Rasa stăpânitoare a stângii (de Jonathan Freedland)

În toată Scandinavia, oamenii își îndreaptă privirile spre pata care se răspândește acum pe imaginea lor de sine, albă ca zăpada, descoperind că guvernele lor au pus în practică, decenii întregi, un plan înfricoșător de purificare a rasei nordice: cultivarea celor puternici și eradicarea celor slabi. În fiecare zi, victimele sterilizării forțate, acum mulți trecuți de vârsta mijlocie, au făcut un pas înainte pentru a spune cum li s-a ordonat să „meargă la cuțit”, pentru a împiedica ca descendenții lor să fie considerați defecți rasial, ca ei înșiși. Continue reading “Rasa stăpânitoare a stângii (de Jonathan Freedland)”

KARDENIRIS ISIDOROS: Ora glorioasă a Brexit-ului

În urmă cu trei ani, cu referendumul din 23 iunie 2016, britanicii au decis cu un procent de aproape 52% și cu  participarea 71,8% la ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Acest rezultat măreț a fost, fără îndoială, prima înfrângere majoră și dureroasă pentru Uniunea Europeană, a băncilor și multinaționale, care este sub control german.

Cu toate acestea, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, care era programată să aibă loc pe 29 martie 2019, dat fiind că exact doi ani înainte fusese activat articolul 50 din Tratatul de la Lisabona, ceea ce permite statelor membre să părăsească uniunea, în cele din urmă, nu s-a întâmplat din cauza eșecului de a ajunge la un acord cu birocratic stabiliment de la Bruxelles. Și nu s-a ajuns la niciun acord din cauza intransigenței arogante a conclavului de la Bruxelles, care încearcă cu multă aroganță să umilească Marea Britanie și să o folosească astfel ca sperietoare pentru alte țări care doresc să scape de închisoarea germană a Uniunii Europene. Continue reading “KARDENIRIS ISIDOROS: Ora glorioasă a Brexit-ului”

Anchetă Times: Experimente în masă pe copii într-o clinică pentru transgenderi din Marea Britanie

Scandalul a dus la un val de demisii ale medicilor care acuză „tratamente și diagnostice greșite”

de Ștefania Brândușă

Gender Identity Development Service (Serviciul de dezvoltare a identității de gen) a ajuns în epicentrul unui uriaș scandal, după cThe  Times a dezvăluit metodele și tratamentul aplicate copiilor vulnerabili, ajunși la clinica in care sunt tratați copiii transgenderi.Publicația britanică a reușit să stea de vorbă cu cinci medici care au decis să demisioneze pentru a nu mai fi părtași la aceste adevărate experimente în masă pe copii. Continue reading “Anchetă Times: Experimente în masă pe copii într-o clinică pentru transgenderi din Marea Britanie”

Scoția scapă, deocamdată, de un MEGA-BARNEVERNET!

familia-pentru-vesnicie-impreunaCurtea Supremă a Marii Britanii a decis împotriva legii „persoanei desemnate” („Named Person”). Prin „înalta grijă” a guvernului Socialist, un funcționar al Statului urma să fie alocat fiecărei familii scoțiene, pentru a verifica dacă copiii respectivei case sunt bine îngrijiți și educați. Motivația oficială era ca „Scoția să devină cel mai bun loc din lume pentru creșterea copiilor”! După standardele Guvernului, evident. Continue reading “Scoția scapă, deocamdată, de un MEGA-BARNEVERNET!”

Michael Gove, fost Ministru al Educatiei al Marii Britanii: “Mândru că sunt creștin”

michael-govePuțini sunt politicienii creștini care își afirmă identitatea creștină în spațiul public.

Și mai puțini sunt cei care își declară, în public, mândria că sunt creștini. De astfel de politicieni are nevoie România, Europa, și întreaga lume. Unul dintre ei e britanicul Michael Gove, fost Ministru al Educatiei al Marii Britanii.  Continue reading “Michael Gove, fost Ministru al Educatiei al Marii Britanii: “Mândru că sunt creștin””

Minunea care a salvat-o de cancer

femeie-copilViaţa unei femei din Marea Britanie a fost salvată de o sarcină de a cărei existenţă nu ştia –  transmite Daily Mail.

În 2010, Nicola Weller a mers la spital pentru a-i fi extirpată o tumoră de natură canceroasă de pe colul uterin, descoperită în urmă cu 12 săptămâni.

Medicii au aflat cu surpindere că femeia era însărcinată, iar tumora se dezintegrase. Faptul că era însărcinată a suprins-o pe Nicola, care folosea la acea vreme un sterilet. Continue reading “Minunea care a salvat-o de cancer”

O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi

Izzy DixÎnainte de gestul radical, tânăra şi-a explicat decizia într-un poem. 

Cazul a impresionat Marea Britanie, numeroşi elevi venind la înmormântarea fetei.

by Mediafax.ro

Izzy Dix (14 ani) şi-a dorit cu orice preţ să fie acceptată de colegii ei. Din păcate, acest lucru nu a reuşit să îl obţină decât după moartea ei, relatează dailymail.co.uk.

Fata de 14 ani s-a născut în Marea Britanie, dar în anul 2003 s-a mutat împreună cu mama ei în Australia. Acolo a fost o elevă populară. Problemele ei cu colegii au apărut acum doi ani când Izzy s-a întors în Marea Britanie alături de mama sa Gabbi şi a început să meargă la şcoală în ţara în care se născuse. Continue reading “O elevă britanică s-a sinucis după ce colegii de clasă au batjocorit-o luni întregi”

Cum L-a pierdul Occidentul pe Dumnezeu!

