Tag: Londra

JURNAL LONDONEZ (4)

On By nelursIn EuropeLeave a comment

Reluam povestirea… fara violente!

 

Lavinia IANCU

A trecut ceva timp de când nu am mai scris. Atât de mult… încât am si uitat ce s-a mai întâmplat cu mine, asa ca daca am sa ma repet îmi cer scuze înca de pe acum. Evenimentele londoneze din ultimele saptamâni mi-au distras atentia dându-mi o senzatie de amaraciune! V-am prezentat de curând tristele evenimente ale acestui „August în flacari”. Am sa încerc sa trec în revista cam tot ce am facut de la penultima prezentare a „jurnalului”, adica sa reiau firul normal a povestii unei emigrante la Londra… anului 2011.

Desi ma simt ca un turist, uneori totusi ideea nu e de a ma distra non-stop, asa ca din a doua saptamâna dupa ce am ajuns aici am început sa îmi trimit cv-ul la toate joburile la care ma încadrez cel mai bine. Am început în primul rând sa aplic pentru posturile de cosmeticiana, dar si pentru cele de bona si altele de genul asta… Stiu ca e foarte greu sa-ti gasesti de lucru într-o tara straina mai ales daca nu ai nici acte înca si trebuie sa mucesti la negru… Se pare totusi ca astrele îmi surâd si mai am si câtiva îngeri pazitori care ma ajuta.

Oferta F.P. …dar merita!

La primul interviu, pentru munca de cosmeticiana… interviu care a tinut doua ore (pentru ca am avut si proba practica) mi s-a propus sa fac „work experience”, (experienta în munca) adica mai simplu… munca de voluntar pentru ca altceva deocamdata nu îmi pot oferi si pentru ca aici e foarte diferita munca pe care o presteaza o cosmeticiana de cea din România. Am sa va explic, ca sa întelegeti de ce îmi e putin greu sa ma adaptez. Aici o cosmeticiana face tot, mai putin ce tine de par. Si anume manichiura, pedichiura, epilat, tratamente faciale, corporale, masaj facial si corporal, machiaj, sprâncene pensat vopsit, vopsit gene, epilat peste tot… adica de toate… Si aici se învata pe nivele si se începe cu manichiura si pedichiura, deoarece acestea sunt de baza. Ce e mai ciudat… e ca nu se foloseste foarfeca deloc, ci unghiera, pentru a taia unghiile, si clestele pentru cuticule! Oricum mi se pare ca se lucreaza destul de superficial fata de cerintele din România. Asa ca nu o sa-mi fie greu sa învat mai ales ca am facut cursul de manichiura si pedichiura, înca acasa, doar ca nu am practicat… Totul e sa am încredere în mine si curaj!

Asa ca, am acceptat oferta f.p. (adica fara plata! Sic!) si am ramas la acest salon sa fac practica pentru ca sunt fara acte înca, fara exeperienta în „munca britanica” si fara exeperienta în aceste domenii care la ei fac parte din munca unei cosmeticiene. Fara toate acestea nu am sanse prea mari sa ma angajeze cineva. Am acceptat deci sa muncesc ca voluntar pentru o anumita perioada… Prima saptamâna trei zile de la 10:00 dimineata la  20:00 seara si din a doua saptamâna patru zile cu acelasi program. Ei s-au oferit sa îmi deconteaze transportul (ce cumsecade!) pentru ca aici e foarte scump si sunt si distantele cam mari. Echipa de lucru e foarte diversificata din punct de vedere a nationalitatilor: Italia, Spania, Polonia, Australia, Anglia, Estonia, Japonia, Malaesia si desigur ROMÂNIA  (adica eu… mai nou!). Toate suntem de genul feminin, doar proprietarul e barbat… si acesta lucreaza cot la cot cu noi! El face programarile, el deschide si închide salonul, da cu aspiratorul, face aprovizionarea, se implica asa cum ar trebui sa faca orice patron serios… si ne trateaza ca pe niste colege, nu ca pe subalterne!

Supriza a venit dupa prima saptamâna! În loc sa primesc 30 de lire pentru transport, am primit în total 60 pentru ca am muncit si îi merit, dupa cum spunea boss-ul! M-am bucurat nespus! E adevarat ca aici munca de voluntar – ucenic nu e ca în România, unde în prima faza te uiti doar si încerci sa furi meserie. Aici, din prima zi am avut de lucru, iar a treia zi… chiar nu am avut timp nici sa beau apa sau sa ma duc la toaleta, atât am fost de ocupata… Dar nu ma plâng deloc pentru ca e o oportunitate buna pentru mine sa învat noi tehnici si mai ales pe pielea unor persoane originare din Asia sau Africa! Important este ca îmi place, ma înteleg bine cu toata lumea, si simt ca am fost îndragita de toti colegii… Sper!

Apropo, vroiam sa spun ca  pe lânga provocarea cu manichiura si pedichiura, salonul aceste este renumit pentru epilatul impecabil si în cel mai scurt timp posibil. Sa va dau exemple: 15 minute pentru un epilat inginal total, epilat pe spate 15 min,  epilat pe picioare lung 20 de minute,  axila 5 minute, etc. Iar la noi în România un epilat ia cel putin dublu ca timp, plus ca tehnica de epilare aici la Londra… e diferita de cea din România. Aici, e poate mai rudimentara, pentru ca se aplica cu spatula peste tot, dar îti trebuie o oarecare îndemânare si pricepere care e destul de greu de atins, asa ca ma straduiesc sa învat cât de repede si sa absorb cât mai multa informatie.

Carduri pe culori…


Cam asa sta treaba cu munca si se pare ca în câteva saptamâni, probabil, îmi vor face angajarea si atunci si actele le pot face linistita! Desigur voi aplica pentru „Blue Card”, ceea ce e necesar pentru români si bulgari din 2007. Daca voi avea succes si toate merg bine voi obtine drept de munca permanent. Cardul galben îti da dreptul doar la munca temporara, dupa care, daca poti demonstra ca ai muncit un an de zile de când ai ajuns în tara lor, poti aplica pentru acest „Blue Card”. Se cer o groaza de hârtii, asa ca aici nu se arunca nimic nici macar bonul de casa de la magazin… Nimic, mai ales daca esti PFA!

