Seminar Despre Fericire

Citat fericireAproape toți oamenii au un puseu de fericire în acele momente ad hoc când sunt apreciați și aplaudați!

Observați vă rog ce declară actorii,  aplauzele pentru ei sunt precum e necesar oxigenul  pentru oameni. Artiștii tânjesc după aplauze, pe de o parte, deorece acestea le confirmă  și le apreciază munca, dar pe de altă parte și pe ei înșiși, ca oameni. Însă cum se face că ei își doresc să fie însoțiți de aplauze și pe ultimul drum?! Căci pe drept cuvânt  se spune că, cel puțin, în fața morții toți suntem egali!

Dar mai există o categorie de oameni, imensă și  foarte necesară, care  sunt precum aerul Continue reading “Seminar Despre Fericire”

10 titluri mondiale în 1974, unul singur în 2014!

dinude Costin Stucan

Anul 1974 a fost, ca şi 2014, unul de mijloc în ciclul olimpic, între Jocurile Olimpice de la München (1972), marcate de atentatul în care au murit 11 sportivi israelieni, şi cele de la Montreal (1976). Într-o ţară cuprinsă de febra naţionalismului socialist, performanţele sportivilor care urmau să reprezinte România la următoarele Jocuri Olimpice erau atent analizate. La finalul anului, românii obţinuseră 10 medalii de aur, 14 de argint şi 21 de bronz la Campionatele Mondiale. Ca să înţelegeţi starea actuală a sportului, în 2014, România a adunat un aur, trei medalii de argint şi un bronz. Continue reading “10 titluri mondiale în 1974, unul singur în 2014!”

Cel mai bogat sportiv din lume: “CONTELE DRACULA”

tiriacby Alexandru Tăcină

Ion Ţiriac (75 de ani) este considerat cel mai bogat fost sportiv din lume, iar site-ul celebritynetworth.com a publicat povestea de succes a omului de afaceri. Jurnaliştii americani au subliniat faptul că Ţiriac a făcut o avere impresionantă, dar foarte puţină lume îl cunoaşte ca sportiv.

La începutul articolului se face o paralelă între fostul jucător de tenis şi Michael Jordan, cel mai mare baschetbalist din toate timpurile. Continue reading “Cel mai bogat sportiv din lume: “CONTELE DRACULA””

Presa germană, despre Ion Ţiriac: “O viaţă pentru tenis. Mentorul lui Becker împlineşte 75 de ani”

presa-germana-despre-ion-tiriac-o-viata-pentru-tenis-mentorul-lui-becker-implineste-75-de-ani-18481595Istvan Deak 

Fostul tenisman Ion ţiriac îşi serbează vineri ziua de naştere. “75? Un număr, doar un număr”, spune Tiriac despre vârsta sa, citat de Rheinische Post

“Un om care nu dădea preţ pe felul cum arată. Avea o privire pătrunzătoare şi o mustaţă care ascundea orice emoţie. Astăzi Ţiriac nu mai are lâna de pe cap şi nu mai este acea persoană care înspăimânta lumea tenisului mondial. Mentorul lui Boris Becker împlineşte 75 de ani. Ţiriac rămâne Ţiriac, nu foarte iubit, dar întotdeauna respectat. N-a fost un mare jucător, dar a fost harnic şi a avut un simţ pentru a face bani. În lumea afacerilor a atins tot ce a vrut, în viata privată este necăsătorit, tatăl a doi copii”, scriu jurnaliştii germani despre sportivul devenit cel mai apreciat om de afaceri din România ultimilor 20 de ani. “Prietenii sunt familia mea”, adaugă Ţiriac.

Continue reading “Presa germană, despre Ion Ţiriac: “O viaţă pentru tenis. Mentorul lui Becker împlineşte 75 de ani””

New York Times rememorează finala Cupei Davis 1972, din România

Ilie Năstase și Stan Smith  Ceauşescu și rolul jucat,  pentru ca meciul să aibă loc la București

„Scandalagiul viclean Ion Ţiriac a aplicat strategiile sale”

by Gândul.info

Cotidianul american The New York Times publică povestea nespusă a finalei Cupei Davis din 1972, desfăşurată la Bucureşti, între România şi SUA, şi câştigată de americani cu 3-2.

