UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI
chiar dacă timpul – din
când în când – o ia la galop – ca Continue reading “Adrian Botez: UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI”

UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI
chiar dacă timpul – din
când în când – o ia la galop – ca Continue reading “Adrian Botez: UN NEAM DE OAMENI NESERIOŞI”
Grădina
Din grădină se aud triluluri de privighetori,
şi o-nmiresmată boare se ridică dintre flori.
Dimineaţa, pe răcoare, se strecoară zorile,
şi-n nuanţe pastelate se deschid zorelele. Continue reading “Cârdei V. Mariana – GRĂDINA”

.
Părintelui THEODOR DAMIAN
Lacrimă de păsări
Fir de busuioc
Cuvântaţi în plaiul
Fără de noroc
Florile-n puhoaie
Lujere de cai
Scapătă-n poveste
Şi în joc de nai Continue reading “PRIGOANĂ DE DOINĂ”

Din
de Glen “Tex” Evans
Traducere- Rodica Botan
.
Când am fost student am locuit în parsonage la o minunată Biserică Metodistă într-o comunitate linistită, unde sotia mea și cu mine aveam grijă de biserică.
Am petrecut acolo 3 ani frumoși, și poate unii pastori vor întelege… că nici-o altă biserică nu este așa de magnifică și de remarcabilă ca prima biserică pastorită.
Aceasta biserică nu avea multi oameni, dar cei care erau, erau nemaipomenit de buni și prietenoși și săritori unul pentru altul și cu vecinii lor si bineînțeles cu pastorul și soția lui […] Continue reading » Armonia Magazine USA
Fericiti si-au daruit marea lor iubire,
gradina cu trandafiri, tihna, fericire.
Rozele inimii lor infloresc intregul an
daruindu-le parfumul florilor deschise-n ram.
Trandafirii, plini de roua, stralucesc diamantin,
sub a Soarelui caldura etalandu-se deplin.
Sunt arbusti ornamentali, au crengi lungi, spinoase,
frunze dantelate – verzi, flori ca de matase.
Feerie de culori, incanta privirea,
bobocei trandafirii, roze-n toata firea.
Albi si galbeni, roz, grena cu tenta de catifea,
tonuri calde, sangerii, oranj, corai, sidefii…
Nu pot sa nu amintesc mirosul divin,
oferiti, iubirii voastre, buchetul sublim!
[pullquote]Motto: „Foaie verde si-o sulfina
Si-o facut Dancus gradina…”
[/pullquote]
Si nu una oarecare mi-am facut, ci una în mijlocul orasului Târgoviste!
– Te dai mare? vor întreba prostii!
– Da! Ma dau mare!
Nimeni, în niciun oras din România n-a putut face asa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice ca nu s-a gândit la asa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 si poporul nostru zace într-o mizerie mai crunta decât cea lasata „mostenire” de Ceausescu.
În anul de gratie 2011, an în care tara nu mai este condusa ci deposedata de ultimele valori de care dispune si care se numeste „om român” – am avut curaj sa-mi investesc banii în aceasta „gradina”. În fapt, o afacere cu flori în care se regasesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât si plante produse în România.
Nu mi-am fixat o cifra de afaceri. Nu mi-am fixat un public-tinta. Nu m-am luat dupa manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este sa vad daca, lucrând cu acte-n regula, pot mentine o afacere viabila la noi. O echipa formata din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, sansele de reusita ale acestei investitii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilant-balanta si numele celor 6 observatori (acestia fac parte, cu totii, din „institutiile statului”).
Scurt:
1.Nu voi da spaga.
2.Daca voi fi amendat fara motiv de catre „institutiile statului”, voi apela la justitie. A doua zi dupa ce voi fi amendat, pe masa „institutiilor” va poposi citatia la judecatorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMINAL, conform Constitutiei, pe cei ce efectueaza controale).
3.În cazul în care mafia locala ma va împiedica sa-mi desfasor activitatea (prin violenta, prin diverse persoane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi raspunde cu aceeasi moneda.
Reprezint acum omul care a facut o investitie, a creat o afacere, a creat locuri de munca. Daca în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depasita de impozitele pe care trebuie sa le platec „statului” – e clar ca ori trebuie sa plecam, ori mai punem de-un scandal.