Babysitter, iubita, gospodina, femeie de serviciu…

În legatura cu jobul vreau sa va spun ca am mai fost la un interviu pentru munca de weekend. Încerc sa mai câstig un banut, cautând o munca de babysitter, adica de bona. Am aplicat la jobul asta (si la mai multe de genul asta) pe siteul „Românii în UK”, si am fost la interviu… dupa ce am mers mai bine de o ora cu trenul si metroul. Desi am mers doar din zona 2 în zona 3! Asta ca sa va dati seama ce înseamna aici distantele! Dupa doua ore petrecute la acest interviu, cu un domn de 51 de ani, român plecat de 24 de ani din Cluj, divortat pentru a treia oara (!!!?), cu trei copii, am realizat ca bietul om era putin cam frustrat ca a îmbatrânit si nu cred ca îsi accepta vârsta… În cele 2 ore 15 minute nu prea a vorbit de îndatoriri si de copiii lui, ci mai mult de fostele sotii, problemele avute în aceste casnicii, viata de noapte, femei, barbati, adica tot ce vrei… doar esentialul nu! Mai ales ca el a vorbit cam 80 % din timp! A fost sincer si mi-a spus ca a vrut neapart sa ma cunoasca si ca el si-ar dori sa îsi gaseasca o bona, o iubita, o partenerea de afaceri, o gospodina, si o femeie de serviciu, toate în aceeasi persoana daca se poate! Asa ca am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, ba chiar distrându-ma de felul cum sunt unele persoane…

Un bun samaritean de pe „Strada Diamantelor”

Sa nu mai spun ca întâmplarea face ca… l-am cunoscut pe seful prietenei la care stau. Un comerciant de pietre pretioase, cu birou pe una din cele mai scumpe strazi din lume! Zice-se ca e cea mai scumpa strada din Europa, numita „Strada Diamantelor”. Se mai ocupa si cu alte afaceri, precum vânzari de rochii de mirese, rochii de seara… export de fructe… si mai stiu eu ce… Ideea e ca la cât de bogat este, e un tip cât se poate de modest si de simplu. Asa ca m-am împrietenit cu el si suntem amici buni (asta am stabilit-o din start) si se poarta ca un „verisor” mai matur care ma îndruma si cred ca ma va ajuta foarte mult. El a fost cel care spunea ca… prima data trebuie sa ma pun pe linia cea dreapta cu actele, apoi serviciul, dupa care sa îmi creez o oarecare stabilitate… Numai dupa aceea sa îmi fac timp sa îmi gasesc un iubit, un sot… Pentru mine cursul de machiaj… este ceea ce vreau acum! Acesta este lucrul cel mai important! Punct!

Asa ca pe lânga amicii care îi am pe aici, am reusit sa-mi fac si alti prieteni într-un timp atât de scurt, prieteni care sunt dispusi sa ma ajute pentru ca ma vad o persoana deosebita (zic ei!!) si… aceste vorbe ma ajuta, în plus îmi dau încrederea în mine.

Eu tot cu NINO o tin!

Am fost la interviul pentru NINO, acel numar pe care daca nu-l ai nu poti face nimic… si din pacate nu cred ca am sa-l primesc acum, dar am sa mai aplic înca odata peste cateva saptamâni. Nu l-am primit deoarece nu am avut acte care atesta faptul ca lucrez… ca sunt angajata sau PFA… Am avut doar acte care demonstrau domiciliul în Londra, cont deschis la o banca din Londra…… dar pentru aceste acte… nu îti acorda nimeni un NINO! E contradictoriu ca nimeni nu te angajeaza fara acel NINO… nici macar ca bona sau ca femeie de servicu. Asa cum se spune ca în tot raul este si un bine,  dupa ce îmi vor face angajarea la salonul de cosmetica, ceea ce sper eu ca se va întâmpla în urmatoarele doua saptamâni, voi putea sa ma duc sa aplic din nou pentru acest NINO (National Insurance Nunmber)… bata-l sa-l bata!

Am deja cont în banca dupa cum spuneam, am facturi pe numele meu, am dovada de adresa (apropo, toate astea le am facute pe adresa amicului astuia cu „diamantele”… pentru ca aici unde stau la prietena mea, nu am stiut pâna acum câteva zile ca aceasta camera este subînchiriata, ceeea ce e ilegal si ca locuinta nu e valida ca dovada de adresa… si ca trezeste suspiciuni… Asa ca nu am avut nici o sansa fara ajutorul „lui” pentru dovada de adresa. Acum am o casuta postala legala unde îmi vine corespondenta… Încet-încet se pare ca totul se clarifica si totul merge din bine înspre foarte bine. Totul se rezuma doar la… rabdare!

Sa nu credeti ca eu am reusit sa farmec atâtea persoane… mai e vorba si de noroc, pentru ca pâna acum nu am avut deloc probleme, poate doar framântari si gânduri cum sa rezolv cu actele si angajarea, dar deseori a aparut imediat ceva sau cineva care sa ma ajute. Asa ca sunt foarte recunoscatoare Divinitatii pentru darurile primite si ca am parte de experiente atât de frumoase si interesante din care învat la fiecare pas. Si mai ales ca am parte de consiliere, îndrumare si ajutor din toate partile, de la cele mai mici probleme pâna la cele mai mari…

London by night

Si acum sa trec si la lucruri mai usoare! Am vazut Londra noaptea… pâna dimineata! Pot sa va spun ca marea metropola nu doarme, e plina de lume, e vioaie, e ca un furnicar. Se bea mult, se fumeaza, si se colinda barurile de seara pâna dimineata, de la mic la mare. Ba chiar în pauza de masa, din zilele lucratoare, vezi lumea stand la bere, vin… orice doar alcool sa fie… dupa care se întorc la munca „groggy”… Ciudat pentru mine, sincera sa fiu! Dar, dupa cum mama mea scumpa spunea, trebuie sa iau totul asa cum vine, fara sa stau sa analizez si sa le întorc pe toate partile, pentru a încerca sa înteleg unele lucruri. Din pacate pe lânga cladirile minunate din centrul orasului si cele noi gen zgârie-nori din sticla, exista un contrast destul de mare… Ma refer la mizeria care domneste pe strazi! Dar macar se face curat… totusi.

Ideea este ca sunt bine! Linistita, fericita, mândra de mine, încrezatoare si optimista! Si mai ales ca urmeaza si ziua mea de nastere… si stiu ca mi se pregateste ceva frumos de amicii noi de aici… Poate am sa ma distrez foarte bine! Sper! Urmeaza sa fac cunostinta si cu viata de noapte de aici… deoarece ma va duce o fosta colega de liceu, Raluca, sa mi-o prezinte. Doar noi fetele… Abia astept!