How the West Really Lost GodExistă o corelație între declinul familiei și ascensiunea necredinței în Dumnezeu?

Mary Elberstadt, autorul cărtii recent publicate How the West Really Lost God (“Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu”) dovedește că există.

Cu luni în urmă ea a dat un interviu privind subiectul cărtii ei. Reproducem astăzi interviul în traducere românească. Interviul a fost abreviat si tradus pentru dtra de Leonard Farauanu, AFR Cluj. Ii multumim. Versiunea completa in engleza a interviului poate fi citita aici: http://thegospelcoalition.org/blogs/justintaylor/2013/07/10/how-the-west-really-lost-god-an-interview-with-mary-eberstadt/

CUM L-A PIERDUT OCCIDENTUL PE DUMNEZEU: un interviu cu Mary Eberstadt

În ultima ei carte, Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu: o nouă teorie a secularizării, Mary Eberstadt încearcă să răspundă la întrebarea „Cum şi de ce a ajuns Creştinătatea cu adevărat la declin în părţi importante ale Occidentului?” Răspunsul ei contrează înţelepciunea convenţională, însă Jonathan V. Last argumentează că „nu poţi înţelege adevăratele probleme filosofice ale Occidentului fără să citeşti această carte”

Citiți continuarea AICI

Iadul britanic și valorile europene

by Alianța Familiilor din România
Normalitate
.
IADUL BRITANIC ȘI “VALORILE” EUROPENE
.

Zilele astea Marea Britanie încă  uimește, dar în sens negativ. De-a lungul secolelor a facut o contributie majoră la extinderea civilizatiei în întreaga lume. Peste tot pe unde britanicii au ajuns au construit, nu dărâmat, spre deosebire de turci ori ruși care în loc să clădească au dărâmat.

Britanicii au clădit societăți civile, infrastructuri administrative, au desțelenit ogoare, au deschis mine, au construit poduri, drumuri, căi ferate, aeropoarte. Au extins in lume civilizatia si valorile creștine. Faimoasa King James Bible a britanicilor a civilizat omenirea iar impactul ei este încă vibrant de la un colț la altul al planetei. De la Hong Kong la Yukon, Cape Town la Alice Spring in outback-ul australian, si de la Maputo, Mozambic pina in junglele Guyanei Britanice, Evanghelia încă se propovaduieste din King James Bible. Misionarii britanici, printre ei faimosul David Livingstone, au dus valorile si civilizatia creștină in Africa sub-sahariana, din Zanzibar la Cape Town si de aclolo până in Nigeria. Impactul lor e bine simțit in Africa la sud de Sahara unde astazi majoritatea populatiei este crestina. Continue reading “Iadul britanic și valorile europene”

Minutul din viața ta!

CeasÎntr-un singur minut se pot întâmpla multe lucruri care să ne afecteze viața curentă de zi cu zi:

La 19 Aprilie 1906 oraşul San Francisco a fost zguduit din temelii de un cutremur de pământ  pentru mai puţin de un minut, însă în acest timp peste 1000 de oameni au murit. Un minut poate fi un timp aşa de mult.

Un ochi clipeşte de aproximativ 18 ori într-un minut.

Un cristal de quarţ dintr-un ceas electronic bate de 1.800.000 de ori  în timp de un minut.

Fiecare minut pentru Paul Mc Cartney înseamnă un câştig de 60 de lire. Continue reading »

DECLINUL PATERNAL SI CRIZA IDENTITATII MASCULINE

 

   De câteva  saptamâni Marea Britanie e zguduita de revolta generatiei tinere


Multi dintre cei implicati sunt adolescenti, multi educati in scolile si universitatile de prestigiu britanice. Unii sunt elevi sau studenti de nota 10. Altii personalitati de renume, printre ele o balerina faimoasa (de 17 ani), o ambasadoare olimpica (de 18 ani), un muzician de 19 ani care a furat o vioara, si o activista sociala de 24 de ani. Iar altii sunt doar copii, printre ei o fetita de doar 11 ani care a spart ferestrele unor magazine. Peste 3..000 de tineri au fost arestati. Au incendiat cladiri, au spart si furat din magazine, au distrus proprietati, s-au luat la harta cu fortele de ordine, s-au comportat intr-un mod cu totul necivilizat. Intreaga lume a privit cu nedumerire aceste imagini intrebindu-se cum de astfel de lucruri se pot petrece intr-o tara atit de “civilizata” ca Marea Britanie. http://news.yahoo.com/london-police-charge-1-000th-person-riots-probe-112907909.html

Ce a cauzat aceasta revolta? Comentarii pe tema aceasta s-au scris cu sutele sau poate chiar mai mult si inca se scriu. Multe dintre ele insa o explica ca fiind rezultatul declinului moral prin care Marea Britanie trece de citeva generatii incoace. Revolta, spun aceste comentarii, reflecta criza morala in care se afla Marea Britanie la ora actuala. 

Din anii 60 incoace, generatii de britanici au fost crescuti si educati intr-un mediu moral tot mai vicios si fiecare generatie a mutat hotarul imoralitatii cu inca un pas inspre si mai multa imoralitate. Generatia tinara contemporana nu e exceptie, fiind produsul cumulativ al imoralitatii care s-a acumulat in Marea Britanie de la o generatie la alta. Tinerilor britanici li s-a oferit si continua sa li se ofere o gama larga de produse imorale din care pot alege in voie, fara a li se explica consecintele. Fiecare viciu e denominat ca un“drept al omului,” iar lista viciilor pare fara sfarsit: pornografie, avort, drepturi sexuale, imoralitate sexuala, alcoolism, consum de droguri, lenevie, ateism, indiferenta sau chiar ura fata de traditie ori valorile crestine, indoctrinarea in secularism. Consecintele acestor nonvalori se vad astazi si sunt de netagaduit. 