Cu dragoste de tara,
Stefan Doru DANCUS,
Târgoviste
iulie 2011
DIN SUFERINTA
din suferinta se forjeaza soartea
când chip de Om ia omul – plânge Gaia!
din trasnet se dezlantuie-n nori ploaia:
semintele se-nmoaie – si dau Cartea!
din rastignire naste Mântuirea
din sfâsieri de sân se schimba firea:
umpleti mansarda lumii – crud – cu geamat
si genii vor plodi-n al marii freamat!
nu râdeti de monahii-n rugaciune:
doar ei stiu taina lumii – si-o dureaza!
scotând din oase oarba spurcaciune
veti capata – din nou – trupul de raza!
…lepadati ceas – lepadati gând si vrere:
învatati de la pomi – din flori – putere!
***
ÎN CONTRA NEGUSTORILOR BURTOSI
cei bogati trebuie împuscati – „ca
niste câini turbati” (zice unul dintre cei
prabusiti pe brazdele
Galaxiei ) – atunci când se-apuca sa-ti
vânda – pe parale – vântul si
gândul – când îti vând – cu târâita – apa si
pamânt – si munte si râu si – cât de curând
pungi cu aer – ca sa nu horcai prea tare – sa-i
deranjezi – din digestia
lor grea – pe mahari – eventual sa încerci sa
respiri – …de parca ei le-ar fi facut – pe
toate astea – muntii si apele si aerul si
cerul – iar Dumnezeu – nenorocitul de
Dumnezeu – a ajuns un cersetor zdrentaros – pe la
portile îmbuibatilor astora – care vând cer si
pamânt – pe
marafeti – si-si alunga Creatorul – sa haladuie în
boscheti
toti negustorii burtosi sunt niste
banditi cu soclu – de care n-are cum sa-ti fie
mila – când te gândesti cum au scos ei
lumea lui Dumnezeu – la
solduri: doi bani
muntele de-acolo – aici noi – bortosii
suntem vulturii hoitari – râul asta – sa
zicem – un pol – ca – altfel
crapati de sete – si voi – saracanilor
amarastenilor – vreti si
soarele – sa va soriti – dupa ce ati iesit din
împutitura aia de fabrica de oase a
Selenarei Mame – în care fabrica
sobolanii nobili (nobili pentru ca-s straini de
Pamânt – si-s
banditi mai mari decât se
poate suporta si imagina) – v-au înghesuit – ca
pe sardelele – scamoase de
atâta macerare – ca
sa lopatati – înspre ei – din oasele
varare – transfigurare-n minune! – mormane de
aur – rece si
orb – pentru ei – ca un
vin tare
…”fie – un leu de
fiecare sorire a voastra – la
soarele meu – eu ma îndur de voi – treaca
de la mine – ca de la Dumnezeu!” – tuna si
ocaraste – nevoie mare – smecherul
cu aureola – în
buzunar
„…daca te-asezi la umbra Lui Dumnezeu – sub
Arborele Lumii – ori te culci în iarba din
Rai – te costa scump…scump
de tot…!” – te-ameninta – mai sa te-njure si
bata – cu ochii lui
albi – tinta la
picioarele tale – sfâsiate de tot colbul
drumului vietii – orbul cu
burta
„…pe malul asta – sa platesti taxa – daca
vrei sa te uiti – cum curg
apa si
zilele tale – daca vrei sa te uiti la
soare – la luna – la
padurile verzi de pe
pamânt – si la cele de foc – din
ceruri!” – îti urla banditul
sef – fost barbugiu de serviciu – acum
însa – ajuns
Patronul – de
maluri de apa – de moteluri din
piatra de Munte – catarate caracatiform pe
Munte – Patronul de
stele care n-au voie sa straluceasca – decât
la intensitatea platita de
prostii lumii – care s-au lasat încalecati – pe
nesimtite – de
smecherii lumii
cei bogati trebuie împuscati – „ca
niste câini turbati” (zice altul – cu mâinile
ciunge de truda
câineasca…): lasati mila pentru cei care
v-o cer – si
chiar sunt sfinti si nevinovati: spre
exemplu – chiar câinii turbati (nu mai comparati!) – care
n-au furat si
ucis – pentru a deveni
turbati – ci se chinuie-n spume sa
înoate la ceruri – de unde-i cheama – urgent
Atoatefacatorul – care nu le cere
nici pret – nici chirie – doar chinuita lor
viata – pentru a le da – în schimb – linistea din
astrala Lui zidarie
…bogatia – însa – este turbare
asumata cu
rânjet: trageti în
burtile rânjitoare – trageti de tot – pâna la
ultimul glonte – cel de pe teava
exasperarii – trageti cu toate hohotele voastre de
plâns – strânse – cu chin si sângerata
rabdare – ca roua privighetorilor – printre
bratele voastre – brate având
palme batucite de foc si
de vânt si de cer si
pamânt framântat – bratele apucaturii voastre
nebune – aceea ca – de mii de ani sa fie doar
umil muncitoare – strânse pe oase – de atâta
truda si de
nasteri de lumi – smerit si grijuliu tot învârtind
si-nfocând viata pamântului – ca pe
candela lumii – neîncetat
veghetoare
***
A TRECUT DUHUL SFÂNT…
a trecut Duhul Sfânt pe deasupra mea
azi – în camera – n-a plutit vorba rea
gândul era plecat – smerit – spre pamânt
flori de clopot – cântec de vis – suie pe vânt!