Hai sa vorbim despre diversitatea culinara a Londrei!

În legatura cu mâncarea, pot spune ca aici e locul ideal sa faci cura de îngrasare! Încerc totusi sa ma abtin si sa am grija. Sunt atâtea variante de a mânca mai sanatos si încerc sa le aplic, doar ca totul aici e gata ambalat, gata de consumat… asa ca uneori mi-e dor de piata autentica din Oradea mea.

Va pot spune ca am mâncat deja la un restaurant chinezesc, libanez, sirian si afgan. A fost mâncare buna… chiar interesanta! Am încercat sisa (adica nargileaua) cu gust de capsuni… Ciudat, nu mi-a displacut deloc, dar asta nu ma va face sa ma apuc de fumat, pentru ca tin prea mult la sanatatea mea… Asa ca o înteleg oarecum pe mama mea careia ii vine greu sa se lase… definitiv de fumat!

As vrea sa puteti vedea si voi ce vad si eu, de lucrurile de care am parte, sa ne bucuram de acestea împreuna! Sunt atâtea frumuseti… De exemplu, am fost la unul din restaurantele de mai sus mentionate unde a fost un show cu „dans din buric”. Foarte frumos! Dansatoarea încerca sa ridice cât mai multi clienti la dans. Bineînteles ca nu am scapat… Am îndraznit, m-am simtit bine si desigur am fost chiar aplaudata…

As vrea sa vad multe… si pe dinauntru!

Am auzit ca exista aici un fel de card care îl platesti cu aproximativ 100 de lire si cu care poti intra timp de un an la cele mai multe dintre obiectivele turistice. Ba chiar si de mai multe ori… Si astfel reusesti sa faci economii substantiale pentru ca, de exemplu un bilet la „Aqvarium” sau la „Madame Tussaud”, costa 42 de lire… Abia astept sa câstig ceva bani si sa achizitionez acel card. Doresc sa încep sa vad si pe dinauntru toate obiectivele turistice… nu numai pe din afara! Dar si aici intervine rabdarea… asa ca trebuie sa o cultiv. Apropo de obiective, vreau neaparat sa merg la un spectacol de balet unde prim-balerina operei nationale de aici este românca Alina Cojocaru!!!

PS. Dupa traditionala vreme mohorâta de la Londra, am avut parte însa de trei zile cu vreme absolut minunata, ba chiar extrem de calda… Chiar daca în rochie de vara ne topim de cald… sper sa tina mai mult… pentru ca oricum totul e suportabil datorita vântului… Iubesc soarele!

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

20 august 2011

Advertisement

JURNAL LONDONEZ (3)

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Lavinia IANCU

 

 

 

August în flacari!

Dragii mei, cred ca sunteti deja obisnuiti cu relatarile mele de pe meleagurile britanice. De data asta am sa sar peste continuitatea junalului meu si am sa va relatez ce se întâmpla aici la Londra în aceste zile fierbinti de august 2011! Dupa cum bine stiti din mass-media, Londra si câteva orase mai mari ale Marii Britanii, au trecut printr-o perioada dificila datorita revoltelor de strada.

Guilty, or not guity? This is the question!

Totul a început în noaptea de joi 4 august, când un barbat de culoare, presupus traficant de droguri din Tottenham – alti spun ca ar fi fost sofer de taxi si tata a patru copii – ar fi tras asupra unui politist pe care l-a ranit (dar care acum este în afara oricarui pericol), iar colegii politistului au mers pe urmele presupusului traficant de droguri si într-un schimb de focuri l-au împuscat mortal.

Sâmbata seara, în data de 6 august, a avut loc tot în zona Tottenham un mars de protest în semn de solidaritate cu barbatul decedat, care a degenerat mai târziu într-un haos total. Tineri de diferite varste au început sa incendieze fabrici, case, masini, autobuze, ba chiar sa vandalizeze si sa jefuiasca tot ce puteau, de la magazine cu electronice si electrocasnice, pâna la farmacii, case de pariuri, s.a.m.d. O mare lovitura a primit si industria muzicala deoarece depozitul Sony Music a fost afectat de incendiu, unde au ars nenumarate CD-uri si DVD-uri.

Vandalii si telefoanele BlackBerry

Toate aceste revolte au avut loc în zone precum Tottenham, Hackney, Croydon, Clapham Junction, Oxford Circus (care e chiar în centru în cunoscuta zona turistica). Din pacate cu fiecare noapte vandalii erau din ce în ce mai bine organizati, motiv pentru care politia a fost condamnata de locuitori si turisti totodata ca sunt lenti si nu raspund asa cum trebuie la ceea ce se întâmpla! Asta datorita telefoanelor mobile de tipul BlackBerry care ofera o alternativa libera pentru trimiterea sms-urilor si a modalitatii de a trimite mesaje la mai multi destinatari odata! Deasemenea totul este cifrat, spre deosebire de site-ul Twitter care a fost folosit ca metoda de comunicare de protestatari în Iran si Egipt. Asa ca, ulterior, dupa ce politia a realizat cum se organizeaza, au suspendat în unele zone internetul si unele servicii de telefonie pentru posesorii de telefoane BlackBerry. Citez câteva mesaje care circulau printre protestari: „Everyone from all sides of London meet up at the heart of London (central) OXFORD CIRCUS!! Bare SHOPS are gonna get smashed up so come get some” si continuau „If you see a brother… SALUT! if you see a fed… SHOOT!”… Adica: „Toata lumea, din  toate partile Londrei, sa ne întâlnim în inima Londrei în centru, la Oxford Circus” „Magazinele neprotejate, vor fi distruse, asa ca veniti de luati!”, „Daca vedeti un frate, salutati-l! Daca vedeti un politist, împuscati-l!”

Frica de represalii

Ba mai mult decât atât, firma canadiana Research in Motion (RIM), cea care produce aceste telefoane BlackBerry, a fost amenintata cu represalii în cazul în care marti ar lansa mesaje BBM la autoritaile britanice. Astfel au aparut mesaje de amenintare de genul: „Daca ajutati politia, oferindu-le jurnale private, locatii GPS, informatii despre clienti si accesul acestora la mesageria BlackBerry, veti regreta!”, apare într-un anunt postat pe site-ul firmei canadiene. Si chiar au continuat într-un alt mesaj de amenintare trimis firmei canadiene, ca au reusit cu ajutorul unor hack-eri sa obtina o baza de date despre angajatii firmei Research in Motion Canada, pe care o vor face publica si o vor transmite mai departe protestatarilor. Mesajul se încheie în felul urmator: „Do you really want a bunch of angry youths on your employees’ doorsteps? Think about it!”, adica pe româneste: „Chiar va doriti o multime de tineri furiosi, pe pragul usilor angajatilor vostri? Gânditi-va la asta!”

