Am fost educat într-o societate care te obliga să îţi reprimi sistematic trăirile de fiecare dată când ele veneau cumva împotriva cadrului stabilit de către cei care o conduceau. Cel mai mare pericol era acela de „a gândi altfel” decât aşa cum era impus printr-un fel de exerciţiu de programare socială. În plus, colegii, formaţi pe un asemenea tipar, nu puteau să înţeleagă cât de mult se pierdea prin eliminarea impulsurilor creatoare doar din raţiuni ce ţineau de confortul adulţilor ce nu doreau niciun fel de modificare a cadrului existent la acea dată. În felul acesta am ajuns să meditez mai profund asupra raportului ce trebuie să existe între individ şi societate. Continue reading “Libertatea Individului sau Controlul Societăţii?”
Tag: libertate
DE CE OARE NU AM TRĂIT ASA DE LA ÎNCEPUT?
Odioase vremuri am putut să trăim în socialismul românesc!
Atunci, viața era condamnată la torturi atroce, precum:
– creșterea nivelului de trai / cap de locuitor;
– case de cultură / cap de locuitor;
– teatre / cap de locuitor;
– fabrici / cap de locuitor;
– uzine / cap de locuitor;
– școli / cap de locuitor; Continue reading “DE CE OARE NU AM TRĂIT ASA DE LA ÎNCEPUT?”
Afganistan – țara unde femeile se vând
Sclavii din lumea islamică!
Recent am dat peste un articol în The Atlantic privind un subiect care pare ireal, mai ales pentru Mileniul III – o țară unde femeile sunt vândute!
Faptul acesta reflectă decalajul enorm privind statutul femeii în diverse țări ale lumii, diverse culturi, tradiții ori religii. E bine cunoscut faptul că în traditia islamica statutul femeii e precar. Dar că femeile ar putea fi vândute in lumea islamică, pentru a plăti datoriile bărbatilor, e ceva cu totul scandalos si ingrijorător. E un exemplu grosolan de încălcare a unuia dintre cele mai fundamentale drepturi umane – dreptul la libertate si inviolabilitatea persoanei.
O dovada a statutului precar al femeii în lumea islamică e Afganistanul, o țară în care această practică multiseculară incă e in vogă, in ciuda prezenței trupelor occidentale acolo.
Materialul de astazi a fost editat, tradus si abreviat pentru dtră de Radu Ionita, AFR Bucuresti. Continue reading “Afganistan – țara unde femeile se vând”
Nici fond, nici formă – Vladimir Pustan
Nimeni nu se mai îndoiește că necredința, aproape generalizată azi în Europa și SUA, își are rădăcinile în secolul XVII, și a pornit ca o reacție a scandalului unui Dumnezeu impus și al unei religii forțate.
Acel ”compelle intrare„ a lui Augustin luat din Scriptură, ca strigăt al împăratului ce-și dorea masa plină cu invitați (siliți-i să intre), a justificat atât inchiziția cât și politica sabiei.
Aceasta deși Ioan Gură de Aur stipulase clar faptul că acela care ucide sau forțează un eretic comite un păcat de neiertat. Coșmarul binelui silit a făcut mult rău. E ca în anecdota aceea când un pastor a întrebat un grup de copii despre un bine pe care-l făcuseră în acea zi. Am ajutat o bătrânică să treacă strada și ne-a luat o oră. De ce atât timp? Pentru că ea nu vroia… Continue reading “Nici fond, nici formă – Vladimir Pustan”
Titus Corlățean și familia creștină
Asociația Secular-Umanistă din România cere demisia ministrului de Externe, Titus Corlățean
Titus Corlățean, de ASUR, este practic acuzat că este un creștin autentic, unul din cei cca 90% de români. Este acuzat că domnia sa nu se aliniază la aberantele “norme” europene, la drepturile omului…legate de homosexualitate și lesbianism impuse de legislativul UE.
Corlățean critică politica de nediscriminare a UE
Dar ce ar dori infractorii? Să nu fie discriminați. De ce nu sunt lăsați țiganii să aibă și ei libertatea nediscriminatorie de a nu se integra în civilizația și legile de viață ale majorității, ale țărilor membre UE? Să-i lase liberi să trăiască cum doresc, să-și urmeze tradiția și voia lor, să cerșească pe mai departe, să se așeze liber unde vor și în condiții precare după cum au ei obiceiul?! Continue reading “Titus Corlățean și familia creștină”
Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!
Liceul “George Cosbuc” din Bucuresti se vrea “cool”. Se doreste a fi varf de lance in promovarea in rindul tinerilor adolescenti din Romania a homosexualitatii si a noii ideologii sexuale. Fara jena. Daca anul trecut a facut primul pas ingaduind organizatiei Accept sa organizeze un eveniment legat de luna homosexualitatii in Romania, anul acesta a facut un pas si mai mare si indraznet – a programat o parada a homosexualitatii pe 15 februarie. Conducerea liceului se vrea “cool” si probabil multi dintre elevi si ei doresc sa se dea “cool”. Doresc sa apara “broad minded” (ca sa folosim si noi un termen dintr-o limba alta decit cea romaneasca!), neintelegind, ori nestiind, si cealalta parte a axiomei, luata tot din vocabularul englez ori american — “if you are too broad-minded your brains might fall out” (adica, in limba romana, “daca esti prea deschis la minte s-ar putea sa-ti cada creierii din cap”). Continue reading “Liceul “George Cosbuc” se vrea “cool”!”