a trecut Duhul Sfânt prin vazduh – era
precum miruirea cu liniste – grea
vedenia Cerului – nu cu frângeri
ci rugaciune-aburinda de îngeri
a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine
de-am simtit – o, în sfârsit – ca e bine:
nu exista frica – nici moarte – sa stii
numai om Dumnezeu asteapta sa fii
…va trimite – la tine – alai cu faclii:
povesti-vei – tihnit – ce durere-i în glii…
***
MENIRI SI DEZLEGARI
radiind precum îngerii
greoi – mirosind a
pamânt – copacii-si tin palmele
întunecat-verzi – încapatânat
netranslucide – peste
pântecul plin – de
rod tainic
toate crugurile de stele – trecând peste
grele – nocturne coroane – îi
binecuvânteaza si le
menesc – fructe mistice
precum fumuri si arome de jertfe
nepamântene
…numai pasarile vazduhului – povârnit de
presimtirea belsugului – si
copiii din uliti – trag cu ochiul
ciudosi – dar cu
ascunse nadejdi: poate
totusi – nu se va împlini
întrutotul – cereasca menire – ci va
fi – mai terestra – dezlegare fireasca – si la
ciugulire
***
MORTII SI VIII
oameni morti – alcatuiti din
bucati puturoase – zugravite cu
revarsate – groase puroaie – ale altor
morti – de mult
trecuti de
morga spitalului lumii
oameni morti – se dau drept vii
fluturându-si aroganta
flendurilor putrede: mâini
putrede – fraze
putrede – priviri napadite de
viermi albi
grasi
…din loc în loc – câte un
ratacit a minune – om care-si curata
trupul de
mâini putrede – de
fraze putrede – de fojgaiala grasa a
viermilor – din orbitele negre: dupa multa
cumplita truda – eroica
lupta cu fascinatia întoarcerii la gloria
comoditatii morgii – dupa insuportabil
mântuitoare – Ciuntirea
Vie – devine – fiecare Schilod
Viu – cât de
cât – un Mare Mutilat
Luminat : vorbeste
limpede – precum Tunetul – când
împrastie vulturii si
înfrateste – a sfat întelept
piscurile muntilor sfinti – ridica
o mâna de Trasnet – ca sa schimbe
hoiturile de cruguri – ale stelelor – cu
singura (translucida pâna la
Tronul Lui) – Calea Lactee – îl priveste – drept
în ochi – cinstit pâna la
Flacara Pârjolitoare – devotat întru
neostoitul în respiratie
Vifor – pe
singurul
Viu Netrecut
Niciodata – pe la Nicio Morga – Nemutilat
Cosmic Împarat – izvor al
Învierii Depline – fara parti – bucati ori
suspine
***
NESIGURANTA
am fost (asa tot cred si-acum) – cândva – copil
zâne mi-or fi menit – spuneau de-mparatii…
n-am înteles nimic – si uite la fitil:
acus se stinge-n bezna – nu-n sfinte staretii
pe sub copaci si umbre m-am fost întunecat
n-am îndraznit – zevzec – sub coaja îmbracat
sa fiu printu-nfrunzit de constelatii
…e-un lung amurg – sânge cu insolatii
sopteste maru-ispitei – fiorii s-au uscat
nu mai sunt bun decât sa-ndop oglinzi
ce zâne – ce copil: cocorii suferinzi
sub luna – sus – se zbat neregulat
strica – în cer – triunghi dupa triunghi
în rani mi se învârt piroane – sfântul junghi
mi-arata-n vârf inima de clestar
caut gândul – precaut – c-un degetar…
…fiece vers e-un rudiment lunar
***
NESCHIMBAREA SCHIMBARII
nu s-au schimbat din fosnet – ei – copacii
îmi bat în geam – sfiosi – tainice semne
eu sunt batrân – ei nu-s batrâni la-ndemne
sunt si ramân – umbrosi si blânzi – saracii
la fiecare ceas îsi muta umbra
cu fiecare ceas îi vad mai greu
nimeni nu-i mascarici – sa stie tumba:
voi învata-o de la mosul meu…
de trei ori sa te dai tu peste cap
din orb si chel – vei înfrunzi frumos
fat logofat – cu creanga-n galaxii
se vor ruga-nspre focul tau cei vii
si vor cânta chiar – culmea! – un irmos
