Grigore Vieru,biletul de voie de iesire dintr-o lume incheiata la copca

On February 15, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

Trecuse parca prea mult timp de cand Eminescu cobora sara pe deal ascultand buciumul ce suna a jale, iar glasul mamei, din negura de vremi, il chema sa mai fie baiet prin padurile ce le cutreiera si se culca ades langa izvor privind lacul codrilor albastri incarcat cu flori de nufar. Poporul roman avea nevoie de cineva care sa-i aduca aminte ca toate trebuiau sa poarte un nume, asa ca, nu a fost nevoie de multe secole, nici macar doua implinite, ca sevele acestui pamant sa irumpa si sa scoata la iveala lujerul de crin alb al limbii romane, cum zicea George Calinescu despre Eminescu. La mijloc de faurar, in 1935, in Basarabia, avea sa vada lumina zilei, si mai tarziu itunericul politic azvarlit pe nedrept peste un popor, omul care-si cauta identitatea furata, omul caruia-i cazuse granita peste picior.
L-am descoperit in urma cu aproape 25 de ani, bland, suav ca o mangaiere pe frunte de mana mamei, ca palma pe umar a fratelui, sau ca albul un ghiocel ca se incapatana sa impunga gerul politic ce inghetase pana si Prutul. Eram la Deva, unde cultura literara nu era doar ”un punct” pe ordinea de zi a cenaclurilor literare. Constelatia Liri era un volum colectiv care insa m-a introdus cu luare aminte in linistea de dincolo de cuvinte, era un volum care reunea vacile cele mai mari ale Modovei de dincolo de Prut. Acolo l-am descoperit pe Grigore Vieru, apoi a venit Radacina de foc, primul volum al lui Grigore Vieru editat in Romania.
De atunci am simtit ca nu mai sunt singur. L-am citit si recitit, de la cap la coada si invers, de nenumarate ori, dar de fiecare data descopeream ceva in plus fata de precedenta. Anii au trecut, iar viata, nu stii niciodata ce iti ofera. La Slatina, la una din manifestarile prilejuite de Festivalul Ion Minulescu, unul dintre invitati era… Grigore Vieru, iar al doilea, George Tarnea. Cu acea ocazie , cei doi poeti aveau sa-si prezinte si ultimele volume scoase de sub tipar.
Ei bine, George Tarnea venise cu ele, dar Grigore Vieru un stia daca sunt gata la editura din Craiova. Ei bine, nu am mai stat pe ganduri si l-am cautat pe prietenul maestrului, editorul, si am luat cateva zeci de exemplare, altfel prezentarea era sortita esecului. Si am mai luat ceva, cateva cd-uri proaspat inregistrate, de muzica populara din Moldova, pe versuri de Grigore Vieru, lucru de care maestrul chiar ca nu avea stire. A fost o surpriza mare, dar si mai mare a fost placerea cu care s-a asezat “la sfat” cu noi, ca si cu niste prieteni pe care nu-i vazuse de mult timp.
Am vorbit, am plans, am ras, si iar am plans, si ma gandeam cat de bogat sunt sa strang la piept plansetul limbii romane. Nici un banuiam ca numai peste cativa ani aveam sa vorbesc despre Grigore Vieru la timpul trecut. Ne povestea, cu oarecare tristete, cum, la inceputul anilor 90, cand era vazut mai des prin Bucuresti, a fost intrebat ca…ce tot cauta. “Romania caut, Romania”. Prietenia sa cu Adrian Paunescu si mai inainte, cu Marin Sorescu, l-au atras mai mult spre Oltenia de care se simtea foarte legat. I se urase cu marele oras si, parca, prea multi erau dintre cei care radeau in dos de idealurile unirii. Nu stiu daca a gasit acea Romanie pe care o cauta si pe care o iubea, cert este ca Romania , prin versul lui, si-a prelungit, pentru mult timp biletul de voie de iesire dintr-o lume incheiata la copca spre alta lume unde valorile raman nealterate.

Marin Trasca

SIMPOZIONUL ANUAL MIHAI EMINESCU LA CONSULATUL ROMAN DIN NEW YORK

On January 22, 2011 By nelursIn USALeave a comment

Sambata 15 ianuarie 2011, la Consulatul General al Romaniei la New York, a avut loc Simpozionul anual Mihai Eminescu – „Mihai Eminescu, de la idolatrie la contestatie”. Simpozionul a fost organizat de Institutul Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa, Cenaclul „M. Eminescu”, Revista „Lumina Lina” si Galeria „Spiritus”, ce apartine aceluiasi Institut, avand co-sponsori Societatea Romana Crestina „Dorul” si Academia Oamenilor de Stiinta din Romania.

Organizat in cinstea zilei de nastere a marelui nostru poet national, simpozionul s-a aflat la a saptesprezecea editiea sa si reprezinta cel mai mare eveniment cultural si academic dedicat poetului, pe teritoriul Statelor Unite.

Ca si in anii precedenti, au participat la simpozion scriitori, critici literari, cercetatori, poeti, artisti plastici, si iubitori ai operei eminesciene, admiratori si comentatori ai personalitati sale politice.

In partea intaia a programului, dupa cuvantul de deschidere rostit de prof. Pr.Dr. Teodor Damian presedintele Institutului a urmat o emotionanta rugaciune, dupa poemul „Rugaciune” de Mihai Eminescu cantata de renumita artista Lia Lungu.

Excelenta sa Marian Parjol, Consulul Generalal Romaniei la New York, a adresat un mesaj aniversar dedicat momentului, salutand initiativa institutului de sarbatorire a poetului national. Atat in cuvantul de deschidere oficiala cat si pe parcursul simpozionului, Excelenta sa si-a aratat surprinderea si admiratia fata de continutul si nivelul inaltul standard academic si estetic al simpozionului, subliniind importanta acestuia in contextual cultural actual, cand in Romania se inregistreaza vadite tendinte de marginalizare al marelui nostru poet national. Ca o dovada a aprecierii sale, Domnia Sa si-a exprimat credinta ca acest simpozion este de o mare valoare culturala pentru Romania si a lansat invitatia de colaborare cu institutul, oferind gazduirea acestui eveniment si in anii viitori.

Partea intaia a programului s-a incheiat prin cuvantul presedintelui Societatii Romane Crestine „Dorul”, Ing. Cristian Pascu, care a vorbit despre initiativele legate de „Proiectul Eminescu” – crearea si amplasarea bustului poetului intr-un spatiu public din New York.
In partea a doua a simpopzionului, s-au prezentat ample comunicari ale participantilor.

Doina Uricariu a vorbit despre: „Eminescu: Patrimoniu ca o prada”. Analizand critic fenomenul Eminescu, scriitoarea precizeaza faptul ca atat inainte cat si dupa revolutie, critica literara a deformat imaginea poetului din considerente extra estetice. Daca inainte manualele au modificat titluri, elemente biografice, contexte si sensuri, astazi exista o tendinta de marginalizare a poetului venita din partea unor personalitati influiente din cadrul culturi romanesti. Scriitoarea subliniaza necesitatea crearii unui Institut Eminescu dupa model occidental, care sa puna in lumina multiplele valentele si complexitatea personalitatii marelui nostru poet national.

M.N. Rusu, critic si istoric literar, eminescolog, vorbeste despre „Eminescu, insurgentul” scotand in evidenta, in urma studiilor sale facute in arhivele din Budapesta si Viena, un element biographic important si elocvent pentru formarea unei imagini mai clare asupra vietii si atmosferei politice in care poetul a petrcut ultima parte a vietii sale: existenta unui pistol pe care Eminescu avea permisiunea sa il poarte permanent, chiar si in spital, pentru a se apara.

Dr. Theodor Damian, in comunicarea sa „Accente crestine in poezia lui Eminescu” priveste cu ochiul critic al teologului dar si cu subtilitatea filozofului si a poietului, opera eminesciana si scoate in evidenta profundul sentiment crestin al lui Eminescu, care sta la baza pietatii sale in poemele religioase, pietate ce apare implicit ca izvor al conceptiei sale despre lume, oglindita in opera sa poetica.

Valentina Ciaprazi, a vorbit despre „Mihai Eminescu, Charles Baudelaire si Septime Gorceix “ si traducerea lui Eminescu in limba franceza, evidentiind valoarea universala a poeziei eminesciene. In incheiere cu un remarcabil talent actoricesc, V. Ciaprazi a recitat intr-o franceza impecabila un poem de Mihai Eminescu.

Doru Tsaganea, a prezentat lucrarea: „Semnificatia Congresului de la Berlin in publicistica lui Eminescu”. O nota deosebita a acestei comunicari a conferit-o prezentarea tabloului: „Congresul de la Berlin” pictat in 1881 de celebrul pictor Anton von Werner si care nareaza prin gestica si amplasarea personajelor, pozitia marilor puteri in contextul Congresului din 1878, in care se recunoaste si independenta Romaniei.

Dr. Napoleon Savescu a vorbit despre: „Fenomenul dacic in viziunea lui Eminescu”, dialogand cu audienta si recitand versuri din Eminescu. Scriitorul Mircea Sandulescu in interventia sa, a scos in evidenta trasaturile pozitive si parti negative in personalitatea poetului.

Master of ceremony a fost jurnalista, critic literar Mariana Tera, care secondata de doamna Solomon, a introdus pe rand fiecare moment prin comentarii extreme de pertinente. Atmosfera academica si nivelul estetic in care s-au desfasurat lucrarile a fost completata de un recital de poezie sustinut de Claudia Damian, recitarea in limba germana a poemului „Mai am un singur dor” de Ion Vitelariu recitare „Umbra lui Istrate Dabija-voievod”, si un moment musical de cantece si romante pe versuri de Eminescu in interpretarea talentatei soliste Lia Lungu, mesagera artei lirice romanesti in America.

Galeria „Spiritus” a Institutului Roman de Teologie si Spiritualitate Ortodoxa, condusa de artista plastica Viorica Colpacci, a prezentat o expozitie dedicata marelui poet. S-au expus lucrari de pictura, sculptura si fotografie de arta ale artistilor din New York, Doru Tsaganea, a prezentat doua printuri de fotografie digitale de largi dimensiuni realizate in intregime de autor. Lucrarile surprind atat prin maestria tehnica cat si prin semnificatiile lor crestine si patriotice. Unul din tablouri intitulat „Eroul Muntilor” il prezinta pe caporalul Musatescu, care invalid fiind, a cerut totusi sa lupte aruncand grenade. Statuia eroului din primul razboi mondial se profileaza pe fundalul muntilor, sub semnul si protectia crucii Caraimanului. Eroismul, dragoste de tara si de Dumnezeu, ca trasaturi esentiale ale poporului nostru este mesajul evident al acestei remarcabile creatii.

Garabet Salgian, a prezintat un peisaj de iarna stilizat, amintind nostalgic de iernile natale. Pictorul imbina cu maiestrie tehnici insusite la scoala bizantina cu lirismul subtil intr-o rafinata armonie de griuri si argint.

Picturile Ruxandrei Dumitrescu, mai putin cunoscute pana acum in comunitatea romaneasca din New York, ne dezvaluie o pictorita de talent care stie sa manuiasca culoarea si sa transmita prin imaginea unui simplu peisaj de iarna o lume interioara, poetica si spiritualizata.

Lee Vasu format la scoala artei Bizantine, a expus doua tablouri inspirate de pictura Bisericii Sfanta Sofia. In lucrarile sale „Albastru Regal Bizantin” si „Rosu Regal Bizantin”, contactul cu spiritualitatea si arta crestina se resimte in puritatea stilistica si atmosfera spirituala. Ele exprima cu mijloacele abstracte ale artei spirituale moderne, frumosul transcendental.

Maria Tazlauanu, pictorita trairilor interioare si a metaforelor vizuale, descrie in pictura sa o lume imaginara, fascinanta. In tabloul expus, „Anxietate de Primavara” pictorita ne prezinta o stare de vis, de asociatii poetice inedite, metafore vizuale surprinzatoare, totul tinut intr-o gama linistita, intr-o armonie de rosuri si verzuri care creeaza acea detasare de lumea realitatii obiective, invitandu-te intr-o alta lume necunoscuta, atemporala.

Tabloul „Irisi” al lui Serban Chelariu in tonalitati aurii, aproape monocrome, aduce o atmosfera de toamna, de liniste, parca detasata de violenta lumii, conducand catre meditatie si contemplare. Este o atmosfera interioara in acest tablou ce parca te indeamna sa meditezi asupra trecerilor, asupra apropierii de liniste, ca intr-un poem filozofic.

Viorica Colpacci expune o sculptura luminoasa, monumentala intitulata „Steaua” care reprezinta o schimbare de directie in creatiea sa. Artista foloseste lumina ca parte integranta si element compositional pentru a transmite semnificatii metaforice si metafizice. Ea manuieste simboluri universale din traditia culturala iudeo-crestina cum ar fi punctul, cercul, crucea si simboluri numerice, inspirandu-se din filozofia si mistica medievala si cosmologia moderna. Scopul autoarei este ca prin folosirea tehnicii asamblajului formata din obiecte „ready made”, lumina fluorescenta si LED in combinatie cu tehnica otelul sudat, sa exprime, prin mijloacele de limbaj al artei contemporane, adevaruri biblice. Lucrarile sale recente din care face parte si aceasta, au diferite straturi de semnificatii si necesita o hermeneutica interdisciplinara.

Dedicata lui Mihai Eminescu, expozitia in ansamblul, prin caracterul ei patriotic, liric si crestin ar putea cu siguranta ilustra un volum de versuri al marelui poet. Simpozionul Mihai Eminescu din acest an este fara indoiala o reusita a institutului, aducand o contributie importanta la cultura romaneasca.

Viorica COLPACCI
New York
ianuarie 2011

161 DE ANI DE LA NASTEREA LUCEAFARULUI

On January 18, 2011 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Toate generatiile au ca datorie sacra sa transmita mai departe ideea ca Eminescu este, a fost si va ramane cel mai mare poet al nemului sau. Sunt cuvinte scrise cu evlavie de cel mai mare critic literar al romanilor, George Calinescu. De ce aceasta dorinta, acest indemn al sau? Pentru ca Eminescu a fost nu doar un geniu pe care poporul l-a nascut in vremuri de prefaceri spirituale, politice si economice, ci si sufletul insusi al poporului sau, chintesenta gandirii sale, dar si a lumii intregi, a fost sufletul impovarat de patima pentru dreptate, adevar si frumos, acele valori perene ale civilizatiei umane.

Eminescu este oricand actual, ca orice mare scriitor, dar mai mult decat oricare el are intuitii de geniu, are taria expresiei poetice care poate fi comparata cu cea a diamantului. Daca azi scoala in general pare ca si-a incheiat misiunea, pentru ca elevii nu admit sa mai fie indrumati de mentori care le cer sa memoreze papagaliceste totul, dar acest lucru e reclamat si in alte timpuri istorice, vezi Evul Mediu cu sistemul lui de invatamant, vezi scrierile lui Ion Creanga, „Amintirile” sale despre ceasloave si formele pronumelor personale, scrieri din epoca moderna, daca azi elevii si profesorii lor cer tot mai mult mutarea accentului pe creativitate, pe studiul individual, nu inseamna ca versurile lui Mihai Eminescu trebuie blamate, uitate prin sertare sau rafturi de biblioteci, ori doar analizate in comentarii care par sofisticate si nesuferite pentru ca impun aceeasi metoda a memorarii; azi, ca si ieri, ca si maine, Eminescu este al nostru, al romanilor, dar e deopotriva al tuturor oamenilor de pe aceasta planeta, altfel de ce o indianca celebra, Amita Bhose ar fi avut atata daruire pentru opera sa, pentru intelegerea legaturii spirituale dintre India si Eminescu, dintre Tagore si Eminescu, dintre Budha si Eminescu.

O soarta de om deplin al culturii romane cum il caracteriza filosoful Constantin Noica, o soarta deloc favorabila pentru ca marile spirite nu au vocatia adaptabilitatii intr-o lume predominata de rau, copilului Eminescu i-au harazit astrele si ursitorile sa invete devreme limba lui Goethe, a lui Heine si Schiller, a lui Shopenhauer, Kant si Hegel. Tot soarta i-a permis studiul la Cernauti cu un mare patriot, Aron Pumnul, profesorul care l-a impresionat atat si prin viata sa si prin moartea care i-a deschis adolescentului portile cugetarii si ale poeziei elegiace.

Destinul i-a scris apoi pagini de studiu, de munca, alaturi de trupe de teatru ale unor mari artisti romani ai epocii: Tardini, Pascaly, Iorgu Caragiale, amprenta Marelui Will atingandu-l deci si permitandu-i sa cunoasca marile valori ale literaturii dramatice de care toata viata sa va fi atras. Anii petrecuti la Viena si Berlin, ani de studiu si de munca, au fost incununati de rezultate pentru ca, desi nu a obtinut titlul de doctor in filosofie, cu o lucrare despre opera lui Immanuel Kant, asa cum proiectase mentorul sau Titu Maiorescu, marele poet a scris versuri, ceea ce stia el cel mai bine, neintrecut de nimeni, poetul nepereche.

A tradus din opera lui Kant, a tradus un dictionar german-sanscrit, voind sa creeze unul roman-sanscrit, a inceput scrierea unei gramatici sanscrite, a creat piese de teatru, a scris articole de presa mai ales, pentru ca daca i s-ar intocmi o carte de munca post mortem, el a avut serviciu de la 16 ani, ceea ce inseamna nu neaparat ca era sarac, dar nici bogat, era un om de conditie modesta, dintr-o familie apartinand clasei sociale de mijloc a Romaniei, a Modovei la nastere, apoi a Romaniei din timpul lui Cuza si a lui Carol I.