Ceva mai frumos si mai bun
Tara e inglodata in datorii. Dar toti vor bani mai multi.
Presedentia, parlamentul, medicii, profesorii, sindicatele, justitiarii, politistii, jandarmii, pensionarii.
Toti merita mai mult.
Nu este unul sa spuna: eu nu merit. Mie mai luati-mi.
Toti mai vor. Continue reading “Ceva mai frumos si mai bun”
Romania, pretuieste-ti libertatea!
13 decembrie 2012
Suedia paradis sau un iad pentru suflet?
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
www.alianta-familiilor.rooffice@alianta-familiilor.ro19 octombrie 2012
De Per Bylund
Bunica mea, nascuta în 1920, era din ultima generatie care a avut acea deosebita mândrie personala de detine o moralitate ferma si adânc înradacinata, de a fi suvean în viata, de a fi singurul stapân al soartei tale, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Oamenii generatiei ei au trecut prin si au îndurat doua razboaie mondiale (de?i Suedia nu a participat la nici unul) si au fost crescuti de fermieri si muncitori industriali saraci. Au fost martorii si forta motrice din spatele „minunii” suedeze. Moralitatea lor le-a asigurat supravietuirea în orice conditii. Daca se gaseau în situatia de a nu putea trai de pe urma salariilor lor, ar fi muncit mai mult si mai tare. Au fost arhitectii si muncitorii constructori ai propriei lor vieti, desi adesea asta a însemnat munca grea si îndurarea unor situatii aparent lipsite de speranta. (…)
Totusi, cumva au cazut prada promisiunilor politicienilor care doreau sa îi ajute pe cei „slabi”, o categorie de oameni ce nu exista atunci. Cine ar fi recunoscut ca nu poate avea grija singur de sine? Dar erau oameni inimosi si muncitori si probabil au crezut ca o micuta contributie pentru a-i ajuta pe cei mai putin norocosi decât ei era o fapta demna de un bun samaritean. (…)
Problema este ca astfel a fost creat statul asistential, iar acesta a schimbat dramatic vietile oamenilor, afectându-le moralitatea într-un mod fundamental. Poate ca ar fi fost un proiect de succes daca oamenii ar fi continuat sa aiba mândria si moralitatea de a se îngriji singuri si daca ar fi cerut ajutorul numai daca s-ar fi aflat la ananghie. Cu alte cuvinte, adaugarea unei dimensiuni asistentialiste a statului ar putea functiona numai într-o lume ceteris paribus, ceea ce statul asistential si presupune. Dar lumea se afla într-o continua schimbare si de aceea statul bunastarii cere oamenilor sa fie mai puternici si superiori din punct de vedere moral acelora din societatile lipsite de stat asistential. (…) Moralitatea decenta a disparut de mult. A fost complet distrusa în mai putin de doua generatii, prin ajutoare publice si conceptul de stat asistential.Copiii statului asistential Copiii generatiei bunicilor mei, printre care se numara si parintii mei, au îmbratisat si au învatat repede o noua moralitate bazata pe „drepturi” de asistenta conferite de sistemul de securitate sociala. Daca vechea generatie nu accepta dependenta fata de altii (incluzând aici ajutoarele statului asistential), ea nu se opunea de principiu trimiterii tinerei generatii la scoala spre a fi educata. (…)Au fost învatati ca a fi om înseamna a avea dreptul de a primi ajutor pentru nevoile tale individuale. Li s-a spus ca toti au dreptul de a primi toate resursele necesare pentru a-si urma propria fericire si pe cea a societatii. În timpul orelor de lucru, toti trebuie sa se bucure de dreptul de a-si trimite copiii în centrele de zi ale statului, astfel devenind posibil ca fiecare familie sa cîstige doua salarii, dar sa nu mai aiba destul timp de a-si creste copiii. Cel putin din punct de vedere financiar, oportunitatile pentru „viata buna” trebuie sa li se fi parut colosale celor din vechile generatii.