iar zodiile o vor lua la trap
***
LINISTEA LUMII
e liniste pe crengile maririi
linisti de soi – ca-si uita si Gradina
solemnul cânt lunar al nemuririi
…mugure-ntârziat îsi plânge vina
e liniste pe crengile maririi
însusi Hristos viseaza într-o stea
târâsul si-l amâna solul firii
sarpelui întelept i-e limba grea
nu stiu de-i clipa sau e promisiune
nu stiu de-i rai sau doar o pauza-a vietii
duhul din mine uita de misiune
si-aplauda – în delir – pe cântaretii
îngerii – bolnavi de roua diminetii…
…nu-i cine si nu-i ce din rani s-adune
***
de Adrian Botez
SA MÂNCAM DIN NOI ÎNSINE
de ce sa ne tot mâncam numai unii pe
altii – în lumea asta atât de înghesuita si
strâmta? – de ce sa nu înfulecam – cu
nadejde si pofta
mistica – din noi
însine?
atâta grasime de
lene avem în suflete – atâta
carne de vointa
nevoita – în toti muschii
constiintei – încât
ne-ar mai ajunge de
hrana – pentru înca o
viata
dar Dumnezeu ne asteapta
deocamdata – sa ne consumam
ce ne-a dat fiecaruia
aici
sa mâncam – deci – din noi
însine – cu smerenie si
luare-aminte – ca si cum
ne-am împartasi din carne de cer – ca si cum
ne-am sopti rugaciunea fierbinte – din
urma – fumegând
proaspata – cu toate aromele negustate ale
lumii de-apoi – ca si cum
deja am fi ajuns – printre
icoanele bisericii – sa
stralucim a sfintenie – plina de toata
amânata de milenii
lumina
***
PROGRESIE ARITMETICA
tineri – oameni – chinuiti de
sexul lor – toti – trupuri nepotrivite cu
boala: Duhul – mereu mult mai
chircit – decât oricare dintre
zvârcolirile delirante (extravagante si
penibil acceptate – cu înghitituri de
maxima umilinta) – ale
trupului
tineri – oameni – cautând unde
nimic nu exista – sau
cel mult un spasm nocturn – tot mai
cetos si ambiguu sematic – si-apoi
iar – neantul întrebarii fara
buza de raspuns
carnea se supara aprig – de
atâtea sincope ale
simturilor si ale
pustiitei constiinte bolovanoase (poti
sa îneci – cu ea în sac – toti câinii din
ograda lumii) – carnea cade – cortina de lepra
în spatele careia
rânjeste – pedant si
triumfal – bonom suficient – scheletul
…scheletul
concluzia – ca miza ascunsa de seful
tripoului lumii – scheletul – concluzia care
de mult – se asteapta pe sine – într-un
joc masluit – de la-nceput – pâna la
sfârsit
…nu aplaudati – la iesirea din scena
trisorii
***
DOR DE STINGERE
Marelui Român – lui IOAN MICLAU
Doamne – stinge-ma undeva
între ape mari – cu tarmuri ametitor
departate – tarmuri pline de
lacrimi
stinge-ma – Doamne – sub un cer – care
sa-mi faca sufletul sa plânga de
bucuria înaltului – zborului
sufocarii cu mult mai larg si
mult mai departe
stinge-ma – Doamne – într-un
amurg în care – înca
nevazute – toate stelele sa-mi
cânte – toate izvoarele sa-mi
sopteasca – toti îngerii sa-mi
lumineze – despre o lume
în care durerile sfâsietoare si
nelamurite – sa se faca-prefaca – precum
soarta sfintilor – în bucurii
sfâsietoare si
atotlamurite
…Doamne – deasupra fluviilor
marilor si oceanelor – deasupra
tuturor cerurilor – bat clopotele – bat
noul ritm al inimii mele
sarmane – al inimii mele care a prins
curaj – a prins dor – necuprins
dor – sa se stinga – în
inima Ta
***
UN VAGABOND
vagabond – ducând în cârca o cocoasa:
rele gânduri – rele vremi – în traista strânse
…a fost om – e-o aratare lasa
trup de umbra – cu priviri prelinse
nu e sigur ca-i din lume – e vânat
nu-i doar singur: e pustiu de ce va fi
se-ncordeaza a pastra un loc curat
pe-unde pasu-i totdeauna sovai
când si-a frânt în’untru curcubeul?