A lucrat ca sufleor, ca si copist, ca secretar de agentie diplomatica a Romaniei la Berlin, ca director al Bibliotecii centrale de la Iasi, ca profesor de logica la Institutul Academic de la Iasi, ca revizor scolar, ca ziarist si redactor-sef, pentru ca pe de o parte trebuia sa lucreze ca sa aiba din ce trai ca orice om, pe e alta parte aceasta era vocatia sa de om al literelor, al studiului cartilor, indeletnicire placuta, dar atat de nefolositoare dupa unii.

Nu i-a dat nimeni premii, nici nu si-a dorit, nici pomana nu voia de la nimeni, invatat de mic cu munca si cu lipsurile, nu a huzrit si nici nu a cheltuit banii aiurea prin carciumi, el a citit si a scris, a trudit pentru a intelege sensul existentei sale si a fiecaruia din noi ca indivizi si ca apartinatori ai poporului nostru, a trudit pentru a intelege si explica si altora sensul trecerii noastre prin viata si lume si ce trebuie sa facem ca acesta trecere sa fie una morala si demna.

Cum a murit, care a fost cauza mortii sale e atat e neimportant in contextul intelegerii operei, demitizarea pe care o vor unii e insignifianta, degeaba arunci cu pietre acolo unde nu cunosti cauza. Asemanarea lui cu Iisus nu e o blasfemie daca vom crede in teoria conspiratiei, a atentatului politic, daca avem acest curaj pentru ca nu prea il avem, preferam sa spunem ca a murit de sifilis sau de extenuare psihica datorata faptului ca nu stia sa traiasca echilibrat. Oare? Candva poate va fi cineva care sa elucideze si acest mister pe baza de documente clare sau poate nu, poate nici nu este necesar, Eminescu ramane Eminul nostru iubit, eminenta nostra cenusie, etalonul de frumusete, adevar si dreptate pentru poporul nostru, reincarnarea lui Budha sau a Dochiei sau a lui Decebal sau a vreunui balaur, sau doar urmas al unui turc, Emin efendi sau Luceafarul sau poetul nostru drag, al tuturor.

Prof. Gigi STANCIU
Constanta
15 ianuarie 2011

DORUL NUMIT EMINESCU

On January 17, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

EMINESCU

Eminescu,
Imensa cascada
Ce loveste-n cadenta pe stanci.
Cu picurii-n harpe divine,
Cu zorii noptile-nfrangi.
Eminescu,
Lucreafar de raze
Ce-ntinde un brat pan’ la noi.
Cu versul de-o dalba chemare
Traiesti in mileniul trei.
Eminescu,
Esti raul ce curge
Prin stihul regesc ce l-ai scris.
Iubi-te-vom vesnic,
Romane!
Poete,
Ramai neinvins.

DORUL NUMIT EMINESCU

Definitia dorului e greu s-o rostesti.
E sufletul tandru de primavara,
Ce-adie mereu spre nemurire privind
Si versuri si slova si cantecul nostru.
Spus intr-un singur cuvant: Eminescu.
Privirea de geniu ce simte cerescul fior,
Cu inima-n strunele unui etern semizeu.
E candida dorinta de a urca spre inaltimi
Pe scara iubirii de oameni si Dumnezeu.
Dorul de poet e o mare de cer si de vise
Ce coboara si urca-n eternul Empireu.
E scutul impotriva durerii imense,
De-a trai in mileniul trei,
Cu versul ce-ncanta fiinta umana…
Si-l inalta pe stanca iubirii sub tei.
Acolo unde vibreaza sufletul nostru
Si a-nvatat definitia dorului romanesc,
Spus cu imensa tandrete: Mihai Eminescu.

CRIZA DE EMINESCU

Unde esti Eminescu sa vezi,
Istoria toata pe tine te striga.
Sa vii cu seara aceea pe deal
Sa vezi turmele cum lipsesc de pe lunca.
Sa canti tu dorinta de libertate
Prin noi fiecare ce doru-ti purtam.
De tine e azi e o mare nevoie,
Sa spui despre epigonii ce azi ii avem.
Sa lasi lacrimile pe-o braz sa se scurga
In palma timpului nost’ efemer.
Si fiecare slova din cantu-ti regesc
Sa ne-ndemne mereu inspre ruga.
Sa spui ca dragostea invinge mereu
Ea ti-a fost si tie izbanda…
Atunci cand cararea-i lipsita de flori,
Cand nu-i impartasita in lume iubirea.
De-acolo de sus de pe bolta privesti…
Cum oamenii seara se-aduca,
Sa asculte ale tale povesti
Scrise prin vesuri ce azi mai rasuna.
Unde esti Eminescu sa vezi…
Ca e tarziu uneori prin lume…
Sa aduni ziaristii scriitorii, poetii…
Sa le spui ca nemurirea
E insasi puterea dreptatii.

MAT

Nu-i nici un fum in cafeneaua aceasta.
Nu-i nici Eminesacu sa-mi incante prezenta.
E totul aranjat,
Ca atunci cand plecat in noapte,
Mi-ai lasat liberatea detarta,
De a fi fara tine aproape.
Nici Parisul nu ma mai cheama.
Sa ma plimb slobod prin suflet de dama.
Chiar imparatul e azi in genunchi.
S-a facut mat, chiat atunci la-nceput.

——————————————————
Marina GLODICI
Baia Mare
15 ianuarie 2011

MIHAI EMINESCU: „SARMANUL DIONIS”

On January 17, 2011 By nelursIn literatureLeave a comment

Semnificatia nuvelei „Sarmanul Dionis” consta in contopirea iubirii ideale si a celei reale in personajul feminin Maria, – sotia pe viata a eroului, – cu nume identic in „vis” si in realitate, spre deosebire de dublul romantic al numelor masculine: Dan – Dionis, Ruben – Riven. O asemenea apropiere intre polii antitezei incercase anterior poetul in finalul poeziei „Venere si Madona”, unde iubirea salveaza femeia demonica apropiind-o de cea angelica: „Tu esti sfanta prin iubire!”

Inainte de a fi zarit chipul Mariei, Dionis aude melodia pe care o canta la pian fecioara din casa de vizavi, in puterea misterioasa a miezului noptii. Iar efluviile muzicale ale extazului erotic sunt atat de puternice in sufletele amandurora, incat liniile rosii ale cartii de astrologie incep sa se miste; Dionis se transpotra „intr-un fel de vis” constient, cu ochii deschisi, o reverie romantica (aidoma”visului ferice” declansat de sarutari in poezia „Dorinta”, inainte ca indragostitii sa adoarma cu adevarat, troieniti de flori de tei). Simbolic este si cadrul selenar al iubirii cu Maria ideala, pentru ca aceasta iubire este nu numai un izvor de fericire personala, ci si o creativitate, de nemurire, de geniu, prefigurand „cununile de stele” din cerurile nemuritorului Luceafar. In bratele Mariei, calugarul Dan simtea ca este fericit si nemuritor: „Sarutarea ei il umplu de geniu si de o noua putere”. Dragostea ca izvor de fericire si de creativitate este motivul romantic fundamental al nuvelei. „Dulcea povara” a iubitei il faca sa impleteasca faustian iubirea cu setea de frumos („Si ce frumos facuse ei in luna”) sau sa-si exprime adoratia prin contopire absoluta, facand din drumul pana in luna „o sarutare lunga”
Eminescu imagineaza insa, inca din primul moment al expozitiunii, un plan secundar antitetic, ale carui linii urca pana la formatia eroului, cultivat in mediul cartilor vetuste ale anticarului Riven despre relativitatea timpului si spatiului magic.

Miscate sub imperiul aceleeasi melodii cantate la pian de iubita reala, liniile rosii ale cartii de astrologie il propulseaza pe erou nu in bratele Mariei, ci ca ucenic al filozofului Ruben, care ii inculca eroului setea de a incerca sa devina „ o bucata din vesnicia lui Dumnezeu” .Daca lui Ruben ii cresc apoi copite de diavol pentru acest „succes” cu aparenta morala, religioasa, ispititoare, povestitorul intervine constatand cu intelepciune ca si fericirea celei mai depline iubiri e innegrita adesea ca sufletul calugarului Dan. Ravasit de cele mai contradictorii aspiratii.

Forta divina a fecioreinicei iubiri creatoare se impotriveste, insa, acestor ganduri ratacite ale lui Dan, Maria astupandu-i gura si asigurandu-l ca nu ingerii indeplinesc vointa lui: „ cand Dumnezeu vrea, tu gandesti ceea ce gandesc ingerii”. Aici nuvela capata caracter de basm. Fila a saptea a cartii de astrologie devine pentru calugarul Dan o obsesie si din filele ei, ca dintr-o cutie a Pandorei, izvorasc toate nenorocirile. Vrea sa afle secretul ochiului magic dumnezeesc din coltul de luna pe care il ocolesc cifrele, vrea sa fie nemuritor si prin pactul, sugerat de Ruben, intre Dan si umbra sa, vrea sa fie puternic si aseaza in salba de margaritare a iubitei‚ „hurmuzul pamantului” , arzator, in timp ce, sub lucirea semnului arab, calugarul prezicea melodia ingerilor, nota cu nota, in cel mai candid spectacol sonor al universului.

De fapt, la unison bateau inimile celor doi indragostiti aflati la distanta, Maria reala si Dionis, sub imperiul iubirii rasfrante in melodia tot mai tumultoasa cantata de ea la pian. Nesocotindu-si propriile sentimente, in loc sa asculte glasul Mariei Mesteacan care il indeamna sa se daruie legilor iubirii, calugarul Dan intuneca sublimul consens al inimilor iubitilor din punctul culminant al corului de ingeri, considerandu-se singurul creator al acestei armonii sonore, singurul inzestrat cu creativitate, cu „geniu”. Si atunci isi pierde iubita in haos. E o clipa zguduitoare nu numai pentru pitorescul alunecarii ametitoare a calugarului si al repunerii in ordinea fireasca, pamanteasca, a „margelei rosii”, dar si prin contrastul dintre tenebrosul „vis” final iconoclast si maretia primavaratica a naturii stralucitoare, in care disperarea se transforma fulgerator infericire, eroul zarind chipul blond, identificat cu Maria din vis.

Iubirea deznadajduitului Dionis se incarca acum, in deznodamant, de speranta care „mangaie lin pe toti muritorii” ca va fi iertat pentru ratacirile lui, ca adorarea iubitei reale ii va readuce izvorul fericirii si creativitatii, al „geniului”: „Asa-i ca astfel te cheama. Nu se poate sa te cheme altfel.” Iubirea implinita invinge predestinarea fiului de nobil scapatat care isi pierduse mintea o data cu mostenirea, drama atat de evidenta in tabloul-umbra predat de medic lui Riven, o data cu manuscrisele ce-l dusesera la iconoclastic fata de divina iubire creatoare. Pierderea manuscriselor si a tabloului inseamna iesirea lui Dionis din pactul mefistofelic pe care il experimentase, la sugestia lui Ruben, imprumutand nemurirea umbrei pentru a construi o lume numai dupa vointa lui.

Nu numai „mana nevazuta care l-a tras in trecut” s-a purificat in aceasta revenire la realitate, dar si gandurile disperate, solitare, autoironice ale „cugetatorului sarman” s-au imbracat cu rodnicia iubirii implinite a Mariei reale. „Travestita in baiet”, Maria il viziteaza si il saruta, trezindu-l din delir. Ea va pastra simbolic travestirea in baiat, in refugiile lor „in vreun sat”, „gura-n gura”, dupa casatorie, apropiind acest final de cel al basmului de inspiratie folclorica, Calin – file din poveste, ce apartine aceleiasi perioada de creatie.
Eminescu dialogheaza cu cititorul de-a lungul nuvelei si mai ales in final. Ironizeaza pe cei care considera aceste trairi ca „simple vise ale unei imaginatii bolnave” si le denumeste „momente de-o luciditate retrospectiva”.

Prozatorul insista popularii acestui „vis” cu personaje si atitudini care izvorasc din trairile subconstiente ale unei ereditati ancestrale, in care inimile s-au cautat si s-au gasit. Astfel, pe langa metempsihoza Zoroastru – Dan – Dionis, cititorul descopera in opera lui Eminescu si puterea iubirii de a naste „randuri de vieti”. Dar mai ales poate urmari forta atavica a timpului ce contopeste in meditatie erotica lucida aspiratii milenare spre unire ale unor individualitati si nazuinte reancarnate macar in „vis” si afirma facultatea acestei iubiri de a sfarma inertiile sociale ale predestinarii, intrezarita zilnic in ochii intristati din tablou.

Personajele mefistofelice din realitate, ca anticarul Riven, capata in „vis” functii malefice, Ruben incercand ca vanda iadului sufletul calugarului Dan prin „taina” nemuririi omnipotente. Ramas singur, barba lui Ruben devine latoasa, capul cornut, rasul had. Destinul inamoratei Maria, ideala si reala, seamana, ca in basme, ca doua picaturi de apa.. Sfiosenia ideala, pilda muta pentru trairea fireasca si intensa a iubirii, e completata in planul real de „siretlic”.

Cel mai individualizat este personajul cel mai activ si mai interiorizat, Dionis. Dragostea lui „dureros de dulce”, puterea de a trai romantic iubirea ca pe o ora fanatica suficienta siesi, setea de absolutul iubirii datatoare de geniu, puterea de a „visa o alta lume pe-asta lume de noroi” se impletesc cu intelectualizarea setei de absolut.

Prof. Dr. Stefan CRISTEA
14 ianuarie 2011

LIRICA DEDICATA LUI EMINESCU

On January 14, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

ITI RASFOIESC POSTULATELE…

Zilnic sorbeai din apa lui Hristos
si te revendicai din alte propozitii
cind pe drumul fara de folos
pandea dreapta clipa a mortii.

Pe-un sange sfant calcai pe drum murdar
purtand in spate cruci imaginare
sperand ca pronia cereasca ne da har
cand rautatea altora ne doare.

Iti rasfoiesc postulatele grave
hamesit de-ntelepciune si de raze
cum sunetul tot urca in octave
si intelepciunea se-aseaza-n fraze.

EMINESCU

Eminescu, cetatea limbii romane
cu toate turnurile Carpatilor
modelate de balade
in care isi au adapost
Decebalus per Scorilo, Mircea cel Batran,
toti barbatii inmuguriti pe acest pamant.

Eminescu planeta luminoasa
in jurul caruia graviteaza astrele cuvintelor
laminate de intelepciunea poporului
scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul.

Eminescu cetate cu toate puntile lasate
sa intre armata indragostitilor
cu pletele argintate de stele
si bratele pline cu roadele cimpiilor
intinse in inima noastra.

Eminescu pasi de aur ce se aud trecand
din istorie in limba noastra
si luand forma cuvintelor
ce ne leaga
precum iubirea, precum aerul
de acest pamant dulce
ca limba romana
precum Eminescu.

CA AERUL SI SEVA, EMINESCU

Ii aud pasii trecand dinspre lumina
Si fosnetul stelelor in parul Lui,
Cand plopii fara sot il asteapta sa vina
La fereastra cu dorul aprins in gutui.

Coborand dinspre Carpati, il aud uneori
Cu fruntea impodobita de ganduri
Pe carari de argint si flori
De tei presarate randuri, randuri.

Ii aud glasul venind dinspre trecut
Dulce ca mierea cuvintelor strabune,
Cand este versul soapta de inceput
Si luna vibreaza iubirea pe strune.

Doinesc tulnice pe poteci de munte,
Spre Ipotesti prelungind chemarea
Asternuta peste veacuri punte
Pe care sa vina odata cu zarea.

Din poeme se desprinde, spre el venim,
Ca aerul si seva ce-n arbori suie,
In fiecare dintre noi il regasim
Cioplit in inimi vesnica statuie.

EMINESCU, STARE DE GRATIE

Bucura-te lumina cu dantela de stele
Pentru fereastra deschisa a zilelor mele,
Bucura-te vita de vie cu mustul decantat in radacini
Inflorind zarea in frunze mai sus pe tulpini.

Bucura-te perdea ce tremura atinca de o raza de luna
Vibrand acorduri pe-o singura struna,
Bucura-te plop ce-ti intinzi umbra pana la mine
Potolindu-mi arsita cu seve din cofele pline.

Bucura-te piatra de calcaiul Lui atinsa
Aripa peste poteca spre mine-ntinsa,
Bucura-te statuie din parc neclintita sub ploi
Cand se coace vremea iubirii in noi.

Bucura-te scara cu trepte venind din adancuri spre zori
Unde isi au cuiburi imperecheatii cocori,
Bucura-te timp pentru clip ace se imparte
Cand trece EMINESCU prin ploi mai departe.