Chiar si premierul britanic, David Cameron, a afirmat ca revolta este consecinta unui “colaps moral”, al culturii relativiste si nihiliste promovata in Marea Britanie de generatii. A criticat si timiditatea cu care societatea britanica trateaza colapsul familiei, al absentei parintilor din casa, si refuzul de a critica vedetele si personalitatile antimodel. Britanicii, a afirmat el, au fost prea multa vreme indiferenti sa-si invete copiii diferenta dintre bine si rau, sa-si fortifice familiile, si au lasat statul sa se transforme in pedagogul principal al copiilor lor. http://news.yahoo.com/cameron-riot-hit-uk-must-reverse-moral-collapse-231015878.html

Dar tatii? Printre multele comentarii despre revolta adolescentilor britanici am depistat unul care o explica ca fiind rezultatul absentei tatilor din familie. De mult timp casatoria si familia au fost in declin in Marea Britanie, iar in ultimii 20 de ani cultura politica britanica, in loc sa le sprijineasca, le-a subrezit prin masuri ostile si promovarea stilurilor de viata paralele cum ar fi uniunile civile, concubinajul, promovarea notiunii ca familia nu este atit de necesara societatii cum se credea in trecut, ori a homosexualitatii si a drepturlor homosexualilor, drepturi care se bat cap in cap cu valorile traditionale care au asigurat stabilitatea sociala vreme de mii de ani. Ocazional judecatorii si sociologii britanici au atras atentia asupra impactului pe care destramarea familiei il are asupra societatii britanice fara insa ca liderii britanici sa ia aminte sau atitudine. Dimpotriva, socialistii si secularistii britanici au promovat si inca promoveaza notiunea ca statul poate sa inlocuiasca mama si tatal ca parinti in familie. http://www.crossrhythms.co.uk/articles/life/Rioters_Are_NOT_Scum_They_Are_The_Fatherless/44210/p1/?utm_medium=twitter&utm_source=twitterfeed

In 2010 sociologul britanic Mark Stibbe a publicat I Am Your Father (“Eu sunt tatal tau”), in care a descris efectele dezastruoase ale politicii britanice antifamilie din ultimii 20 de ani. Declinul familiei in Marea Britanie e cel mai pronuntat din intreaga Europa, afirma el, dupa cum indica statisticile comparative. 75% din familiile britanice care primesc asistenta sociala de la guvern sunt familii din care lipsete un parinte, de obicei tatal. In doar 15% din aceste familii este prezent sotul si sotia. 15% din toti copiii nascuti in Marea Britanie se nasc in familii unde tatal e absent, iar pe 7% din certificatele de nastere emise in Marea Britanie nu se inscrie numele tatalui pentru ca e necunoscut. Consecintele acestei destramari a familiei sunt din cele mai rele: 75% dintre copiii crescuti fara tata au o predispozitie mai mare ca ceilalti copii sa falimenteze in scoala, 70% sa fie consumatori de droguri, 50% sa devina dependenti de alcool, 40% sa traiasca in datorii, 35% sa fie someri. 70% din adolescentii recidivisti sunt tineri crescuti fara tata. In 2008 11.000 de copii britanici au fost tratati pentru dependenta de droguri si alcool. Actualmente, Marea Britanie are incidenta cea mai ridicata din Europa Occidentala la categoria sarcinii adolescentelor. 

Deci intrebam: unde sunt tatii responsabili? Au disparut? Aceasi intrebare o putem pune si despre tatii din Romania. Unde sunt tatii romani? O intrebare si mai actuala insa este, ce se intimpla cu genul masculin in general? Ne pierdem identitatea? Devenim tot mai iresponsabili? Suntem afectati si noi de trendurile care se reliefeaza tot mai pregnant in alte tari unde barbatii nu mai sunt luati in serios ci sunt priviti ca o specie inferioara, molateci, iresponsabili, imaturi? Intrebarile acestea sunt cit se poate de relevante si importante si pentru societatea romana. Asa dupa cum veti vedea in materialul care-l publicam astazi, avem de invatat din experienta altora. Am selectat articolul aparut pe 19 iunie in publicatia americana Wired for Success cu titlul The Decline of Fatherhood and the Male Identity Crisis (“Declinul paternal si criza identitatii maculine”) scris de psihologul american Ray Williams. Textul a fost tradus si adaptat pentru noi de Marieta si Daniel Tut, membri AFR Timisoara. Le multumim. Textul integral in engleza a articolului este aici: http://raywilliams..ca/blogs/the-decline-of-fatherhood-and-the-male-identity-crisis/ 

DECLINUL PATERNAL SI CRIZA IDENTITATII MASCULINE 

America devine rapid o societate fara tati, sau mai bine zis o societate al tatilor absenti. Importanta si influenta tatilor in famile se afla intr-un declin major inca de la inceputul Revolutiei Industriale iar acum au ajuns la un nivel critic. Alexander Mitschlerlich sustine, in Society Without a Father (“Societatea fara un tata”), ca astazi se poate vorbi despre o ” pierdere progresiva a autoritatii paternale si o diminuare a autoritatii tatalui in familie si in afara acesteia.” Iar daca tendintele prezente continua, adauga David Popenoe, profesor de sociologie la Universitatea Rutgers din Statele Unite: “procentajul copiilor americani separati de tatal lor biologic va ajunge la 50% in urmatorul deceniu”.. Popenoe sustine ca “eroziunea paternala masiva contribuie substantial la problemele majore ale societatii din zilele noastre … Copiii fara tata au un factor de risc mai mare de doua si chiar de trei ori comparat cu cei care au un tata, privind o gama larga de rezultate negative, asta incluzand abandonarea scolara liceeala, nasteri in timpul adolescentei sau delicventa juvenila.” 