Cum de altfel rasa umana e obisnuita sa caute vinovatii când se întâmpla ceva rau, ca sa poata mai târziu arata cu degetul, asa se întâmpla si aici acum. Unii spun ca mass-media ar fi pe de o parte vinovata pentru incitarea la violenta si raspândirea ei, altii  pe de alta parte, condamna, dupa cum am mai spus, lipsa implicarii autoritatilor abilitate în asigurarea sigurantei cetatenilor.

Cine e de vina?

Altii cred ca vinovata de ceea ce s-a întâmplat la Londra, Birmingham, Leeds, Liverpool, Manchaster si Bristol este recesiunea si implicit clasa politica, cea care nu a reusit sa restaureze echilibrul în aceasta societate de consum. Astfel ca tinerii nu au nimic de pierdut daca se revolta, pentru ca au parte de un viitor incert si fara speranta. Este clar însa ca Tonttenham este zona unde nivelul somajului este cel mai mare din Londra. În alta tabara insa se contureaza puternic ideea cum ca revoltele sunt consecinta directa a imigratiei în masa si… colonizarea patriei lor de catre milioane de imigranti din tarile lumii a treia.

În concluzie însa, poate ar fi bine sa nu se caute tapii ispasitori ci mai degraba sa porneasca de la premisa ca aceasta societate are lacune serioase în ceea ce priveste democratia prost înteleasa  de genul „fac ce vreau” (valabil si pentru România”). Acestea sunt faptele, care vorbesc de la sine. Cred însa ca lipsa educatiei, a culturii, a respectului, a simtului civic, lipsa empatiei, a implicarii, lipsa virtutii, a cinstei si a multor alte valori, au adus încet-încet societatea într-un oarecare colaps. Iar ce mi-a atras atentia este aceasta propozitie gasita într-un ziar: „These out-of-control young people are after all of our own making!”(Acesti tineri scapati de sub control sunt la urma urmei, produsul nostru!”

Se reinstaleaza calmul (englezesc?)

Închei aici mica mea analiza politica, sociala si chiar economica – ceea ce m-a facut sa ma simt din nou ca pe vremea când eram la facultate si faceam referate – pentru a va spune ca în Londra e deja a doua zi de liniste pe strazi, cel putin în timpul zilei, ca noaptea nu se mai aud vuiete si scandal, ca nu mai arde… Politia nu mai patruleaza (de ieri în zona unde stau eu), ceea ce înseamna ca e semn bun, sper… desi initial au anuntat ca vor ramâne pe strazi preventiv înca doua-trei zile. Dar, cum am indraznit sa ies în oras astazi – pentru ca asa am fost sfatuiti atunci când revolta a început… sa nu iesim din casa daca nu este necesar (asa ca eu am respectat cu strictete recomandarile!!!) – am sesizat ca în unele zone de interes ridicat, politia înca patruleaza pentru a oferi siguranta si liniste populatiei.

As dori sa închei într-o nota pozitiva acest material… Pentru ca furtuna a trecut, acum trebuie sa privim cu încredere spre viitor, dar nu înainte de a cita doua maxime scurte si frumoase care ar trebuie sa fie ghidul nostru în viata: „Valoarea unui om se masoara prin binele facut semenilor” (Mahomed) si „Nimic nu-mi poate aduce o multumire mai mare decât credinta ca datoria mea este sa contribui, pe masura puterilor mele, la scaderea nivelului de ignoranta, de degradare si de mizerie de pe fata acestui pamânt minunat” (George Eliot).

Un român erou…

Si o stire de ultima ora! La Londra, luni noaptea, un român a salvat dintr-un incendiu o femeie de origine poloneza, strigându-i sa sara în bratele sale de pe pervazul în flacari a unei cladiri incendiate de rebeli în cartierul Croydon! Femeia a fost salvata si este nevatamata! Numele eroului: Adrian Manu! Mai fac si românii fapte bune! Ce ziceti domnilor englezi? Poza, care a devenit emblematica, a circulat în toate mijloacele mass-media! Este edificatoare… Unii zic ca este demna de premiul Pulitzer! O atasez si eu.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

10 august 2011

 Jurnal londonez (1)        Jurnal londonez (2)

JURNAL LONDONEZ (2)

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Lavinia IANCU

Impresii pozitive

Azi am sa va prezint partea frumoasa a Londrei si anume zona turistica pe unde m-am plimbat putin ieri pentru ca era o zi superba de vara. Ehei, dar chiar si aici vom vedea ce înseamna globalizare, capitalism, s.a.m.d. Fiind o zona mai importanta, se face totusi curat mai des… De altfel am descoperit ca si în metrou, la finalul unei zile, sunt muncitori care nu fac altceva decât sa curete si sa strânga mizeria facuta de unii oameni mai putin civilizati. Chiar daca sunt cosuri de gunoi, foarte putini le folosesc! Ca la noi de altfel!

Sistemul de transport

Ce pot aprecia însa, chiar si asa, cu toata mizeria din metrouri, sistemul de transport în comun este exceptional! Nu ai cum sa nu te descurci odata ce întelegi cum functioneaza. Asa ca ieri am îndraznit si sa pornesc la drum singura si sincera sa fiu m-am simtit minunat când am realizat ca ma descurc de minune si ca pot sa traversez jumatate din oras fara sa am instructiuni de la altcineva, doar ghidându-ma dupa harta… Într-adevar, se spune, ca transportul în comun de aici e cel mai bun din Europa, cel mai bine pus la punct, dar cred ca si cel mai scump!

Sine labore non erit panis in ore

Adica, fara munca nu manânci pâine, sau mai pe româneste „Cine nu munceste nu manânca!”. Deci, cât mai repede, trebuie sa obtin ceva de lucru!