Al.Florin TENE
Cluj-Napoca
14 ianuarie 2011

EMINESCU DIN LACRIMA

On January 13, 2011 By nelursIn DevotionalLeave a comment

Trebuie sa fi fost o noapte. O noapte de cristal pur, prin care stelele ce isi aranjau pliurile rochiilor de gala se rasfatau pe un cer prea indepartat. O noapte rece cu sclipiri de jar. Mijloc de ianuarie, geros si sacru, cand crisalida netulburata a atomului primordial s-a transformat in lacrima framantata de nelinistea propriei deslusiri si a coborat printre muritori.
Si a fost atunci strigat si cant si cuvant. Si a fost atunci deschisa o poarta spre tainele ascunse ale creatiei universale : nasterea, viata, iubirea si moartea. Si a mai fost atunci o revarsare de lumina. Si copilul care a adus toate acestea pe pamantul Mioritei si-a asumat crucea neamului sau si a purtat-o cu el de la marea cea mare pana la Luceafarul rasarit din ea si aruncat sus, de unde s-a zamislit picurul acela de iubire care a crescut ca un bulgare de zapada ce se rostogoleste si devine avalansa.
Atunci oamenii au invatat sa asculte si au aflat ca Seara pe deal, buciumul suna cu jale, ca peste codru trece vremea si uneori se pleaca cu ramurile grele la pamant de tristete si de dor , ca vara a trecut si ramane amintirea unei nunti de poveste , tot acolo, la mijloc de codru, unde Fluturele si gingasa Viorica au petrecut alaturi de mirele Calin.
Si pentru ca poarta era deschisa pentru putin timp, ca asa se intampla minunile, cel venit sa arda pe pamant cu flacara si lacrima a patimit insutit si inmiit alaturi de neamul sau, poporul roman, in cautarea adevarului, a absolutului, cu siguranta ca el exista, e acolo undeva unde nu poti ajunge decat prin credinta si jertfa. Si suferinta. Si umilinta. A patimit si a fost rastignit asemeni Mantuitorului neinteles alaturi de talhari si pentru ca iubea omul si afla mereu frumosul din frumos, a mai ramas putin sa treaca pe la Teatrul National unde a fost actor pentru o seara si unde a cunoscut femeia pentru intaia oara, apoi a plecat prin lume sa se desavarseasca. Si a pus in cuvant sufletul sau, si mintea sa, si a propovaduit libertatea deplina a spiritului, si daca a vazut ca « Noi reducem tot la pravul azi in noi, mani in ruina,/Prosti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina-/ Toate-s praf…Lumea-i cum este…si ca dansa suntem noi. » a plecat inapoi, acolo unde ii era locul pentru ca sa ramana nemuritor, el ca Luceafarul, el Luceafar.
Si pentru ca uneori ne cautam cu plans si alean in suflet, ca ne este greu si nu stim unde ne e lumina si avem nevoie de o adiere, de scanteia divina picurata de zei, il gasim acolo pe el, Eminescu din lacrima.

Mihaela Dordea

EMINESCU SI DRAGOSTEA

On January 13, 2011 By nelursIn literatureLeave a comment

„Eminescu este expresia integrala a sufletului romanesc.”
N. Iorga

Se implinesc 161 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. Nascut ca Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850 in satul Ipotesti, judetul Botosani, a bucurat natia noastra cu doar 39 ani de viata, dar cu o imensa activitate literara. A fost cea mai importanta voce poetica din literatura romana, prozator si jurnalist. A fost activ in societatea literara Junimea si a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul poem la varsta de 16 ani, la moartea profesorului de limba romana, Aron Pumnul. Din 1866 pana in 1869 calatoreste din Cernauti, unde isi facuse studiile liceale, la Blaj, Sibiu, Giurgiu, oprindu-se la Bucuresti, luand astfel contact cu realitatile romanesti din diverse locuri. In aceasta perioada se angajeaza ca sufleor si copist la teatru, unde il cunoaste pe Ion Luca Caragiale. Din 1869-1872 este student la Viena, locul in care o cunoaste pe Veronica Micle. Din 1872 pana in 1874 – student la Berlin. In septembrie 1874 este numit director al Bibliotecii centrale din Iasi. Trei ani, cei mai frumosi ani ai vietii lui a fost bibliotecar, revizor scolar, redactor la Curierul de Iasi. In octombrie 1877 se afla la Bucuresti. In 1883 paraseste Bucurestiul si este internat intr-un sanatoriu din Viena. De aici trimite o scrisoare in tara, in care vorbeste de demoralizarea sa si de foamea nepotolita, dorind: „…sa ma satur de mamaliga stramoseasca” (ian.1884). In decembrie 1884, dupa un drum in Italia, la Florenta, se inapoiaza la Iasi. In august 1885 se afla la bai langa Odessa. In vara anului urmator pleaca din Bucuresti la baile Repedea de langa Iasi, iar in noiembrie, la ospiciul de la Manastirea Neamtului. In 1887 ii raspunde lui Vlahuta la scrisoare: „Nu te pot incredinta cat de odioasa este pentru mine aceasta specie de cersetorie, deghizata sub titlul de subscriptie publica, de recompensa nationala”. In decembrie 1888 vine la Botosani, se intalneste cu Veronica si pleaca amandoi la Bucuresti. In februarie 1889 se reimbolnaveste, este internat la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi transportat la sanatoriul Caritas. In data de 15 iunie 1889, in jurul orei 4 dimineata, moare in sanatoriul doctorului Sutu, iar in 17 iunie Eminescu este inmormantat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucuresti. A fost ales post-mortem, la 28 octombrie 1948, membru al Academiei Romane.
Marcel Proust spunea ca „Omul de geniu nu poate da nastere unor opere nepieritoare decat crescandu-le dupa dansul si asemanarea nu a fiintei muritoare ce este, ci a modelului de umanitate pe care-l poarta in sine. Gandurile lui ii sunt, intrucatva, imprumutate in timpul vietii sale, ele fiindu-i tovarase. La moartea lui ele se intorc la omenire si o instruiesc”. Cu adevarat Mihai Eminescu a fost geniul, unul dintre tipurile umane despre care s-a vorbit mai tarziu: sfantul, geniul, talentul, omul obisnuit si neputinciosul.
Gheorghe Bogdan-Duica (1866 – 1934), istoric literar roman, membru titular al Academiei Romane vorbea la timpul sau despre stilul lui Eminescu, despre „minunea eminesciana”- forma limbii sale, muzica poeziei sale: „In cantecul lui este un factor metafizic productiv, care-l presupunem, pe care nu-l cunoastem decat prin rodul sau, la care psihologia limbii nu a ajuns, nu va ajunge.”
„Un visator rupt de realitate care nu suferea din cauza conditiilor materiale in care traia, indiferent la ironiile si laudele semenilor, caracteristica lui principala fiind seninatatea abstracta”, este caracterizarea facuta de Titu Maiorescu.
In realitate, asa cum se poate constata din poeziile sau scrisorile sale, viata i-a fost o suprapunere de cicluri formate din vise frumoase, dar si din dureri datorate impactului cu realitatea. Intamplarea care i-a marcat ciclul poeziilor de dragoste a fost intalnirea cu Veronica Micle, intalnire pasionala dintre doi poeti; unul dintre ei trebuia sa straluceasca!
Nu voi vorbi despre activitatea politica din timpul studentiei, participarea la intalnirile Junimii si nici despre ziaristica de la Timpul, cu toate ca reprezinta o pretioasa si interesanta componenta a vietii sale, ci voi scrie doar cate ceva despre poezia sa de dragoste. Mihai Eminescu a fost un geniu! Un neam intreg s-a regasit in opera lui. El ne-a invatat sa dam ascultare inimii, ne-a luminat mintea spre a intelege bucuria dar uneori si nenorocul de a fi roman. Se spune despre creatie ca este rodul nelinistii metafizice; Eminescu spunea ca „o gandire este un act, un cutremur al nervilor”. A iubit si a pretuit sentimentul iubirii daruit omului de catre Dumnezeu. Este cel mai mare poet al iubirii si al frumusetilor naturii.
La inceputurile vietii dragostea lui este senina, frumoasa, implinita cel mai adesea intr-un cadru feeric al naturii proaspete si viguroase, ca in poezia „Dorinta”: Vino-n codru la izvorul / Care tremura pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Si in bratele-mi intinse/ Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,/ Sa-ti desprind din crestet valul,/ Sa-l ridic de pe obraz… Iubita ii apare gingasa venind parca dintr-un dulce vis, in poezia „ Atat de frageda …”: Atat de frageda te-asemeni/ Cu floarea alba de cires,/ Si ca un inger intre oameni/ In calea vietii mele iesi…
Tonalitatea senina a sentimentului erotic si chiar dragostea fericita, ideala, exista insa si in poeziile scrise mai tarziu: „Freamat de codru”, „Somnoroase pasarele”, „La mijloc de codru des”, la care se pot adauga inegalabile versuri inchinate iubirii si naturii din „Scrisoarea IV” si „Luceafarul”. Iubirea pentru femeie ?i natura lumineaza ?i tulbura, cele doua sentimente insumandu-se, ajung sa aiba o energie cosmica care pana la urma, pare sa scape de sub imperiul vointei, determinand destinul fiin?ei umane.
Plenitudinea sentimentului iubirii, lumea sa de vis, aspiratia spre o iubire totala in mijlocul naturii este redata superb in poezia „Lasa-ti lumea”: Lasa-ti lumea ta uitata,/ Mi te da cu totul mie,/ De ti-ai da viata toata,/ Nime-n lume nu ne stie./ Vin’ cu mine, rataceste/ Pe carari cu cotituri,/ Unde noaptea se trezeste/ Glasul vechilor paduri./ Printre crengi scanteie stele,/ Farmec dand cararii stramte,/ Si afara doar de ele/ Nime-n lume nu ne simte./ Parul tau ti se desprinde/ Si frumos ti se mai sede,/ Nu zi ba de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede./ Tanguiosul bucium suna,/ L-ascultam cu-atata drag,/ Pe cand iese dulcea luna/ Dintr-o rariste de fag./ Ii raspunde codrul verde/ Fermecat si dureros,/ Iara sufletu-mi se pierde/ Dupa chipul tau frumos.[…] Iata lacul. Luna plina/, Poleindu-l, il strabate;/ El, aprins de-a ei lumina,/ Simte-a lui singuratate./ Tremurand cu unde-n spume,/ Intre trestie le farma/ Si visand o-ntreaga lume/ Tot nu poate sa adoarma./ De-al tau chip el se patrunde,/ Ca oglinda il alege —/ Ce privesti zambind in unde?/ Esti frumoasa, se-ntelege./ Inaltimile albastre/ Pleaca zarea lor pe dealuri,/ Aratand privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri./E-un miros de tei in cranguri./Dulce-i umbra de rachiti/ Si suntem atat de singuri!/ Si atat de fericiti!/ Numai luna printre ceata/ Varsa apelor vapaie,/ Si te afla stransa-n brate/ Dulce dragoste balaie.
Mai tarziu, dezamagit de loviturile vietii, de lipsa de intelegere a contemporanilor sai, de societatea nedreapta in care isi ducea traiul, Eminescu creeaza poezii profunde, din ce in ce mai triste si mai pline de renuntari. Incepe sa exprime regretul, tristetea, cat si durerea pricinuita de dragoste. Codrul nu mai are bogatia frunzisului verde, lumina, culorile si aerul pur din tinerete. Cineva parca stinge incet lumina, culorile devin din ce in ce mai pale. Poetul incepe sa-si puna intrebari, incearca sa defineasca amorul prin propriile-i simtiri, in poezia „Ce e amorul”: Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/, Caci mii de lacrimi nu-i ajung/ Si tot mai multe cere./ De-un semn in treacat de la ea/ El sufletul ti-l leaga,/ Incat sa n-o mai poti uita/ Viata ta intreaga./[…] Dispar si ceruri si pamant/ Si pieptul tau se bate,/ Si totu-atarna de-un cuvant/ Soptit pe jumatate./ Te urmareste saptamani/ Un pas facut alene,/ O dulce strangere de maini,/ Un tremurat de gene… Figura femeii iubite, din calda, luminoasa, sagalnica la inceput, devine solemna si rece, marmura sugerand frumusetea inghetata, ireala, precum in poezia „Te duci…”: Te duci si ani de suferinta/ N-or sa te vaza ochii-mi tristi,/ Inamorati de-a ta fiinta,/ De cum zambesti, de cum te misti./ Si nu e bland ca o poveste/ Amorul meu cel dureros,/ Un demon sufletul tau este/ Cu chip de marmura frumos.[…] Cand ma atingi, eu ma cutremur,/ Tresar la pasul tau cand treci,/ De-al genei tale gingas tremur/ Atarna viata mea de veci.[…] Puteam numiri defaimatoare/ In gandul meu sa-ti iscodesc/, Si te uram cu-nversunare,/ Te blestemam, caci te iubesc.[…] O toamna care intarzie/ Pe-un istovit si trist izvor;/ Deasupra-i frunzele pustie —/ A mele visuri care mor…
Regretul iubirii care pleaca este redat cu sfasierea fiintei sale, in poezia „S-a dus amorul…”: S-a dus amorul, un amic/ Supus amandurora,/ Deci canturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le inchide-n scrin/ Cu mana ei cea rece,/ Si nici pe buze nu-mi mai vin,/ Si nici prin gand mi-or trece./ Atata murmur de izvor,/ Atat senin de stele,/ Si un atat de trist amor/ Am ingropat in ele!/ Din ce noian indepartat/ Au rasarit in mine!/ Cu cate lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum strabateau atat de greu/ Din jalea mea adanca,/ Si cat de mult imi pare rau/ Ca nu mai sufar inca!…
Minunate sunt cele doua poeme ale iubirii cu meditatii asupra existentei, primul fiind: „Mortua est”: … Te vad ca o umbra de-argint stralucita/ Cu-aripi ridicate la ceruri pornita,/ Suind, palid suflet, a norilor schele/ Prin ploaia de raze, ninsoare de stele[…] Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala: /De ce-ai murit, inger cu fata cea pala?/ […] Si totusi, tarina frumoasa si moarta,/ De racla ta reazim eu harfa mea sparta/ Si moartea ta n-o plang, ci mai fericesc / O raza fugita din haos lumesc./ Si-apoi cine stie, de este mai bine: / A fi sau a nu fi… dar stie oricine,/ Ca ceea ce nu e nu simte dureri,/ Si multe dureri-s, putine placeri./ A fi! Nebunie si trista si goala/ Urechea te minte si ochiul te-nseala;/ Ce-un secol ne zice, ceilalti o dezic./ Decat un vis sarbad, mai bine nimic… In cel de al doilea poem „Venere ?i madona”, poetul isi priveste femeia iubita si o vede cand inger, cand demon. Si totusi femeii „demon” ii acorda „raza inocentei” si-i daruie iubirea: Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti santa prin iubire,/ Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.
„Scrisoarea IV” dezvaluie drama creatorului care fara iubire – izvorul de energie spirituala si fara intelegerea iubitei, nu poate avea stralucirea in arta; neimplinirea dragostei duce la durere, sufletul totusi nu poate sa renunte la dragoste si de aici zbuciumul sufletesc: O, arata-mi-te iara-n haina lunga de matasa,/ Care pare incarcata de o pulbere-argintoasa,/ Te-as privi o viata-ntreaga in cununa ta de raze,/ Pe cand mana ta cea alba parul galben il neteaza./ Vino! Joaca-te cu mine… cu norocul meu… mi-arunca/ De la sanul tau cel dulce floarea vesteda de lunca,/ Ca pe coardele ghitarei rasunand incet sa cada…/ Ah! E-atat de alba noaptea, parc-ar fi cazut zapada…
Pasiuni si despartiri, poetul devine dezamagit si dezamagirea a dat limbii romanesti o capodopera – „Luceafarul”, poezie in care e mistuit de iubire, gata sa-i jertfeasca iubitei nemurirea, dar in cele din urma este coplesit de drama renuntarii, a izolarii: A fost odata ca-n povesti,/ A fost ca niciodata./ Din rude mari imparatesti,/ O prea frumoasa fata./ Si era una la parinti/ Si mandra-n toate cele,/ Cum e Fecioara intre sfinti/ Si luna intre stele./ Din umbra falnicelor bolti/ Ea pasul si-l indreapta/ Langa fereastra, unde-n colt/ Luceafarul asteapta. […] Cobori in jos, luceafar bland,/ Alunecand pe-o raza,/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza![…] Dar cum ai vrea sa ma cobor?/ Au nu-ntelegi tu oare,/ Cum ca eu sunt nemuritor,/ Si tu esti muritoare? […] De greul negrei vecinicii,/ Parinte, ma dezleaga/ Si laudat pe veci sa fii/ Pe-a lumii scara-ntreaga;/ O, cere-mi, Doamne, orice pret,/ Dar da-mi o alta soarte,/ Caci tu izvor esti de vieti/ Si datator de moarte;/ Reia-mi al nemuririi nimb/ Si focul din privire,/ Si pentru toate da-mi in schimb/ O ora de iubire.[…] El tremura ca alte dati/ In codri si pe dealuri,/ Calauzind singuratati/ De miscatoare valuri;/ Dar nu mai cade ca-n trecut/ In mari din tot inaltul:/ – Ce-ti pasa tie chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?/ Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece,/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.
„Trecut-au anii’’ este de asemeni poezia celei de a doua parti a vietii: Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri/ Si niciodata n-or sa vina iara,/ Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara/ Povesti si doine, ghicitori, eresuri,[…] Pierdut e totu-n zarea tineretii/ Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,/ Iar timpul creste-n urma mea…ma-ntunec!
Ce bogatie de nuante ale iubirii, ce profunde sondari ale inimii! Bucurii si dureri ale iubirii, poetul aflandu-se de cele mai multe ori in mijlocul naturii, din ale carei frumuseti nu-i scapa nimic. Si atunci cand se afla in interiorul unei odai, priveste si intelege glasul naturii: Si daca ramuri bat in geam / Si se cutremur plopii, / E ca in minte sa te am / Si-ncet sa te apropii…
Eminescu a redat farmecul si durerea dragostei. Pana in ultima clipa a vie?ii lui creatoare s-a aflat in cautarea echilibrului launtric, a privit iubirea ?i natura ca pe o evadare din realitatea brutala. Ion Caraion scria despre Eminescu: „Inainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revolta, pesimism, ton premonitoriu, tandrete, dor, cultura, solitudine, Eminescu este muzica.” „Eminescu este imponderabil si muzica.”
Alexandru Surdu a consemnat faptul ca Eminescu a fost una dintre „personalitatile hibride, filozof-poet.” Noica il considera etalonul poeziei romanesti spunand ca „Arborii nu cresc pana in cer. Nici noi nu putem creste dincolo de masura noastra. Si masura noastra este Eminescu. Daca nu ne vom hrani cu Eminescu, vom ramane in cultura mai departe infometati.”
Imi amintesc de adolescenta mea, de serile cand adormeam cu volumul de poezii al lui Eminescu sub perna, repetand cu glas tare si apoi in gand, strofe intregi… La varsta de paisprezece ani, fascinata de versurile lui, scriam intr-un jurnal, o poezie: „Lui Eminescu”: A-ti scrie macar doua versuri/ De cate ori n-am incercat./ Sa-ti spun ce simt cu-adevarat / Cuvinte – alese-a trebuit sa cat./ Luam mereu in mana mea/ Creionul si coala de hartie/ Dar ce folos, caci ma-ntrebam/ De ce eu totusi nu-ti pot scrie?/ Nu stiam cum sa-ti marturisesc/ Ca recitindu-ti cartea mare/ Simteam inima-mi tare batand/ Si-n ritmul ei strofele tale./ Dragoste, melancolie-adanca/ Randuri scrise-n duiosie rara/ Si copiilor nostri inca/ Ne-ntrecut de frumoase-au sa le para./ Ai biciuit acea societate/ Cu nepasare, dispret si chiar blestem,/ Nu iti pasa de consecinte/ Erai un revoltat mandru si ferm./ O meritau miseii, nedrepti si cruzi,/ Pe placul lor a scrie iti cereau/ Sa-i preamaresti, sa-i lingusesti / In schimb ce-ti daruiau?/ In mizerie si saracie te cufundau./ “Va suferi si scrisu-i mai frumos va fi!”/ Ce socoteli meschine mai faceau!?! Asta voiau!/ Sa-ti faca degraba un mormant/ Sa puna mana pe caietu-ti sfant/ Si-apoi pe piatra de mormant/ Sa scrie un singur cuvant… / Eminescu mort?/ O, nu, nu! Asta niciodata!/ Traiesti! Esti tot atat de viu/ Prin cartea-ti minunata!