Finala din 1972 a fost cu adevărat dramatică, istoricii tenisului o consideră una dintre cele mai frumoase finale din istorie”, scrie New York Times.

Sursa notează că finala a avut loc Continue reading “New York Times rememorează finala Cupei Davis 1972, din România”

ROMÂNIA MEA: „TARA MEA”

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011


 

Andreea MAXIM – Liceul Teoretic “Emil Racovita” Vaslui

(eleva in clasa a XI-a)


ROMÂNIA MEA: „TARA MEA”

 

 

E greu de spus ceva despre România atâta timp când nu iesi din tara, cât nu ai termeni de comparatie. Odata iesit de 2-3 ori începi sa privesti altfel lucrurile, vezi partile bune, vezi partile rele, ti se schimba modul în care gândesti si apreciezi lucrurile. Spun acest lucru deoarece am fost plecata în strainatate si mi-am dat seama cât de mult sunt evoluate tarile din Occident, în comparatie cu România.

Ca imagine de ansamblu, România este o tara ce merita a fi apreciata. Natura ne-a înzestrat cu locuri absolut superbe, muntii, marea, lacurile-locuri apreciate în întreaga lume. România privita din exterior este o tara demna de invidiat pentru aceste locuri frumoase, variate… un loc superb pentru „o vacanta” sau pentru un „tur” prin cele mai interesante locuri din fiecare regiune. România îmi da ocazia de a ma putea bucura de peisajele ei minunate, de atmosfera placuta. Îmi place tara în care locuiesc pentru ca îmi ofera mereu noi experiente. Este mereu surprinzatoare, mereu te lasa sa îi mai descoperi o taina sau o frumusete. ?i când crezi ca nu mai ai nimic de vazut, hop apare misterul unei noi descoperiri. Pot spune ca îmi iubesc poporul doar pentru oamenii pe care i-a creat, oameni care ne-au facut cunoscuti în lume prin perfomantele lor: Ilie Nastase, Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi, Ivan Patzaichin si altii… Dracula, este renumit peste tot, la fel si Nicolae Ceausescu sau alte personalitati marcante ale istoriei romanesti. Iubesc România pentru cultura, pentru unii oameni pe care i-a dat si pentru oamenii pe care am credinta ca îi va da în continuare. O iubesc pentru Caragiale, Bacovia, Eliade, Creanga, Arghezi.

Eu îmi iubesc tara, dar din iubirea mea face parte si disperarea mea de a vedea ce traim si cum traim. Este totusi tara mea, tara în care m-am nascut, locul în care am crescut, locul în care ma formez ca om… Nu pot sa aduc injurii la adresa ei, însa nu sunt nici foarte multe aspecte pe care sa le pot lauda în afara de ce am amintit mai sus. Sentimentele mele pentru aceasta patrie sunt contradictorii, si de ura si de iubire.

Urasc tot ce se întâmpla rau în tara asta. De ce mi-as iubi tara în care m-am nascut, dar care nu ma sprijina în ceea ce vreau sa fac si ma motiveaza tot mai mult sa o parasesc în viitor pentru alte meleaguri mai bune? Tara la care tot mai multi tineri renunta si pleaca în strainatate pentru a le fi apreciate cunostintele la adevarata lor valoare, pentru a se integra într-o comunitate studenteasca adevarata.

 

De ce mi-as iubi tara în care valorile culturale sunt marginalizate si în locul lor sunt promovate vedetele de carton care nu fac altceva decât sa contribuie la imbecilizarea romanilor? Tara în care mediocritatea si incultura sunt promovate de catre televiziuni ca standarde si manipularea a ajuns la cote alarmante.

De ce mi-as iubi tara înzestrata cu relief, locuri si peisaje dintre cele mai diverse, pe care însa nu le stim pune în valoare si le distrugem pe zi ce trece tot mai mult fara a tine seama de consecintele pe care le pot avea faptele noastre? Este un semnal de alarma pentru oamenii cu suflet adevarat care fac diferente si din pacate realizeaza ca suntem cu veacuri în urma altora.