Dupa ce mi-am depus duminica si luni cv-ul la toate anunturile de pe un site de recrutare foarte popular, azi am primul interviu deja pentru un post de cosmeticiana, la un salon destul de aproape de unde locuiesc. Iar mâine am un interviu pentru un post de weekend. Ideea e sa încerc orice varianta pentru a nu sta prea mult timp fara servici, pentru ca viata e destula de scumpa aici… dar totusi nu asa precum spun altii… ori poate eu înca nu o percep…

Oricum ideea e ca… am sa fac tot posibilul sa îmi gasesc de lucru, iar planul principal, deocamdata, e sa fac un curs bun de machiaj – de câteva luni, sa îmi scot cheltuiala cu venitul aici, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa merg la câteva spectacole de balet, concerte simfonice, poate si un concert al lui André Rieu (wow!), sa leg prietenii si… probabil o vizita acasa la parinti. Cel putin acum asa gândesc acum! Dupa calculele mele asta înseamna ca am sa mai stau vreo 6-8 luni, cu siguranta, la Londra. Asta, daca nu cumva îmi întâlnesc marea dragoste tocmai aici si atunci totul se schimba ? !!!

El NINO ingles…

Pentru mine, acum, pasul cel mai important este sa-mi iau NINO (dupa cum am aflat ulterior ca se prescurteaza aici) adica National Inssurance Number, cu care ulterior, dupa un an, poti aplica pentru „Blue Card” adica dreptul de munca permanent! Asta e valabil pentru români si bulgari! Fara acest NINO nu poti face nimic pentru ca nu te angajeaza nimeni fara el. Ca sa îl obtii îti trebuie o adresa valida care sa demonstreze unde locuiesti, adica sa închiriezi un apartament undeva în urbe, demonstrabil si cu chitantele de achizitionarea unui bun, facturi la utilitati, abonament la o companie de telefonie, etc. Adica ceva care sa ateste ca locuiesti acolo, apoi… contractul de chirie, referinte de la doua persoane cel putin (cum ar fi în cazul meu ca le-am „cosmetizat”!) si un cont în banca pe care trebuie sa faci rulaj pâna la data interviului pentru acest NINO, extrase bancare, facturi emise catre persoane cu care ai colaborat, pentru a demonstra ca te pot intretine singura. Cu toate aceste dovezi, mergi la un interviu pentru alocarea acestui NINO, pe care… nu toti îl primesc! Î

Am nevoie de un medic…

Adica, între timp trebuie sa ma înscriu la un doctor aici, care sa ma ia în evidenta. Ceva asemanator cu sistemul medical din Romania, adica un fel de medic de familie, denumit aici GP, si sa ma înregistrez ca PFA (persoana fizica autorizata), dar nu pentru o meserie anume, cum e în Romania, ci în general, mai în detaliu… Acest statut fiind valabil tot… cetatenilor români si bulgari! De exemplu, daca nu îmi gasesc de lucru decât ca „bona”, sau orice altceva, tot ca PFA sunt platita, si se colaboreaza ca atare pe acest sistem.

Atentie la litere marunte!

Acum însa, singura problema este ca… prietena la care stau, locuieste în gazda la cineva, iar camera respectiva este subînchiriata… ceea ce este ilegal! Iar ea nu a stiut si nici nu a citit atent contractul la semnare unde se spune (cu litere foarte marunte, exact cum e în sistemul bancar) ca este „sublet apart” adica subînchiriat. Asta deoarece… pe adresa „asta” figureaza ca fiind chiriasi… gazdele noastre, care mai au si o firma înregistrata tot pe adresa asta. Asa ca eu am sa încerc sa vorbesc cu toate cunostintele… poate gasesc un ajutor si sa trec în acte adresa lor pentru corespondenta chiar daca eu locuiesc în alta parte pentru moment. Desigur, imediat dupa ce îmi voi gasi si eu de lucru, si voi primi primele salarii, ne vom muta de aici. Si atunci, ulterior, noul domiciul se va schimba în acte! Asta nu e o problema.

O fapta buna…

Cam acestea sunt problemele „minore” cu care ma confrunt, dar carora le voi gasi rezolvare curând. Mai ales ca am câteva cunostinte pe aici, precum o fosta colega de liceu, apoi fosta mea colega de facultate si prietena cu care stau si cu care ma sfatuiesc mereu ce trebuie sa fac, unde trebuie sa ma duc si cu cine sa vorbesc  pentru dosarul acesta de NINO. Si culmea… aici interviurile si discutiile de afaceri se mai leaga si în restaurante. De asemenea, seful prietenei mele, încerca sa ne ajute (si pe mine!) sfatuindu-ne cum poate… De fapt el este cel care, la angajarea ei, a vazut în dosarul ei… ca are probleme cu închirierea locuintei… Alambicat si întortocheat e totul din pacate, dar pentru mine e o experienta unica si învat foarte multe din ea, plus ca ma ajuta sa ma cunosc si sa ma apreciez si mai mult… Sunt doar eu, cu mine… pe fortele mele!

Sperante de viitor

Acestea fiind spuse, înteleg ca nimic în viata nu e întâmplator. Ma bucur mult ca am venit aici. Vor fi alte experiente traite singura, departe de casa, dar care ma întaresc si ma ajuta pe viitor. Si simt ca am sa reusesc si ca tot ce îmi propun o sa se îndeplineasca, mai devreme sau mai târziu. Cel mai important e sa am NINO-ul, sa muncesc, sa vizitez tot ce se poate vizita, sa calatoresc prin împrejurimile Londrei, sa merg la concerte, spectacole, dupa cum am mai spus si sa simt ca traiesc totusi „chiar daca muncesc”… sa fac cursul care mi l-am propus si dupa aceea mai vedem… ramân ori merg acasa… Toate astea sunt importante pentru mine pe termen scurt. Salutari din tara vremii schimbatoare.

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

iunie 2011

JURNAL LONDONEZ (1)

On By nelursIn WorldLeave a comment

 Lavinia IANCU

 

 

 

Plecarea.

Gata! Mi-am luat inima-n dinti si m-am hotarât sa plec! Viata e cam grea la noi acasa. (din mai multe puncte de vedere pentru mine!) .Asa ca de ce sa nu încerc sa vad cum sta treaba asta cu emigrarea. Stiu ca nu e usoara! Dar de ce sa nu îmi încerc si eu norocul!? Am auzit ca in Europa cel mai bine se câstiga în Marea Britanie si Germania, dar cum cu limba germana nu ma prea împac, Marea Britanie câstiga în detrimentul Germaniei, ca la un meci de fotbal… Asa ca… directia Londra!