Vavila Popovici – SUA
Raleigh, North Carolina

GALA CELEBRITATILOR ROMANIA-SPANIA, 2010

On December 10, 2010 By nelursIn Romania1 Comment

„Fara eu nu e Dumnezeu,
fara neamul meu nu e lume.”
Mihai Eminescu

Romania, o tara mai frumoasa ca o fotografie. Atat de nebalcanicul popor roman fiinteaza… Urmas de romani, are ceva din spiritul latin, suficienta verva si destula inclinatie spre relativele placeri lumesti, este neistovit in veselie si mare gurmand, trecatoarelor clipe le raspunde cu un „carpe diem”, insista sa-si traiasca viata.

Toate popoarele isi aleg printre gloriile panteonului lor national, pe aceia care le reprezinta mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, spaniolii pe Cervantes, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, rusii pe Puskin. Romanii ii deleaga lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta in fata lumii intregi, fiindca ei insisi au dobandit in opera lui constiinta insufletitoare a trecutului si a nazuintelor lor si le-au inspirat increderea deplina in puterea lor de a imbogati, prin creatie originala, cultura universala…

Fara Eminescu nu putem intelege bine, ca pe niste produse ale culturii romanesti, nici pe Xenopol, nici pe Sadoveanu, nici pe Iorga, nici pe Parvan, nici pe Arghezi. Avantul spiritual al lui Eminescu s-a propagat in acestia si in altii, largind orizontul lumii pentru noi toti.

Situat in sud-estul Europei, cu o populatie de peste 21 milioane de locuitori, teritoriul Romaniei a fost locuit din timpuri stravechi. Stramosii nostri sunt romanii si limba noastra este de origine latina, inrudita cu franceza, spaniola si italiana. Romania este in NATO si in Uniunea Europeana. Faima Romaniei a fost dusa peste hotare de sportivii sai renumiti: Ilie Nastase si Ion Tiriac la tenis, Nadia Comaneci si ani la rand de echipa romaneasca la gimnastica, Gheorghe Hagi la fotbal, Kati Szabo la atletism, cei de la handbal, baschet, volei, box, natatie, canotaj, rugby, care au adus numeroase medalii de aur, argint si bronz participand la diferite competitii.

Muntii Carpati, Valea Prahovei unde se afla Castelul Bran al legendarului Dracula si manastirile din Moldova monumente intrate in patrimoniul UNESCO, Marea Neagra, Delta Dunarii unica in Europa, Targu Jiu cu complexul monumental care cuprinde „Coloana Infinitului”, „Masa Tacerii” si „Poarta Sarutului” ale sculptorului Constantin Brancusi, Transilvania cu asezarile sale medievale, orasele Sibiu, Sighisoara, Brasov cu Tara Barsei, Alba Iulia si Muntii Apuseni, Maramuresul si multe altele atrag turisti romani si strain.

Avem o tara, o istorie deosebita, suntem un popor plin de inteligenta, imaginatie si poezie. Viata? E sfanta! In tara ta nu esti sclavul nimanui. Ore in sir pline de istorie si de poezie si nu mi-ar ajunge alte mii de ore in care sa vorbesc despre plaiurile noastre romanesti.

Totul rade, totul canta,
e infinitu-n sarbatoare,
In frumusetea florilor se-mbina,
Candoarea razelor de soare.

In Spania soarele luceste mereu, Alicante are 350 de zile insorite pe an, Mediterana este una dintre cele mai mari mari, iar oamenii… latini din cap pana-n picioare si cu cat mai la sud, cu atat mai latini, cred ca cea mai buna definitie care li se poate da e ca… aplica cu multa sarguinta zicala „Carpe Diem”. Pentru ca e imposibil sa vezi un spaniol incruntat, nu exista problema fara solutie, miine e alta zi… Spaniolii sunt foarte veseli! Daca exista o molima de care omul nu se fereste aici, aceasta este molima veseliei.

Spania, reprezinta taramul unde cresteau merele de aur ale lui Hercule si de asemenea taramul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi. iar pentru scriitorul Ernest Hemingway, Spania era o arena in care istoria se situa la granita dintre faptele eroice si tragedia, cand toreadorii sfidau moartea.

Din toate timpurile, Spania a ramas in ochii necunoscatorilor o tara presarata cu mistere. Frumusetea unica si asezarea sa geografica privilegiata, intre Europa si Africa, au facut din aceasta tara, inca din antichitate, o rascruce, un punct de intalnire intre est si vest. Diversitatea culturala, amestecul de civilizatii care si-au gasit aici un loc ideal, au lasat in urma lor o cultura originala unica, un experiment admirabil.

Spania, atat de des cucerita, dar in final o cuceritoare, a reusit sa-si adune dispersatele vestigii, intr-o tara moderna, ai carei locuitori, mandri de trecutul lor, s-au decis sa accepte si provocarile viitorului. Spania este o tara variata si foarte diferita: nordul umed si verde; centrul ses, rar populat; coasta mediteraneeana fertila si stralucitoare; sudul (Andalusia)… cel mai renumit, uscat si fierbinte, luminos ca vopseaua alba cu care sunt pictate casele; cele doua arhipelaguri, Baleare si Canare, ca doua surori… In comparatie cu orasele istorice din Spania ca Toledo, Salamanca, Sevilla, Granada, Madridul este mai putin spectaculos, dar monarhii au reusit sa formeze in timp o impresionanta colectie de arta care constituie baza muzeului Prado si principala atractie turistica.

Astfel i s-a asigurat Madridului un loc privilegiat in circuitul cultural European, statutul de oras al artei pe care-l merita cu prisosinta capitala Spaniei.

Rodica Elena Lupu
Madrid, 5 decembrie 2010

***

Mihaela SERBAN

GALA INTERNATIONALA A CELEBRITATILOR

Proiectul international al GALEI CELEBRITATILOR se desfasoara cu succes peste hotare pentru sprijinul imaginii Romaniei, pentru a intarii valoarea noastra la nivel internatioanal si pentru a demonstra inca o data faptul ca Romania are oameni de succes pe fiecare continent al lumii!

Prima editie s-a desfasurat in Italia la Roma, unde Directorul RAI, Stefano Mensurati a fost inca odata alaturi de Romania, in calitate de premiat de aceasta data, el fiind cel care a comentat la nivel international: Revolutia in anul 1989, apoi integrarea Romaniei in Uniunea Europeana!

Dupa Italia, „Gala Internationala a Celebritatilor”, organizata de catre Televiziunea Romana, Professional Celebrity, Mihaela Serban, cu sprijinul Departamentului Romanilor de Pretutindeni s-a desfasurat si in Spania, vineri 3 decembrie 2010 in Salonul de Festivitati al Facultatii de Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense din Madrid.

Gala „Celebritatile Anului” se desfasoara in Romania de patru ani timp in care a reusit sa aduca in atentia publicului sute de personalitati indragite din toate domeniile de activitate. Incepand cu anul 2010, aceasta se desfasoara si la nivel international. In cadrul spectacolului de la Madrid, au fost decernati cu „Trofelul Celebritatii” romani si spanioli care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania, in special prin implicare socio-culturala, popularitate, activitate academica, jurnalistica si economica.

Pe lista celor care au fost premiati s-au mai aflat, printre altii, indragitul cantaret Julio Iglesias, fotbalistul Iker Casillas, alaturi de alte personalitati precum Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, cantaretul Costel Busuioc, dirijorul Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante – Mihnea Ignat si fostul mare fotbalist si golgheter al Universitatii Craiova, Gica Craioveanu. Acesta a primit premiul pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero. Un premiu special, post-mortem, a fost acordat lui Valeriu Lazarov.

Invitatul de onoare al „Galei Internationale a Celebritatilor-Spania 2010”, a fost Alteta Sa, Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz, unchiul Regelui Juan Carlos al II-lea al Spaniei care a fost prezent pe toata durata spectacolului. Acesta a marturisit ca premiul pe care l-a primit este unul special datorita relatiei de exceptie pe care o are cu grupul de artisti romani de la Madrid, mai ales ca trofeul ii este decernat la scurt timp dupa momentul in care artistul plastic Romeo Niram a oferit un tablou nepotului Altetei Sale, Printul Felipe de Asturias.

Cunoscutul si indragitul cantaret Julio Iglesias si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa fie prezent la evenimentul de la Madrid, printr-o scrisoare adresata lui Octavian Bellu, Cristian Topescu si Mihaela Serban, subliniind ca se simte onorat si recunoscator pentru „Trofeul Celebritatii” oferit. In scrisoare, Julio Iglesias aminteste de prietenia si dragostea care il leaga de romani inca din anul 1969, cand regretatul realizator Valeriu Lazarov, unul dintre bunii prieteni ai artistului, l-a invitat sa participe la Festivalul Cerbul de Aur, de la Brasov. De-a lungul carierei sale, Julio Iglesias a colaborat in nenumarate randuri cu Valeriu Lazarov, pe care il considera un geniu al televiziunii si un foarte bun prieten. De fiecare data cand s-a intors in Romania, in 1999, 2007 si 2008, Julio Iglesias a fost inconjurat de afectiunea sincera a romanilor, simtindu-se ca acasa. Dupa cum se arata in scrisoarea adresata de Julio Igesias, „Gala Internationala a Celebritatilor 2010” reprezinta pentru marele cantaret, ocazia de a le multumi din inima romanilor.

Aceleasi cuvinte de multumire la adresa Romaniei a transmis si o alta personalitate spaniola, Fernando Fernández-Savater Martín, unul dintre cei mai cunoscuti filozofi contemporani spanioli care, a dedicat „Trofeul Celebritatii” lui Emil Cioran, in apropierea comemorarii centenarului sau. Filozoful spaniol marturiseste in mesajul trimis faptul ca adevaratul premiu si stimulul decisiv pentru dezvoltarea sa intelectuala a fost intalnirea cu opera marelui filozof roman si apoi cu Cioran personal, de care l-a legat o prietenie ce a durat mai bine de 20 de ani. Prin intermediul traducerilor operelor lui Cioran realizate de filozoful spaniol, Emil Cioran a fost un maestru pentru milioane de persoane care vorbesc limba spaniola.

Iker Casillas Fernández, portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid ?i al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa participe la festivitatea de premiere a „Galei Internationale a Celebritatilor”, trofeul acestuia fiind ridicat de Emilio Butragueño Santos, fost jucator de fotbal spaniol, cel mai bine cunoscut dupa perioada petrecuta la Real Madrid. Poreclit El Buitre („Vulturul”), tehnicul jucator a facut parte din legendarul Quinta del Buitre alaturi de Manolo Sanchís, Rafael Martín Vázquez, Míchel ?i Miguel Pardeza.

Jurizarea premiantilor de la Madrid s-a efectuat la Bucuresti de catre un juriu al carui presedinte a fost antrenorul de gimnastica, Octavian Bellu, „cel mai de succes antrenor din lume”, iar vicepresedinte, senatorul si omul de televiziune, Cristian Topescu, personalitati romane cunoscute. „Gala Internationala a Celebritatilor”- Spania 2010 a fost difuzata la nivel international de Televiziunea Romana, prezentata de catre Mihaela Serban iar traducerea in limba spaniola a fost efectuata de jurnalistul, Fabianni Belemuski.

TROFEUL CELEBRITATII
a fost acordat urmatoarelor personalitati spaniole si romane, care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania:

• DISTINCTIA DE ONOARE SI EXECELENTA DIN PARTEA ROMANIEI

Alteta Sa Regala, Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruis
Este fiul regelui Alfonso XIII de Spania si unchiul regelui Spaniei Don Juan Carlos. Capitan de onoare a Garzii Reales Tercios, alaturi de care a desfasurat in ultimii doi ani numeroase proiecte de promovare a artistilor romani si a culturii romane in Spania. Mare admirator al operei lui Constantin Brancusi, a sprijinit cunoasterea marelui artist roman in Spania. Altetea sa a spus: „Sunt alaturi de Romania, pentru ca e o tara frumoasa, cu oameni de succes, dar mai ales tineri ambitiosi, iar acest lucru se vede acum si mai mult prin prezenta acestei frumoase prezentatoare Mihaela Serban, care promoveaza foarte bine succesul si vorbeste cu multa mandrie, emotie si sensibilitate despre tara ei, dar si despre Spania. Acest lucru m-a impresionat! Multumesc Romaniei pentru premiu si voi fi mereu un sustinator al acestui program al succesului romanesc, care a adus in aceasta seara bucurie si spaniolilor, pentru ca suntem premiati impreuna. Mi se pare o idee extraordinara si speram sa ne revedem si anul viitor. In plus sunt un admirator al unui mare artist roman, Romeo Niram, care l-a pictat pe nepotul meu printul Felipe de Asturias. Admir seriozitatea artistilor valorosi care sunt aici in Spania…” In incheiere, Alteta Sa Regala, a recitat o poezie care intarea intelegerea si dragostea dintre popoare, in cazul de fata, intelegerea dintre Romania si Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA

Manuel Fuentes Cabrera – locotenet general, presedintele Garzii „Reales Tercios” din Spania. A contribuit la integrarea culturii romane in Regatul Spaniol si a desfasurat numeroase proiecte sociale si culturale in multe tari ale lumii, iar cel mai mare aport pe care l-a adus Romaniei este faptul ca a promovat lucrarile artistilor romani la Casa Regala a Spaniei.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU CEL MAI BUN PICTOR ROMAN DIN DIASPORA

Romeo Niram – pictor. Locuieste si lucreaza in prezent in Spania. Pe langa activitatea artistica, este implicat in mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor romanesti si de crearea de legaturi artistice si culturale intre Romania, Israel, Spania si Portugalia. Este fondatorul mai multor publicatii de arta si cultura romaneasca in afara tarii.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA CULTURII ROMANESTI IN SPANIA

Miguel Angel Galán Segovia – locotenent colonel in Garda Reales Tercios din Spania.
Este si directorul Editurii Niram Art din Madrid, editura care a adoptat in linia editoriala, promovarea marilor personalitati ale Romaniei.

DIPLOMATIE

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA DIPLOMATICA DE SUCCES

Maria Ligor – Ambasadorul Romaniei in Regatul Spaniei. Pe parcursul mandatului sau a intarit relatiile diplomatice dintre Spania si Romania si a acordat sprijin de exceptie comunitatii romanesti din Regatul Spaniol.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIPLOMATICA

Petre Constantin – Consulul Romaniei la Madrid. Diplomat de exceptie, colaboreaza cu institutiile spaniole in vederea integrarii romanilor in Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT COMUNITATILOR ROMANESTI IN DIASPORA

William Brinza – deputat in Parlamentul Romaniei. Primul politician roman care a perceput ca cea mai sigura cale de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana se realizeaza prin intermediul artei si culturii.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS DIASPOREI ROMANE

Eugen Tomac – secretar de stat pentru romanii de pretutindeni in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Polititcian, istoric si jurnalist roman.

Cezar Patriche – ministru-consilier al Economiei Romaniei in Spania

Bogdan Iosif – Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului Romaniei in Spania

SPORT

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME

Iker Casillas Fernández. Portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid si al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei. Desemnat cel mai bun portar al lumii in 2008, 2009 si 2010. Iker Casillas a fost reprezentat de marele fotbalist al lumii Emilio Butragueno – fost atacant ala echipei Real Madrid. In cadrul galei, Emilio Butragueno a spus: „Mi se pare o idee absolut minunata aceasta gala si felicit Romania si initiatoarea Galei Celebritatilor Ramano-Spaniole, pe prezentatoarea Mihaela Serban si pe ceilalti organizatori. Asa cum a spus Alteta Sa Regala, este o idee minunata si cu siguranta si noi spaniolii avem ce invata de la romani. Prin realizarea acestui frumos proiect ne-ati luat-o inainte cu promovarea traditiei si a valorilor nationale! Transmit felicitari Guvernului Roman si domnilor Octavian Bellu, Cristian Topescu si sportivilor din Romania!”