Aceasta noua moralitate a patruns în populatie si a devenit starea „naturala” a lucrurilor, cel putin dupa mintea ei. Aceasta generatie, nascuta în cele doua sau trei decade de dupa al doilea razboi mondial, a devenit foarte diferita din punct de vedere moral si filosofic de generatia parintilor ei. S-a obisnuit cu marea cre?tere economica de dupa razboi (ce se datora neimplicarii Suediei) si cu drepturile asistentiale tot mai largi ale statului aflat într-o rapida extindere. (Pentru a sustine expansiunea statului asistential si satisface cererea populara de ajutoare etatiste, guvernul suedez a devalorizat moneda de câteva ori în anii ’70 si ’80). Efectele pe care cresterea si intrarea în câmpul muncii a acestei generatii le-au avut asupra societatii au fost, în principiu, doua: cresterea presiunii populare pentru politici mai progresiste si esecul societal, pe scara larga, de a creste copii independenti si morali, capabili de a-si fi proprii stapâni în viata.Schimbarea morala si filosofica ce a avut loc în societate a devenit deja evidenta. Daca în perioada de început a secolului al XX-lea, social-democratii, o putere hegemonica în politica suedeza din acel secol (si nu numai), solicitau reduceri de taxe pentru a elibera muncitorii de o povara inutila, ulterior s-au transformat rapid într-un partid care îmbratiseaza statul asistential si este în favoarea cresterii taxelor, cerând tot mai multa reforma sociala „eliberatoare”. Masele de alegatori, copii ai statului asistential dependenti de sistemul lui de gândire, au sustinut cresterea taxelor care au urcat repede la peste 50% din venituri si au cerut, pe banii contribuabililor, ajutoare sociale pentru a plati acesta taxe mari si chiar câstiga ceva în plus. Pe masura ce acesti copii ai statului asistential au crescut si au început sa participe la viata politica, schimbarea politica a fost semnificativa. Revolta studenteasca din 1968, una mai degraba comunista, a reprezentat probabil apogeul acestei generatii radicale ce cerea, prin intermediul redistributiei etatiste, tot mai mult pentru sine; studentii nu si-au mai asumat nici o raspundere personala pentru vietile lor, nici nu s-au gândit vreodata sa se descurce singuri. „Ma aflu în nevoie”, au spus ei, si din acea pretentie au inferat în mod direct ca au dreptul de a li se satisface acea nevoie, fie ca este vorba de mâncare, un acoperi? deasupra capului sau o noua masina. (…)Cu aceasta generatie, afirmatia ca productia precede consumul a fost înlocuita de credinta în „dreptul” inviolabil si natural la servicii asistentiale asigurate de stat. Prin puternicele sindicate muncitoresti, suedezii ce încasau un salariu primeau mariri salariale, în fiecare an, indiferent de productivitatea reala, si, în timp, cresterile salariale au devenit parte a normalitatii. Cei care nu le primeau se considerau „pedepsiti” de angajatorul lor rau si faceau tot mai multe cereri pentru ajutor legal împotriva angajatorilor. Rationamentul era acela ca un om are „dreptul” de a avea un salariu mai mare în anul viitor, dupa cum salariul din anul curent trebuie sa fie mai bun decât cel din anul precedent.
Aceasta schimbare de perceptie a fost precedata, dupa cum am vazut, de o schimbare a valorilor. Schimbarea societala a modificat si conditiile pentru filosofie si noi stranii si distructive teorii au aparut. Copiii acestei generatii, nascuti în anii ’70, ’80 si ’90, au avut parte de o crestere „libera”, bazata pe idealurile anului 1968, adica, în esenta, de o copilarie „libera de reguli” si „libera de responsabilitate”. Pentru aceasta generatie, nu exista nici o cauzalitate în viata sociala; orice ai face, nu este raspunderea ta – nici macar conceperea unui copil. Asa se prezinta tinerii adulti din societatea suedeza.
Nepotii statului asistential
Si eu însumi sunt parte a acestei a doua generatii nascute cu si de catre statul asistential. O diferenta majora între generatia noastra si cea de dinainte ei este aceea ca cei mai multi dintre noi nici nu am fost crescuti de parintii nostri. Din pruncie, am fost crescuti de autoritati în centre de zi, apoi am fost împinsi mai departe scolilor publice, liceelor publice si universitatilor publice, pentru ca mai târziu sa fim angajati în sectorul public, în puternicele sindicate muncitoresti si asociatiile lor educationale.
Diferenta fata de generatiile mai în vârsta este evidenta. Din punct de vedere filosofic si moral, bunicii mei au trait într-o cu totul alta lume si parintii mei înca mai poarta ramasite din „batrânul” simt al dreptatii pe care îl aveau parintii lor, ca si perceptia acestora despre binesi rau. Daca parintii generatiei mele sunt numai partial mânjiti, ceea ce este oricum rau, generatia mea este cu totul data peste cap. Nefiind crescuti cu valorile sanatoase ale bunicilor nostri si având în locul lor pe cele propavaduite de statul-dadaca, nepotii statului asistential nu au nici cea mai mica întelegere a problemelor economice. (…)
stim ce sa credem despre infractori: ei trebuie închisi. Un numar – înca mic, dar în crestere – de tineri din Suedia cere o astfel de sentinta pentru proprietarii de afaceri care nu doresc sa îi angajeze ori pentru oameni mai în vârsta care ocupa slujbele pe care si le doresc. Exista o „nevoie” pentru o legislatie mai progresista. (…)
Ceea ce ne arata ca singura modalitate cunoscuta de a crea slujbe pentru tineri este aceea de a-i „usura” de ele pe cei mai în vârsta; posturile sunt putine si somajul e în ascensiune, chiar daca cererea de bunuri si servicii se afla în crestere. Statul asistential creeaza probleme si conflicte pe mai multe nivele, obligându-i pe oameni sa intre în competitie pentru o parte dintr-un avut obstesc tot mai mic. Solutia? Mai multa reglementare si mai putina prosperitate. Asta se întâmpla atunci când nevoia si dorinta înlocuiesc meritul si experienta atât în moralitatea publica, cât si în cea privata. (…)
Cerând raspundere sociala
Prin urmare, cei mai multi batrâni din Suedia fie traiesc singuri si deprimati, asteptând sa îi ia moartea, fie au fost internati în institutii colective publice ce ofera, spre a usura povara tinerelor generatii muncitoare, supraveghere permanenta. Unii dintre ei îsi vad nepotii si rudele de Craciun, timp de o ora sau doua, atunci când familiile fac un efort sa îsi viziteze „problemele”.
