Tag: Germania

ESECUL MULTICULTURALISMULUI GERMAN

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Nicholas Buda

Intr-o Europa multinationala, multipartita si multiculturala, procesul  esuat, recunoscut, al Germaniei de a se armoniza multicultural, este o lectie din experienta careia trebuie sa invatam  pentru a nu repeta greselile trecutului. Nu cu mult timp in urma, cancelarul german Angela Merkel declara public acest lucru, cu ocazia intalnirii de la Postdam, cu liderii din aripa conservatoare tanara a Uniunii Democrate Crestine. Prestigiosul ziar Allgemeine Zeitung, in pagina de stiri din data de 16 octombrie, titra o parte din declaratia cancelarului german astfel: „Sie stellte sich hinter die Kritik von CSU-Chef Horst Seehofer an der multikulturellen Gesellschaft: Dieser Ansatz sei absolut gescheitert! Man müsse Migranten nicht nur fördern, sondern auch fordern!”. („Ea a stat stat in spatele criticii lui Horst Seehofer, seful CSU, adresata societatii multiculturale: aceasta abordare a esuat complet! Cineva trebuie nu numai sa-i incurajeze pe emigranti, dar de asemenea sa si pretinda”!). Fara indoiala ca aceasta nereusita se datoreaza, asa cum mentiona si presedintele-ministru al Bavariei, Horst Seehofer, conceptului politic german: doar o cultura dominanta germana, nu una multiculturala! Aceste declaratii facute, la cel mai inalt nivel, de catre leaderii politici germani aflati in fruntea guvernului federal, sunt pe cat de directe pe atat de socante, fiind elaborate fara menajamente, sau – as zice eu, fara delicatetea politica obisnuita – starnind o avalansa de reactii contradictorii.
Intr-un efort de disperare, care devine din ce in ce mai vizibil, Germania renunta la politica de favorizare a etniilor conlocuitoare, de pe teritoriul sau federal, aplicand in schimb conceptul dominant al culturii germane – tactica neactivata, oficial, pana acum, binestiindu-se mostenirea germana, a politicii rasiale, de dupa cel de al Doilea Raboi Mondial, care a costat milioane de vieti omenesti -. Irascibilitatea sociala a cetatenilor germani, nemultumiti de modul in care imigrantii devin din ce in ce mai numerosi si pe lista caselor de ajutor social, a ajuns la limita de sus. Cancelarul german nu a facut decat sa proclame public acest lucru, incercand o alianta ad extremis cu masele de votanti.
De unde vine aceasta sensibilitate majora a Germaniei? Este intrebarea la care a cautat sa raspunda si analistul politic George Friedman, de la revista politica „Stratfor Global Intelligence”. in viziunea acestuia, problemele care stau la baza esecului multiculturalismului german, isi au radacinile in conditiile de viata extrem de grele, pe care le-au intampinat cetatenii germani, imediat dupa terminarea razboiului. Societatea postbelica germana s-a trezit, dintr-odata, lipsita de forta de munca, cel putin din doua motive: o conjunctura sociala multipla, cauzata de moartea a unui numar extrem de mare de germani si aparitia lagarelor sovietice cu prizonieri de razboi. Al doilea motiv poate fi gasit in miracolul renasterii economice al Germaniei industriale din anii 50. Motivele explicate de analistul politic par foarte pertinente, daca luam in considerare strategia socio-economica a Germaniei, din anii 50 si urmatorii: forta de munca necesara vastului proces de reabilitare economica fiind compensata prin admiterea etnicilor germani, veniti din tarile blocul comunist al Europei de est si de sud-est. Odata cu cresterea cerintei pentru forta de munca necalificata a pietei interne, Germania si-a extins tratativele de recrutare a muncitorilor si in tari ca Italia (1955), Grecia (1960), Turcia (1961) si Iugoslavia (1968). Efectul imediat al acestei strategii s-a resimtit in cresterea substantiala a profitului economic si implicit al nivelului de trai, preconizandu-se un viitor prosper natiunii germane si un drum ascedent, spre o suprematie economica europeana. Efectul secundar, cauzat de influxul masiv de muncitori temporari, nu s-a simtit la inceput. A gravitat pe o traiectorie oscilatorie incerta, fara a crea probleme atat pe plan socio-cultural cat si politico-administrativ. S-a crezut la inceput ca acesti muncitori necalificati, vor fi prezenti doar temporar si, odata cu incetarea contractului de munca, se vor intoarce in tarile lor de origine – lucru perfect demonstrat de muncitorii spanioli, portughezi si italieni. Cu toate acestea, foarte multi muncitori din Europa de est si mai ales din Turcia, nu am mai parasit Germania, continuand sa beneficieze de statutul de „Gastarbeiter” (muncitor vizitator).
Primele semne ale unei suprasaturatii a fortei de munca s-au facut simtite odata cu scaderea economica din anul 1966, accentuandu-se in recesiunea economica de dupa socul petrolului din anul 1973. Clatinata de aceste perturbari interne, Germania s-a vazut in fata unor mase largi de muncitori necalificati, carora nu mai avea sa le ofere locuri de munca. Nemultumirile si protestele sociale ale imigrantilor s-au intensificat odata cu intrarea in vigoare a legii „Anwerbestopp” (oprirea recrutarii fortei de munca), din anul 1973. Daca la exodul muncitorilor spanioli, italieni si portughezi – atrasi de avantul miracolului economic din tarile lor -, societatea germana a asistat fara sa se implice, odata cu trezirea la realitate, in fata unui numar impresionant de etnici turci musulmani, s-au facut simtite si primele luari de pozitie. Astfel, visul de suprematie economica germana a dat nastere unor cosmaruri sociale de mari proportii, Germania neavand alta solutie decat sa se confrunte, in mod direct, cu acestea.
Mostenitori ai sangelui prusac, germanii nu au dorit si nu doresc – in marea lor majoritate –  ca imigrantii sa devina o parte din tara lor, de aceea au aplicat, tacit, o politica de izolare a acestora. Obligat insa de conjunctura istorica a anilor 80, cand numarul turcilor musulmani a atins cote alarmante, (astazi sunt estimate cca 3,5 milioane de etnici turci in Germania), guvernul federal a propus solutia instaurarii multiculturalismului sau „Multikulti”. Neagreat la inceput, multiculturalismul era de fapt un concept nou, liberal, care conferea imigrantilor un troc: pastrati cultura voastra DAR jurati loialitate statului german! Istoria a demonstrat ca solutia nu a fost viabila… doarece a murit inca de la nastere. Da, imigrantii turci si-au pastrat limba, cultura, obiceiurile si religia, dar nu s-au incadrat in portretistica sociala germana, formandu-si landurile lor, adevarate conglomerate sociale separate de restul societatii germane, un fel de teritoriu turc in teritoriul german. S-a ajuns astfel ca un numar impresionant de imigranti turci sa nu vorbeasca limba germana si – prin definitie – sa nu impartaseasca valorile culturale germane si europene.
Inteligenta conceptului de multiculturalism, gandita de guvernul de la Bonn atunci, se baza pe  faptul ca respectand diverstitatea imigrantilor, se va putea cumpara loialitatea acestora. Scenariul nu a fost urmat asa cum fusese planuit: pe de o parte, cetatenii germani nu numai ca nu au dorit, dar nici nu au stiut cum sa asimileze cultural, lingvistic si religios, iar pe de alta parte, etnicii turci au profitat de lejeritatea oferita, preferand secluziunea.
Declaratile cancelarului german devin astfel indreptatite, dar cu asumarea unui esec national, caruia ii suntem, cu totii, martori. Angela Merkel, fie ca isi asuma o responsabilitate politica enorma – fara precedent in istoria moderna a Germaniei – fie ca aplica regulile unui joc politic inteligent, devine o noua „Doamna de fier” a Europei. in continuarea declaratiei sale, cancelarul mai spunea: „ne simtim legati de imaginea crestina a umanitatii, care ne defineste. Cei care nu accepta aceasta, sunt intr-un loc gresit aici.” in situatia politica europeana actuala, este, daca nu imposibil, cel putin foarte improbabil, ca Germania sa isi reconsidere pozitia oficiala cu privire la multiculturalism, in acelasi timp cu validarea principiului de natiune germana!  Odata ce principiul natiunii exista, tot asa exista si ideea de interes national. Odata ce intresul national exista si primeaza, Germania exista, in contextul Uniunii Europene, numai prin ceea ce Goethe a numit „afinitate electiva” (in nuvela „Die Wahlverwandtschaft”, Tübingen, 1809). Ceea ce in mijlocul Razboiului Rece a fost o certitudine, devine acum o optiune. Iar daca Europa devine o optiune pentru Germania, atunci  nu numai ca Germania a reintrat in istorie, dar luand in considerare si ca este leaderul puterilor economice europene, istoria Europei incepe inca odata, din nou.