Fiind intrebat de prezentatoare daca a contracarat intr-un meci vreo minge venita de la Gheorghe Hagi, Emilio Butragueno a spus: „Ma cunosc bine cu Hagi, este un mare jucator pe care-l respect si il apreciez, iar relatia noastra este foarte buna, dar nu am avut ocazia sa-i pasez nicio minge lui Hagi! Sunt aici pentru a ridica premiul lui Iker Casillas, deoarece are meci si transmit un mesaj de multumire si respect si din partea lui. Felicit inca odata Romania si gala din aceasta seara!”

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN FOTBALIST ROMAN AL TUTUROR TIMPURILOR

Gheorghe Hagi, fost fotbalist roman, supranumit „regele fotbalului romanesc” si „Maradona din Carpati”. Este cel mai bun marcator din istoria nationalei Romaniei cu 35 de goluri inscrise. Fotbalist si antrenor, este printre cei mai buni fotbalisti din lume. A jucat si la echipa Clubului de Fotbal Real Madrid si Barcelona.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA SPORTIVA

Gheorghe Craioveanu. A primit premiul pentru pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CAMPION DE KICK-BOXING

Emil Pop – Campion european la Kick-Boxing. Traieste in Spania din anul 2003 iar in 2009 a obtinut pentru Spania titlul de campion european la Kick-Boxing. In 2010 i s-a oferit cetatenia spaniola pe care a refuzat-o, deoarece doreste sa concureze sub drapel romanesc.

CULTURA

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA

Horia Barna – profesor, traducator, editor, ex-director ICR Madrid. Este un intelectual de referinta. Inzestrat si cu un simt managerial aparte, ancorat in realitatea societatii spaniole. A reusit sa transforme in scurt timp institutia pe care o condus-o intr-o adevarata rampa de promovare a culturii romanesti din Spania.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA

Joaquín Garrigós Bueno – doctor honoris causa, fost director al Institutului Cervantes din Bucuresti. Licentiat in Drept si in Filologie Hispanica la Universitatea din Murcia, a fost numit Doctor honoris causa de Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad. Este cel mai cunoscut interpret si traducator al limbii romane. A tradus 40 de carti din romana in spaniola si a prezentat publicului spaniol autori celebri precum Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Vasile Voiculescu, Mihail Sebastian, Liliana Popescu, Varujan Vosganian. Datorita contributiei sale, opere nemuritoare ale literaturii in limba romana exista astazi in casele cetatenilor spanioli.

• PREMIU DE EXECELNTA PENTRU INTREAGA CARIERA CULTURALA

Rodica Elena Lupu – poeta si scriitoare consacrata. Licentiata in stiinte juridice, a publicat numeroase volume de proza si poezie, precum si eseuri si povestiri in reviste din Romania si din strainatate. Este membru de onoare al unor asociatii interculturale din Nürnberg si Quebec si membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA – Oradea), redactor Radio Diaspora SUA, redactor Radio V.I.S., apare in Enciclopedia Personalitatilor din Romania 2006, nominalizata la Gala Celebritatilor „Femei de succes 2009”, sectia Cultura si Premiul Special Gala Celebritatilor Romania, Cultura, iunie 2010.

• PREMIU SPECIAL PENTRU ACTIVITATE DE SUSCCES

Valentin Potrivitu – promotor cultural. Presedintele Asociatiei „Por Que No”, organizator a numeroase concerte, piese de teatru, expozitii, cu scopul de-a revigora imaginiea Romaniei.

MUZICA

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA MUZICALA

Julio Iglesias – cantaret spaniol. Parintii lui, Dr. Iglesias Puga si Maria del Rosario au avut grija ca fiul lor Julio, sa studieze dreptul la Universitatea Complutense din Madrid. Nu si-a putut insa termina studiile din cauza unui accident de masina ce l-a lasat paralizat, moment in care a realizat ca cea mai buna metoda de a-si canaliza durerea morala si fizica e sa se inchida in minunata lume a muzicii. Totul a inceput atunci cand internat in spital, a primit o chitara de la medicul care-l ingrijea. Asa a inceput fulminanta sa cariera care se intinde pe o perioda respectabila de 40 de ani incununati cu numeroase albume rasplatite cu aur, platina si numeroase distinctii, uneori unice in lume.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA MUZICALA

Costel Busuioc – tenor. A devenit celebru in urma emisiunii Hijos de Babel, emisiune concurs dedicata imigrantilor stabiliti in Spania si unde Costel Busuioc a castigat concursul in 2008. Rezultatul a implicat incheierea unui contract intre acesta si casa de discuri Sony. Costel Busuioc a multumit pentru premiul acordat si a interpretat live o arie din repertoriul sau, aplaudat frenetic de publicul numeros care se afla in sala.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN DIRIJOR AL ANULUI

Mihnea Ignat – director al Filarmonicii Universitatii din Alicante. Dirijor titular si directorul artistic al Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante inca de la infiintarea acesteia. Anul acesta a primit Premiul Special al Filarmonicii Toscanini din Italia, in cadrul celei de-a IX-a editii a Concursului International de Dirijat Orchestra „Arturo Toscanini”, organizat la Parma, Italia. Dirijorului roman i-a fost decernat acest premiu in unanimitate de voturi. Concursul „Arturo Toscanini” este una dintre cele mai prestigioase competitii internationale de specialitate.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA COMPLEXA-ACTORIE, TELEVIZIUNE, MUZICA

Geraldine Larrosa Innocence – cantareata. Cantareata, actrita si prezentatoare de televiziune, franco-spaniola. Discurile sale s-au bucurat de mare succes in Spania, Anglia, Lisabona, Statele Unite ale Americii si Japonia. In prezent este implicata intr-un proiect muzical cu Romania, urmand ca anul viitor sa sustina o serie de concerte in tara noastra.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA ARTISTICA

Nicu Covaci – cantaret, compozitor si liderul formatiei Phoenix. Este o legenda vie a muzicii romanesti. In anul 1962, a fondat formatia Phoenix care s-a bucurat intotdeauna de mare succes in Romania si peste hotare. Nicu Covaci, liderul formatiei, este muzician, pictor si grafician. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi rock din Romania generatiei sale. In prezent locuieste in Spania.

CRITICA SI ARTA

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS CULTURII ROMANE

Mercedes Monmany – critic literar. Este specializata in literatura contemporana si est-europeana in special. A participat la numeroase evenimente legate de operele unor scriitori romani consacrati precum Eliade, Cioran, Ionesco sau Norman Manea. In ultimul deceniu, Mercedes Monmany, o persoana speciala si generoasa, a avut o contributie colosala in promovarea operelor marilor scriitori romani in Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CRITIC DE ARTA

Dan Caragea – critic de arta, critic literar, fondator al Galeriei de Arte Nicole Blanco. Publicist, eseist si traducator roman, doctor in psihologie, specialist in lingvistica computationala. A coordonat ca director pentru Spania si Portugalia, un proiect pionier in primul soft de inteligenta artificiala care a revolutionat analiza unui text. A fondat Galeria Nicole Blanco din Madrid, care a oferit un real sprijin artistilor din spatiul european.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SUSTINEREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI

Antonio Calderón de Jesús – analist si critic de arta, proprietarul Galeriei Artejescal din Madrid. Promotor cultural, critic si analist de arta. In 2006 a demarat un amplu proiect de promovare in Spania a artistilor din Romania. A realizat numeroase filme documentare despre arta si artistii din Romania, a organizat in Spania expozitii de pictura si sculptura apartinand artistilor romani si a participat la evenimente culturale menite sa promoveze arta si cultura romana in Spania. Galeria Artejescal pe care o conduce, reprezinta o serie de artisti romani din Spania si Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN ISTORIC SI CRITIC DE ARTA

Lara Gala – istoric si critic de arta in cadrul Universitatii Complutense din Madrid. Printre numeroasele proiecte a inclus fotografi si pictori romani, a publicat cronici despre lucrarile lor in reviste de specialitate din Spania. A participat la o serie de evenimente care vizau promovarea artei si culturii romane in Spania.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ARTISTICA

Bogdan Ater – artist plastic. Artist plastic complex, fotograf cu numeroase expozitii in intreg spatiul european, cu un mare impact in presa de specialitate, figura marcanta a artei contemporane in Spania. In 2009 a executat pentru Printii de Asturias, o sculptura, „Poarta Sarutului din Asturias”. Bogdan Ater este promotor cultural, organizatorul a numeroase evenimente de promovare a artei si culturii romane in spatiul iberic si nu numai.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS POEZIEI ROMANESTI

M.i.e.d.h.o. – artist plastic. Artist plastic si fotograf spaniol, absolvent al Academiei de Arta din cadrul Universitatii Complutense din Madrid. A creat ciclul de lucrari numit „Mihai Eminescu”, care are la baza poezia poetului national roman.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA ACTIVITATE CULTURALA SI ARTISTICA

Tudor Serbanescu – artist plastic. Pictor roman reprezentat de galeria „ArteJescal” din Madrid, editor, fondatorul Centrului „Pro-Arte”, care a avut o bogata activitate in manifestarile artistice romano-spaniole, organizand expozitii de pictura, fotografie, lansari de carte, evenimente muzicale, conferinte, dezbateri culturale si artistice.

TEATRU

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DESFASURATA LA NIVEL INTERNATIONAL

Lorenzo Mijares – directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona. Fondatorul si directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona, curent de avangarda de mare succes in Europa si Statele Unite ale Americii. La cea de a patra Editie a Festivalului de Teatru de Hemoficción a inclus si Romania pe lista tarilor in care compania sa sustine reprezentatii. Festivalul se desfasoara la Barcelona, Madrid, Roma, Berlin, New York, Roterdam, Paris, Lisabona si Bucuresti. Piesele au fost traduse si vor fi puse in scena in limba romana.

INVATAMANT

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS ROMANIEI IN INVATAMANTUL UNIVERSITAR

José Antonio Himénes de las Heras – vice-decanul Facultatii de Stiintele Comunicarii – Universitatea Complutense Madrid. Este initiatorul tratatului de colaborare dintre Universitatea Complutense din Madrid si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca oferind astfel, studentilor romani posibilitati privilegiate in campul investigatiilor de doctorat.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIDACTICA

Ioana Zlotescu Simatu – profesor de istorie universala. Preda Istoria Universala la Facultatea de Stiinte ale Informarii si este functionar al Corpului Tehnic din Ministerul Culturii spaniol din 1978. A fost directoarea Institutului Cervantes din Bucuresti. A editat si coordonat Operele Complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a publicat articole, recenzii si prefete si a luat cuvantul la numeroase congrese internationale. A tradus in romaneste volumele Stupul de Camilo José Cela si Trei romane exemplare, precum si un Prolog de Miguel de Unamuno.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA UNIVERSITARA

Catalina Iliescu Gheorghiu – profesor universitar si directorul Centrului Cultural al Universitatii din Alicante, presedinta Asociatiei Culturale ARIPI. Prin intermediul institutiilor pe care le conduce a desfasurat proiecte de integrare a romanilor si a culturii romane in Spania.

SCRIITORI

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CARIERA COMPLEXA

Fernando Fernández-Savater Martín – scriitor, filozof, dramaturg, romancier. Cel mai cunoscut filozof spaniol contemporan, eseist, romancier si dramaturg. A facut parte din mai multe organizatii care militeaza pentru pace, impotriva terorismului. Ii apartine meritul de a-l prezenta pe Cioran publicului spaniol prin teza sa de doctorat „Eseu despre Cioran” care a fost interzisa in timpul dictaturii lui Franco.

• PREMIU SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI

Fabianni Belemuski – scriitor, jurnalist, director al revistei Niram Art. Absolvent al facultatii Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense Madrid, director al revistei „Niram Art”, autor al volumului de proza „El Capitan NoSeke”. A scris nenumarate articole despre arta si cultura in publicatii din Spania. A primit premiul pentru promovare culturala acordat de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, in 2009.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA CULTURALA DE SUCCES

Héctor Martínez Sanz – scriitor, filozof si directorul Revistei Madrid en Marco. Este autorul cartii Pentagon, un eseu despre personalitatile marcante ale culturii romane si universale (Eliade, Brancusi, Cioran, Tzara si Ionesco) si al romanului Mihai si Veronica, roman centrat pe figura poetului Mihai Eminescu. Este autorul a numeroase articole, critici literare si de arta, eseuri despre artisti si scriitori romani in presa din Spania si internationala. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid, iar in iunie a primit trofeul pentru critica oferit de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI TANARA SPERANTA A POEZIEI ROMANESTI

Maria Teodora Miclea. O adolescenta de 15 ani, considerata una dintre cele mai tinere poete bilingve din lume. Activitatea sa poetica a inceput la varsta de 12 ani, cand si-a vazut pentru prima oara publicate versurile in revista Origini, ocazie cu care a castigat premiul „Tinere Talente” oferit de Ambasada Romaniei din Spania. La 13 ani si-a lansat prima carte, iar in prezent editura spaniola „Antigona” pregateste lansarea celui de al doilea volum al tinerei poete romance, cu o prefata semnata de scriitorul si filozoful Héctor Martínez Sanz, carte insotita de ilustratii executate de artistul plastic spaniol Javier Mourillo.

JURNALISM – TELEVIZIUNE

• PREMIU DE EXCELENTA IN JURNALISM

Kasandra Kalmann Nasaudean – important jurnalist roman din diaspora. Editor pentru Spania a publicatiei romano-americane „Gandacul de Colorado” din USA, Redactor al „Radio Diaspora” din USA, Redactor sef al publicatiei in limba romana „Roman in Lume” din Spania. A construit prin articolele si emisiunile sale radiofonice, o trainica punte de legatura intre romanii din Statele Unite, cu cei din Spania si din Romania. Militeaza pentru pastrarea nealterata a limbii romane, a traditiilor si obiceiurilor romanesti in diaspora. Colaboreaza in acest sens cu diverse organizatii si alte publicatii din lume si din tara.

• PREMIUL DE EXCELENTA (POST-MORTEM) PENTRU CEL MAI BUN PRODUCATOR ROMAN DE TELEVIZIUNE AL TUTUROR TIMPURILOR

Valeriu Lazarov – fost director general si consilier al televiziunii Telecinco din 1985 pana in 1994 si un celebru realizator al Televiziunii Spaniole in anii 1970.

• PREMIU DE EXCELENTA IN TELEVIZIUNEA SPANIOLA

Echipa emisiunii Babel-Antoni Font. Emisiunea Babel se difuzeaza la TVE (Televiziunea Spaniola) in fiecare duminica, incepand cu ora 12:00. Scopul emisiunii este prezentarea aspectelor din viata imigrantilor din Spania. Este emisiunea care se bucura de cel mai mare succes in Spania.

ADMINISTRATIE SI AFACERI

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA ROMANIEI IN SPANIA

Paulina Mircea – presedinta Camerei de Comert, Industrie si Turism Ramano-Spaniole din Madrid. A creat o importanta punte de colaborare comerciala intre Spania si Romania, favorizand dezvoltarea relatiilor bilaterale intre cele doua state, ce au culminat cu importante investitii spaniole in Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA RELATIEI DE AFACERI ROMANIA-SPANIA

Mirko Maschio – ambasador de pace pentru Romania.

• PREMIU DE EXECELENTA IN AFACERI

Ruxandra Ulici Focsa – proprietar al restaurantului „Acasa”, castigatoare a numeroase premii culinare. Restaurantul „Acasa” este un local cu specific romanesc, care a devenit un local de referinta in toata comunitatea Madridului. Restaurantul a gazduit personalitati celebre, printre care si pe presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ADMINISTRATIVA

Florin Gaiseanu Tutuleasa – presedinte al Camerei de Comert, Industrie si Turism Romano-Spaniole din Catalunya. A intreprins numeroase activitati pentru promovarea turismului romanesc in Spania si a facilitat dezvoltarea investitiilor spaniole in Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA AFACERILOR ROMANESTI IN SPANIA

Nelu Barsan – om de afaceri. Antreprenor de succes in Alcalá de Henares, Spania. A sprijinit formarea echipei de fotbal F.C. Alba-Alcalá de Henares precum si infiintarea unei biserici romanesti in localitatea spaniola.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS INTEGRARII

Miguel Fonda Stefanescu – presedintele FEDROM. Presedintele fondator al FEDROM, prima federatie ce cuprinde asociatii de romani din Spania. A contribuit prin proiecte esentiale la integrarea romanilor in societatea spaniola. O persoana care cucereste prin modestia sa, seriozitatea si dorinta de a sprijini dezinteresat comunitatea romaneasca din Spania.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU ACTIVITATEA ADMINISTRATIVA ADUSA IN SPRIJINUL ROMANILOR

Agustín Gonsáles Plasensia – director emigratie in cadrul Primariei Coslada. A fost implicat activ in integrarea sociala si culturala a comunitatii romanesti din Comunitatea Madridului. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid.

JUSTITIE

• PREMIU SPECIAL PENTRU PRIMUL AVOCAT ROMAN IN SPANIA

Gianina Ionela Palade – avocat. Primul avocat roman care a intrat in baroul avocatiilor din Madrid. A sprijinit constant membrii diasporei romanesti din Spania.

***

Gala Celebritatilor Romano – Spaniole s-a incheiat la stilatul restaurant madrilen „Acasa”, unde gazda, Ruxandra Ulici Focsa, a oferit invitatilor preparate romanesti iar cantecele populare interpretate de Mariana Birica si de alti cantareti romani talentati stabiliti in Spania au mangaiat inimile tuturor.