Pacat ca locurile în care ne-am nascut si am crescut, încetul cu încetul devin-datorita mentalitatilor grobiene – zone detestate si, încerci cu disperare sa visezi macar daca nu, chiar, sa pleci în alta tara. Când constati ca bunul simt este un defect major, mai poti dori sa ramâi în tara? Când la tot pasul vezi câini vagabonzi, mizerie si agresivitate, te mai poti gândi la patriotism? Poate altii sunt în stare sa o faca, eu una nu. Istoria este acum o poveste, interpretata, adaptata, înflorita de înaltii demnitari. Iar în baza acestei istorii sarbatorim „diverse”. Mai mult, România este îngrozitor de grozava de ziua ei. Ca atunci când moare un om si, de abia dupa aceea, este cel mai tare, cel mai talentat, cel mai bun din tot Universul, însa trebuie sa moara sa fie ridicat la acest grad.

Nu ma mândresc ca sunt românca. Nu cânt imnul national. Nu duc mâna la inima sa arat ca îmi iubesc tara, doar de ziua ei. Nu ma înflacarez cu stegulete, pe care nu le flutur. Nu explic ce înseamna 1 Decembrie pentru mine. Nu pot iubi în fals. Nu iubesc România în cântece, în tancuri si în parade militare. Poate pentru ca sunt sunt de etnie rroma, si doar pe jumatate românca. Nu îmi este rusine sa recunosc adevarata mea identitate. Chiar ma mândresc, desi etnia mea nu este bine vazuta în aceasta tara. Acesta este un alt motiv pentru care îi acord României o bila neagra!

As iubi mai mult România daca nu m-as lovi la orice pas de nesimtirea si prostia unora, de comportamentul specific al romanilor. Ma enerveaza coruptia si cum se musamalizeaza totul. Ma irita ca nimic nu merge cum trebuie si aliantele politice de peste noapte din politica. Stânga se ia de mâna cu dreapta si se ard dosare dupa placul inimii. Poate ca nu e asa, dar faptul ca în România se poate orice tinde sa devina un adevar.

Am ajuns sa traim în tara lui Papura-Voda si degeaba exista o mâna de oameni de valoare, care se straduiesc sa schimbe imaginea României, în special peste hotare, unde suntem atât de prost vazuti, când pe de alta parte sunt mult mai multi care au ajuns sa faca de rusine numele de român, în sensul ca atunci când spunem „român” deja îl asociem cu anumite caracteristici ale acestui neam (ca de exemplu smechereala, mica învârteala, mica ciupeala, sau „timpul trece, leafa merge”… parerea gresita ca romanii sunt mult mai destepti comparativ cu cei din alte tari! Exista altii mult mai buni decât noi!

Ce e mai rau e ca aproape în orice problema suntem toti bagati în aceeasi oala, mai ales din punctul de vedere al strainilor. Orice tara are probleme, dar diferenta dintre România si alte tari e ca noi aratam orice prostie si orice e în neregula si… ramânem cu aratatul. Tarile dezvoltate nu arata tot ce se petrece la ei, însa în schimb cauta sa rezolve cât mai repede problemele negative care apar.

 

Am obosit de tara care ma transforma în victima sau complice. În victima, fiindca oricât de multe rele s-ar  întâmpla în tara asta, oricât de multa coruptie ne-ar taia rasuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, functionarimea, judecatorii, guvernul, parlamentul par cu toate ca exista într-un univers  diafan, paralel cu al nostru, din care arunca, din când în când, o ocheada catre noi, sa ne supravegheze.