Dar batrânii nu sunt singurii care se gasesc la periferia societatii asistentiale atunci când statul se ocupa de populatia din câmpul muncii. În aceeasi situatie afla cei tineri care, în loc sa fie crescuti si educati de parintii lor, sunt de asemenea livrati statului.
Mama mea, o profesoara de liceu, a fost nevoita sa faca fata cererilor parintilor elevilor sai ca ea sa faca „ceva” în legatura cu situatia lor familiala stresanta. Din moment ce au pierdut „prea multi ani” avându-i în grija, parintii au cerut ca „societatea” sa îsi asume raspunderea pentru cresterea copiilor lor. (A-i avea grija înseamna, de obicei, ca îi lasau la centrul de zi la 7 dimineata si îi mai luau la 6 seara). (…)
Pentru ca populatia adulta sa munceasca si sa creeze averea ce poate fi taxata (prezenta rata de taxare pentru câstigatorii de venituri mici este de aproximativ 65%), statul asistential suedez lanseaza, în continuu, programe progresiste care sa îi apere de incidente si probleme. Libertatea asistentialista este o viata creata de statul asistential, una libera de griji, de raspundere si abundenta în ajutoare.
Ceea ce vedem astazi în Suedia este consecinta logica a statului asistential: când se acorda ajutoare si se elimina raspunderea individuala pentru actiunile proprii, este creat un nou tip de om – cel imatur, iresponsabil si dependent. Ca efect, ceea ce a creat statul asistential este o populatie ce este, din punct de vedere psihologic si moral, una de copii – dupa cum parintii care nu permit niciodata copiilor lor sa se confrunte cu probleme, sa îsi asume raspunderea si sa vina singuri cu solutii, îsi fac odraselele sa fie nevoiase, rasfatate si cu totul revendicative.
Analogia cu copiii rasfatati se dovedeste a fi adevarata în viata de toate zilele a celor ce muncesc în sectorul public si au de a face cu cererile populatiei. Am aflat ca nu este iesit din comun ca parinti tineri sa dojeneasca profesorii pentru ca temele sunt o presiune „inutila”asupra celor mici. Copii au dreptul la cunoastere, dar se pare ca, din moment ce cunoasterea presupune studiu si efort, ei nu trebuie expusi la ea. Rolul profesorilor este acela de a furniza copiilor cunostinte pe care sa le poata consuma fara sa reflecteze ori sa se gândeasca asupra lor (sau macar sa le studieze). A face ceva tu însuti este „opresiv”. Ceva „necesar”, chiar si un efect al legilor naturii, este cu totul nedrept si constituie o încalcare a dreptului cuiva de a duce o viata lipsita de griji. Natura însa?i, împreuna cu legile ei, devine o „povara”.
Economia dependentei
Poate ca aceasta mentalitate explica popularitatea în cre?tere a teoriilor anti-realitate precum scepticismul si postmodernismul, teorii pentru care nimic nu poate fi luat ca fiind ceea ce este. Logica, se spune, este doar o constructie sociala care nu are nici o legatura cu realitatea sau lumea (daca ea exista cu adevarat). Aceste teorii sunt minunate pentru ca nu pot fi vreodata dovedite sau contrazise. Orice ai spune, niciodata nu trebuie sa îti asumi raspunderea pentru afirmatia ta: nimeni nu îti poate verifica teoria, nimeni nu o poate critica sau chiar folosi. Ea este a ta, exista numai pentru tine si este adevarata numai pentru tine. Utilitatea unei asemenea teorii trebuie sa fie evidenta. Tot evident trebuie sa fie si ca promotorii acestor teorii iau anumite lucruri, precum existenta, ca fiind de la sine întelese – niciodata nu îsi traiesc viata bazându-se pe îndoiala si „cunoasterea” ca nu exista nimic ce poate fi stiut, ca nimicul este ceea ce pare a fi, dar se pare ca asta este farmecul unei asemenea atitudini. (…)
Din perspectiva unui privitor de pe margine, dupa cum ma consider, toata nebunia asta are un sens: învatându-i pe oameni ca nu trebuie sa îsi faca griji despre consecintele actiunilor lor, îi transforma în subiecti voluntar dependenti. Statul asistential a creat monstri egoisti despre care spunea ca ne va salva prin acordarea tuturor cetatenilor a privilegiilor si ajutoarelor pentru care nu va plati „nimeni”. (…)
Aceasta noua moralitate este opusul limpede al generatiei bunicilor mei. Este o moralitate ce sustine ca independenta poate fi obtinuta prin cedarea altora a raspunderii si ca libertatea poate fi atinsa prin înrobirea ta ?si a altora. Rezultatul acestei moralitati degenerate este, la nivel social sau societal, dezastruoas din punct de vedere economic, social, psihologic si filosofic.