Date Statistice 

Iar dupa David Blakenhorn, autorul cartii Fatherless America (“America fara tati”) si presedintele Initiativei Nationale Paternale din cadrul Institutului American de Valori (American Values Institute), datele statistice privind copiii crescuti fara tata sunt infioratoare:  

           *          aproximativ 30% din copiii americani sunt nascuti in familii cu un singur parinte iar in comunitatea de culoare acest procent se ridica la 68%. 

          *          conform statisticilor, copiii fara tata au un risc mult mai mare de a abuza droguri sau alchool, de a dobindi boli mintale, tedinte de suicid, performanta scolara deficitara, sarcini in timpul adolescentei si criminalitate. Statisticile acestea parvin de la Departamentul  Sanatatii si Serviciilor Sociale a Statelor Unite, si de la Centrul de Statistici de Sanatate. 

            *          peste jumatate din copiii care locuiesc doar cu mama traiesc in saracie, o rata de 5-6 ori mai mica decat a copiilor care traiesc cu ambii parinti. 

        *          abuzul copiilor este mai prevalent in familiile cu un singur parinte decat in familiile intacte cu ambii soti. 

            *          63% din suicidurile tinerilor provin de la cei fara de tata, in conformitate cu Biroul de Recensamant al Statelor Unite. 

           *          72% din adolescentii criminali au crescut fara tata, precum si 60% din tinerii care fac viol, precizeaza un studiu a lui D. Cornell publicat in Behavioral Sciences and the Law (“Stiintele Comportamentale si Dreptul”) 

          *          63% din peste 1500 de directori de intreprinderi si directori de personal care au fost anchetati sustin ca nu este justificat pentru ca un tata sa paraseasca familia dupa nasterea unui copil 

        *          71% din abandonurile scolare in timpul liceului provin din camine in care tatal lipseste, avertizeaza un raport al Asociatiei Nationale a Directorilor de Licee Americane

           *          80% din tinerii care fac violuri sadice provin din case in care tatal lipseste, sustine un raport publicat in publicatia Criminal Justice & Behavior (Justitia Criminala si Comportamentul) 

        *          in familiile din America in care doar mama este prezenta rata saraciei este de 66% 

            *          90% din copiii care fug de acasa provin din familii in care tatal nu este prezent          

        *          copiii proveniti din familii intregi, cu venit bugetar redus, intrec semnificativ din punct de vedere academic pe cei proveniti din familii instarite dar cu un singur parinte. Nivelul reusitelor academice este de doua ori mai mare la cei care provin din familiile integre sustine un studiu realizat de Fundatia Charles F.Kettering. 

            *          85% din toti copiii care manifesta tulburari de comportament provin din familii despartite afirma si Centrul de Control al Bolilor din America. Dintre toate crimele si violentele intime asupra femeilor aproximativ 65% sunt comise de fosti iubiti sau prieteni in comparatie cu doar 9% de soti. Fetele care locuiesc cu tati vitregi sau prieteni ai mamei sunt mult mai mult predispuse la abuz sexual decat cele care locuiesc cu tatii lor naturali. 

         *          fetele crescute de mame singure sunt cu 53% mai predispuse sa se casatoreasca in adolescenta, 111% sa aiba copii in adolescenta, 162% sa aiba copii ilegitimi si 92% sa divorteze in propriile casatorii. 

         *          un sondaj de amploare efectuat la sfarsitul anilor 80 a descoperit ca 20% din tatii divortati nu si-au vazut copiii in ultimul an iar 50% ii vad doar de cateva ori pe an. Rata criminalitatii juvenile, comisa in mare majoritate de adolescenti, a crescut de sase ori fata de 1992. 

          *          intr-un studiu longitudinal efectuat pe un numar de 1197 elevi de clasa a patra cercetatorii au observat nivele crescute de agresiune la baietii crescuti de mame singure comparat cu cei crescuti de ambii parinti. Studiul a fost publicat in The Journal of Abnormal Child Psychology (Jurnalul Phihologiei Anormale a Copilului). 

          *          Testul de aptitudini scolare a scazut cu mai mult de 70 de puncte in ultimele doua decenii, copiii din familiile cu un singur parinte tinzind sa obtina scoruri mai mici la testele standardizate si note mai mici la scoala, afirma si raportul serviciului de cercetare a Congresului american. 

In plus, David Blankenhorn sustine ca America se confrunta nu doar cu pierderea rolului tatilor in familie, dar mai ales si cu eroziunea imaginii si conceptului de tata. Prea putini oameni se indoiesc de rolul fundamental pe care mama il are, afirma si Popenoe, dar rolul tatalui ridica intrebari pe care multi spun ca il pot substitui altii, cum ar fi tatii vitregi, unchi sau matusi, sau chiar bunici. 

Tatilor – Va Vrem Banii!! 