*

Dupa un drum putin obositor cu microbuzul spre aeroport si cu avionul, iata-ma ajunsa în tara ploilor „United Kingdom”!Pe parcursul zborului am trecut printr-o zona de turbulenta… nu prea placuta pentru stomac! (Sic!). În timp ce pilotul aeronavei se pregatea de aterizare, majoritatea pasagerilor au aplaudat în semn de multumire pentru dexteriatea pilotilor de a aduce aparatul la sol. Cu aceasta ocazie, am facut cunostinta si cu adevaratul gentalman britanic si anume… un „domn” care împreuna cu prietenii lui ne-a facut pe toti pasagerii „idiots”... deoarece am îndraznit sa batem din palme!

 Prima impresie.

În fine, aceasta a fost doar prima dintre ciudateniile traite aici, pe aceste meleaguri. Ca sa nu mai spun ca… deseori am avut impresia ca sunt în Asia, Africa sau poate Orientul Mijlociu. Este plin de oameni de culoare de diferite nationalitati.Dar nici asta nu ar fi o problema… Adevarata problema este mizeria de nedescris pe strazi! Credeti-ma! Nu va puteti imagina cât de curat este orasul de pe malul Crisului Repede, de unde am plecat… pe lânga vestita Londra. Si pedeasupra mai si pute a urina destul de des…Am dedus ca acest „fenomen” este cauzat de faptul ca toti beau, foarte mult, mai ales bere. Imediat dupa ce ies de la serviciu merg in pub-uri la baute si e posibil ca nusuntsuficientewc-uri publice… asa ca se usureaza pe unde apuca! Deci cam asta a fost „Wellcome to London” pentru mine!

Unde locuiesc?

 Londra e împartita pe 6 zone, iar eu stau în zona 2, adica una din cele bune zone, cica. Zona1 e centrul, unde e situat Wesminster Abbey, Big Bensi alte atractii turistice pe care le stim cu totii de prin filme sau reviste! Zona 6 se afla în afara Londrei, si se remarca prin case si strazi mai curate, iar urmatoarea comparând calitatea si curateniaeste zona 1 unde se face curatenie zilnic. Zona 4 e plina de români, bulgari, albanezi, tigani si alte rase…. Oricum am facut poze sa vedeti, din zona 2. Numai spun ca în metrouri am vazutpersoane „care beau sau manânca ceva”. O bere, un suc,o cafea si apoi lasa pe jos, pe marginea geamului, sau pe bancheta: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonald’s, ziare… Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Asa ca la capitolul curatenie toate zonele stau foarte prost.

 Si culmea… ma întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganti, galagiosi, încrezuti si indiferenti la tot ce misca din „alte tari mai putin neaose”. Nici nu pot sa va descriu… Oare acestia ne învata pe noi ce înseamna bunul simt…? Hm! Mai au foarte mult sa ne ajunga…Sincer! Dar, desigur, avem si noi foarte multe capitole unde ni se pot da lectii…

 În cautare de munca.

  Oricum, eu iau viata asa cum este, încerc sa nu ma stresez si chiar sa nu bag în seama prea mult lucrurile negative. Încerc sa ma adaptez din mers. Ieri am aplicat on-line pentru toate job-urile posibile în zona de est, sud–est si centrul Londrei (pentru ca eu locuiesc în zona de est si vreau sa fiu mai aproape de casa). Astept raspunsul lor, dar oricum mai aplic si în seara asta pentru alte job-uri si… nu numai în domeniul cosmeticii… la care (zic ca) ma pricep! Am sa verific pe internet si site-ul comunitatii de români de aici. Între timp am sa ma interesez de un curs bun de machiaj… Nu am intentia sa stau prea mult fara servici, asa ca mâine ma duc la o agentie a unor polonezi (sunt foarte multi aici) care au ajutat-o si pe o prietenade-a mea pentru a obtine „National Inssurance Number” (NIN), adica un fel de carte de identitate. Fara NIN, ca emigrant, nu poti facenici o miscare...

(Pe curând)

Lavinia IANCU

Londra, UK

13 iunie 2011

Spirit of art, London

On By nelursIn Science1 Comment

SPIRITUL ARTEI

de Dr. DOREL SCHOR


O EXPOZITIE INTERNATIONALA

 

Cam o data pe an, Zina Bercovici reuseste o incredibila performanta. Fara sa renunte la statutul de pictorita, intra in rolul dificil de curator si producator, mobilizeaza artisti plastici cunoscuti din mai multe tari si ii prezinta marelui public intr-o expozitie internationala de prestigiu. Anul trecut evenimentul a avut loc in Tel Aviv-Yaffo, anul acesta gazda a fost galleria Pall Mall din centrul Londrei.

Expozitia, intitulata “Spirit of Art” (Spiritul Artei), impresioneaza in primul rind prin afisul ei. Ea aduna lucrarile a peste 40 de artisti plastici contemporani din 13 tari, oferind publicului nu mai putin de 60 de picturi si 21 de sculpturi.

Ca intr-un caleidoscop al frumusetii, galeria permite un fructuos dialog al artelor vizuale, respectind angajamentul sugerat in titlu, de a reflecta spiritual artei. Sint usor de sesizat, in acest secol al globalizarii, cum se pastreaza totusi traditiile si influentele specifice tarilor de origine ale participantilor, mostenirea culturala… Diversificare ce nu deranjeaza interferentelor, comunicarii, creativitatii.

Am spune chiar ca dimpotriva, multiplele stiluri si conceptii personale, tehnicile si materialele diverse utilizate imbogatesc nu numai imaginea de ansamblu a acestei expozitii, ci ofera si intelegerea fenomenului artistic contemporan pe plan international. In numerosul grup de artisti veniti din Norvegia, Canada, Germania, Elvetia, Australia, Franta, Italia, Statele Unite, Cipru, Olanda, Bulgaria si Marea Britanie se distinge participarea israelienilor, care acopera o treime din total.

Prezentarea unui asemenea fenomen cultural in spatiul tipografic pe care il am la dispozitie, abia daca imi permite mentionarea nominala a israelienilor, lucru pe care il fac cu un dublu regret. Primul este posibilitatea de a selecta numai cinci ilustratii.

Al doilea este absenta artistilor plastici din Romania, in speranta ca in viitoarele editii, curatoarea (care este o buna vorbitoare pe romaneste) va redescoperii fenomenul artistic din tara natala. Participa, asadar, Baruch Elron , Zina Bercovici, Batya Bombigher, Maureen Fain, Vera Gelert, Idith Makover, Solomon Leviev, Einat Maor, Yeruham Mezan, Ruthy Segal, Bruno Pascal, Edy Snir, Lyat Polotsky si Barbara Robinsohn.