Dar, pentru multe mii de suedezi, ea este si o tragedie personala. Fara raspunderea personala pentru actiunile si alegerile lor, oamenii par incapabili sa se bucure de viata; fara a-ti putea controla viata, este imposibil sa simti mândrie si independenta. Statul asistential a creat un popor dependent, cu totul incapabil de a afla ceva de valoare în viata; în loc, el a devenit incapabil de sentimente specific umane precum mândria, onoarea si empatia. Acestea, împreuna cu mijloacele de a da un sens vietii, au fost preluate de statul asistential.
Poate ca asta explica de ce o parte atât de mare din populatia tânara consuma medicamente antidepresive fara de care se afla în imposibilitatea de a mai functiona normal în situatiile sociale si se presupune ca asta explica de ce este în crestere dramatica numarul de sinucideri din rândul celor foarte tineri care nu si-au cunoscut niciodata parintii (numarul total al sinuciderilor este aproximativ acelasi). Chiar si asa, oamenii sunt cu totul incapabili sa vada problema ori sa gaseasca o solutie. Asemenea copiilor rasfatati, ei cer „ajutorul” statului. Asta bunica mea nu ar fi înteles-o niciodata. Odihneasca-se-n pace.
PENTRU ROMANII DIN STATUL WASHINGTON
Pe 6 noiembrie cetatenii statului american Washington vor vota un referend pentru legalizarea ori respingerea casatoriilor homosexuale in statul lor. Rugam pe toti romanii cu cetatenie americana care locuiesc in acest stat sa se prezinte la vot si sa bifeze cutiuta REJECT. Asupra acestei initiative legislative AFR a publicat urmatorul anunt publicitar in Romanian Times din Portland: PROTEJATI FAMILIA SI CASATORIA! Don’t Redefine Marriage. REJECT R-74 ON NOVEMBER 6
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA îi încurajeaza pe toti românii cetateni americani rezidenti în statul Washington sa voteze pe 6 noiembrie la referendumul de protejare a familiei si casatoriei în statul Washington.
REJECT REFERENDUM 74 Va rugam sa respingeti Referendum 74. Motivele sunt multe.
(1) Casatoria este cea mai importanta institutie sociala cunoscuta vreodata în istorie, pe care se cladesc toate celelalte. Daca ea se prabuseste, toate celelalte se prabusesc dupa ea
(2) Casatoriile între persoane de acelesi sex submineaza casatoria si familia naturala. Datele statistice si studiile sociologice facute în tarile sau statele unde deja au fost legiferate cu ani în urma indica o scadere profunda a ratei casatoriilor si o crestere vertiginoasa a concubinajului si a familiilor monoparentale din care lipsesc barbatii.
(3) Casatoriile între persoane de acelasi sex dauneaza copiilor. Aceleasi date statistice si studii sociologice arata ca acei copii care sunt crescuti de cupluri de acelasi sex sufera pe planuri multiple. Identitatea lor sexuala este distorsionata, iar confuzia privind rolurile sexuale se intensifica. Un procent deloc neglijabil dintre ei se identifica la maturitate ca fiind atrasi catre persoane de acelasi sex, nu de sex opus. Pentru a creste si a se dezvolta normal, copiii au nevoie de o mama si un tata.
(4) În tarile si statele care au legiferat casatoriile homosexuale, libertatea religioasa si de constiinta a suferit. Pastori, preoti, functionari publici cresstini au fost amendati sau chiar concediati pentru ca s-au exprimat împotriva casatoriilor homosexuale sau au refuzat sa le oficieze.
(5) Casatoriile între persoane de acelasi sex submineaza drepturile parentale. Canada, prima tara din lume care le-a legiferat în 2002, e exemplul tipic. Sistemul public de învatamânt îi îndoctrineaza pe copii cu noua ideologie sexuala, iar parintii care se opun sunt penalizati. Parintii si-au pierdut dreptul de a se opune normalizarii practicilor sexuale imorale, ori de a-si educa copiii în morala si valorile sexuale crestine.
(6) Casatoriile între persoane de acelasi sex nu constituie un obiectiv final, ci o actiune intermediara prin care se urmareste chiar eliminarea casatoriei si a familiei ca institutii sociale.