“Scala defalcarilor maritale in Occident incepand cu 1960 nu are precedent istoric cunoscut afirma Lawrence Tone, un binecunoscut istoric familial de la Universitatea Princeton. N-a mai fost nimic asa de grav in ultimii doua mii de ani sau poate mai mult”. Luati in considerare ce s-a intamplat cu copiii. Majoritatea estimarilor arata ca doar 50% din copiii nascuti intre 1970-1984 mai locuiesc cu parintii naturali la varsta de 17 ani, o scadere uimitoare de aproape 80% in comparatie cu statisticile precedente.  

In ciuda interesului actual in ce priveste implicarea tatilor in familie, majoritatea studiilor si a cercetarilor se centreaza pe mame si copii, dar nu pe tati. Agentiile de ingrijiri sociale si alte multe organizatii exclud tatii, de multe ori fara sa vrea. Incepand cu sarcina si pana la nastere majoritatea vizitelor medicale sunt efectuate atunci cand tatii sunt la lucru.. La fel si vizitele pediatrice. Dosarele scolare si fisele de asistenta a organizatiilor cu prestatii familiale includ numele copiilor si al mamei, dar exclud pe cel al tatalui. In majoritatea acestor agentii peretii sunt vopsiti in culori pastelate, tablourile de pe pereti includ poze cu mame, flori si bebelusi, in camerele de asteptare revistele de rasfoit sunt pentru femei, iar angajatii sunt predominant de sex feminin. In birourile de ajutorare sociala tatii nu sunt implicati, iar atunci cand un control la domiciliu este efectuat iar un barbat deschide usa, de obicei este ceruta mama pentru comunicare. Date fiind toate aceste scenarii, tatilor li se comunica ca sunt invizibili sau irelevanti in bunastarea copiilor lor, in afara suportului financiar. 

 

Influenta Tatilor in Caracterul Copiilor 

Popenoe si multi altii au examinat cu deamanuntul rolul tatilor in cresterea copiilor si au gasit diferente uimitoare comparat cu cel al mamelor. Spre exemplu, o dimensiune prea trecuta cu vederea a rolului de tata este joaca. De la nasterea copilului pana la adolescenta tatii pun mai mult accentul pe joaca decat pe purtarea de grija. Deseori asta se rasfrange in relatii de pregatire si invatare, cu accent pe lucrul in echipa, teste si abilitati de competitie. Modul in care tatii se joaca afecteaza totul la copii, incepand cu controlul emotiv, inteligenta si succesul academic iar in final auto-controlul si stapinirea de sine. 

Un comitet asamblat de consiliul de copii si al famililor al Consiliul National de Cercetare a tras concluzia urmatoare: “copiii invata lectii critice despre cum sa recunoasca si sa intampine emotiile supraincarcate. Tatii la randul lor practica stapanirea propriilor emotii si recunoasterea indiciilor emotionale”. La joaca, cat si in multe alte contexte, tatii tind sa puna accentul pe competitie, provocare, initiativa, asumarea riscului si independenta. Mamele sau bonele in shimb pun mai mult acentul pe securitatea emotionala si siguranta personala. Implicarea tatalui pare sa fie legata de imbunatatirea competentelor cantitative si verbale, de abilitatea imbunatatirii rezolvarii problemelor si un grad ridicat de succes scolar. Barbatii joaca si un rol important in promovarea cooperarii si al altor virtuti. Tatii implicati au rol special in invatarea empatiei la copiii, afirma un studiu longitudinal efectuat pe o perioada de 26 de ani. 

Perspectiva Moderna a Masculinitatii 

Viata de familie, de casatorie si cresterea copiilor reprezinta o forta civilizatoare pentru barbati. Ii incurajeaza sa dezvolte prudenta, cooperare, onestitate, incredere, sacrificiu de sine si alte abilitati care aduc succes si ca furnizor economic, dovedind un bun exemplu de urmat. Mark Finn si Karen Henwood, scriind un articol despre problema masculinitatii si paternitatii in Jurnalul Britanic de Psihologie Sociala intaresc ideea ca masculinitatea conceputa in mod traditional, bazata pe tarie, securitate economica si “barbatie” in comparatie cu conceptul nou despre tati, care incorporeaza multe aspecte maternale, este o sursa enorma de lupta interna pentru noii tati. 

Un studiu realizat de catre Timothy Allen Pehlke si colegii lui pe sitcom-urile TV au tras concluzia ca tatii sunt priviti in general ca fiind relativ imaturi, neajutorati si incapabili de a purta de grija de familiile lor in comparatie cu alti membrii ai familiei. In plus, pe seama tatilor se faceau bancuri si glume proaste. Toate aceste caracterizari, chiar cu scop umoristic, descriu tatii ca fiind incompetenti si ca obiecte de batjocura. 

Cercetatoarea Suzanne M. Flannery Quinn, analizand peste 200 de carti pentru copii dintre cele mai bine vandute, a ajuns la concluzia ca in 24 de carti tatii apareau singuri si in doar 35 de carti ambii parinti apareau impreuna. Autoarea concluzioneaza ca “deoarece tatii nu sunt prezenti sau proeminenti intr-un mare numar din aceste carti, cititorilor li se da doar un set de imagini restranse si de  idei pe care pot sa construiasca  sau sa inteleaga asteptarile culturale si ce inseamna intradevar sa fii tata”. 

Mi se pare ca problema declinului paternal si a crizei de identitate al sexului masculin sunt strans interconectate. Intr-un articol precedent la intrebarea referitoare la criza masculinitati si ce se va intampla cu barbatii? am raspuns: “intr-o lume post-modernista privata de frontiere clare si distinctii, este greu sa stii ce inseamna cu adevarat sa fii barbat dar si mai greu sa te simti mandru sa fii unul. Limitele multe impuse de o lume gen-costruita in jurul opozitiei de productie de munca si a familiei fata de reproducere, competitie fara cooperare, greu fata de usor de dobandit, s-au estompat iar barbatii dibuie in intuneric pentru identitatea lor.” 