Angela Merkel

On By nelursIn Essays, Europe, HistoryLeave a comment

By Andrei Marga
Despre liderii principali ai lumii actuale, sunt in circulatie multe clisee, rezultate din amestecul de simplificari si manipulari si din tot ceea ce compune imaginile in societatea mediatica de astazi.

Cancelarul federal german este, in schimb, inconjurat de mai putina cunoastere. Imprejurarea se datoreaza, intre altele, stilului economicos in cuvinte de a face politica al Angelei Merkel (unii cetateni germani au si acuzat la un moment dat “Sprachlosigkeit”, oarecum putina exprimare), discretiei persoanei insesi si, neindoielnic, retinerii in a se particulariza cu stridenta pe scena politica.

Personal, ca presedinte al PNTCD, in 2001, am intalnit-o pe cea care tocmai ii succedase lui Helmut Kohl la conducerea CDU. Ulterior, am admirat priceperea cu care prima femeie devenita cancelar in Germania a condus coalitia CDU-SPD si a evitat intrarea celei mai puternice economii europene in criza financiara care a marcat multe tari. Nu de mult, la summitul NATO de la Bucuresti, Angela Merkel a dat tonul si, impreuna cu Vladimir Putin, a focalizat atentia opiniei internationale.

Dupa realegerea Angelei Merkel, pentru un al doilea mandat de cancelar al Germaniei, in 2009, interesul pentru profilul ei de politician a sporit. Formula “cea mai puternica femeie din lume”, lansata in SUA de Forbes, a capatat circulatie. Ne putem imagina insa o doamna relativ tanara, naturala in gesturi, mereu de o eleganta controlata si atenta cu ceilalti, drept succesoare a lui Margaret Thatcher? Si totusi, Angela Merkel este altceva: un om politic care schimba felul de a face politica consacrat in deceniile postbelice. Vreau sa argumentez aceasta idee apeland la fapte istorice si la carti recente, consacrate cancelarei federale a Germaniei actuale: Gerd Langguth, Angela Merkel, DTV, München, 2005; Dirk Kurbjuweit, Angela Merkel. Die Kanzlerin für alle?, Carl Hanser Verlag, München, 2009; Margaret Heckel, So regiert die Kanzlerin. Eine Reportage, Piper, München, 2009; Robin Mishra (Hg.), Angela Merkel Macht Worte. Die Standpunkte der Kanzlerin, Herder Verlag, Freiburg im Breisgau, 2010.

Asadar, cum este in fapt Angela Merkel?

In 2005, Angela Merkel castiga alegerile parlamentare din Germania in competitie cu Gerhard Schröder, care tocmai lansase programul de reforma economica ce prevedea reducerea costurilor fortei de munca (se stie, mereu foarte scumpa in Germania). Electoratul german il lasa sa piarda pe cel care si-a asumat raspunderea acelei schimbari. Imprejurarea ca l-a concurat pe cancelarul federal in functiune nu a impiedicat-o pe Angela Merkel, castigatoare a alegerilor de acum cinci ani, sa-l omagieze pe antecesorul ei in cuvinte elocvente: “Vreau sa-i multumesc personal cancelarului federal Schröder pentru ca a deschis, in mod curajos si hotarat, cu Agenda 2010, o poarta, o poarta a reformelor, si pentru ca a promovat Agenda impotriva piedicilor. Cu aceasta el si-a facut un merit fata de tara noastra. Nu in cele din urma vreau sa-i multumesc in numele tuturor germanilor” (Robin Mishra, op cit. pp. 27-28.). si aici avem o proba a civismului profund si a orientarii reformatoare temeinice a Angelei Merkel.

Noua presedinta a CDU a castigat alegerile din 2005 la mica distanta de rivalul traditional, SPD, si putea, formal, sa formeze un guvern. Angela Merkel a luat in seama, cu perspicacitate, nu avantajele imediate pentru partid, ci situatia Germaniei si si-a asumat sa conduca coalitia crestin-democrata – social-democrata care, stim bine, a ferit Germania de efectele grave ale crizei financiare si economice. Interesul public a prevalat fata de egoismul de partid, iar Angela Merkel a ilustrat aceasta prevalenta. Ea a chemat cele doua partide, cu inflexibila onestitate si franchete, sa intre pe drumul nou al unei cooperari in interesul germanilor, caci “o mare coalitie a doua partide populare diferite deschide posibilitatea cu totul neasteptata de a ne intreba ce putem face impreuna” (Ibidem p. 24).

Angela Merkel a amintit formula “Sa facem mai multa democratie! (Mehr Demokratie wagen!)”, prin care Willy Brandt s-a aliat altadata cu Kurt Georg Kissinger, pe care a socotit-o adecvata momentului de odinioara.

Ea a adaugat formula ce-i sintetizeaza viziunea: “Sa extindem libertatea! (Mehr Freiheit wagen!)”. In discursul inaugural din 2005, cancelara federala a Germaniei spunea: “guvernul pe care-l conduc ofera intregului Bundestag german o cooperare corecta si plina de incredere. Oferim tuturor grupurilor societatii noastre – economie, sindicate, biserici, comunitati religioase, stiinta, cultura – o cooperare corecta si plina de incredere, caci noi suntem convinsi ca merita sa lucram pentru Germania. Merita, caci aici sunt patria noastra si viitorul nostru” (Ibidem, p. 50). Iar aceste cuvinte nu au ramas declaratii de ocazie, ci au fost, invariabil, linia de conduita a cancelarei germane.

Angela Merkel a venit pe scena politicii federale germane din cercetarea stiintifica a fostei Germanii de rasarit. Traseul de cercetator stiintific intr-o unitate a Academiei de la Berlin a lasat, oare, urme in felul de a gandi si de a proceda al viitoarei cancelare federale? Raspunsul cu totul exact este anevoios, caci inclinatii personale puteau, in aceeasi masura, influenta acest fel de a proceda. Oricum, o reportera a surprins cu destula precizie imprejurarea ca “cei mai apropiati colaboratori ai lui Merkel sunt structurati cu totul precum ea. Cerebrali, orientati spre analize obiective, realisti, pragmatici – si extraordinar de tacuti si loiali” (Margaret Heckel, op. cit. p. 14). Calitatea inalta a abordarii caracterizeaza astfel acest fel de a gandi si de a proceda. Felul insusi de a proceda s-a confirmat in cateva randuri, in deciziile pe care Angela Merkel a fost chemata sa le ia. Acelasi reportaj evoca ceea ce s-a petrecut in dupa-amiaza zilei de 10 octombrie 2010, cand sistemul financiar mondial se afla in fata pericolului prabusirii, iar cancelara federala a Germaniei, impreuna cu ministrul de Finante de atunci, au luat decizia istorica: interventia guvernamentala cu 480 de miliarde de euro pentru sprijinirea bancilor. Cateva ore mai tarziu, presedintele SUA avea sa anunte interventia guvernului american cu 700 de miliarde de dolari in favoarea bancilor. Ideea celebrului “Konjunkturpaket” avea sa faca epoca. Angela Merkel a transformat, cu pricepere, clarviziune si curaj, clipa vecina unei prabusiri financiare a lumii civilizate intr-un succes. “Economia mondiala – spunea ea in acel moment – traieste in aceste saptamani cea mai grava criza din ultimii douazeci de ani ai ultimului secol. In ultima saptamana, pietele hotaratoare ale sistemului nostru economic, pietele monetare, au devenit, practic, incapabile de functionare” (Robin Mishra, op. cit. p.51). Concluzia pe care Angela Merkel a tras-o a ramas, de asemenea, de importanta istorica: “Avem de-a face cu excese ale pietelor. Sarcina statului intr-o economie de piata sociala este controlul. Statul este pazitorul ordinii” (Ibidem, p. 54). Iar cine cunoaste evolutia ulterioara a dezbaterilor internationale despre criza financiara izbucnita in 2008 stie ca tocmai aceasta concluzie s-a confirmat si asumat.