Daca va pasa de viitorul copiilor vostri, de bunastarea lor morala, de viitorul omenirii, de mostenirea pe care o lasam în urma, de libertatea religioasa si de constiinta, de drepturile parentale, si daca nu doriti ca anormalul sa devina noua normalitate, va rugam înca o data, Votati!
REJECT REFERENDUM 74:Textul din REFERENDUM 74 este urmatorul: “The legislature passed Engrossed Substitute Senate Bill 6239 concerning marriage for same-sex couples, modified domestic-partnership law, and religious freedom, and voters have filed a sufficient referendum petition on this bill. This bill would allow same-sex couples to marry, preserve domestic partnerships only for seniors, and preserve the right of clergy or religious organizations to refuse to perform, recognize, or accommodate any marriage ceremony.” Sunt doua optiuni de vot: (1) Reject; si (2) Approve. Va rugam bifati optiunea REJECT!
CUM VA PUTETI IMPLICA?
Rugam bisericile si comunitatile românesti din statul Washington sa se implice prin vot si voluntariat în respingerea Referendumului 74. Sunteti rugati sa contactati de urgenta pe DiAnna Brannan, Grassroots Coordinator for Preserve Marriage Washington, la telefonul 206-854-9122 sau 425-678-8574, sau prin email grassroots@preservemarriagewashington.com. DESPRE NOI: Alianta Familiilor din România este o organizatie neguvernamentala cu sediul în Bucure?ti, care functioneaza în conformitate cu legile Romaniei. Ea promoveaza ?i protejeaza valorile familiei, casatoria naturala si libertatea religioasa în România, Uniunea Europeana ?i peste tot unde locuiesc români. Va rugam sa ne vizitati la http://www.alianta-familiilor.ro.
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA
http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php
Declaratia de la Timisoara e o declaratie a constiintei crestine care afirma valorile crestine in spatiul public. A fost lansata in august 2010. Avem nevoie de semnaturi. Dorim sa ajungem la 10.000. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a incheia campania de semnaturi. Am ajuns la aproape 9.750 si mai avem nevoie de doar 250 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.750 mai intra 250! Haideti, haideti! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si a valorilor crestine in societate.
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.
SOUTHERN POVERTY LAW CENTER
Este a treia saptamina cind scriem despre aceasta organizatie din SUA care urma sa tina un eveniment la Bacau pe 30 octombrie. Saptamina trecuta a aparut inca o stire care denota caracterul anti-valori, radical si intolerant al acestei organizatii. Saptamina trecuta a facut plingere pe linga autoritatile statului Illinois pentru suspendarea licentei unui consilier profilat pe consilierea hamosexualilor spre iesire din homosexualitate. Detalii aici: SPLC files complaint against Illinois social worker offering ‘ex-gay’ therapy Romania nu are nevoie de prezenta unei astfel de organizatii in scolile ei. Va reamintim ca pe 30 octombrie aceasta organizatie va derula un eveniment special in peste 2000 de scoli publice americane. Parinti romani din America: interesati-va daca scoala unde merg copiii vostri celebreaza “Mix it Up Day!” pe 30 octombrie, iar daca da, nu va trimiteti copii la scoala in ziua aceea.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro
ÎNCEPUT DE NADAJDUIRE…!
…Diversiuni securistice, în plina noapte…pubele incendiate, masini incendiate, tot soiul de golanasi, cu fulare peste nasuri si într-o „concordie” suspecta cu jandarmii… batai, batai, batai, pe capul nevinovatilor…! – …apoi, oameni mai multi, mai organizati si mai fermi, mai maturizati, mai solidari.
…Din 1989 încoace (tot e buna la ceva si …nenorocirea!), oamenii au învatat sa se fereasca de unele facaturi. Oamenii asteapta, acum, ALTE facaturi…Si, dupa puteri, se pregatesc sa-l înfrunte, apocatastatic, pe Cel Rau.
…Dar nu Raed este partea importanta a scenariului românesc (…Raed Arafat s-a dovedit a fi mai putin barbat…: a lins unde-a scuipat!) – …ci foamea, somajul, umilintele, umilintele fara de capat, parca: protestele continua.
…Pâna când? Pâna când nesimtirea macelarilor României va aprinde focul atotpurificator al Duhurilor Românilor. De pe Pamânt si din Ceruri! – pentru ca Martirii si Eroii si Sfintii Românilor nu ne lasa. Mai ales acum!!!
…Unii spun: „Si pe cine vom pune în loc? Si aia, care or fi – tot ca astia! N-am facut nimic” Ba da, ati facut Minunea de a va vedea SUFLETUL si a vedea Vointa Lui Dumnezeu de a fi VII!!!
…Pe cine veti pune în loc? Pe ORICINE – …oricum, nu poate fi mai rau decât cu aceste întruchipari COSMICE, de acum – ale Imposturii, Tradarii, Minciunii, Prostiei, Arogantei, Obrazniciei Sfruntate, ale Spiritului Distructiv întru TOT si TOATE… – …întruchipari ale tentatiilor, neîncetate, din partea Vitelului de Aur!