Eminescu for Windows

On December 9, 2010 By nelursIn OpinionsLeave a comment

Unele lucruri nu se schimba niciodata. De pilda, literatura buna. Si aceasta, in ciuda faptului ca secretul ei infailibil pare simplu: reteta unei „belle-lettre” este sa pui in forma desavarsita trairi majore, mereu actuale, universal valabile, cu care sa se identifice, pe cat posibil, multi dintre cititori.
Talentul innascut nu are nevoie de considerente de genul acesta, utilitariste. Cand esti facut pentru a scrie, nu te intereseaza moda vremilor sau gustul lectorilor. Scrii pentru ca preaplinul nu-ti da pace, scrii pentru ca nu poti altfel, scrii pentru ca altfel nu-ti gasesti linistea. Multi autori marturisesc ca le poarta cineva mana, nevazut, imprumutandu-le harul, pentru a se face auzit.
Geniul depaseste talentul, cu un pas. El merge mai departe si modeleaza o lume noua, schimband insesi radacinile noastre. Sensibilitatea sa nu se adapteaza la mase. Universul insusi pare sa-si potriveasca pasul dupa ritmul respiratiei sale creatoare.
Putini sunt insa creatorii de arta binecuvantati cu instinct pentru eternitate. Rasar sporadic, mult prea rar, strapungand regulile grabitei lumi caleidoscopice in care traim. Ne vine greu sa distingem intre esenta si flacon, intre captuseala si stofa, asaltati din toate partile de senzatii si informatii de „umplutura”. In acest context, e tangent la miracol momentul in care descoperim pe paginile altora ideile pe care credeam ca le nutrim doar noi. Nimic nu se compara cu satisfactia regasirii propriilor batai de inima intre copertele unei carti pastratoare de comori.
„Cazul” eminescian e parca facut pentru a ilustra acest adevar. Se spune, dealtfel, ca Eminescu ar fi cultivat o adevarata manie pentru perfectiune, cizeland si reformuland fiecare fragment, ducandu-l la limitele epuizarii. Indiferent de timp sau de spatiu, atingerea geniului continua sa emotioneze neintrerupt. Tineri sau varstnici, romani sau de alte natii, azi sau acum doua sute de ani, adeptii lui Eminescu cauta in randurile scrise de el, implinirea, raspunsul. Cercul de entuziasti, care se grupase in jurul poetului inca de pe vremea cand era redactor la „Timpul”, se perpetueaza ca un ecou, asemeni reverberatiilor pe suprafata unei ape line, atinse in treacat de-o aripa de fluture pasager.
E greu sa entuziasmezi un copil de scoala pentru lecturile „obligatorii” de prin manuale. Tin minte si eu cum, in anii de liceu, cand invatam pe de rost Luceafarul – nu fara placere, dar nici cu prea multa tragere de inima – nutream pasiuni tainice pentru rebelele versuri stanesciene. Ne intreceam, pe atunci, imitand inventivitatea vesela a lui Marin Sorescu, citeam „Arta a conversatiei” de Ileana Vulpescu sau versurile incendiare ale „in-Flacara-tului” Adrian Paunescu, ne identificam cu singuraticul Preda. Eminescu era atotprezent, dar instalat solid pe locul sau meritat, de „clasic”. Romantismul sau declarat nu cadra cu pornirile noastre de tineri teribilisti, in tenisi albi. Erau vremuri in care autoritatea centrala impunea, prin programele scolare, un ghiveci de scriitori, nu intotdeauna valorosi. Copilul care crestea in noi privea circumspect si cu bagare de seama devalmasia proletcultista si se rezuma sa adune impresii, pentru a-si forma mai tarziu o parere proprie. Abia dupa depasirea etapei „cool”, de la distanta unor ani, ochiul spalat de constrangerile din afara descopera deliciile binecuvantatei rime eminesciene.
Ne surprind pasajele in proza, transmise din mana in mana prin internet, care releva o cu totul alta natura a Luceafarului nostru, mai de zi cu zi, mai cotidian. Articolele sale critice la adresa societatii romanesti in plina schimbare, descrierea detaliata a lipsei de integritate a unor politicieni socheaza prin actualitate, de parca ar fi scrise chiar acum. Nu intamplator, personalitatea unica a Omului Mihai Eminescu depaseste cu mult limitele schematice de poet, pe care ni le servisera activistii zelosi, interpretand „Imparat si Proletar” ca pe un indemn tacit la aderare.
Destinul controversat al jurnalistului intre ciocan si nicovala, cu pareri proprii pe teme de salvare nationala, nu e o raritate nici in zilele noastre. Recenta disparitie dintre noi a poetului Adrian Paunescu, la fel, ne pune in incurcatura.
Mihai Eminescu nu a facut niciodata un secret din orientarea sa vadita de dreapta, dar insista asupra independentei sale religioase, ferindu-se de etichetari. Crestina, budista, agnostica sau ateista, natura interioara a artistului Mihai Eminescu ramane ambigua si deschisa spre toate orizonturile posibile. Pozitia sa incerta a fost interpretata de contemporani drept protest incomod. Nu-i de mirare ca adeptii complotului politic pun si astazi sub semnul intrebarii conditiile suspecte ale mortii sale, in urma tratamentului cu injectii de mercur, impus de doctorul Sutu. E limpede ca autorul atator articole polemice, poetul „Epigonilor” si al „Criticilor mei” nu ducea lipsa de adversari politici.
In calitate de amatoare de literatura fara pretentii de exegeza profesionista, fac primul pas in directia improspatarii amintirii, deschizand calculatorul. Poate din cauza ca ne aflam pe terenul tehnicii moderne, sau poate si pentru ca am acumulat experienta intre timp, Eminescu mi se pare mult mai aproape, mai modern. Suspansul creste pe masura ce rasfoiesc paginile virtuale intocmite in limbi straine. Constat cu stupoare ca exista un Eminescu pentru germani, dar un altul pentru englezi, spanioli sau francezi. Ca o delicatesa in foi etajate, pe ecranul din fata mea se „coace” o paine cu straturi suprapuse. Sa fie oare peste tot acelasi aluat, doar prelucrat in forme diferite? Ce tarziu acum, toana mea de moment se transforma intr-o cercetare pasionanta, plina de suspans.
Desi toti sunt unanimi, considerandu-l pe Mihai Eminescu, asa cum bine zicea Nicolae Iorga, parintele incontestabil al limbii romane moderne, sunt diferente de nuanta de la un site la altul. Englezii il interpreteaza pe Iorga in felul lor inedit, traducand, citez, „godfather”. Amuzant si „very british”, caci postura de „nas” nu se potriveste cu tineretea poetului disparut prematur.
Wikipedia germana pune accent pe formarea sa prin scoli de limba germana, inclusiv la Viena si la Berlin, dar nu uita sa mentioneze ca Eminescu nu a pus pret pe finalizarea studiilor facilitate de generosul sau mentor spiritual Titu Maiorescu, abandonandu-le in stil atat de „ne-nemtesc”.
Spaniolii si francezii prefera sa dezvolte latura sa patriotica, de istoric si publicist, si cea a angajamentului sau in plan politic, pentru unitatea nationala. Aflu lucruri pe care poate le-am invatat pe vremuri, dar care, probabil, nu mi s-au parut demne de memorat. Anume, ca poetul a asistat la cursurile Universitatii din Viena, cunoscand acolo alti tineri din provinciile vorbitorilor de limba romana, inflacarandu-se alaturi de ei pentru idealurile natiunii dezmembrate. Dar ca n-a legat prietenii serioase cu nimeni din randul celorlalte nationalitati. Si mai citesc ca primele scoli frecventate au fost cu predare in limba germana si ca studentul Eminescu se ocupa ocazional cu traduceri.
Fara intentia de a-i stirbi aura, simpla asemanare dintre tineretea sa si preocuparile tinerilor de azi, bursieri tot la Viena sau la Berlin, ni-l aduce mai aproape. Exista si acum tineri romani care asista „extraordinar” pe la cursuri din strainatate, pentru ca nu li se echivaleaza anii de studii acumulati in tara (deci, nu sunt studenti cu inmatriculare „ordinara”). Multi se ocupa in paralel cu traduceri.
Am fost si eu la Viena. Cine ar fi crezut ca, prin prisma Vienei lui Eminescu, voi regasi pe cai asa de ocolite amintirea lecturii cartii lui Adrian Paunescu „De la Barca la Viena”! Pe vremea cand o citeam si talmaceam infrigurata sensul ascuns al frazelor cenzurate, insasi ideea ca as putea vizita candva eu insami capitala Austriei parea o himera.
Undeva, la Viena, trebuie sa se fi produs si teribila fractura din destinul geniului, deja manifest. Nu stiu daca e importanta cauza, dar e cert ca de pe acum incepe sa se modeleze personalitatea celui care va fi „fericit, ca artist, nefericit, ca om”. Sunt voci care pun criza pe seama intalnirii cu Veronica Micle, altele o atribuie mai degraba predispozitiei sale genetice pentru depresie, caracteristica familiei Eminovici. Cert este ca, incepand cu Viena, Eminescu devine melancolic si romantic, dar si schopenhauerian cu trup si suflet, inclinat spre critica. Ideile lui Arthur Schopenhauer, adesea xenofobe, misogine, antisemite si extremiste ii apar ca solutii potrivite pentru a scutura ordinea nefireasca a lumii si pentru a provoca schimbarea. Din acest moment, decizia de a nu acumula de-a lungul vietii nimic conform cu regulile – „nici diplome, nici pozitii, nici casatorie sau avere” – devine crez definitiv. Romanticul Eminescu se contureaza incepand de acum, clar diferit de colegii de generatie. Cu scopul declarat de a face cunostinta cu autorul poemului „Venera si Madona”, Iacob Negruzzi calatoreste la Viena. Va marturisi mai tarziu ca, in cafeneaua vieneza, Eminescu era vizibil de la distanta, cu profil romantic, parul lung si privirea pierduta in melancolie.
Gasesc cu groaza pe un site german de referinta poezia „Siehst Du den Stern“, scrisa de poetul elvetian Gottfried Keller si raman inmarmurita de frapanta asemanare cu preferata mea „La steaua”. Aflu ca versiunea eminesciana este o prelucrare dupa originalul din limba germana. Ma doare putin, dar faptul nu stirbeste cu nimic frumusetea poeziei si nici meritul celui care ne-a facut-o accesibila, fara sa faca un secret din faptul ca a tradus. Oare cate alte detalii, de care nu am avut cunostinta pana acum, ne-au mai fost ascunse?
Fidel spiritului practic tipic german, autorul paginilor din internet nu uita sa mentioneze amanuntul picant precum ca singurul onorar primit vreodata de Eminescu pentru o opera literara a fost suma modesta din partea revistei „Familia”, in 1883 (tarziu!), la publicarea catorva poezii (printre altele „Adio”, „Si daca…”, „Pe langa plopii fara sot”).
„Unul din ilustrii necunoscuti ai literaturii europene”, asa il desemneaza pe Mihai Eminescu distinsul profesor doctor Ernst Ostercamp de la Universitatea Humbolt din Berlin. Cata dreptate are! Nu pentru ca Eminescu nu s-ar fi tradus; opera sa exista deja in peste 60 de limbi. Mai degraba pentru ca el vine din alta lume decat cea a autorilor moderni occidentali. Cum sa nu-l aprecieze reputatul critic german, daca pana si adresa Institutului de Literatura din Berlin, cel pe care il dirijeaza domnul Ostercamp, trezeste nostalgii romantice: „Unter den Linden”?! „Sub tei”, care va sa zica. Artera aceasta, un fel de „Calea Victoriei” pentru Berlin, a existat dintotdeauna – era si pe vremea sederii acolo a studentului Mihai Eminescu. Iar teii, esenta insasi a romantismului eminescian, sunt simbolul sau celebru. Parca aud vocea vibranta a lui Nichita Stanescu marturisind ca, de cand l-a descoperit pe Eminescu, nu mai poate trece pe langa un tei inflorit fara sa se patrunda de fiorul metafizic.
Eminescul „spaniol” ma intampina pe internet ca un hidalgo idealist, purtat de idei progresiste. Sunt pomenite zvonurile despre apartenenta sa la o societate secreta, care urmarea eliberarea Transilvaniei de sub jugul imperialist si unirea tuturor romanilor. Probabil, o trimitere la societatea „Orient”, din care faceau parte o suma de intelectuali entuziasti, dedicati promovarii pe atunci inca tinerei limbi romane. Numeroasele sale deplasari, ca si turneele cu echipele de teatru, in scopul culegerii de folclor si pentru cunoasterea dialectelor locale din zonele locuite la vremea aceea de romani par a veni in sprijinul acestei teze. In fond, unitatea limbii si cea geografica sau politica nu sunt altceva decat fatete ale aceluiasi patriotism. Se stie, de altfel, ca Eminescu a reactionat puternic la Razboiul Ruso-Turc de la 1877-1878, condamnand impartirea din final, odata cu recunoasterea independentei – ciopartirea atat de nedreapta pentru Basarabia.
Exprimat in termeni spanioli, angajamentul sau patriotic adopta pe alocuri rezonante miscatoare, aidoma omagiului unui erou national, pe urmele legendarului El Cid. Tot paginile spaniole remarca faptul ca publicatia „Timpul”, pe care Mihai Eminescu o alimenta aproape singur cu editoriale, scriind pana la epuizare, era de fapt organul oficial al Partidului Conservator.
Captivante, cateva din paginile in franceza despre Eminescu pun accent pe pasiunea sa pentru arta dramatica. Nimic surprinzator pentru patria lui Molière. Mai putin se mentioneaza piesele sale, cat amanuntele biografice legate de scena. Incepand cu renuntarea la scoala si plecarea in lume la 17 ani, alaturi de trupa lui Iorgu Caragiale, teatrul va fi mereu prezent in viata sa. Mai tarziu, proiectul de traducere din germana a „Tratatului despre Teatru” de Heinrich Theodor Röscher avea sa-i ocupe mult timp, pentru ca in final sa ramana neterminat. Pe scena lumii, Eminescu s-a vazut adesea ca un actor intr-o piesa de teatru complexa.
Tot francezii sunt cei care pun sub semnul intrebarii data reala a nasterii copilului Mihail Eminovici. Daca ar fi sa dam crezare inmatricularii la scoala (unde avea sa-l aiba ca dascal pe neuitatul Aron Pumnul), poetul s-ar fi nascut in decembrie 1849, si nu in ianuarie 1850. Corectura facuta pe baza marturiei uneia din surorile poetului este aparent lipsita de importanta, dar inexactitatea poate crea dificultati la ocazii jubiliare.
Un impatimit din spatiul vorbitorilor – sau mai bine zis al cronicarilor virtuali – de limba engleza, gaseste nimerit sa vorbeasca despre comportamentul si psihologia fascinanta a lui Eminescu. I. L. Caragiale il vedea intr-o continua oscilatie, intre introvertit (visator, neinteles, trist) si extrovertit (exuberant, dornic sa guste paharul pana la fund). In schimb, Titu Maiorescu, mentorul si omul politic caruia ii datoram recunoasterea lui Eminescu in intregime, cel care i-a stat la dispozitie pe tot parcursul vietii, sustinandu-l si ajutandu-l sa iasa din atatea impasuri, sublinia indeosebi latura comunicativa a geniului, capacitatea sa nestavilita de a transmite emotii si de a-i entuziasma pe cei din jur, electrizandu-i.
Acelasi autor panbritanic, indragostit, precum se vede, de dedesubturile sentimentale ale vietii zbuciumate de poet, ne pune in tema cu prietenia neconditionata care i-a legat pe Mihai Eminescu si pe Ion Creanga, ideal de fraternitate perpetuat realmente pana la moarte. Cert este ca, atat Creanga, cat si Eminescu au murit in acelasi an, ca dealtfel si legendara iubire neimplinita, Veronica Micle. In viziunea internautului englez, iubirea pentru Veronica Micle ramane un vesnic mister: Eminescu insusi a refuzat sa faca pasul final spre implinirea ei, in anii in care iubita – vaduva – ii devenise perfect accesibila, dedicandu-i-se cu atata devotament. Retin din acest site ca, fara Eminescu, nu am fi avut Ion Creanga si nu ma pot opri sa nu remarc ce saraca ar fi ramas copilaria mea fara „Amintiri”. Invatatorul Ion Creanga ar fi ramas un simplu dascal de tara daca nu l-ar fi intalnit pe Eminescu si nu s-ar fi lasat convins sa scrie si sa ia contact cu „Junimea”.
Nu ma surprinde prezenta unui bust Eminescian intr-un loc public, pe un soclu binemeritat din München sau Paris, dar recunosc ca nu ma asteptam sa-l aflu tocmai in Pakistan, la Islamabad, ca monument dublu, alaturi de prestigiosul poet-filozof autohton Allama Iqbal. Sunt venerati impreuna, ca doua laturi ale aceleiasi geniale sensibilitati, simbol al universalitatii idealurilor inalte, dincolo de granitele din spatiu si timp.
Ma dau la o parte de la calculator si incerc sa compun in minte un Eminescu pe cat posibil fidel tuturor versiunilor vehiculate pe seama sa. Fascineaza in continuare OMUL Mihail Eminovici, geniul care si-a ales ca „nom de plume” numele cu rezonanta mai neaosa romaneasca, de Eminescu, intr-o vreme cand „romaneste” era ceva exotic, nebulos. Daca as trage linie dedesubt, as scrie, poate, sub OM, ca motto, in rezumat, cuvantul „curaj”, pentru ca s-a incumetat nu doar sa creada in idealurile sale, ci s-a si pus in slujba lor. Fara garantia ca ele ar fi corecte, dar tot mai bine decat optiunea de neimplicare, atat de raspandita.
Sub POET, as pune mai intai „geniu”, iar apoi „trist”. E rau? E bine? Ce-ar zice „Luceafarul”, opera despre care se spune ca merge cu inspiratia pana inapoi, la Upanisade? Caut intr-o carte de filozofie din Orient si dau peste un pasaj care imi da de gandit: „Multi oameni confunda veselia cu fericirea. Nu satisfactia momentana e baza fericirii adevarate. Poftele sporadice se duc si vin, placerea provocata de stingerea lor e de scurta durata. Fericit esti cand ceea ce simti se suprapune perfect peste ceea ce traiesti si manifesti. Armonia dintre interiorul si exteriorul nostru este singura baza viabila de fericire trainica. Poti fi trist, daca asa te simti, pe moment. Neopunandu-te propriei tale naturi, lasandu-te in voia tristetii care te cuprinde, fara sa o maschezi, fara s-o ascunzi sau s-o refuzi, vei intelege ca e si ea trecatoare. Totul este sa ramai fidel naturii tale interioare. Tristetea e si ea doar o stare, nu schimba esenta substantei pe care o porti in samburele tau. Poti fi trist si fericit in acelasi timp. Nu e o contradictie”.
Sperand ca Eminescu a fost fericit, in ciuda tristetii care l-a insotit mereu pana la finalizarea destinului sau, ii multumesc in gand pentru imensa comoara de spirit pe care ne-o lasa si nu-mi ramane decat sa-i doresc odihna lina intru fericire trista.
noiembrie 2010
Gabriela Calutiu Sonnenberg
Benissa