Stim astazi prea bine ca nu exista alternativa functionala la economia de piata. Mai stim ca acea “political correctness”, care face sa nu se discute ceea ce este de facut cu economia de piata, nu da rezultate. Angela Merkel a avut realismul si curajul sa discute pe fata, sa-si asume initiativa unei interventii a statului pentru a salva economia de piata si sa spuna raspicat: “Avem de pus piatra de temelie pentru o noua structurare a pietei financiare. Cu aceasta, vrem sa apara o noua incredere: incredere intre banci, incredere in economie, incredere a cetatenilor…”(Ibidem, p.52). In situatia istorica in care printre politicienii epocii noastre mai sunt tentatii ale “statului invadant”, precum si aspiratii ale “satului minimal” sau “debil”, Angela Merkel a pasit indraznet in “tara noua (Neuland)” a “statului ca pazitor al ordinii (der Staat ist Hüter der Ordnung)”. Cancelara Federala a aparat in maniera cea mai convingatoare, printre liderii politici ai timpului nostru, coresponsabilitatea politicianului pentru ceea ce se petrece in societate. Intr-o epoca in care raspunderea politicienilor dispare in spatele procedurilor sau in dosul pretextelor, in care, altfel spus, indiferenta reprezentantilor publici creste, Angela Merkel a spus cat se poate de limpede: “imi asum explicit coresponsabilitatea politicii pentru constiinta din comunitate in ceea ce priveste normele, ideile si atitudinile. Efortul etic este o problema de supravietuire a statului modern” (Ibidem, p. 108). La randul ei, cancelara federala a Germaniei a aratat, pe drept – la distanta de indiferentismul care se creeaza aproape inevitabil prin postularea neinterventiei viziunilor in treburile statului – ca “politica nu da rezultate fara un fundament care se afla dincolo de treburile curente”. Ea a dat glas convingerii profunde ca “crestinismul nu este nepolitic si a determinat hotarator radacinile Europei” (Ibidem, p. 108). Intre implicarea bisericilor in politica curenta si sterila abstinenta politica, Angela Merkel reprezinta, cu intelegere si cu rectitudine morala, o concepere a politicii impreuna cu fundamente care vin din marea traditie iudeo-crestina a Europei. Ea a argumentat cat se poate de limpede ca “din imaginea crestina a omului nu se lasa derivate indicatii concrete de actiune in toate problemele politice ale zilei pentru partide si parlamente. Vointa decizionala si credinta – sunt doua lumi diferite. Stim, insa, de asemenea: imagina crestina a omului nu este vreo formula abstracta, politic fara obligatii; ea este mai mult decat atat. Ea ofera orientare si linie de conduita” (pp. 109-110).

Angela Merkel a subliniat raspicat cat de importanta a fost accentuarea, de catre Papa Benedict al XVI-lea, in enciclica Caritas in Veritate (2009), a faptului ca “primul capital care este de protejat si de folosit este omul, persoana in intregul ei” (Ibidem, p. 115). In linia consacrata a crestin-democratiei germane, cancelara federala a Germaniei a pus mereu accentul, in deciziile pe care le-a luat, pe acea “educatie (Bildung)” care a facut gloria scolilor germane. Ea a reformulat intr-un mod clarvazator deviza lui Ludwig Erhard, care-si propunea “Bunastare pentru toti!”, in forma “Educatie pentru toti!”, argumentand ca “bunastare pentru toti inseamna astazi si maine educatie pentru toti” (Ibidem, p. 87). Ea a aratat cu deplina limpezime ca “puterea libertatii, tara ideilor, raspunderea in lume – acestea au facut Germania puternica… si o fac si astazi” (Ibidem, p.149). Cancelara federala a Germaniei a aratat, chiar in dezbaterile asupra bugetului: “stim ca creativitatea oamenilor este cea mai importanta forta productiva pe care o avem. De aceea, domeniul educatiei se afla in centrul investitiilor: pentru acesta se pun la depozitie doua treimi din investitiile activate, impreuna, de federatie si de catre landuri” (Ibidem, p. 60). Politica germana a educatiei este astazi, din nou, ca urmare a acestei optici a guvernului federal, una dintre cele mai inovative in zilele noastre.

Multe partide si tari isi cauta astazi directia. Angela Merkel a argumentat mereu in favoarea mijlocului, a centrului (die Mitte) politic. “Aici, in centru, suntem noi – si numai noi. Centrul este uman. De aceea, centrul este locul nostru. CDU a aparat, de la intemeierea sa, mereu, mijlocul politic” (Ibidem, p. 135). Valorile libertate, solidaritate, dreptate sunt cele care conduc politica de centru – o politica ce trebuie sa ramana continuu deschisa spre innoire si, inainte de orice, capabila sa sesizeze intregul” (Ibidem, p. 138). Cancelara federala a afirmat convingator: “Eu cred ca in Germania economia sociala de piata este un bun fir calauzitor… Principiile economiei sociale de piata sunt foarte simple si, de asemenea, deplin univoce. Statul este pazitorul ordinii, economice si sociale. Statul are functie clara. Competitia este necesara. Ea are nevoie de masura si de raspundere sociala” (Ibidem, p. 67). In discutiile contemporane despre rolul statului, Angela Merkel a adus, cu siguranta, un suflu proaspat.

Angajamentul paneuropean al Germaniei postbelice a aflat in Angela Merkel o reprezentare lucida si convingatoare. Ea a aratat foarte limpede ca “daca Europa noastra va fi de succes, aceasta nu este inca stabilit astazi. Dar este datoria noastra sa luptam pentru aceasta; aceasta este pentru mine neindoielnic” (Ibidem, p.179). La distanta de fatalismele si de oportunismele vremii noastre, cancelara federala a Germaniei a argumentat ca “globalizarea nu este ceva de felul unui destin. Nu, noi avem sansa si avem datoria de a lua sub control globalizarea. In acest sens trebuie sa punem in miscare fortele noastre politice. Numai asa modelul nostru de economie si societate europeana se va sustine si in timpurile globalizarii” (Ibidem, p. 178). In reflectiile asupra Europei unite, Angela Merkel a dat impulsuri fecunde. Astazi, sub numele Angelei Merkel se aduna interventii energice de importanta cruciala pentru orientarile Germaniei, ale Uniunii Europene si ale lumii de astazi. Sintagmele ce-i rezuma vederile – “Fara libertate nu este nimic”, “Libertate in raspundere”, “Educatie pentru toti”, “stiinta autentica nu poate fi separata de etica”, “Trebuie sa devenim mai luptatori”, “Germania poate mai mult”, “Acolo unde suntem noi, este centrul”, … “Sa inaintam in deschidere”, “Sa nu aplicam sabloane in privinta fostei RDG”, “Sa recunoastem singularitatea Holocaustului”, “Germania nu va lasa niciodata singur Israelul”, “Europa este unica” si altele – aceste sintagme, asadar, sunt graitoare prin ele insele si i-au procurat prestigiu. Actualul cancelar german, Angela Merkel, marcheaza, prin deciziile si actiunile ei, in mod benefic istoria germanilor de astazi si a devenit reper pentru actiune in Europa si in lume. Sub multe aspecte, asa cum am aratat, ea a schimbat felul de a se face politica. O monografie recenta observa, pe buna dreptate, ca “Angela Merkel a tinut in viata Marea Coalitie. Dedicarea ei, felul ei de a concepe politica totala ca moderatie totala au fost, poate, indispensabile ca aceasta alianta sa dureze patru ani, iar stabilitatea este valoare in sine in democratia germana” (Dirk Kurbjuweit, op. cit. p.155). S-ar putea ca Angela Merkel sa fi inaugurat “modelul politicii ce vine”: cel al politicii marilor coalitii in slujba unor valori comune, lamurite si respectate cu onestitate de politicieni competenti si cu simt al raspunderii pentru comunitate.

http://www.clipa.com

PREMIUL DE EXCELENTA PENTRU UN WEBMASTER DE NOTORIETATE: VALERIU LUCIAN HETCO REVISTA NEWAGERO LA ANIVERSARUL UNUI DECENIU DE LA APARITIE

