AMINTIRI ÎN TOAMNĂ…

lui Simi

Am crezut că voi muri printre ruine… Printre cadavre sfâșiate de vulturi flămânzi… În ochiuri de apă îmi priveam fața schingiuită de amărăciune. Comete cădeau din cer prevestind sfârșitul. Nu aveam o direcție, mă târam fără sens… în nimic. Aș fi vrut să zbor, să ies din trupul agonizant și să mă ridic spre cer (auzisem eu ceva despre Cer cu “C” mare). Nu rețin exact când ai apărut prima dată în calea mea. Să fi fost într-un octombrie? Așa cred. Mureau frunzele galbene sub picioarele noastre… Continue reading “Adina Sas-Simoniak: AMINTIRI ÎN TOAMNĂ…” →