Mai mult decat atat, portretizarea barbatului si a identitatii masculine in societatile contemparane occidentale este predominant negativa. Barbatii sunt adesea demonizati, marginalizati si obiectivati, intr-un fel reminescent a ceea ce s-a intamplat si cu femeile. Problema identitatii masculine are o importanta cruciala deoarece baietii se incadreaza in urma in performantele scolare, comit mai multe sinucideri si crime, mor mai tineri si se trateaza de boli precum ADHD mai frecvent decat fetele. Se inregistreaza si o pierdere tot mai mare a paternitatii in societate deoarece inseminarea artificiala cu donatori anonimi este in crestere. Mai mult, experimentele medicale demonstreaza ca sperma barbatului poate fi produsa artificial in laborator. Rata divorturilor este in crestere iar in majoritatea cazurilor custodia este data mamelor. Continuarea portretizarii negative in media, feminizarea barbatilor si pierderea paternitatii in societate au cauzat confuzie si frustrare in randul generatiei tinere masculine, care nu numai ca nu are un model de urmat, dar intampina greutati in a se defini. 

De la odata fiind vazuti ca intretinatori cu succes al familiei, capi ai familiei si conducatori respectabili, barbatii din ziua de azi sunt subiecte de glume in mass media. Un grup de cercetare canadian, Nathanson & Young, ce viza analizarea schimbarii rolului barbatilor si influenta mediei au concluzionat ca programele TV larg vizionate, precum The Simpsons, prezinta caracterul tatalui Homer ca fiind unul lenes, sovinist, iresponsabil si stupid iar fiul Bart, rautacios, crud si nepoliticos cu sora lui. Prin comparatie, mama si fiica apareau ca si grijulii, atente si usoare din fire. Majoritatea show-urilor si emisiunilor TV descriu barbatii ca bufoni prosti, tirani agresivi si de mica adancime pentru placerea femeilor. 

Dupa spusele lui J.R.MacNamara in cartea sa Media si Identitatea Masculina: in creerea si recrearea imaginii barbatului mai putin de 20% din profilele media reflecta aspecte pozitive despre barbati. Crime violente, incluzand omoruri, atacuri si furturi armate aduna peste 55% din ceea ce media prezinta despre barbati. MacNamara spune ca peste 30% din toate discutiile purtate pe media in ce priveste sexualitatea masculina se refera la pedofilie, heterosexualitatea  masculina, dominanta si agresiune. Nu de putine ori se arata la TV barbati fara simtul raspunderii in relatii si care-si inseala nevestele. Si cu aceasta crestere, si femeile sunt descrise ca fiind mame singure, independente care nu au nevoie de barbati pentru a fi ajutate. 

Guy Garcia, autor al cartii The Decline of Men: How the American Male is Turning Out, Giving Up and Flipping Off His Future ( Declinul Barbatului: ce devine barbatul american si cum isi vinde viitorul), argumenteaza ca multi barbati deplang o “fragmentare a identitatii proprii” in care sunt rugati sa preia roluri familiale neobisnuite, precum grija copiilor si munca menajera, in timp ce tot mai multe sotii cistiga mai mult si aduca banii in casa. “Intradevar femeile au devenit  genul dominant”, spune Garcia. “In ce ma priveste, cred ca barbatii raman in urma rapid. Femeile devin mai educate decat ei, castiga mai bine, si la mod general vorbind nu mai au nevoie de barbati deloc. In acelasi timp, barbatii ca si grup incep sa-si piarda urma.” 

“Criza paternitatii in fond si in definitiv e o criza a culturii, o criza de declin de la sensul traditional de responsabilitate comunala” sustine Poponoe astfel ca “pentru a salva institutia paternitatii pe cale de disparitie, trebuie sa ne redobandim sentimentul de comunitate”. In concluzie, asa cum celebram anual Ziua Tatilor si meditam la semnificatia ei pentru stabilitatea societatii, tot mai multi barbati ai timpului nostru trebuie sa-si gaseasca identitatea lor masculina si sa promoveze importanta centrala a paternitatii.  

PENTRU ROMANII DIN MELBOURNE, AUSTRALIA 

Homosexualii australieni fac presiuni asupra guvernului australian sa introduca casatoriile unisex. Guvernul australian a lansat o campanie consultativa nationala asupra acestui subiect, 24 august fiind data limita pentru ogranizatiile civice din Australia sa-si declare pozitiile. Crestinii din Australia organizeaza conferinte si intruniri cu biserici cu acest scop. Vineri, august 19, 2011 la ora 7:30 seara e organizata o intrunire pe aceasta tema la O’Hanlon Centre, Mitchell Street in Mentone, Victoria, o suburbie a metropolei Melbourne. Rugam pe toti romanii de buna credinta, preotii si pastorii romani ai bisericilor din Melbourne sa participe. RUGAMINTE: Rugam pe toti cititorii acestui paragraf sa trimita aceast anunt la toate cunostintele lor din Australia cu rugamintea de a participa. Va multumim. 