Cu Mihail Eminescu si Mihai Voda Viteazul in Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

On November 10, 2010 By nelursIn Christian Perspective, DevotionalLeave a comment

Incercati si dvs. si nu veti mai fi singuri

In orice lucrare ne-ar fi trupul, sufletul sa ne fie intru caldura sufleteasca a inimii, intru rugaciune, intru starea de iubire si mila fata de semenii nostri. Mila fara iubire si iubire fara mila nu exista. In felul acesta izvorul bucuriilor va fi mereu in sufletul nostru. Dintru aceasta stare sufleteasca va scriem, deci, rugandu-va frumos sa cititi pana la capat si va promitem ca veti descoperi orizonturi spirituale de intalnire si conlucrare, dintre bunii si strabunii nostri si noi cei de azi. Ca toti suntem vii! Si nu veti mai fi singuri!
Prea multi romani cu multa carte si nu numai ei, nu reusesc sa iasa din letargie, din insingurare. Vina este in noi insine. Unde nu este disponibilitate pentru ceilalti, unde nu exista dorul ce ne leaga pe toti cei din lumea aceasta, intre noi, dar si cu cei din lumea mosilor si stramosilor, nu exista bucuria de a te darui fara nici o recompensa, fie ca ai unele posibilitati materiale-financiare, fie ca nu le ai.
Ne-am instraint de Mihail Eminescu, de Mihai Viteazul, de Sfantul Oprea Miclaus, de Horea din Albac (Vasile Ursu Nicola), de Avram Iancu, de Decebal, Burebista, Zaulmos (Zalmoxis), de Fat–Frumos, Ileana Cosanzeana, de comoara multimilenara a basmelor si doinelor noastre, ne-am instrainat de Tudor Vladimirescu si de multi, multi altii, in felul acesta ajungand instrainati unii de altii. Vina nu poate fi cautata sau invocata in alta parte. Ea este in noi insine.
Ne-am instrainat unii de altii, desi facem parte din aceeasi familie, a dacilor (Noi, Dacii, suntem Noi, Romanii!). Daca nu ne iubim familia la modul deplin, daca nu-i iubim la modul deplin pe romani, asa cum suntem, buni, rai, cu suflete sanatoase sau in dificultate, destramarea familiei continua. Destramare ca efect al vietuirii noastre vinovate, iresponsabile. Unde izvorul iubirii este oprit, nu exista familie, ci indivizi de rasul altor neamuri, pe fata sau intrascuns.
Noi, in vara aceasta am fost pelerini pe la sufletele oamenilor, cu precadere in triunghiul Cluj-Napoca, Turda, Albac. Din biserica in biserica. In comuniune duhovniceasca cu cei din viata aceasta si cu cei din inimile noastre, plecati la Domnul.
Va rugam frumos sa nu va grabiti sa va formulati opiniile acum, ci la sfarsit.

Slujba de pomenire pentru marii iubitori de neam,
cuprinsi in romanul Valea Hasdatii,
roman al Unirii de la 1 Decembrie 1918:
Mihail Eminescu, Mihai Viteazu, Menumorut voivod, Gelu voivod, Glad voivod, Bogdan voivod, Dragos voivod, Samul Micu Klein episcop,
Vasile Ursu Nicola (Horea din Albac), Avram Iancu, Ion si Vasile, din Ciurila, tribuni ai lui Avram Iancu, Andrei Muresanu, Ion Ratiu memorandistul, Vasile Lucaciu preot, Ion Mota, Iuliu Maniu
si pentru parintii nostri,Gavrila,Crucita, Tanase,Victoria,
Cu toti mosii si stramosii,
Cu tot neamul lor cel adormit!
Slujba de pomenire la solicitarea Societatii Culturale Bucuresti-Chisinau
si a Fundatiei Deceneu pentru Caritate si Cultura, prin Gheorghe Gavrila si
Maria Copil.
Slujbele de pomenire au avut loc la Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, la Manastrirea Schimbarea la Fata-Petridul de Sus, in Agris, la Manastrirea Mihai Voda, in Turda, Baisoara, Iara, Filea de Sus, Filea de Jos, Salicea, Prunis, sutu, Campeni, in Albac la Manastirea Sfantul Ilie si la Biserica parohiala, in Alba Iulia, la Arhiepiscopia Ortodoxa-in Catedrala Reintregirii.
in Biseica otodoxa din Iara, alaturi de preotii ortodocsi, a slujit si un parinte unit (greco-catolic).
Acesta activitate duhovniceasca, liturgica, se desfasoara in continuare, fara noi, fiind preluata si de alte localitati din Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. Se reveleaza in toata complexitatea ei duhovniceasca si culturala. Suntem in randuiala Bisericii Ortodoxe Romane, biserica ce vegheaza activ la unitatea de neam si la dainuirea acestuia, intru lumina mantuitoare a divinitatii. Unitate si solidaritate intre noi, cei de azi, dar si cu cei din viata nevazuta. Slujbele de pomenire pot sa fie si o ocazie de activare la zi, in memeoria noastra, a profilului spiritual al celor pomeniti, a faptelor acestora, prin cateva cuvinte despre cei pomeniti, sau, la alegere. Despre Mihail Eminescu? Se pot recita, sau citi unele poezii, sau fragmente din proza. Se pot da celor prezenti copii xerox din creatiile lui Eminescu. Slujba de pomenire poate fi urmata de un cerc de lectura, la casa parohiala, sau acasa la cineva, la cel care a solicitat si s-a ingrijit de cele necesarre pentru acest parastas, sau la unul din cei care s-au unit pentru acest parastas. Mihai Viteazul? Prezenta lui Mihai Viteazul, cu uriasa sa capacitate unificatoare, ca la Eminescu si nu numai, cu dinamica Unirii, pana in ceasul implinirii ei, in 1918, la Alba Iulia, nu trebuie sa lipseasca din memoria romanilor, mereu actualizata, fiind, in continuare, prezenta vie, dinamica, in procesul inevitabil al Reintregirii Romaniei. si Eminescu. Trebuie sa stim, sa intelegem ca marii iubitori de neam, mosii si stramosii nostri, sunt activi si pe planul actual al vietuirii noastre ca neam.
Ceea ce am dorit noi a insemnat o trezire la viata, o tresarire sufleteasca a celor in mijlocul carora ne-am aflat. Au inteles ca pelerinajul nostru sufletesc are un rost determinativ, ei insisi sa alcatuiasca liste pentru pomeniri, dupa cugetul si inima lor, la care sa adauge pe raposatii din familiile lor. E o cale a trairii in bucuria adunarii noastre din instrainarea unora fata de altii, in caldura familiei noastre, dar si a familiei largite, a tuturor romanilor. Sentimentul acesta sufletesc ne intareste, ne fortifica, ne scoate din tristete si din lipsa de orizont, Ne regasim sanatatea sufleteasca. O stare de constienizare, de responsabilitate, in sensul ca fiecare dintre noi sa pastram aceasta stare sufleteasca si sa participam la oficierea liturgica, la activitatile care urmeaza si sa stim mai mult despre cei pomeniti, sa le cumparam cartile, sa le avem in biblioteca noastra. in felul acesta vom beneficia de o crestere launtrica , vom avea o veghe pastratoare de neam. Sa fim selectivi cu buna stiinta la ce cumparam si introducem in casa. Daca nu avem cartile indentitatii noastre nationale, suntem ca o casa fara fundatie, ca un acoperis fara pereti.
Inchei, rugandu-va frumos sa fiti cu luare aminte. Unirea din 1918 a inceput in Basarabia si Bucovina si a fost finalizata la 1 Decembrie 1918, prin integrarea Ardealului in fiinta neamului, impreuna constituind statul national unitar roman. Stim cu totii cum comemoram la 27 Martie, in fiecare an, Unirea Basarabiei cu Patria-Mama, Romania. Eforturi de mobilizare, de inchirieri de sali, etc. si cu toate acestea lipseste ceva, fara de care actualizarea nu este vie, dinamica, cu rodirea de asteptat. Reintregirea Romaniei. I-am uitat pe cei 86 de deputati, din Sfatul tarii de la Chisinau, care, iubind mai mult familia romanilor decat propria viata, au votat Unirea cu Romania. Sa-i pomenim la parastase si pe acestia.
Noi, toti, dainuim in eternitate ca suflete (mintea si inima), ca trupuri spirituale. Prin pomenirea liturgica a mosilor si stramosilor nostri, prin rugaciunile noastre si prin celelalte activitati publice, prin biblioteca personala, ii aducem in sufletele noastre la nivelul constientizarii rolului lor in dainuirea neamului, in felul acesta viata noastra este mai eficienta in sensul implinirii idealurilor sfinte reintregitoare de tara si de pastrare a unitatii de neam. si viata noastra de zi cu zi este alta, mai sigura, mai imuni in fata greutatilor si incercarilor prin care trecem. Sa fim, prin viata de zi cu zi, in lumea nepieritoare, in lumea luminilor si a bucuriilor eterne. (Mai tare decat piatra si decat diamantul, sufletul este cea mai uriasa forta din Cosmos, pe care nici moartea nu este in stare s-o rapuna, IPS Bartolomeu Anania,
1 Decembrie 1918-Sarbatoarea sufletului romanesc)
Unirea Basarabiei cu Romania
Rezultatul votului: 86 pentru, 3 impotriva, 36 de abtineri, 13 deputati fiind absenti. Citirea rezultatului a fost insotita de aplauze furtunoase si strigate entuziaste „Traiasca Unirea cu Romania!”
27 Martie 1918. Chisinau.Votarea Unirii, in Sfatul tarii.
Au votat pentru Unire: Nicolae Alexandri, Elena Alistar, Ion Buzdugan, Ilarion Buiuc, Constantin Bivol, Ignatie Budisteanu, Teodor Birca, Nicolae Bosie-Codreanu, stefan Botnarciuc, Gheorghe Buruiana, Teodosie Birca, Vladimir Bogos, Vladimir Budescu, Alexandru Baltag, Ion Valuta, Nicolae Grosu, Vasile Gafencu, Simeon Galitchi, Vasile Ghentul, Andrei Gaina, Alexandru Groapa, Dimitrie Dragomir, Felix Dudchievicz, Dimitrie Dron, Boris Epure, Pantelimon Erhan, Vitalie Zubac, Ion Ignatiuc, Ion Inculet, Teofil Ioncu, Anton Crihan, Ion Creanga, Afanasie Chiriac, Dimitrie Caraus,
Ion Corduneanu, Grigorie Cazacliu, Anton Caraiman, Pavel Cocarla, Ion Costin, Vladimir Ciorescu, Grigorie Cazacliu, Vladimir Cazacliu, Vasile Lascu, Nicolae Mamaliga, Mihail Minciuna, Anatolie Moraru, Alexandru Moraru, Dimitrie Marta, Gheorghe Mare, Mihail Maculetchi, Dimitrie Marghitan, Teodor Neaga, Gheorghe Nastas, Constantin Osoian, Gherman Pintea, Vasile Mandrescu, Ion Pelivan, Efimie Palii, Ion Pascaluta, Petru Picior-Mare, Elefterie Siniclie, Nicolae Suruceanu, Timofte Silitari, Chiril Sberea, Nicolae Sacara, Andrei Scobioala, Chiril Spinei, Gheorghe Stavro, Teodor Suruceanu, Gheorghe Tudor, Ion Tudose, Grigore Turcuman, Teodor Uncu, Pantelimon Halipa, Teodor Herta, Leonida turcan, Vasile tantu, Nicolae Cernauteanu, Nicolae Ciornei, Vasile Cijevschi, Vasile Cerescu, Nicolae Cernof, Nicolae Soltuz, Constantin Stere, Zamfir Munteanu, Iacov Sucevan.
Declaratia de Unire
„In numele poporului Basarabiei, Sfatul tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. in puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama ei Romania.
Traiasca unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna!
Presedintele Sfatului tarii, Ion Inculet; Vice-presedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului tarii I. Buzdugan”
Unirea Bucovinei cu Romania, 14/27 octombrie 1918
Aveti in continuare o parte din numele celor vrednici de pomenire:
Sextil Puscariu, Dionisie Bejan, Doru Popovici, Vasile Bodnarescu,
Radu Sbierea, L[aurentie] Tomoioaga, Ion Nistor.
Marea adunare a romanilor din provincia Bucovina, din 14/27 octombrie 1918, voteaza, in unanimitate, pentru Unire.
Declaratia de Unire a Bucovinei cu Romania
“Congresul General al Bucovinei intrunit azi, joi in 15/28 noiembrie 1918 in sala sinodala din Cernauti, considera ca: de la fundarea Principatelor Romane, Bucovina, care cuprinde vechile tinuturi ale Sucevei si Cernautilor, a facut pururea parte din Moldova, care in jurul ei s-a inchegat ca stat; ca in cuprinsul hotarelor acestei tari se gaseste vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnitele domnesti de la Radauti, Putna si Sucevita, precum si multe alte urme si amintiri scumpe din trecutul Moldovei; ca fii acestei tari, umar la umar cu fratii lor din Moldova si sub conducerea acelorasi domnitori au aparat de-a lungul veacurilor fiinta neamului lor impotriva tuturor incalcarilor din afara si a cotropirei pagane; ca in 1774 prin viclesug Bucovina a fost smulsa din trupul Moldovei si cu de-a sila alipita coroanei habsburgilor; ca 144 de ani poporul bucovinean a indurat suferintele unei ocarmuiri straine, care ii nesocotea drepturile nationale si care prin strambatati si persecutii cauta sa-si instraineze firea si sa-l invrajbeasca cu celelalte neamuri cu cari el voieste sa traiasca ca frate; ca in scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niste mucenici pe toate campurile de bataie din Europa sub steag strain pentru mentinerea, slava si marirea asupritorilor lor si ca ei drept rasplata aveau sa indure micsorarea drepturilor mostenite, isgonirea limbei lor din viata publica, din scoala si chiar din biserica; ca in acelasi timp poporul bastinas a fost impiedicat sistematic de a se folosi de bogatiile si izvoarele de castig ale acestei tari, si despoiat in mare parte de vechea sa mostenire; dara ca cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nadejdea ca ceasul mantuirii, asteptat cu atata dor si suferinta va sosi, si ca mostenirea lor strabuna, taiata prin granite nelegiuite, se va reintregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui stefan, si ca au nutrit vecinic credinta ca marele vis al neamului se va infaptui prin unirea tuturor tarilor romane dintre Nistru si Tisa intr-un stat national unitar; constata ca ceasul acesta mare a sunat!
Astazi, cand dupa sfortari si jertfe uriase din partea Romaniei si a puternicilor si nobililor ei aliati s-a intronat in lume principiile de drept si umanitate pentru toate neamurile si cand in urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungara s-a zguduit din temeliile ei si s-a prabusit, si toate neamurile incatusate in cuprinsul ei si-au castigat dreptul de libera hotarare de sine, cel dintaiu gand al Bucovinei desrobite se indreapta catre regatul Romaniei, de care intotdeauna am legat nadejdea desrobirii noastre.
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
intrupand suprema putere a tarii si fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
in numele Suveranitatii nationale,
Hotaram:
Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu regatul Romaniei”.
Toti delegatii au votat pentru Unire: 74 de romani, 7 germani, 6 polonezi, 13 ruteni si 5 deputati de drept.
in incheiere va rog, iar, faceti slujbe de pomenire-parastase-pentru cei care va indemna inima si cugetul dvs. Nu-i lasati nepomeniti pe cei din locurile natale sau din cele in care va duceti traiul. Biserica va sta la dispozitie, oamenii din biserica va asteapta, aveti toate conditiile intrunite.
Pelerini cu slujbe de pomenire prin Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
Societatea Culturala Bucuresti-Chisinau
Fundatia Deceneu pentru Caritate si Cultura
Gheorghe Gavrila Copil, presedinte
Maria Copil, vicepresedinte

O parte din activitatile din ultimii ani,
(http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.17/SCBC%20SI%20FD.pdf
Din cei precedenti,
Societatea Culturala Bucuresti-Chisinau (Gheorghe Gavrila Copil, Romane, teatru, studii, articole, http://www.noidacii.ro )

LOGOS, EROS SI AGAPE

On February 25, 2010 By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

by Cezar IVANESCU

Inconfundabilul sunet eminescian, sound-ul muzicienilor, logosul numai verbum (nu si logoi discriminatori) ni se reveleaza în aceasta întîie editie a Poeziilor captat ca un auz absolut prin ascultarea inaudibilului „sunet interior“ („Sfînta lumina din inima“), pur si fluent cum trebuie sa fi sunat argintul primelor clopote tibetane în pacea postdiluviului, latenta manifestata cu o infinita pudoare, virginal, ezitare spiritual-voluptuala inaugurînd în limba româna acea transcendenta asumptiva a discursului care-si creeaza un remanent sens anagogic chiar la nivelul celui mai simplu enunt: „Si daca ramuri bat în geam/ Si se cutremur plopii,/ E ca in minte sa te am/ Si’ncet sa te apropii.”; imediat el flueaza, limba în incantatie magica, imediat sugereaza vuetul infernal al resorbtiei lumilor în disolutia finala (ca în Memento mori), vorbirea suprema, sabdabrahman: „În vuetul de venturi auzit-am a lui mers/ Si’n glas, purtat de cântec, simtii duiosu-i vers“.