…De observat ca, în Bucuresti si în cele cca 63 de orase ale PROTESTULUI ANTI-BASIST – Mahalaua si Maneaua N-AU FOST ÎN FRUNTE!!! Nicio pancarta nu avea greseli de ortografie, nu pocea Sfântul LOGOS!
…Se vor amesteca, iar si iar, Zarafii Lumii, în treburile României…deci, în Sufletul Mâniei Sfinte, a Celor Drepti? Nici Zarafii Lumii nu sunt decât tot întruchipari (de alt rang, fireste – dar tot…întruchipari alunecoase, „iluzioniste”!) ale Satanei!
…Cu ajutorul Lui Dumnezeu, oamenii au învatat sa-l recunoasca pe Satana (…vasluienii îi spuneau, ieri, în fata, pe nume, sfidator!) – …oamenii, deci, se vor bate cu orice alta întruchipare a Satanei, care se va arata!
…Doar sa-si pastreze Credinta în Puterea Minunii Lui Dumnezeu, Credinta în „seismograful” sufletului, al constiintei lor crestin-ortodoxe!
18 ianuarie 2012
Filosofia CREDINTEI
Lui Florin Iovin,
Un paradox! mereu fara de graba
Asculta sceptic si apoi intreaba.
Traieste-un perpetum viata-n alergare,
Dispus intodeauna la vorba si cantare
Credinta-i infinita resemnare,
In fata imposibilului ce-l doresti.
Un pardox absurd prin care,
Astepti apoi dorinta s-o-mplinesti.
Credinta este risc necunoscut,
Singura Cale satisfacatoare.
Singuratate si tacere-n absolut
Prin flecareala lumii pieritoare.
Credinta e sa te instrainezi de clipa
Ca vesnicia sa o dobandesti.
Credinta e sminteala fericita,
Ce frange logica acelor pamantesti.
Credinta-i pasiune glorioasa
E libertate si curaj smerit.
O adiere parca de angoasa
Ce-apuca Absolutul daruit.
Credinta-i trecere in asteptare
E un mistere adanc si greu.
Invaluirea ce transpare
Surasul Unicului Dumnezeu.
Florian Guler
Pastele, Pastele Domnului!
Vor fi primele Paste fara tatal meu. Asta doare. Daca de multe ori în copilaria mea omul acesta era absent de la mai toate evenimentele…ca “lucra în agricultura si, vezi tu, aici programul e zi-lumina”, de Paste era mereu prezent. De când era asezat Isus în mormânt, asista la toate deniile, dar mai ales la Înviere. Era pe vremea comunistilor, dar nu s-a sfiit vreodata sa ne duca de mâna si sa ne închine la icoane sau la mormântul Domnului. Tinea întotdeauna sa fim miruite si sa primim paste. Avea, ca în copilaria lui, de când veneam de acasa, oua rosii în buzunar, ca sa ciocnim dupa ce era gata slujba. Niciodata n-am mâncat un ou mai gustos ca acela care înconjurase cu noi biserica, de trei ori.
Mama, când traia, ne astepta acasa. Îi dadeam si ei paste si mâncam, atunci, noaptea, din toate bunatatile pregatite: drob de miel, friptura cu salata verde, prajitura, must (când am fost copii) sau un pahar de vin (când am fost mai mari). Cu adevarat Pastele a fost mereu cea mai frumoasa sarbatoare a familiei mele. Niciodata de Paste nu s-au certat! Era armistitiu general.
Când eram mai mica, desi eram fata, voiam si eu sa bat toaca, dar n-apucam de baietii mai mari. Placerea asta “mi-o rezolva” taica-meu, întotdeauna. “ E, acuma, fiti si voi întelegatori 2-3 minute. Are un ritm bun, o sa vedeti!” zicea tata si-mi facea cu ochiul. Era cel mai frumos dar…libertatea de a-mi împlini un vis, oricât de neînsemnat ar fi parut el pentru altii.
Parintii mei n-au fost bogati, un inginer si o contabila, în pensie de boala, cu doi copii de scoala, fara alt ajutor, fara bunici acasa…dar nici nu pot zice ca ne-au refuzat marile dorinte. Am învatat, în timp, ca “nu se poate”…si asta era.