Urasc foarte multe aspecte negative din aceasta tara: saracia, lipsa interesului acordat de stat si guvern oamenilor, circulatia rutiera de cosmar care face extraordinar de multe victime, sistemul sanitar depasit, educatia din scoli si licee… toate acestea plecând de la lipsa alocarii fondurilor acolo unde e nevoie. Se investesc miliarde de euro în campanii electorale pentru a se putea fura înmiit dupa ce se vor fi ales. Pentru asta si pentru multe altele pot spune ca urasc viata din România. Pentru ca ne batem pur si simplu joc de ce avem: poluam marea, distrugem parcurile nationale… Nu numai ca nu valorificam bogatiile cu care am fost înzestrati: ape minerale, namoluri sapropelice, etc. Dar le distrugem constiincios, zi de zi. Pentru ca taiem paduri doar pentru ca e mai usor sa tai lemne decât sa ai rabdare sa astepti sa creasca ce ai plantat. Pentru ca exploatam pâna la ruina orice lucru facut de altii, fie ca e vorba de statiuni, hoteluri, drumuri, etc însa nici nu ne gândim sa le reparam, întretinem, sau doamne fereste sa le modernizam.

Urasc tara asta pentru ca nu mi-a dat niciodata mai nimic. N-am avut niciodata tot ce mi-am dorit, si asta nu pentru ca parintii mei nu erau suficient de muncitori; ci pentru ca meseriile de la buget nu erau prea bine platite.

Urasc România pentru sistemul penibil de învatamânt. Urasc faptul ca elevii nu sunt îndrumati înca de pe bancile scolii în directii potrivite pentru abilitatile fiecaruia. Asa am ajuns ca în ziua de azi oricine sa poata termina o facultate, iar când cei cu adevarat talentati îsi cauta un loc de munca în domeniu, n-au loc de uscaturile care, întâmplator, au si ele o diploma.

România a fost o tara frumoasa si probabil înca mai are potential sa fie o tara frumoasa, dar pe drumul pe care l-a apucat nu prea vad motive pentru care sa zic „iubesc efectiv România, pentru ca e România!”. România are o istorie frumoasa, dar asta apatine trecutului, pacat ca viitorul este sumbru si murdareste si trecutul. M-am nascut aici si probabil îmi va fi greu sa plec.

Cu toate ca relatia mea cu România este una cu suisuri si coborâsuri, simt ca am ceva pastrat în inima mea si pentru aceasta tara. „Traim în România si asta ne ocupa tot timpul!” Iubesc România pentru cultura, pentru unii oameni pe care i-a dat… si pentru oamenii pe care am credinta ca îi va da în continuare. O iubesc pentru Caragiale, Bacovia, Eliade, Creanga, Arghezi…

 

Andreea MAXIM

iunie 2011


Denise Muresan atleta anului 2010 a Universitatii din Michigan

Este nu doar frumoasa, si foarte talentata ca sportiva, ci si foarte inteligenta, iar asta o confirma notele si cartea de onoare a Universitatii din Michigan. Daca acum cativa ani Denise Christine Muresan era elogiata in ziarul Gandacul de Colorado pentru succesele ei sportive la nivel de liceu, acum ea face  performanta la nivel universitar. In 2010, pe langa diferitele selectii nationale si numeroase alte recorduri si titluri, a fost aleasa atleta anului de catre University of Michigan. 
Impreuna cu echipa feminina de  tenis a reusit performanta de a se clasa pe primul loc intre cele mai mari si mai puternice 10 universitati americane. O performanta care a mai fost inregistrata doar o singura data in istoria universitatii din Michigan, din 1974 incoace.
In clasamentul  ITA care include cele mai bune 125 de jucatoare de tenis la nivel universitar national, Denise era clasata la inceputul sezonului de toamna pe locul 12, in prezent urcand pe locul 8.  Aceasta este cea mai buna performanta obtinuta in istoria universitatii din Ann Harbor.
 
Chiar si ziarul local Chicago Tribune o catalogheaza ca fiind una din cele mai bune jucatoare din istoria Michiganului.
Aflata acasa la Chicago, intr-o scurta vacanta de sarbatori, Denise Muresan mi-a oferit un scurt  interviu in exclusivitate.
Da, trebuie sa recunosc ca am “fortat-o” sa vorbeasca in romaneste. S-a descurcat  insa foarte bine tinand cont ca s-a nascut si crescut in America.