MICHELLE BACHMANN 

Simbata trecuta a avut loc primul sondaj de popularitate al candidatilor republicani la presedintia SUA. Surprinzator, pe locul intii a iesit o femeie crestina, Michelle Bachmann. Tinara si casatorita cu un psiholog crestin, Bachmann este doar una din tot mai multele femei crestine americane care se implica in viata politica americana. Este un semn de bun augur pentru societatea americana, aceste femei devenind modele pentru tinara generatie de femei americane. Pro-valori, pro-familie, pro-casatorie, pro-viata, ele definesc ceea ce sociologii americani incep sa eticheteze ca “noul feminism american”, un “feminism” crestin. Recent publicatia americana New Yorker a publicat un articol lung despre viata si credinta lui Michelle Bachmann si catapultarea ei in pozitia in care se afla astazi. Articolul poate fi citit aici: http://www.newyorker.com/reporting/2011/08/15/110815fa_fact_lizza?currentPage=all  Este de dorit ca si femeile crestine din Romania sa se implice tot mai mult in definirea politicii sociale a tarii. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Am trecut de 6.900, dar tinta este de 7.500. Deci, inca mai avem putin de alergat pina la incheierea maratonului timisorean. Haideti sa ne continuam alergarea cu curaj si persistenta! Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.      

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)     

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”  

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.   

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.. 

FACETI-NE CUNOSCUTI! 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

JURNAL LONDONEZ (1)

 Lavinia IANCU

 

 

 

Plecarea.

Gata! Mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarât sa plec! Viata e cam grea la noi acasa. (din mai multe puncte de vedere pentru mine!) .Asa ca de ce sa nu încerc sa vad cum sta treaba asta cu emigrarea. Stiu ca nu e usoara! Dar de ce sa nu îmi încerc si eu norocul!? Am auzit ca in Europa cel mai bine se câstiga în Marea Britanie si Germania, dar cum cu limba germana nu ma prea împac, Marea Britanie câstiga în detrimentul Germaniei, ca la un meci de fotbal… Asa ca… directia Londra!

*

Dupa un drum putin obositor cu microbuzul spre aeroport si cu avionul, iata-ma ajunsa în tara ploilor United Kingdom”!Pe parcursul zborului am trecut printr-o zona de turbulenta… nu prea placuta pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregatea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de multumire pentru dexteriatea pilotilor de a aduce aparatul la sol. Cu aceasta ocazie, am facut cunostinta si cu adevaratul gentalman britanic si anume un domn” care împreuna cu prietenii lui ne-a facut pe toti pasagerii „idiots”... deoarece am îndraznit sa batem din palme!

 Prima impresie.

În fine, aceasta a fost doar prima dintre ciudateniile traite aici, pe aceste meleaguri. Ca sa nu mai spun ca… deseori am avut impresia ca sunt în Asia, Africa sau poate Orientul Mijlociu. Este plin de oameni de culoare de diferite nationalitati.Dar nici asta nu ar fi o problema… Adevarata problema este mizeria de nedescris pe strazi! Credeti-ma! Nu va puteti imagina cât de curat este orasul de pe malul Crisului Repede, de unde am plecat… pe lânga vestita Londra. Si pedeasupra mai si pute a urina destul de desAm dedus ca acest „fenomen” este cauzat de faptul ca toti beau, foarte mult, mai ales bere. Imediat dupa ce ies de la serviciu merg in pub-uri la baute si e posibil ca nusuntsuficientewc-uri publice asa ca se usureaza pe unde apuca! Deci cam asta a fost „Wellcome to London” pentru mine!

Unde locuiesc?

 Londra e împartita pe 6 zone, iar eu stau în zona 2, adica una din cele bune zone, cica. Zona1 e centrul, unde e situat Wesminster Abbey, Big Bensi alte atractii turistice pe care le stim cu totii de prin filme sau reviste! Zona 6 se afla în afara Londrei, si se remarca prin case si strazi mai curate, iar urmatoarea comparând calitatea si curateniaeste zona 1 unde se face curatenie zilnic. Zona 4 e plina de români, bulgari, albanezi, tigani si alte rase…. Oricum am facut poze sa vedeti, din zona 2. Numai spun ca în metrouri am vazutpersoane care beau sau manânca ceva”. O bere, un suc,o cafea si apoi lasa pe jos, pe marginea geamului, sau pe bancheta: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonalds, ziare… Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Asa ca la capitolul curatenie toate zonele stau foarte prost.

 Si culmea… ma întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganti, galagiosi, încrezuti si indiferenti la tot ce misca din „alte tari mai putin neaose”. Nici nu pot sa va descriu… Oare acestia ne învata pe noi ce înseamna bunul simt…? Hm! Mai au foarte mult sa ne ajungaSincer! Dar, desigur, avem si noi foarte multe capitole unde ni se pot da lectii

 În cautare de munca.

  Oricum, eu iau viata asa cum este, încerc sa nu ma stresez si chiar sa nu bag în seama prea mult lucrurile negative. Încerc sa ma adaptez din mers. Ieri am aplicat on-line pentru toate job-urile posibile în zona de est, sudest si centrul Londrei (pentru ca eu locuiesc în zona de est si vreau sa fiu mai aproape de casa). Astept raspunsul lor, dar oricum mai aplic si în seara asta pentru alte job-uri si nu numai în domeniul cosmeticii… la care (zic ca) ma pricep! Am sa verific pe internet si site-ul comunitatii de români de aici. Între timp am sa ma interesez de un curs bun de machiaj… Nu am intentia sa stau prea mult fara servici, asa ca mâine ma duc la o agentie a unor polonezi (sunt foarte multi aici) care au ajutat-o si pe o prietenade-a mea pentru a obtine „National Inssurance Number” (NIN), adica un fel de carte de identitate. Fara NIN, ca emigrant, nu poti facenici o miscare...