când din jaruri stinsu-s-a cenusa?
asta stiu doar domnii cei de ceara
cei cu sufletul far’ de feresti ori usa:
l-au strivit – gonit din casa si din fire
de-si lasa si cer si soare-n parasire…
***
VREMURI FARA CEAS
pasari vremuiesc cu glasuri sure
vremea nu mai stie cum sa fie
vântul bate parca sta sa-njure
o lume livida – vinetie
asteptam sa fie iarna – -a câta oara ? –
urmele sa ni se stearga în zapezi
…cârd de gânduri – cârd de ciori coboara
facând întuneric bezna la namiezi
am uitat sa-ntorc vreun ceas sa mearga
stau la geam si-astept vreun om sa treaca:
nimeni nu s-arata – doar o barca
scârtâie-ntre nori prafosi ca o teleaga…
…Dumnezeul lumii e cenusa
n-a lasat pe nicaieri vreo usa
***
NEPUTINTE MISTICE
bat clopotele neputinta lumii
de-a-si duce-n linisti trai cuviincios
bat clopotele nestiinta lumii
de-a gasi-n ceasuri miezul cel gustos
degeaba plâng în batatura pomii
degeaba-si risipesc apele-argintii:
de peste tot se furiseaza domnii
vampirii-si tot ascut la luna dintii
ce nobila-i Gradina cu-a ei îngeri… –
de peste tot vin incendiatorii
de esti Hristos ori numai om – tot sângeri
culegi din praf preaînjosite glorii…
…drept în orbite îti înfig faclia
n-apuci sa-i vezi: îsi fac doar meseria
***
Este primavara, soare si merii sunt albi de floare.
Dinspre livezi te imbie un parfum ce se transforma
în suc dulce-acrisor avâd aroma de mar..
Peste vara, merisoare mai intâi verzi la culoare
se transforma într-o noapte în merele acum coapte…
Marul galben îl imbie sub a arsitei vapaie,
setea-i parjoleste trupul si Adam doarme pe-o claie.
Se trezeste si zareste marul auriu din pom
si fara sa stea pe gânduri il inhata, mai ce om …
Marul îi ramâne-n gât desi Adam tot înghite
o sa vada lumea-ntreaga ce-ai facut pe negândite.
Intr-o alta poienita, Eva cade în ispita
si culege doua mere, dar precauta, chitita,
le ascunde sub camasa sa nu fie oropsita…
Merele sunt parfumate, acrisoare, mari si rosii –
ca se vad de la distanta si imbie pofticiosii.
Adam o vede pe Eva – jos în vale, la izvoare,
si-l cuprinde marea sete vazându-i merele-n zare.
De sub tufe lunecând, intr-un Mar-Domnesc se suie
sarpele chitit sa-i faca – fructul oprit sa-l înceapa.
Se preface ca nu stie si sa-ncerce îi îmbie
cu un mare Mar-Domnesc pe cei doi ce nu-ndraznesc.
Pentru marul rosu, mare, calca porunca-n picioare…
Mai târziu, pe luna plina, Eva si Adam suspina,
dar suspina de placere – a-nceput luna de miere
chiar acolo jos pe-o claie, în gradina lui tataie…
Cârdei V. Mariana