On By nelursIn EuropeLeave a comment

by CEZARINA ADAMESCU, AGERO
9 februarie 2010

În virtutea faptului ca suntem români si dorim sa ne pretuim valorile si personalitatile de exceptie devenite emblematice pentru cultura noastra, forurile culturale galatene au hotarât sa acorde Domnului Lucian Hetco – Premiul de Excelenta pentru activitatea de promovare a culturii si artei românesti peste hotare, cu atât mai mult cu cât, se apropie Jubileul de zece ani de la aparitia revistei „AGERO”.
Din multitudinea aparitiilor revuistice, fie pe suport clasic, fie în sfera on-line, ce s-au afirmat cu adevarat si au rezistat nesigurantei tranzitiei, prin valoare, competenta, profesionalism si, mai ales, tinând piept tentatiilor de a se banaliza, urmând spiritul gregar al momentului si al trendului, din ce în ce mai agresiv, dar nu si valoros, al epocii actuale, în special în anii de dupa 2000, revista AGERO s-a distins înca de la început, prin calitatea ei, prin înalta profesionalitate si iscusinta de conducator a directorului si redactorului sef, Domnul Lucian Hetco.
Aparitie permanenta de-a lungul acestor ani, AGERO, Revista de Cultura, Opinie si Informatie, serveste interesele informationale si culturale ale românilor. AGERO – un simbol al educatiei si culturii latine, al bunului gust si al tolerantei este o Tribuna libera de lupta împotriva prabusirii valorilor nationale si internationale.
Revista AGERO, din Stuttgart, editata de eseistul, poetul, publicistul si promotorul cultural Lucian Hetco, care este si redactor responsabil, om de cultura complet si intelectual de marca, se constituie de ani buni, într-o publicatie de cultura si informatie pe web, adresata tuturor persoanelor vorbitoare de limba româna si este o tribuna libera, asa cum am afirmat, în slujba onestitatii, democratiei si integritatii morale a românilor din Germania si din alte parti ale lumii.
O munca prodigioasa, coplesitoare, jertfelnica, încununata cu succes, care se reflecta în tirajul absolut impresionant de 10-12 mii de accesari pe zi – un adevarat record! AGERO – este o enciclopedie la purtator!
Înfiintata în urma cu aproape zece ani, în cadrul Asociatiei Germano-Române din Stuttgart, cu acelasi nume, revista AGERO si-a propus înca de la început în platforma-program, sa informeze cititorii în mod competent si realist asupra fenomenului cultural si social românesc. Socotita ca o publicatie reprezentativa de referinta, de gradul 5 pe Google, în ceea ce priveste interesul cititorilor, cu circa 600 de corespondenti români si straini din cele cinci continente, cu 8000 pâna la 12.000 de accesari zilnice, cu un Forum pentru comentarii care au creat diferite curente de opinii – revista AGERO si-a câstigat un binemeritat loc pe podiumul celor mai prestigioase publicatii din lume. Glasul românilor, prin aceasta tribuna culturala se face zilnic auzit, în cele mai îndepartate colturi ale planetei. Astfel, ea a devenit un adevarat fenomen cultural de masa, pusa în slujba românismului si a principiilor democratice autentice, a onestitatii si integritatii morale a românilor din Germania si de pretutindeni. Fara a fi elitista cu tot dinadinsul, ea se adreseaza oamenilor de cultura si arta, ofera raspunsuri si conduce la adevarate valori spirituale, menite sa devina perene.
Firul luminos care a strabatut-o si o strabate permanent este dragostea de neam si cultura, descoperirea de noi valori si în acelasi timp, pastrarea traditiilor si obiceiurilor specific românesti bazate pe creatia înaintasilor, toate acestea conectate la marile valori ale civilizatiei omenirii. Având ca principiu selectia riguroasa a informatiei, departe de agresivitatea vulgului si a kitsch-ului, revista AGERO are o structurare excelenta, pe domenii, un design placut si atractiv. Gasim aici articole de istorie, etnografie, publicistica, proza, cultura, critica si istorie literara, analize si comentarii, opinii privind actualitatea germana, actualitatea româneasca, dar si oferind posibilitatea de deconectare prin rubrica de caricatura, umor si epigrame. Principalul reper, însa, îl constituie cultura, adânc implementata în contingent, în realitatile si specificul românesc, de care tine totdeauna seama, prin rubricile permanente: Cultura, Istorie, Publicistica, Analize si comentarii, ori prin sectiunea: Actualitatea germana, care contrapuncteaza, scotând si mai mult în evidenta, specificul românesc. Neaservita vreunui partid ori coalitii politice, bazându-se doar pe adevar, revista AGERO a refuzat polemicile si atacul la persoana, exhibitionismul, trivialitatea si violenta de limbaj si, în mod principial, nu au fost admise loviturile sub centura. Cultura competitiei însa, pentru revista AGERO este stimulatoare si nu falimentara. Revista a semnalat continuu unele aspecte ale civilizatii actuale si în mod special, grava criza de comunicare interumana, socotind ca o datorie de onoare sa focalizeze intelectuali români si straini de pretutindeni, pentru a-i pune în legatura si a le stimula creatiile, într-o permanenta emulatie spirituala. Atingând domeniile cheie ale vietii materiale si spirituale, revista AGERO nu contesta valorile anterioare, ci le cultiva si le cinsteste. Marturie stau paginile de istorie româneasca si contemporana, semnate de condeie de prestigiu. Înca de la început, revista s-a adresat în primul rând cetatenilor originari din România care traiesc în zona Stuttgart si indirect în spatiul landului federal german Baden-Wurttemberg, simpatizanti si membri ai Societatii Agero-Stuttgart, înfiintata în anul 2000 precum si tuturor cetatenilor germani originari din România, dar treptat si-a largit sfera de cuprindere.
Revista AGERO este o revista a performantelor si cei 10 ani de activitate permanenta, au dovedit-o pe deplin. Ea contribuie la consolidarea unitatii spirituale si culturale, a românilor de pretutindeni. Printre performante, amintim: Daca în 2004 erau semnalate 1 milion de accesari, în 2006 numarul accesarilor s-a dublat. Din aprilie 2004, redactorul sef al acestei publicatii, Lucian Hetco a devenit presedinte al Asociatiei pentru doi ani, iar din 2004-2006, Presedintele Ligii Asociatiilor Românesti din Germania (LARG).
O revista care, atinge domeniile cheie ale vietii materiale si spirituale: Istorie, Proza, Jurnalistica, Economie, Cultura, Limbi straine, Analize si comentarii, Actualitatea germana, Comunicate, rubrici de Poezie si rubrici permanente de comemorare a unor personalitati: IN MEMORIAM: Cezar Ivanescu, Zoe-Dumitrescu-Busulenga, Artur Silvestri, Grigore Vieru.
Liederul acestui focar de cultura româneasca, Domnul Lucian Hetco, intelectual de marca, bun organizator de manifestari culturale, este, de asemenea, initiatorul si înfaptuitorul numeroaselor întâlniri si comuniuni spirituale cu românii din aceasta parte a globului, tinând totodata o strânsa legatura cu revistele culturale de pe mapamond. El este si un poet remarcabil care cultiva în cartile sale poezia vocatiei pentru eternitate, de la identificare la autocunoastere si autodefinire. Omul si Poetul sunt doua chipuri distincte ale Aceluiasi. Fie ca are preocupari publiciste în domeniul istoriei si etnografiei, filozofiei, economiei, culturii, artei, actualitatilor germane, Lucian Hetco se dovedeste a fi egal cu sine, cât se poate de echilibrat si de riguros, si nu face rabat de la calitate.
Domnul Lucian Hetco este un om al performantelor. El si-a depasit conditia de cetatean strain, demonstrând ca, muncind asiduu, corect si cu devotiune, poti ajunge la podium, pe treptele cele mai de sus ale competitiei. Fiindca viata în astfel de conditii este cu adevarat o competitie acerba, si numai cel care a trait aceste realitati poate pricepe cu adevarat, cât de dificil este sa te afirmi într-un loc unde nu te cunoaste nimeni si nu esti atât de bine venit, asa cum te-ai fi asteptat. Lucian Hetco ne ofera în chip uluitor, un Model, o pilda a unei existente românesti rezonabile si demne, departe de casa.
Zestrea nativa de drum i-a dat forta formidabila de a rezista si de a duce lucrurile la bun sfârsit. Lupta pentru refacerea imaginii României prin intermediul revistei AGERO, revista de cultura în limba româna, prima de acest gen din Germania, a devenit un comandament suprem si o datorie de onoare, pentru ca Lucian Hetco n-a uitat, asa cum marturiseste, – ca „sunt al Vostru, dintotdeauna”. Ori: „Sunt radacina în pamântul strainilor”.
Emotionant document de credinta.
Faptul ca domnul redactor sef Lucian Hetco a reusit sa focalizeze în jurul Domniei sale, atâtia intelectuali români si straini, este cea mai buna dovada ca este un bun promotor al valorilor culturale si traditionale românesti, reusind performante greu de atins. Lucru cât se poate de important si pretios pentru noi, cei de acasa, pentru românii din Germania si cei de pretutindeni, care nu pot ramâne indiferenti la aceste initiative. Domnia sa se face astfel, ambasadorul culturii românesti peste hotare. ?i nu este doar o parere personala ci, unanima.
Numai cine nu vrea, nu recunoaste acest merit al Domniei sale.
Creator, formator de opinie dar si slujitor al artei – Domnul Lucian Hetco îsi exprima Crezul literar si artistic în aceasta forma de larga circulatie, oferind colaboratorilor si beneficiarilor cititori, idei originale, manunchiuri de stiri si fapte de viata, opinii si deziderate, dând totodata posibilitatea atâtor autori de prestigiu sa-si manifeste talentul, reflectia proprie, prin diferitele modalitati de expresie literar-artistica existente în domeniile revistei.
O structurare excelenta care alcatuieste întregul perfect, cu miile de nuante specifice dovedind totodata, un înalt profesionalism.
?i, înca un amanunt, marturisit de Domnul Lucian Hetco într-un interviu: „Politica noastra redactionala: calitate, gratuitate, spirit de corectitudine, lipsa atacului la persoana, evitarea oricarei forme de scandal.”
?i noi credem cu tarie ca Valeriu Lucian Hetco, focalizând un nucleu de români autentici, a devenit un stimul si o forta dinamizatoare pentru binele confratilor sai aflati la un moment dat în impas.
Observatiile pertinente oferite în editorialele sale si în articolele de fond, de catre Lucian Hetco, sunt rodul unor cercetari si documentatii serioase si responsabile. Ca intelectual, ca om de stiinta si cultura, el simte nevoia acerba sa ia atitudine în fata acestor realitati.
„Românimea de peste tot” – ca un glas comun, unanim, plin de forta, îsi striga drepturile. ?i Lucian Hetco se face pentru aceasta „coplesitoare românime” – tribun si, cu glas de stentor, rosteste adevaruri care uneori deranjeaza. El si-a asumat acest rol aproape profetic pentru ca propria constiinta îl obliga.
Lucian Hetco scrie si analize si comentarii privind Actualitatea germana, care nu poate sa-l lase indiferent, în nici un caz. Astfel el este moderatorul între cele doua culturi, facându-le cunoscute una-alteia, cât si pe amândoua, în lume.
Deosebit de interesanta este recenta sa carte de eseuri: „Criza si morala”, în care autorul subliniaza: „Actuala criza este una a lipsei de încredere, este esecul total al societatii postmoderne, golita de continutul moralei.” Facând ca un veritabil analist astfel de radiografieri ale societatii contemporane, autorul scoate în evidenta simptomele grave ale crizei actuale.
Ar fi foarte dificil sa patrundem în totalitate în profunzimea ideilor acestui prodigios analist, pentru ca toate frazele din eseuri, articole, studii sunt remarcabile.
Lucian Hetco si-a faurit de-a lungul anilor o oaza de libertate si de românitate în acelasi timp, în care spiritul haladuieste neîncorsetat de reguli si pravile, fara constrângeri de nici un fel.
Prin tribuna numita AGERO, webmasterul ei, distinsul scriitor si publicist Lucian Hetco ne transmite gândurile si sentimentele, nu numai ale domniei sale, dar ale miilor de oameni care o citesc, o cultiva, o respecta, o apreciaza. ?i nu în zadar, dimpotriva. Principii ferme, de bun simt, bazate pe o temelie cât se poate de trainica: Adevarul, Credinta, întelegerea reciproca si respectul pentru om.
Un portret admirabil al domnului Lucian Hetco realizeaza scriitorul Corneliu Leu în cea mai recenta carte a acestuia „Criza si morala” în prefata intitulata:”Lucian Hetco – intelectual român, adept al intelectualitatii europene”.