 

Expozitia a dovedit din nou puterea de atractie a acestui limbaj international pe care il constituie artele vizuale care, ca si muzica, nu cunoaste granite si nici oprelisti atunci cind oamenii doresc sa traiasca si in “Spiritul Artei” .

 

BUCURIE SI INVIDIE

On By nelursIn literatureLeave a comment

„Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare ca se bucura egalii nostri.” Aristotel


Viata noastra este un amestec de frumos si urât, iar noi suntem înzestrati cu calitati si defecte. Daca am putea privi sufletul nostru asa cum ne privim trupul, am putea vedea toate acestea, dar fiindca suntem privati de acest drept, obligatia noastra este de a le descoperi si a lucra pentru dezvoltarea calitatilor si diminuarea defectelor. Nu în zadar au strigat de-a lungul timpurilor filosofi si teologi : „Cunoaste-te pe tine însuti !”. Numai prin autocunoastere ne putem modela viata spre bine. Nu este un lucru usor de a te cunoaste pe tine însuti, fiindca multe sunt ascunse în sufletul nostru si multe tindem sa le ascundem, dar trebuie încercat. Unii dintre semeni se supraapreciaza, altii se subapreciaza. Trebuie sa stim cum suntem în realitate, sa cautam cântarul din sufletul nostru, sa vedem ce avem de pus în balanta si pe baza unor reale capacitati sau defecte, sa putem a ne schimba, a adopta în final un comportament placut noua, placut celor din jurul nostru, placut lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un mod mai profund al întelegerii, poate duce la ascensiunea sufletului, aici, pe pamânt. Mi-au placut afirmatiile unui Sfânt într-una din cartile sale: „Daca vrei sa ajungi la libertate prin revolutie, fa mai întâi revolutie în tine însuti; si te vei încredin­ta apoi ca toate celelalte revolutii sunt de prisos. Daca vrei sa ajungi la libertate prin razboi, porneste mai întâi razboi împotriva ta însuti; si daca vei duce acest razboi la bun sfârsit, atunci te vei convinge ca toate celelalte razboaie sunt de prisos.”
A vedea ceva frumos si a dori sa distrugi doar pentru ca nu poti obtine acel frumos, nu e o atitudine pe care s-o putem accepta. Sa vezi ca celalalt are si este mai presus de tine, sa abandonezi lupta cu tine însuti, sa nu vrei sa-ti cunosti calitatile si sa te bucuri de ele, sa nu le fructifici, si sa începi a-ti transforma frustrarile în invidie, nu este o solutie rezonabila. Esti „mic” de statura, de exemplu, si nu te împaci cu ideea ca nu mai poti creste. În loc sa te opresti la admiratie pentru cel înalt, parca îti vine sa-i retezi capul ! Uiti ca de multe ori „esentele tari se tin în sticlute mici”, îti neglijezi calitatile, uitând ca Dumnezeu a dat talanti fiecarui om, important fiind sa le constientizezi, sa le poti dezvolta si sa nu le „îngropi”.
Daca stam si ne gândim bine, invidia începe cu dorinta de a avea ceea ce de fapt nu poti sa ai, nu poti sa fii sau sa devii. Nu vrei sa vezi ca ai alte calitati (însusiri) si nici sa accepti ca ai defecte pe care trebuie sa le corijezi pentru a te înalta; o teama, o nesiguranta apare în sufletul tau, ca nu vei reusi sa atingi acel ideal, nu sti sa alegi drumul, te încapatânezi, te înciudezi, te înveninezi si încerci sa-l distrugi pe cel pe care începusesi, poate, prin a-l admira; demolezi singur sau îi antrenezi si pe altii în actiunea distrugatoare; alteori din lasitate transferi cu abilitate actiunea altora, dupa ce i-ai înveninat, si „ scoti castanele din foc cu mâna altuia”, cum s-ar zice. Biserica noastra exemplifica viata Sfântului Stefan, întâiul mucenic al Domnului Iisus, invidiat de farisei pentru întelepciunea sa si harul vorbirii, condamnat la moarte prin lapidare (ucidere cu pietre). Invidiat a fost si Iisus Hristos, dat pe mana lui Pilat si în final rastignit pe cruce. Asa procedeaza si astazi multi si arunca cu „pietre” în semeni, pietre fiind si vorbele urâte sau strigatele disonante, bârfa, clevetirea, defaimarea, dispretul, privirea dusmanoasa, lovirea fizica.
Invidia este o boala de care sufera multi, dar ca orice boala, nefiind genetica, ea poate fi lecuita. Este o problema de mentalitate, de stilul în care vrei sa-ti traiesti viata în urma autocunoasterii, a educatiei pe care ti-ai format-o sau ai primit-o, a experientei pe care ai dobândit-o. Nu poti trai toata viata ghidându-te dupa proverbul: „Sa moara capra vecinului !” Oamenilor din jurul tau le poti expune frustrarile; se poate gasi o solutie pentru a te debarasa de acea frustrare, înainte de a ajunge la invidie.
Amintesc noua viziune asupra alegerii conducatorilor: Sunt exclusi cei duri, egoisti, invidiosi si acceptati oamenii generosi, energici care stiu sa-si modereze energia, fapt care s-ar datora educatiei, oameni cu comportament modest, nobil, oameni care sa asculte ideile celorlalti si împreuna cu ei sa ia decizii. Stim foarte bine ce s-a ales cu omenirea atunci când a fost condusa de oameni orgoliosi, invidiosi care si-au impus punctul de vedere prin forta. Astazi se vorbeste despre o calitate necesara conducatorilor, cea a Inteligentei emotionale, adica a întelegerii si gestionarii propriile emotii, a întelegerii celor din jur, a crearii de relatii armonioase la toate nivelele, a putea face fata stresului si frustrarii, a fi flexibil si adaptabil la schimbare. Aceasta competenta emotionala se spune ca este mai importanta decât abilitatile tehnice sau intelectuale. Cum s-o numim altfel decât stapânire de sine, putere de reflectie, dorinta de armonie si bucurie?
În data de 29 aprilie a avut loc un eveniment deosebit, plin de stralucire, nunta Printului William cu fata din popor Catherine Middleton, o nunta de poveste, cu printi, printese, regi, regine, cavalerie si haine de parada stralucitoare. Acest eveniment a facut din Londra centrul atentiei lumii întregi. Am urmarit cu sufletul la gura întregul eveniment. Mesaje de sustinere si de felicitare au fost adresate cuplului princiar din momentul anuntarii acestei casatorii, dovezi ale iubirii, admiratiei, respectului din partea poporului. Uralele si aplauzele care au însotit traseul cuplului au fost de asemenea dovezi ale bucuriei. Cerul a fost limpede, albastru, soarele a luminat hainele divers colorate ale invitatiilor, binecuvântând parca acest eveniment, oamenii au fost senini, rabdatori, iar sarutul mirelui si al miresei în balconul reginei a fost un gest spontan de iubire, facut cu modestie, eleganta, un simbol al unirii, daruit unul altuia dar si lumii întregi. Iar în momentul în care Printul i-a pus inelul în deget, cred ca fiecare dintre ei au purtat în gând visul de dragoste, dorind ca el sa nu se stinga niciodata, fiindca acest vis este esenta vietii de familie, fara de care viata nu ar avea nici un farmec. Si a luat-o de mâna si parca-i citeam gândurile frumoase: „Te voi duce în lumea mea, vom calatori în lumina soarelui si-i vom adauga noi raze; te voi duce acolo unde nu ai mai fost, unde nici nu ai visat sa ajungi vreodata si îti voi spune cuvinte pe care nu le-ai mai auzit; te voi învata sa mergi alaturi de mine, sa fim amândoi la bine si la rau…” Dumnezeu sa le calauzeasca pasii si sa ramâna vesnic la fel de îndragostiti! Sunt convinsa ca multi tineri care au vazut acel sarut, vor încerca sa-l imite! Multor tineri, în acele momente, li s-a transmis acest vis frumos al casatoriei! Totul a fost înaltator ! Nespus de frumos ! Regina Elisabeta a II-a a avut parte de aceste binemeritate momente de bucurie la onorabila sa vârsta.
Imediat au aparut diverse articole si comentarii, unele elogioase, altele în care oamenii, uneori sub anonimat si-au exprimat invidia. Ei nu au înteles ca doar din punct de vedere spiritual suntem toti egali, ca toti meritam iubire si toti trebuie sa învatam sa o daruim si sa o primim fara conditii; ca trebuie sa acceptam în sufletele noastre aceasta stare materiala diferentiata; ca putem crea egalitatea pornind de la gândul ca eu si celalalt suntem la fel de importanti si demni, fiecare cu pozitia si rostul sau în aceasta viata. Deosebirea nu trebuie sa alimenteze neîntelegerea, ci sa sustina pacea si toleranta. „Talantii” nu ne sunt distribuiti în mod egal.. Dumnezeu ne explica ratiunea împartirii acestor daruri : „Eu împart virtutile atât de diferit încât nu dau totul fiecaruia, ci unuia una, altuia alta. (…) Unuia îi dau mai ales iubirea, altuia dreptatea, altuia smerenia, altuia credinta vie. (…)  Si asa am dat multe daruri si haruri de virtute, spirituale si vremelnice, într-o diversitate atât de mare încât nu am împartasit totul nici unei persoane, pentru ca voi sa fiti obligati astfel la caritate unii fata de altii. (…) Am voit ca oamenii sa aiba nevoie unii de altii si sa fie slujitorii mei în împartirea harurilor si darurilor primite de la mine”. Daca nu ar fi asa, ar mai avea viata farmecul diversitatii? Sa ne bucuram deci pentru tineretea lor celor casatoriti, pentru frumusetea lor, pentru buna organizare si transmitere a evenimentului, pentru evlavia lor în fata Altarului Bisericii, sa dorim o viata fericita cuplului princiar si sa speram în acea fericire!
Închei spunând ca invidia este un pacat de care trebuie sa ne pazim, sa nu-i deschidem usa, stiind ca raul îsi cauta cu siretenie usi de intrare. Biblia ne vorbeste despre cele sapte Pacate de Moarte: Mândria, invidia, iubirea de arginti, desfrânarea, lacomia pântecului, trândavia si mânia: „Invidia este prietenul Satanei ; invidiosul se hraneste cu nefericirea aproapelui sau.”

