVI, nr. 3, 1974, p. 416.
10. Ibidem, p. 407.
11. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Criteriile prezentei Sfantului Duh, in „Studii Teologice”, an XIX, nr. 3-4, 1967, p. 125.
12. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1987, p. 156.
13. Idem, Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfantul Ioan Gura de Aur, in „Ortodoxia”, an IX, nr. 4, 1957, p. 562.
14. Idem, Natura si har in teologia bizantina, loc. cit., p. 426.
15. Idem, Semnificatia luminii dumnezeiesti in spiritualitatea si cultul Bisericii Ortodoxe, loc. cit., p. 440.
16. Idem, Studii de Teologie Dogmatica Ortodoxa, loc. cit., p. 316.