„Sa vedem cum ni se descrie autorul principal al cartii de fata, spune scriitorul Corliul Leu:

-Crescut într-un mediu intelectual românesc autentic, de formatie militant nationala si religioasa, adica având continuitatea tocmai a acelei formari spirituale pe care comunismul a încercat sa o decapiteze ca sa-si impuna o manipulabila intelectualitate pseudomarxista sau, în egala masura, o pseudo-intelectualitate marxista.
-Contaminat si cu cât trebuie ca sa stie în ce consta, de educatia publica a epocii, cu toate relele si mai putin relele ei, inclusiv stagiul militar al demagogiei pentru „apararea cuceririlor poporului”.
-Angajat în sistemul economiei socialiste, aflat în direct contact cu problemele de atunci ale economiei reale, ale repartitiei ei nedrepte, ale aspectelor ei de pricepere a unora si de neeficienta a altora, ale minciunilor triumfaliste cu care era împodobita, ale consolidarii unei clase profitoare si ale demagogiei patriotarde pusa în locul eficientei bazate pe morala si competenta.
-Nu a fost nici macar unul dintre cei care si-au cautat libertatea dinainte, ci si-a ales de bunavoie sa traiasca în Germania dupa 1990.
-Lucreaza acolo constant, într-un domeniu tehnic de conceptie, facând cariera de specialitate în aceeasi firma la care s-a angajat de la început, ceea ce demonstreaza ca nu e afectat prea tare de complexul emigrantului ci stie sa-si însuseasca atributele pozitive necesare existentei în acel mediu social avansat.
-Dar, în acelasi timp, nu-si uita nici identitatea culturala ajungând sa reprezinte prin propriul sau eu splendidul principiu modern al inter-culturalitatii europene.
-Are si un aport substantial la afirmarea acestuia, aport care este, în egala masura, o contributie de cetatean german respectuos, cu toate principiile democratiei occidentale, ca si de etnic român dedicat spiritualitatii limbii sale.
-?i face aceasta nu ca un Rastignac visând sa cucereasca, indiferent cum, gloria marilor metropole, ci dedicându-si timpul liber, voluntar si fara vreun interes financiar, politicilor culturale pe care le promoveaza.”
În acesti zece ani rodnici, de activitate sustinuta, cu aparitii bisaptamânale, revista AGERO n-a ramas indiferenta la „suferintele culturii” românesti si la tendintele si directiile acesteia în ultimii ani, constientizând ca globalizarea nu înseamna pierderea identitatii culturale, a traditiilor si datinilor, a valorilor limbii, ci sporirea lor cu noi modalitati de expresie. Având un colectiv redactional international, serios si cu un înalt grad de profesionalism, cu opere remarcabile, si activitate publicistica meritorie, condusi exemplar de redactorul sef si webmasterul revistei, care le-a imprimat o disciplina ferma si anumite atribute obligatorii, printre care: experienta, pricepere, intuitie, perspicacitate, munca, perseverenta, acestia si-au însusit deviza coordonatorului revistei: „Munca, munca si iar munca”.
O suma de personalitati marcante, cu voci distincte în cultura nationala si-au pus semnaturile în paginile revistei, în eseuri, comentarii, analize, studii, referate, interviuri de exceptie si creatii originale, pagini care au fost imediat reperate, citite si comentate.
Au scris aici, condeie redutabile din tara si din întreaga lume, s-au promovat si afirmat noi talente, s-au lansat initiative valoroase, s-a creat un spatiu pentru cinstirea si omagierea marilor personalitati, promotori ai culturii si spiritualitatii românesti. Din partea redactorului sef, ca si a redactorilor si colaboratorilor a existat o munca onesta, o daruire jertfelnica, o corectitudine exemplara, o deontologie profesionala careia nu i se poate reprosa nimic, un axis moral care n-a putut fi înclinat si nici n-a facut rabat de la constiinta. Toate acestea demonstreaza cu prisosinta faptul, ca literatura diasporica româneasca – poate exprima adevarurile perene ale culturii românesti, atunci când se afla în sufletul celor care au ramas români – indiferent de locul în care îsi duc la un moment dat existenta.
AGERO a devenit, incontestabil – o tribuna culturala de prestigiu care astazi îsi croieste drumul sau, propria sa personalitate, care o defineste pe deplin si care-i ofera posibilitatile de deschidere si sustinere, pe treptele afirmarii depline.
Ceea ce ne îndreptateste sa credem într-o idealitate cât se poate de fireasca, în legatura cu acest fenomen cultural-artistic numit, atât de inspirat, AGERO, iar de o vreme încoace, NEWAGERO.
În consecinta, Grupul Oamenilor de Cultura din Galati, Atelierele Poetei Angela Baciu, GalART PENTRU TINERI, si Cenaclul Artelor ION CHIRIC îi acorda Domnului LUCIAN HETCO – PREMIUL DE EXCELENTA PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE PUBLICISTICA, POETICA, ESEISTICA ?I DE PROMOVARE A CULTURII ROMÂNE?TI ?I A VALORILOR SPIRITUALE ÎN LUME.
Se cuvine în aceste momente, sa-si primeasca acest premiu de excelenta, simbolic e adevarat, dar un semn si pecete a pretuirii noastre, a tuturor celor care au deschis, fie si o data, paginile revistei si s-au regasit în diferite ipostaze umane la care, poate, nu s-ar fi gândit nici o clipa, înainte.