Vacantele mele începeau cu “o zi la lucru”. Pentru ca mereu dupa vacanta urma o compunere de genul “ Cum mi-am petrecut vacanta” si noi nu plecam nici la bunici, ca n-aveam, nici în tabere, ca nu ne permiteam decât vara, în vacanta de iarna si de primavara, tata ma lua o zi la el la SMA (Statiunea pentru Mecanizarea Agriculturii). Mama ma pregatea „ca de excursie”: cu echipament sportiv (sa pot alerga în voie, sa ma pot catara), cu gentuta cu sandviciuri, pentru gustare (desi abia asteptam sa mâncam, cu toti oamenii, la cantina). De fiecare data tata ma dadea în grija cuiva, ca sa-si poata face treaba…ba la fetele de la birouri (acolo nu-mi placea, ca ma puneau sa scriu sau sa colorez, ca la scoala… unele-mi dadeau chiar teme…de mate sau vreo compunere…libera sau cu cuvinte date), ba la atelierele de reparatii (acolo ma distram copios…ca era un nene care-l imita pe tata si mai zicea câteodata, ca sa-i sperie pe cei lenesi: „mai, tu vrei sa-ti lasi copiii flamânzi luna asta, nenorocitule? Iar stai? Când termini cositoarea?” …si ala se facea ca lucreaza, batând la întâmplare cu clestele în tabla. „Nu asa suna metalul cositoarei, smecheru lu peste! Pe cine fraieresti tu, mai?”. Toti râdeau. Avea tata un auz “tehnic”, ca stia, dupa zgomotele unei masinarii, sa spuna “diagnosticul”, cu toate cotele pieselor defecte, ca nici magazionierul nu le gasea asa de repede pe rafturi. Uneori îl suna pe tata sa-l întrebe unde e nu stiu care piesa, la el în magazie. Mereu ziceam ca si-a ratat menirea de spion. Avea o memorie vizuala fantastica. Sora mea îl mosteneste. Cu o singura alunecare a privirii pe o suprafata, si dupa 6 luni a putut spune exact ce cifre au fost notate pe o margine de calendar din biroul nu stiu cui.
O mare pasiune o avea tatal meu pentru ceea ce s-ar numi „studiul comparativ al religiilor”. Nu facea acest lucru stiintific, ci empiric, din discutiile cu oameni de diverse confesiuni, pentru satisfacerea propriei curiozitati si nevoi de dumnezeire. Lecturile lui erau canalizate clar pe doua directii: tot ce tinea de profesia lui si tot ce tinea de mântuirea sufletului. “Respect literatura, am citit si eu multe nerozii la viata mea…pierdere de timp si ratacire de la calea mântuirii”, zicea tata, fara a fi o clipa habotnic. „De ce sa-ti prigonesti sufletul în fantasme si suferinte ori visari, care nu-s ale tale, când te poti bucura în Adevar, în Hristos?”
“Daca universul tau s-a îngustat într-atâta, nu înghesui fetele într-o albie strâmta! Lasa-le sa zboare, sa viseze, sa fie libere!” sarea mama, reamintindu-ne mereu bancul despre ingineri…care au ochi inteligenti, dar nu se pot exprima.
Divergentele lor îmi sfâsie si acum inima. Mama s-a stins strângând pumnii, pâna i-au intrat unghiile de jumatate în podul palmei. Tata a murit zâmbind. Ce o fi fost oare în mintea lor? Dar în sufletul lor?
Isuse drag, azi, când esti cu ei în mormânt, mângâie-le neputintele si dorurile, ca un parinte si ca un fiu. Iarta-i pentru tot ce-au gresit ca niste oameni în aceasta lume plina de primejdii! Cred în învierea Ta si astept ceasul în care ne vom bucura din nou, toti, împreuna cu Tine!
Fa-ma, Doamne, vrednica de jertfa Ta!
Corina-Lucia Costea
Timisoara, 23.04.2011
NU VORBI PROSTII
• Unu-i în putere, altu-i la putere…
• Vai noua daca lipsa de logica si bun simt se numeste originalitate.
• Intr-un muzeu de arta, unii admira tablourile, altii semnaturile (Vlad Nicolau).
• Cine nu e de stânga la tinerete nu are inima; si cine nu e de dreapta la maturitate nu are minte (auzita).
• Expresie: creier la purtator.
• O biata iubire e preferabila niciuneia…
• Scoala ascunde riscul de a ajunge intelectual…
• Uimitor… Ti se opreste mintea in loc! Mie, nu tie… (Zoltan Terner).
• Exista situatii când isi pierd mintile chiar si cei care nu le-au avut niciodata.
• Cine da cu pietre in arborele meu genealogic?!
• Suntem cu totii o sapa si-un pamânt…
• Voi va jucati cu mine… Eu zic ca ma joc cu voi (Solo Har Herescu).
• Libertate avem prea multa. De acea nu stim s-o apreciem.
• Nu dezlega toate misterele.
• A retinut textul in arhiva lui secreta de plagiator (Roni Caciularu).
• Nu vorbi prosti fara sa stii. Mai intii informeaza-te!
• Prostii sunt de doua feluri: cei care cred absolut tot si cei care nu cred absolut nimic.
• Fara nelinisti si intrebari, existenta ar fi tare anosta (Mihai Batog Bujenita).
• Unii luneca in Uitare, altii se prabusesc.
• Nu mai suport sa mi se faca mereu autocritica …
• A te destainui e ca si cum ai apare in fata tuturor fara chiloti (Nae Cernaianu).
• Din când in când ni se intrerupe lumina si dreptatea din cauza suprasolicitarii.
• Sintem optimisti din disperare.
• Cu toti suntem in depresie, dar unii au si motive.
DOREL SCHOR