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

NUNTA REGALA, IMORALITATE LA DRUMUL… MARE

On By nelursIn OpinionsLeave a comment

Asaaaa, deci s-a petrecut si nunta fiului (nepotului) de împarat (regina)! Cu tot cu traditie, pompa, celebritati si… religie. Iar o sa ma credeti îngust la minte, si iar n-o sa-mi pese. Pentru mine, nunta printului a fost o parodie aducând a mascarada. Imaginea antenelor parabolice multicolore (înainte era moda farfuriilor zburatoare, aaah ce vremuri…) carate de duduile de societate m-a dezgustat suficient cât sa îmi reînoiasca ferm loialitatea fata de basmaua româneasca. Tras(at)urile regale cu armasari iuti, plimbându-se mofturos printre Rolls Royce-uri mi-au întors inima spre pitorescul carutelor noastre satesti mânate de mârtoage în calea Daciilor trepaduse. Mai ales când a intrat cântaretul Elton John cu ”nevasta”, am regretat momentele din copilaria mea când intram în grajdul lui tataia la tara, în vacantele de vara.
În sfârsit, sa trecem la nunta zisa la propriu – mai degraba la (des)figurat ca, ce nunta e aia fara feciori – ca sa ne ra(s)co(r/l)im putin cu de-ale credintei.
Ce sa le mai faci nunta, ca stau împreuna de câtiva ani!…
Dar uite cum Îl bagam noi pe Dumnezeu în mizeriile noastre. Biblia din care au citit arhiepisco-(po)pii lor, nu scrie ca trebuie sa ne pastram curati pâna la nunta, si dupa? Era sa cad cu tot cu scaunul (recunosc, m-am uitat la oficiere) când l-am auzit pe arhiepiscop cerându-le sa marturiseasca daca exista vreun motiv pentru care nunta nu poate fi oficiata. Am sperat într-un semn divin când era cât pe ce sa nu-i intre inelul pe deget. Probabil ca atât a fost. Parca a rosit putin, sau mi s-a parut…
Eeeeh, ce sa ne mai miram, Biserica Anglicana s-a separat de cea catolica pentru ca regele Henri sa se poata (des)casatori – cititi cum vreti, se potriveste oricum – pâna îi va da regina mostenitor. Altfel, unde le-au stat picioarele, acolo si capul…
Si pe urma, pe urma sarutul. Sfios, pudic, cu iz de ”prima data”…
Acum se duc în luna de miere (fara miere ca au mâncat-o demult). Sa vedem cât tine luna.
Si asa s-a terminat si petrecania asta.

Cristian Ionescu
Chicago, Illinois
http://popaspentrusuflet.wordpress.com