EXPRESIONISMUL O ARTA SINCERA SI SPONTANA

On By nelursIn Inspirational1 Comment

by Dr. DOREL SCHOR
24 ianuarie 2010

La începutul secolului trecut, în Germania s-a nascut Expresionismul. Unii l-au definit o miscare culturala aparuta ca o reactie la pozitivism, la naturalism, chiar la impresionism. O replica moderna care dorea sa nege academismul si conventiile estetice rigide. În continuare însa, expresionismul s-a impus mai mult ca stil decât ca o miscare artistica.

Oricum, pictorii adunati la Munchen, în gruparea intitulata „Die Brucke” (Puntea) si cei din Dresda, mai târziu la Berlin, din jurul revistei „Der Blaue Reiter” (Cavalerul albastru)
nu aveau un program sau o ideologie. Le era comuna libertatea de creatie absoluta, primatul expresiei asupra formei. Creatia lor era spectaculoasa, influentata de van Gogh, de Munch, de arta primitiva. Viziunea personala, a fiecaruia, era distincta. Pentru ca si interpretarea era foarte subiectiva.

Dar, de ce sa vorbim despre expresionism la trecut? Elementele caracteristice ale acestui stil le regasim, în proportii diferite, la artisti plastici de peste tot si de oricând. Nume mai mult sau mai putin celebre se înscriu la capitolul acesta. Max Beckman, Emil Nolde, Otto Dix, Franz Marc sau Kathe Kollwitz, Egon Schile si Oskar Kokoschka, Willem de Kooning, Vassily Kandinsky, Chaim Soutine si chiar Marc Chagall sau Natalia Gonciarova deschid o pleiada de pictori expresionisti sau în parte expresionisti absolut remarcabili.

Ce au, mai mult sau mai putin, an comun tablourile expresionistilor? Culori arbitrare, compozitii ardente, un dinamism al liniilor care se poate prelungi pâna la abstract. Fiecare pânza este o experienta sentimentala. O usoara distorsionare a formelor obtine un efect emotional special. Forta inventiva poate sugera orice simtamânt, orice traire puternica, de la angoasa la exuberanta. Viziunea personala este în mod evident distincta, semnatura autorului este inconfundabila.

S-ar spune ca expresionismul reflectâ o lume uneori alienata, alteori impulsiva. Culorile senzuale, ritmul simplu, tensiunea vizuala si un original sens al spatiului tradeaza efervescenta creatoare, temperament artistic si neastâmpar novator. Dar, ca orice stil în arta, este influentat de evolutiile politice si de climatul social. Tocmai în sensul respingerii structurilor dominante.

A fost expresionismul o revolutie în arta? Interpretarea e libera si desigur subiectiva. Vom remarca totusi influenta sa pe teritoriul altor muze: în literatura, în drama, scenografie, dans, film si arhitectura. De la exemple radicale în cazul unor artisti, sau numai în perioade limitate la altii.

MESAJUL DE ÎNCEPUT DE AN AL FORUMULUI GERMAN-ROMÂN

On By nelursIn NewsLeave a comment

Dragi membri, prieteni, colegi, sustinatori, simpatizanti si suporteri, dragi cititoare si cititori, stimat public al Forumului German-Roman Stuttgart

Va spunem si noi bine v-am gasit in noul an si va multumim tuturor celor care ne-au adresat mesaje si felicitari pentru activitatea din 2009 si de sustinere (chiar si numai cu prezenta), pentru urmatorele noastre activitati din 2010.
Principlele activitati in 2010 sunt ca de obicei activitatile noastre permanente:

  • Emisiunile radio „Vocea comunitatii romanesti Stuttgart“- redactia radio va sarbatorii anul acesta 5 ani de la infiintare
  • Biblioteca romaneasca
  • Pagina de internet cu informatii cotidiene din Stuttgart – daca nu importante atunci pretioase
  • Romanian career centre/Romanian Career Day 2010
  • Ansamblul folcloric
  • Spectacolele de teatru (urmatorul este sambata 27 februarie – TEATRUL George Ciprian prezinta comedia  “Blocati in Dormitor”)
  • Excursiile la munte (5, 6, si 7 februarie, 17,18,19 iunie si 5, 6, si 7 noiembrie). Referitor la excursii vom incerca anul acesta sa iesim din spatiul Baden – Württemberg,  eventual la Berlin sau Ruhrgebiet/ “Metropole Ruhr Kulturhauptstadt Europas 2010“

Participarea la importante manifestarile interculturale din Stuttgart, cum ar fi:

  • Sommerfestival der Kulturen 13-18 iulie 2010
  • Tag der Kuturen 7 noiembrie 2010
  • Masa rotunda din cadrul evenimentelor „Brunch Global“ (urmatorul este in martie), si speram noi si multe altele.

Desigur ca si manifestarile realizate in colaborare cu partenerii nostri sau doar recomandate de noi cum ar fi:
Carnaval 2010

Balul celor originari din Romania 2010

Revelionul 2011
…dar si altelle despre care in acest moment nu cunoastem date exacte sau se vor cristaliza in decursul anului, – le vom mediatiza desigur, toate la timpul lor.
Ne-am bucura mult sa va regasim si in anul 2010 ca membru, prieten, coleg, sustinator, simpatizant, suporter, cititor sau in randurile publicului nostru.

Informatii detaliate gasiti pe pagina noastra web

www.forum-gerrum-stuttgart.de

la noua rubrica a programului pe anul in curs.

Pagina se prezinta si ea intr-o noua formula si intr-o permanenta restructurare, dar doar spre binele dvs.

Al dumneavoastra,

Florin ZAHEU
Vorsitzender/ Presedinte
Deutsch-Rumänisches Forum Stuttgart e.V.
(Forumul German-Roman Stuttgart )
http://www.forum-gerrum-stuttgart.de

„Exist atat cat va mai exista lumina”. Interviu cu poeta Felicia Feldiorean

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Felicia Feldiorean este autoarea volumului de versuri “Celor fara vina”, talmacit in limba franceza de Prof. Constantin Frasin, cu titlul „A touts les innocents“. Licentiata a Facultatii de Medicina din Cluj-Napoca, pe care o absolva in 1996, autoarea munceste mai intai ca medic de familie, iar apoi ca medic generalist si la un spital de psihiatrie din judetul Covasna. In anul 2000, aceasta paraseste Romania si se muta in Germania. In prezent, scriitoarea locuieste in orasul Münster si este mama unei fetite in varsa de sapte ani, Anna Elisabeth. Felicia Feldiorean s-a nascut in anul 1968.

„Celor fara vina”

– Locuiti in Germania. V-ati gandit sa scrieti si in germana?
– M-am gandit, dar nu cred ca as face-o atat de bine, asa incat ma opresc la limba mea materna, limba dulce romaneasca.

– Cand si unde ati debutat si cum a fost acest debut?
– Am debutat in anul 2009, cu volumul de poezii „CELOR FARA VINA” , volum aparut la Editura Anamarol din Bucuresti. Lansarea cartii a fost facuta la Brasov in luna mai 2009, o lansare foarte frumoasa, acolo am facut cadou celor prezenti la lansare si un CD cu poezii recitate de mine, scrise de mine sau de alti poeti cunoscuti , A. Paunescu, M. Cartarescu, etc. Atunci am fost si la trei emisiuni de televiziune, la Brasov si Bucuresti.

“Mi-e cantecul crez”

– Ce anume v-a determinat sa scrieti?
– Tin minte ca eram la tara si invatam pentru facultate, nu mai suportam sa vad cartile de anatomie, fizica si chimie, plus ca avusesem o dezamagire in dragoste. Aveam vreo 19 ani cind am inceput sa scriu. A fost cea mai prolifica perioada in privinta scrierii poeziilor. Majoritatea poemelor din volumul „CELOR FARA VINA” au fost scrise acum 20 de ani.