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

13 iunie 2011

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

 

Madalina Geta DIACONU: Colegiul Economic „Anghel Rugina” – Vaslui

Eleva clasa a XII-a

 

 

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

 

 

România. Si iata cum sufletul este iarasi navalit de mii de sentimente contradictorii, ca de fiecare data când constiinta îndrazneste sa rosteasca acest cuvânt. Gânduri, idei, frânturi din propiile amintiri dar si mai multe din ale altora roiesc în jurul acestui substantiv propriu, împiedicându-ma sa îmi formez o imagine clara a propriei patrii. Prin ochii care dezvaluie un suflet înca imatur, România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele. Momentan pot descrie România doar din cele vazute si auzite de altii si prea putin din propria experienta care este departe de a fi vasta. Balanta judecatii mele este înca în echilibru si, desi talerele sale de abia au început sa cântareasca, mintea-mi frageda si-a format o parere despre societatea în care traiesc.

 

[pullquote]

România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele.Madalina Diaconu

[/pullquote]

„Tara tuturor posibilitatilor”. Cliseu care îl aud aproape zilnic. Societatea, de obicei, acapareaza individul, impunându-si propriile idei si conceptii. Insul este obligat sa se supuna, modelându-si gândirea în functie de mentalitatea colectivului. Cu timpul, aceasta etichetare a României a devenit pentru multi un adevar general valabil dar eu, în încapatânarea specifica vârstei, refuz sa accept aceasta prejudecata tipic româneasca.

Nu, România nu este tara în care orice urgie este posibila la fel cum nicaieri pe Glob nu vom gasi un loc plin de lapte si miere. Cred cu fermitate ca orice lucru, om, tara are parti bune si rele si sunt sigura ca tara mea nu face exceptie. Îmi iubesc tara si spun asta fara a fi coplesita de un sentiment de patriotism fanatic, astazi aproape inexistent în sufletele compatriotilor mei. O iubesc pentru bogatiile si frumusetea sa si pentru toate traditiile si obiceiurile care ne fac pe noi, românii, deosebiti printre celelalte popoare de pe Terra. Îi iubesc si pe români, sau, mai bine zis, o anumita categorie: aceia care pleaca de la locul de munca bucurosi ca si-au îndeplinit cu succes sarcinile, aceia care sunt onesti si generosi si care, cu umorul caracteristic, trec peste greutatile vietii având, în acelasi timp, crestinismul puternic înradacinat în suflete.

Desigur, nu obiectivismul este cel care îmi dicteaza sentimentele. Îmi iubesc tara pentru ca este a mea si a parintilor mei, pentru ca aici am crescut si aici mi-am format o lumea a mea. Cu toate acestea, nu ma pot preface ca partile rele nu exista si ca plaiul mioritic este unul de basm.

Se spune ca trebuie sa privim jumatatea plina a paharului, dar personalitatea ma împiedica sa ma complac si sa ma multumesc doar cu jumatate din potential. Nu pot sa bag capul în pamânt si sa cred ca o sa fiu în siguranta. Sunt multe lucruri pe care le-as schimba în România, mai exact la români, la mentalitatea lor caci cred cu tarie ca modul de gândire deosebeste fundamental un popor. Desi de-a lungul secolelor românii au trecut prin multe încercari dificile, se pare ca firea delasatoare si conformista s-a transmis din generatie în generatie. Nu poti progresa daca nu îti doresti acest lucru, daca nu îndraznesti sa ai vise si sa le urmezi. Românul se multumeste mereu cu ceea ce i se da si refuza sa spere la mai mult, desconsiderându-se continuu. Am avut ocazia sa cunosc tineri din alte tari si diferentele de caracter s-au facut imediat remarcate.

 

Refuz sa cred ca suntem mai prejos de celelalte popoare. Suntem cu totii oameni si nu îl poti judeca pe cel de lânga tine în functie de nationalitatea sa. Am dovedit de nenumarate ori ca suntem capabili de lucruri marete în diferite domenii. Totul este sa îndraznesti sa speri si sa fii pregatit sa risti. Din pacate pentru România, tinerii, singurii care au puterea de a schimba ceva, aleg sa îsi caute fericirea în afara granitelor. Noul, necunoscutul, misterul, au fascinat dintotdeauna fiinta umana care va tinde mereu sa creada ca un mediu nou în care neprevazutul este la fiecare pas are mult mai multe de oferit decât rutina, obisnuitul, viata cotidiana care nu ne mai poate surprinde cu nimic bun. Speriati de un sistem care, practic, nu le ofera nici o optiune demna de luat în seama, mii de studenti aleg calea usoara, plecarea, pentru ca este mult mai simplu sa lasi o problema nerezolvata decât sa cauti o solutie echitabila, mai ales în cazul de fata.

Acum, când mintea îmi face în continuu planuri pentru viitor, când deseneaza zeci de schite care vor sfârsi mototolite si aruncate într-un colt al subconstientului, pe biroul constiintei au ramas doua mari planuri de lucru cu abordari total diferite. Întrebarea fundamentala ramâne aceeasi: „Sa încerc sau nu? Am vreo sansa sa schimb ceva sau ar trebui sa dau frâu liber egoismului si sa urmez exemplul tinerilor plecati în Marea Britanie, Olanda sau Danemarca?”.

Gândul unei departari definitive de locurile natale ma îngrozeste, dar iau în calcul posibilitatea efectuarii studiilor în strainatate pentru ca, ulterior, sa ma pot întoarce pentru a schimba ceva. Neobosita constiinta, însa, lucreaza neîncetat si nu se stie când pe biroul ei vor trona alte planuri total diferite de cele care astazi si-au primit atributul de „principale”.