Ceea ce unicizeaza acest sunet, vecinie invocata muzica eminesciana, ceea ce tine totul într-o mutuala îmbratisare amoroasa (odi et amo) e acea, pendulare între eros si agape care închipuie melodia eminesciana, („Melodia este aceea care face farmecul muzicii. Ea este cel mai greu de realizat. Rabdarea si studiul sînt suficiente pentru a aseza laolalta sunete placute, inventarea unei melodii frumoase este însa apanajul geniului.” – Haydn), melodie inimitabila în, fapt dar „imitata“, bineînteles, de epigonii (în sens peiorativ de data aceasta) neinitiati în elementara stiinta prozodica, salutara si numai ca propedeutica disuasiva, stiinta care nu îti da dreptul sa te numesti poet original daca nu-ti inventezi ritmurile proprii si, – în rare si fericite cazuri – melodia. Pentru aceasta Cosbuc (nedepasindu-l pe Eminescu nici în ordinea inventiei ritmice) suna uneori ca „o ciocanitoare mecanica“,— aidoma unui contemporan fonfaind un text grotesc pe muzica lui Blaga: „Domnita din tara bîrsana/ Lumina sunt. Lacrima, Rana.” – pentru, ca inventia ritmica fara suflul melodiei e „un cadavru trist si gol“, vezi instrumentalismul modern, galimatias ecumenic… Ambitusul melodiei, eminesciene, de la palpitul vag al efluviilor vegetale, la labialele de foc vaginale, e o tesatura, o, urzeala fina ca firele unei pînze de paianjen, din care nu mai stii sa deosebesti impulsul carnii catre spirit de al spiritului rupîndu-se cu regret, din habitaclul înmirezmat al carnii, caci totul e voalat în stravezime…

Curgerea (rhythmos) întrerupta rareori (dar în nici un caz de „dezacordul între accentul ritmic si cel tonic“, — amînam deocamdata o discutie fatal otioasa) în acest prim corpus eminescian, nu întîmpina obstacolul contrîngator (constrictor), diabolic (dia-bolos) al joasei si proastei filosofari, nici al vreunui canon religios, transa identificatoare topind conturele (ogoi-lor particularizati în enunturi dogmatice si aspirînd la comunicarea unei „stiinte integrale” despre om numai prin acel special ictus anamnezic, sigiliu al magiei actului sacrificial al constiintei patetice: „Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura/ încet repovestita de o straina gura,/ Ca si cand n’ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost./ Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost,/ De-mi tin la el urechea…”. Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca poezia a fost si ramîne o arta temporala (sublimata sau subminata de o retorica) iar hieroglifa care o transcrie e doar o semeiografie, ca si notatia muzicala, simpla lectura (ca si a unei partituri), irelevanta pentru cei fara organ, poate declansa în altii, (cu „Traumorgan“) muzica divina a sferelor „che mouve il sole e l’altre stelle”; de aceea, dincolo de „judecati“, de gnoza explicita a versurilor, am simtit dintotdeauna aceasta, carte ca pe „el libro soberano de la ciencia de las ciensas“, sruti, doctrina relevata, „ceea ce a fost auzit“ si i-a ramas ca o noblete indelibila auzului.

Se poate usor observa oum toate acele idola mentis ale veacului sau (inclusiv retetarul romantic, nu sînt însa si acea atitudine romantica profunda care nu poate fi mimata, despre care vorbea Mircea, Eliade) sînt, pentru Eminescu, doar „pamîntul“ despre care pomeneste Kularnava Tantra, „în timp ce unul cade pe pamînt, altul poate sa se ridice singur prin intermediul pamîntului” (sau, cu vorbele Nazarineanului, „nu omul e facut pentru sîmbata, ci sîmbata pentru om”): ca acest „pamînt“ i-a trebuit pentru a atinge „pamînturile pure”, ne-o arata cantitatea înspaimîntatoare a manuscriselor.

Cantitatea înspaimîntatoare a manuscriselor eminesciene (relicvarii si ele, ale pneumei) si unele capodopere, Luceafarul mai ales, pot sugera si o constiinta tragica a limitei, „o împietrire“ („vas încremenit“) a spiritului european în ignorantia divisiva, a paradigmei stiintei, pe de o parte, si a „puritanismului crestin“, pe de alta parte, („puritanismul crestin este putin mai vechi decît Evangheliile: el începe cu Epistolele Sfîntului Pavel. Si daca se observa ca Evangheliile, redactate la putin timp dupa aceea, nu mai pastreaza nici o urma din el, este la fel de sigur ca au fost citite de-a lungul secolelor în lumina polemicilor sfîntului Pavel îndreptate împotriva gnosticilor. Or, gnosticii sînt aceia care au încercat primii sa treaca de la Eros la Spirit prin mijloace extreme de preferinta, mergînd de la castrare pîna la luxura sacra sau, de la «communio spermatica» a unor secte vasilidiene la cultul general al unei Sophia aeterna. Etern Feminin înaltat cu mult deasupra Creatorului biblic, Iahve.

Atacati fara încetare în doctrinele lor de catre Parintii Bisericii primitive, persecutati cu strasnicie mai tîrziu de crestinismul institutionalizat, ei sînt adevaratii precursori ai traditiilor difuze în erezia cathara si în misticile Nordului (sau cel putin în vocabularul lor) din care iau nastere, pe caile deturnate, care se cunosc, lirismul si romanul modern, care nu vorbesc decît de un amor „profan“, fara sa mai stie nici de unda vine, nici încotro se îndreapta.“ — spune Denis de Rougemont în L’Amour et l’Occident) dar nu credem ca trebuie culpabilizat pentru aceasta tocmai Poetul nostru national, singurul „uomo universale“ pe care l-am avut; poezia si artele în general (amenintate cu „moartea“ de doua veacuri încoace, topos recurent al imbecilitatii) au constituit în fapt veritabilele heterodoxii europene originate de traditia culturala greco-latina, si Eminescu, în tentativa sa de a-si apropria fabulosul univers spiritual oriental („Spiritualitatile orientale“ cum zicea careva) nu facea altceva decît — amenintat de „o îngustare a constiintei cosmice“ — sa-si potoleasca setea metafizica de absolut, de „ontic“, intuind, ca si Goethe, ultimul mare scriitor german universal, dupa E. R. Curtius, ca o reînviere spirituala autentica nu e posibila decît printr-o „nunta mistica“ a occidentului cu orientul; de la „nuntile din Susa“ si pîna azi, cînd „într-adevar, a venit timpul în care va trebui scrisa o Suma a unei Philosophia Perennis, întemeiata impartial pe toate sursele ortodoxe, oricare ar fi ele“. (Amanda K. Coomaraswamy), orientul si-a exercitat fascinatia si influenta asupra constiintei europene obnubilate de orgoliu religios (iudeo-crestinismul nu tine cumva tot de „spiritualitatile orientale“?) si stiintific si bunul simt ne obliga sa denuntam fanatismul europeocentrist drept o puerilitate anacronica în genul Varlaam si Ioasaf, în care Buddha, ,,un cucon foarte frumos“, se converteste la crestinismul care avea sa rasara la cinci secole dupa moartea lui.

Constiinta tragica a limitei, despre care vorbeam, razbate în Luceafarul, peste „frumusetea ciudata, s-ar putea spune, liturgica, a versurilor sale“, peste hermetismul mallarméan infailibil, ca o damnare la o vecinica staza, la insularitate ontologica (noli me tangere): refuzul (sau neputinta) Mirumului de a patrunde în arcanele „fecioarei negre“ („la vierge noire“) ne apare mai degraba ca o „mare renuntare“ decît ca ataraxie, o sfintenie cucerita nu fara tulburare dramatica, o insolitare a scenariului mitic pe care bazinul parea sa-l privilegieze dar nici „potenta feminina nu patrunde în conceptia despre divinitate“, nici nunta „sub chipul sizigiilor divine“ nu are loc. Si cu toate acestea si admitind si intruziunea biograficului în întelegerea acestei capodopere („Scriind Luceafarul, Eminescu a schitat cea mai buna autobiografie pe care un poet ar putea s-o prezinte sie însusi si lumii întregi“, M. Eliade), sau, poate, tocmai pentru ca nu vom reusi niciodata sa uitam ca poemul este si o diagrama simbolica a felului în care „se alege un crucificat“, nu orgolioasa însingurare luciferica ne copleseste ci prezenta eficienta a sfinteniei care se-mparfumeaza ca un portocal înflorit, caci „mireasma florii calatoreste cu vîntul, dar mirosul sfinteniei calatoreste chiar si împotriva vîntului“: oricîta bolboroseala perversa biografica se va mai practica si de acum înainte („mea manus est cupida/ mea mens est stupida“) viata sa ramîne aceea a unui sfînt (cu mult mai sfînt decît unii papi încoronati sau patriarhi; ca sa nu mai vorbim de cei „mînati“ la crestinism de sodomia gustata-n tinerete), a unui sfînt care a scris poezii ca si San Juan de la Cruz cu care se înrudeste de altfel ca mare poet mistic: Tu nici nu stii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc o linisteste Ca, resarirea stelei în tacere.

***
Documente video

FESTIVALUL CULTURAL MIHAI EMINESCU DE LA SYDNEY EDITIA A II-A

On January 16, 2010 By nelursIn News, poetryLeave a comment

Va informam ca maine, sânbata, 16 ianuarie 2010, va avea loc un eveniment cultural adresat cu precadere copiilor, in cadrul celei de a doua editii a Festivalului Cultural Mihai Eminescu, de la Sydney. Va prezentam in continuare, un Comunicat de presa care speram sa fie edificator si incitant si ne cerem scuze pentru timpul scurt pe care vi-l lasam la dispozitie pentru „a digera” informatia; din motive care nu tin de noi abia in ultimele 24 de ore s-a luat hotararea de a introduce o sectiune dedicata exclusiv copiilor, cu incepere din acest an, in cadrul manifestarii mai sus mentionate.

Speram in prezenta dvs cat mai numeroasa, pentru a ne motiva si noua eforturile de a organiza, pe mai departe, evenimente culturale orientate catre publicul de varsta mica- ei au nevoie de hrana spirtuala si de cultura mai mult decat noi, cei veniti de acasa, unde cultura „se manca pe paine”.

Cu speranta ca va voi regasi printre spectatorii nostri de maine,

Loredana TUDOR-TOMESCU

COMUNICAT DE PRESA
15 ianuarie Sydney
Festivalul Cultural Mihai Eminescu, editia a II-a

Organizatori: Tudor Bucea, in colaborare cu Romanian Australian Cultural Society SOUTHERN CROSS Inc.

Biroul de presa al Societatii Culturale Romano-Australiene „SOUTHERN CROSS” Incorporated anunta:

In cadrul celei de a doua editii a Festivalului Cultural Mihai Eminescu, care se va desfasura in data de 16 ianuarie a.c., la Tap Gallery (278 Palmer Street în Darlinghurst, train station Museum), in Sydney intre orele 14:00 – 22 :00), a fost introdusa, incepand cu aceasta editie, si o sectiune dedicata copiilor, prin implicarea Romanian Australian Cultural Society „SOUTHERN CROSS” Inc.

Continutul acestei prime incercari de a atrage si mentine interesul copiilor pentru cultura romana, in general si pentru literatura in special, rezida in lectura in premiera a uneia din cele trei lucrari pentru copii ale Loredanei Tudor Tomescu, volume care chiar in momentul de fata se afla sub tipar. In cazul de fata se va face lectura volumului pentru copii „D-aia n-are ursul coada!”, prelucrare in versuri dupa basmul clasic al lui Ion Creanga – „Ursul pacalit de vulpe”.

Pentru un efect mai impactant si o mai buna fixare a informatiei in randul micilor spectatori, organizatorii au decis sa faca si proiectia in format electronic (proiector video) a cartii, care contine ilustratii semnate de Ofelia Constantinescu si Craita Serbanescu (Editura ZIP, Bucuresti)
*
Cartea face parte dintr-un proiect multimedia al Romanian-Australian Cultural Society „SOUTHERN CROSS” Inc., realizat cu sprijinul financiar al CRC of NSW (Community Relations Commissions of NSW), si se alatura altor doua volume de poezie – o prelucrare in versuri dupa alb basm clasic de-al lui Ion Creanga – Povestea lui Harap-Alb (cu titlul Harap-Alb si calul nazdravan), si un volum de versuri pentru copii- „Carticica lui Tudorel – poezii pentru copii”, toate trei volumele mai sus mentionate deschizand seria cartilor pentru copii, in limba romana, „Colectia BIBLIOTECA LUI TUDOREL”, sub semnatura aceleiasi autoare.

Intr-un viitor apropiat (pe parcursul acestui an), Romanian Australian Cultural Society SOUTHERN CROSS Inc. va monta un spectacol pentru copii, teatru de papusi, avand ca punct de plecare una din cele trei carti mentionate mai sus. Profitam de aceasta ocazie pentru a va informa ca la sediul Societatii Culturale Southern Cross Inc. se va efectua o sesiune de casting pentru a alege micutii actori care vor juca in piesa de teatru bazata pe una din cartile mentionate mai sus. Spectacolul va fi un mixaj intre teatru de papusi si teatru cu actori-copii. Lectura si proiectia cartii „D-aia n-are ursul coada!” va avea loc maine, sâmbata, 16 ianuarie 2010, de la ora 16:00

***
Prin colaborarea cu dl. Tudor Bucea, organizatorul principal al acestei manifestari culturale, speram si construirea unor punti de comunicare si colorare constructiva, pe termen lung, intre organizatiile noastre, lucru care nu poate fi decat in beneficiul intregii comunitati romane din Sydney-NSW si, de ce nu, cu extensie la intreaga comunitate romana din Down Under.

Biroul de Presa al Romanian-Australian Cultural Society „SOUTHERN CROSS” Inc.

***
Prezenta dvs la manifestarile organizate de noi ne va da increderea necesara, energia si motivatia de a merge mai departe, de a organiza noi si noi manifestari culturale. Daca ne gandim ca totul este o investitite in fondul emotional, spiritual, artistic si intelectual al copiilor nostri, probabil ca anuntul nostru si evenimentele noastre merita 2 ore din timpul dvs. Veti fi rasplatiti cu prisosinta, pe termen lung, este aproape o promisiune.

Cu simpatie si speranta ca va voi regasi printre spectatorii mei de maine,

Loredana TUDOR-TOMESCU

—————————————————————————————

Loredana TUDOR-TOMESCU
Creative Director / PO
Romanian-Australian Cultural Society „SOUTHERN CROSS” Inc.
M: 0431-181-118
RYDE, NSW
Sydney, Australia
freewebs.com/southerncrossarts

MESSAGE
Sent: Wed, January 13, 2010 5:00:23 AM
Subject: Festivalul Eminescu
A doua editie a Festivalului Cultural „Mihai Eminescu” va avea loc in Sydney pe data de 16 ianuarie 2010. Festivalul Cultural “Mihai Eminescu’ are loc la TAP Gallery, 278 Palmer Street în Darlinghurst. Acest spatiu de expozitie este locat doar la un minut de Oxford Street si la sapte minute de statia de tren Museum.

Festivitatile se vor desfasura între orele 14:30 si 22:00 începând cu un eveniment în limba româna si continuând cu un eveniment în limba engleza în timpul serii de la 19:30. Pe durata festivalului comunitatea româna din Australia are ocazia sa sarbatoreasca nasterea marelui poet, si sa atraga publicul Australian vorbitor de limba engleza, sa informeze si expuna acest public la traditia culturala si poetica a României.

Traditia Australiana are radacini comune cu poezia si traditia orala Australiana, iar publicul amator de arta din Sydney este un pasionat consumator si admirator al poeziei traditionale cât si contemporane. Astfel, prin acest festival, comunitatea Româna din Sydney are ocazia sa îsi expuna bogata traditie literara si sa îsi sublinieze pasiuni si trasaturi comune cu restul Australienilor.

În cadrul acestui festival veti avea ocazia sa ascultati poezii Eminesciene recitate de Luminita Banu, Loredana Tudor-Tomescu si Tudor Bucea. Poetii Australieni Benito di Fonzo, Jessica Cook si Robert Balas vor recita poezii proprii si poezii ale lui Mihai Eminescu traduse în limba engleza.

În cadrul galeriei de arta vor fi expuse lucrari realizate de catre artisti plastici români din Sydney.

Festivalului Cultural „Mihai Eminescu” este sustinut de catre Consulatul General Român din Sydney.

Pentru mai multe informatii si un program detaliat al festivalului visitati adresa http://www.eminescu.com.au pe Internet.