– Despre ce va place sa scrieti?
– Despre iubire, bineinteles, sunt o romantica incurabila, despre viata, oameni, destine, frumos.

– “Mi-e cantecul crez”, afirmati in poemul “Crez”. Cum v-ati defini pe scurt, propriul dvs. crez literar?
– Crezul meu literar? Nu am nici o definitie…, scriu ceea ce simt si ceea ce traiesc. Atat. Totul e simplu si firesc ,la fel ca si viata, pe care din pacate, noi, oamenii, prea ades o complicam.

– Dintre poemele pe care le-ati scris, exista unul preferat?
– Nu neaparat… Imi place enorm “ULTIMUL SARUT”.

„Poezia e iubire si speranta”

– Aveti o imagine cheie, o metafora care sa va defineasca stilul?
– Avand in vedere ca am fost mare fan al Cenaclului Flacara, stilul meu e impregnat de stilul de a scrie al d-lui Adrian Paunescu. Imi cereti o metafora? Pai…sa ma gandesc…
„ EXIST ATAT CAT VA MAI EXISTA LUMINA ” sau „IN CLIPA ASTA EU AS VREA SA FIU, IN INFINIT SAU POATE MAI DEPARTE”…

– Ne puteti da o definitie proprie a poeziei?
– Poezia e o forma de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi zbor sau cadere…, poate fi totul. Poezia pentru mine este o forma de reinviere, de retraire a iubirii pierdute, moarte sau regasite. Ea poate fi lumina sau intuneric, viata sau moarte. Poezia e iubire si speranta. Si eu ma identific cu ea.

“Radacinile sunt cele care isi pun amprenta pe toata viata”

– Ce ati dori sa ne relatati despre comunitatea romana din Germania?
– Nu prea multe din pacate, pentru ca nu cunosc prea multi romani… Cei mai multi sunt in zona de sud, iar eu traiesc in nord-vest. Am fost in vara, la un festival romanesc in Nürnberg, unde am cantat si recitat.

– Vorbind despre locuri, ca poeta, ce tinuturi va inspira mai mult, cele de acasa, din Romania sau cele din Germania?
– Cele de acasa, din Romania…, e si firesc…, desi sunt aproape de 10 ani in Germania. Radacinile sunt cele care isi pun amprenta pe toata viata ta. Asa este cu mine, cel putin.

– Ce va place si ce nu va place in Germania?
– Imi place faptul ca este o tara civilizata, unde omul este o valoare si se face totul pentru ca omul sa aiba un anumit statut social civilizat si decent.
Ce nu-mi place este ca nu sunt spontani, totul trebuie organizat pe ore, minute, secunde…, le lipseste spontaneitatea si inventivitatea romanilor.

– Cat de des veniti in Romania ?
– Cam o data, de doua ori pe an, pentru ca mama mea este acolo si fratele meu cu familia si este pacat sa nu ne vedem cat de des putem…, macar atat cat mai traim.

« Sper sa ajung intr-o zi sa recit in fata oamenilor”

– La ce lucrati in prezent ?
– Serviciul imi ia foarte mult timp si energie, lucrez la un spital de psihiatrie si fac si garzi de noapte, am si un copil de crescut, asa ca imi ramane prea putin timp pentru altceva… Scriu pe apucate din pacate…, incerc sa incropesc al doilea volum de poezii. Urmeaza traducerea primului volum in limba germana, pentru ca traiesc aici si foarte multi nemti vor sa vada si sa inteleaga ce am scris.

– Ce planuri de viitor aveti ?
– Sa imi termin specializarea ca psihiatru , sa am putere si sanatate sa o cresc pe Anna si ce o sa-mi mai ajute Dumnezeu, sa scriu in continuare, sa cant., sa recit, sper sa ajung intr-o zi sa recit in fata oamenilor. E visul meu!

“Imi place sa observ oamenii »

– Cum va petreceti timpul liber?
– Am putin timp liber….citesc, ma plimb, ascult muzica, scriu poezii, vorbesc cu prietenii pe net, ma joc cu Anna, etc.

– Ce hobby-uri aveti?
– Muzica buna, opera, cititul, imi plac filmele bune, lucrurile frumoase, estetice si imi place sa observ oamenii….

– Ce mesaj ati dori sa le transmiteti cititorilor nostri?
– Doresc cititorilor D-voastra, romani, americani si de alte nationalitati, un din inima « La multi ani! » cu multa sanatate, pentru ca este extrem de importanta, vieti cat mai senine, pace si lumina in suflete si sa traiasca fiecare clipa ca si cind ar fi ultima. Viata ne-a fost data fara sa o cerem si vom pierde-o fara sa fim intrebati…asa ca sa invatam sa luam din ea ce este mai bun. Iar pentru cei singuri si tristi, nu uitati ca acolo sus Cineva va iubeste si exista cate un inger pentru fiecare!

ULTIMUL SARUT

Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.

Striveste-mi visele in palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.

Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi si privirea -n zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atatea flori.

Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri
Din cand in cand sa ma mai vezi.

Striveste-mi clipele in noapte
Striveste-mi noptile in zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd incet, printre ninsori.

Striveste-mi gandul si-amintirea
Striveste-mi ochii verzi in flori
Si-n veci sa nu-ti intorci privirea
Caci m-ai uitat de atatea ori.

Noi am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.

Felicia Feldiorean

9 FEBRUARIE 1990-ARINI

Un avocat român din Germania rezolvă moștenirile clienților săi internaționali altfel decât în stil clasic

On By nelursIn Interview, Life and Health, Romania3 Comments

Constantin Sperneac - 2008by Roxana Curpas

www.phoenixmission.org

Constantin Sperneac-Wolfer s-a nascut in “vestul civilizat” de pe malul Begeului, in Timisoara, iar destinul sau actual – acela de banatean, cetatean roman si german, membru al comunitatii europene incepuse sa se contureze inca din copilarie. Pe atunci, prin anii ’60, Banatul mai pastra ceva din diversitatea monarhiei austro-ungare, asa ca el a avut sansa sa creasca intr-un mediu absolut multicultural si sa vina in contact cu limbi si culturi diferite – maghiara, sarba, ceha, germana, idis, etc.

De cand se stie, pe Sperneac-Wolfer l-au fascinat departarile, necunoscutul, noul, de aceea de la bun inceput, dar si in plina perioada ceausista – cu toate ca nu trecuse niciodata granita inainte de anii ’90 – s-a simtit ca un european avant-la-lettre, convins fiind ca va gasi pana la urma, “lumea larga” pe care o descoperise in lecturile sale filosofice si la care visa. Totusi, odata ajuns in Germania, dupa revolutia din Romania – la care a luat parte direct – nu a aflat acelasi spirit larg european, cultivat in Timisoara sa natala.

La ce varsta v-ati decis ca doriti sa studiati dreptul si de ce? Unde ati studiat si in ce perioada? De ce v-ati orientat spre avocatura? V-a influentat cineva in alegerea profesiei? Cine a fost modelul dvs. ca student si apoi, ca tanar avocat?

Cred ca in cazul meu, alegerea profesiei este cumva legata de spiritul orasului in care m-am nascut. La 18 ani, cind trebuia sa le comunic parintilor – absolut ingrijorati de dezorientarea mea profesionala din acel moment – ce anume intentionez sa studiez dupa liceu, nu aveam inca un raspuns. Nu stiam decat doua lucruri, dar le stiam foarte bine.

In primul rand, voiam sa fiu cat mai departe de casa ! Iasul m-a salvat atunci. In acest oras exista una din cele patru facultati de drept din tara, iar distanta fata de Timisoara era de aproape 16 ore de mers cu trenul. In al doilea rand, nu vroiam sa imbratisez o meserie prin care sa fiu obligat sa intru in partidul comunist sau sa ma aflu la dispozitia altora, oameni ce ar putea sa-mi impuna cum sa traiesc si sa gandesc. La vremea respectiva, in Romania dictaturii comuniste, o singura meserie iti permitea o relativa libertate profesionala si intelectuala – avocatura.

Aceasta profesie era considerata ca un bibelou de portelan, de care de fapt, nu ai nevoie, dar pe care il pastrezi, pe de o parte, ca sa nu zica lumea internationala ca tocmai Romania nu are un sistem juridic independent, iar pe de alta parte, si ca “lada de gunoi”, ce permitea “trecerea pe linie moarta” a celor care se poticnisera in sistemul politic existent. Cand am terminat facultatea la Iasi si am inceput sa profesez ca avocat in Radauti, la 24 de ani, eram unul dintre putinii si printre cei mai tineri avocati veniti direct de pe bancile scolii. Cei mai multi dintre colegi – la fel si in alte barouri – erau fosti jurisconsulti, judecatori, procurori, militieni cu stagii de drept la fara frecventa, care avusera ghinionul de a nu fi placut cuiva din partid si prin urmare, fuseserea direct catapultati la “lada de gunoi” a avocaturii, asa cum se spunea in jargonul acelor ani.