Spune-mi te rog cand ai inceput sa joci tenis?
Cand aveam patru ani am inceput sa joc impreuna cu tatal si fratele meu.

Ei sunt amatori sau profesionisti?
Tatal meu a jucat fotbal (nr. Nicolae Muresan jucator la Sportul Studentesc) iar fratele meu Alex a jucat tenis profesionist.

Banuiesc ca tu te-ai nascut aici. De unde sunt parintii tai din Romania?
Da, m-am nascut aici la Chicago. Parintii sunt din Bucuresti.

Mai ti legatura cu cei din Romania, mai mergi pe acolo?
Am rude acolo dar n-am mai fost de cand aveam 6 ani.  Vreau sa mai merg inapoi dar n-am avut timp pentru ca sunt foarte ocupata ca joc tot timpul tenis.

Mi-ai spus ca ai inceput sa joci tenis de mica, cine ti-a inspirat acest sport?
Fratele meu care este mai mare decat mine cu 10 ani a jucat in liceu si eu mergeam sa-l vad pe el cum joaca, si asa am inceput sa vreau si eu sa joc.

Unde esti studenta si in ce an?
Sunt in anul 4, la Universitatea din Michigan.

Cum este viata de studenta la facultate?
 Este foarte greu. Nu prea am timp de altceva decat pentru tenis si scoala.

Specialitatea pe care o studiezi este foarte interesanta. Cum te-ai decis sa alegi stiintele cognitive?
Imi place sa studiez asta pentru ca am vrut sa urmez medicina i-ar aceasta specialitate ma ajuta in acest scop. Acum nu mai sunt asa sigura ca vreau medicina pentru ca doresc sa joc tenis  de performanta dupa ce sunt gata cu scoala.

La ce turnee ai participat ?

Toamna aceasta am participat la un turneu care s-a desfasurat in Flusing, New York si altul in California. La ele au participat 32 din cele mai bune jucatoare de tenis din universitatile Americane. In California am reusit sa ma calific pana in semifinale, dar am pierdut in fata jucatoarei Hilary Barte, castigatoarea turneului. La New York am jucat doua runde fiind eliminata de jucatoarea Maria Sanchez, care la fel a castigat turneul.

Te-am vazut ca ai castigat un premiu impreuna cu echipa din Michigan.
Da,  am castigat turneul BIG TEN la care participa cele mai bune 10 universitati din America.

Cat de departe doresti sa mergi cu acest sport?
As dori sa castigam nationalele cu echipa, iar dupa ce termin cu scoala sa joc tenis de performanta.

Care este jucatorul tau favorit de tenis?
Roger Federer

Iar dintre cei romani?
Ilie Nastase

In cartea lui autobiografica Andrei Agassi povestea cat de mult a urat tenisul, in ciuda performantelor pe care le-a avut. Tie iti place tenisul?
Da, imi place foarte mult, dar este foarte greu din punct de vedere mental.

Pentru cei care nu cunosc, ce poate fi asa greu? Tenisul pare relativ simplu o racheta, o minge si un teren de tenis.
Da, poate parea simplu dar este un sport foarte tehnic. Daca nu joc pentru o zi sau doua pot sa simt diferenta.

In ce clasamente esti cotata?
Cand joci la nivel universitar nu poti sa joci pentru ATP (Asociatia Tenismenilor Profesionisti), de fapt pot doar ca nu primesc bani. La anul dupa ce termin cu scoala o sa joc insa profesionist. Ramane de vazut ce planuri de viitor are Dumnezeu pentru mine.

Ce faci in timpul liber pe care il ai?
Nu prea am timp liber, dar cand am il petrec cu prietenii, cu colegele de la scoala, fiind foarte apropiata de fetele din echipa.

Ce ti-ar place sa faci in afara de tenis daca ai avea mai mult timp liber?
Mi-ar place foarte mult sa merg snowboarding si la ski, dar pentru ca exista riscul sa ma accidentez si pe urma sa nu mai pot juca tenis, nu pot merge. Mi-ar  placea insa sa dorm mai mult si sa ma odihnesc.

Marian Petruta