Maria Tănase – Revista ARMONIA

DIN NOU, DESPRE „CAZUL MARIA TĂNASE”…

Observăm că, după publicarea (pe ici, pe colo…) a articolului nostru “Câte ceva despre necesitatea moralităţii artistului în/prin Artă (epistolă)”, din 27 August 2015, în care afirmam, în cadrul unei comparaţii între modul cum şi-a slujit Patria, Neamul şi Sinea Spirituală o cântăreaţă portugheză, Amalia Rodrigues, şi modul cum a slujit aceste repere de valori naţional-spirituale – Maria Tănase: “…Din păcate, MARIA TĂNASE, cu o voce extraordinară (şi ea!), nu s-a înălţat la VALOAREA MORALĂ, cerută, imperios, unui Artist!”, se află oameni de foarte mare bună-credinţă, dar care nu sunt şi informaţi, până la un nivel cel puţin egal cu această bună-credinţă, care mă mustră, pentru acest “afront” adus Mariei Tănase şi…României! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DIN NOU, DESPRE „CAZUL MARIA TĂNASE”…” →

CÂTE CEVA DESPRE NECESITATEA MORALITĂŢII ARTISTULUI ÎN/PRIN ARTĂ (epistolă)

Stimate şi preaiubite Frate întru Românie şi domnule I. M. “G.” –

…Da, aveţi perfectă dreptate! Nenorociţii şi nemernicii lumii au acuzat-o pe Zâna Cea Bună a Cântecului, AMALIA RODRIGUES, că ar fi fost fascistă (“Datorită aprecierii pe care i-a arătat-o Salazar – după răsturnarea regimului său, Amalia a fost acuzată de colaborare cu acesta şi de fascism. Acest lucru a dus la o eclipsare temporară a carierei interpretei“) – …aşa cum fac, de o vreme, cu toţi cei care nu permit veneticilor să le sugrume Patria şi Neamul! Continue reading “Adrian Botez: DESPRE NECESITATEA MORALITĂŢII ARTISTULUI ÎN/PRIN ARTĂ” →