Ce s-a intamplat dupa absolvirea facultatii, cum ati evoluat? Ce specializari aveti? In ce consta job-ul pe care il faceti in prezent?

Dupa Radauti, au urmat alti ani de avocatura la Lugoj si Timisoara, unde lupta pentru clienti, si prin asta vreau sa zic lupta pentru existenta, era extrem de grea pentru stagiarii fara “pile si relatii” cum eram eu. Plafonul maximal de castig era limitat pe luna, la suma fabuloasa pe atunci, de 3.000, 00 de lei, dar nu exista un plafon minim de incasari – capitalism pur ! Nu atat in studentie, ci fiind avocat stagiar, am invatat ce este foamea, nereusind uneori sa-mi castig nici macar banii pentru bucata de paine din ziua respectiva sau ca sa-mi platesc gazda. Dar eram liber si aceasta conta; liber sa profesez o profesie liberala fara clienti, sa citesc carti pe care nu le citea nimeni, sa umblu in natura, lucru care nu interesa pe nimeni, sa iubesc la modul deschis, acolo unde ceilalti cautau doar avantajele unei pozitii sociale adecvate. Atunci am invatat ca in viata, lucrurile cele mai minunate le primim de fapt, gratis.

Imediat dupa Revolutie – dupa sapte ani de avocatura in Romania – am fost tentat sa intru in viata politica, dupa ce in sfarsit, mi-am vazut implinit visul caderii dictaturii comuniste. Am fost printre primii care inca in zilele in care se tragea la Timisoara, am participat la intalnirile partidului liberal, ce se tineau pe atunci intr-o camaruta dosnica dintr-o cladire darapanata din cartierul vechi. Imi inchipui ca poate as fi avut ceva sanse sa avansez in viata politica  cel putin, la nivel local si regional. Participasem nemijlocit la Revolutie, nu eram membru de partid, facusem parte din diferite grupari, sa le spunem dizidente, cum era cea a “Dialogului” din Iasi, unde scriam in timpul studentiei, fusesem de cateva ori convocat si amenintat cu represalii de securitate, in Radauti si Timisoara etc. Mi-am dat insa seama imediat ca nu un succes politic de scurta durata, ci doar o pregatire profesionala serioasa este adevarata mea sansa sa ma implinesc ca om si ca profesionist. Am hotarat asadar, sa fac studiile juridice in Germania, cu atat mai mult cu cat urmasem – ca singurul elev roman – scoala generala cu limba de predare germana si eram in stare sa inteleg textele de specialitate.

Cand am inceput al doilea studiu in Mannheim, m-am axat pe dreptul administrativ si constitutional, materii juridice care au contribuit la transformarea Germaniei in doar catva decenii dupa razboi, intr-o tara democratica si stabila economic, asa cum imi inchipuiam eu atunci, Romania postrevolutionara. La aceasta s-a adaugat dreptul ecologic, reprezentand o alta aplecare a mea spre natura si drumetii. Din pacate, daca vroiam sa raman pe o astfel de specialitate ca avocat, dupa terminarea studiilor, sansele sa-mi intretin familia si cei doi baieti erau minime, avand in vedere preturile extrem de reduse, prevazute pe atunci, in tariful avocatilor germani.

Cu toate ca am facut practica in calitate de procuror si judecator, respectiv am lucrat ca stagiar in administratia publica, marturisesc ca spiritul liberal, adus din Timisora m-a inspirat si de aceasta data si in cele din urma, am decis sa renunt sa mai caut un post in justitie sau administratie, continuand in liberala avocatura.

La 35 de ani, cati aveam dupa absolvirea celui de-al doilea an de studii de drept, sansa de a gasi un job ca avocat angajat era atunci ca si astazi, aproape nula; iar fara experienta profesionala, nici o banca nu mi-ar fi finantat deschiderea unui birou privat de avocatura. A trebuit sa ma reprofilez pe materii noi si foarte speciale – dreptul impozitelor, drept financiar, comercial, etc. Am continuat sa studiez, sa invat, sa ma perfectionez, atat in Germania – in Mannheim, Heidelberg si Tubingen – cat si in strainatate – in Anvers si Rotterdam. In cele din urma, am fost angajat la cel mai mare si mai important birou de avocatura din Germania, la momentul respectiv. Experienta unui birou international cu peste doua mii cinci sute de avocati angajati, avand sedii din Tokyo pana in Shangai, Milano, Praga, Londra si Bucuresti! Am avut ocazia sa invat enorm, dar si sa-mi vad tara natala de pe “celalt mal”, insotind investitori marcanti, in Romania.

Am lucrat apoi, intr-un birou de avocatura britanic international “Lovells”, tot in Frankfurt, pana cind am preluat conducerea departamentului juridic al unui birou de experti contabili si in taxe, de marime mijlocie, din cea mai frumoasa regiune a Germaniei, Baden. In 2004, m-am “privatizat”, deschizandu-mi un birou in orasul visurilor si al cartilor mele de adolescent: Baden-Baden. Mentionez doar ca in acest oras – fosta capitala de vara a Europei in secolele trecute – se gaseste capela mortuara a ultimului domnitor al Moldovei – Sturza, capela apartinand Mitropoliei Moldovei si in care se tine in mod traditional, slujba ortodoxa in limba romana. In sfirsit, gasisem amestecul ideal cautat de atatia ani : cultura, natura, spirit national sanatos.

Este adevarat ca doar cei bogati apeleaza la serviciile unui avocat specializat pentru a-si intocmi testamentul? Mai mult decat atat, este optionala prezenta avocatului atunci cand vine vorba de intocmirea testamentului? Este la moda in ziua de azi sa iti intocmesti testamentul on-line? Cat de sigura este aceasta procedura?

In Baden-Baden, desigur ca si clientii au un anumit nivel si in consecinta, tema intocmirii unui testament este deosebit de interesanta, atat ca materie, cat si ca onorariu. Dar clientul meu ideal nu este neaparat cel bogat, ci cel international, care imi ofera posibilitatea de a ma ocupa de aspecte juridice noi.

Acesta este si motivul pentru care ofer consultanta in domeniul testamentelor in mai multe tari, in special clientilor care au avere sau domiciliul in Germania, respectiv avere in strainatate, dar si romanilor din Germania, cu avere mostenita in Romania.

Atunci cind ma refer la consultanta in acest domeniu, inteleg nu doar redactarea unui testament, ci si consultanta legata de aspectul impozitului pe mostenire, impartirea averii, vanzarea acesteia, desfasurarea de procese legate de mostenire, etc.

Ce face de obicei, un executor testamentar? Ce raspundere morala presupune calitatea de executor testamentar? Ce avantaje au cei care apeleaza la serviciile unui executor testamentar specializat? Ati trecut si prin momente mai stanjenitoare, mai complicate la deschiderea unei mosteniri?

Este adevarat ca una dintre calificarile mele si in consecinta, unul din titlurile protejate profesional purtate de mine este aceea de executor testmentar. Aceasta inseamna ca sunt insarcinat de defunct, respectiv de instanta competenta, sa ii folosesc averea dupa moarte, conform vointei sale. Poate fi vorba de infiintarea unei fundatii sau de gestionarea unui firme pana la majorat, atunci cand copiii mostenitori sunt inca minori sau de impartirea mostenirii conform ultimei vointe a defunctului.

Vorbind despre contracte, cat de veridic este faptul ca o singura virugla poate da loc la interpretari diferite intr-un contract? Ce ne puteti spune despre urmarile ambiguitatii limbajului contractual, cum ar fi folosirea lui “si,” “sau,” “fiecare”? Cum comentati ambiguitatea sintactica intr-un contract? Care sunt cele mai frecvente greseli pe care le-ati intalnit in ceea ce priveste intocmirea unui contract?

Cea mai frecventa greseala – mai ales privind activitatea firmelor romanesti in Germania – este aceea de a nu face nici un contract sau de a folosi contracte tipizate, care nu potrivesc in nici un fel. Costurile de proces si mai ales, riscul de a pierde sunt de cateva ori mai mari decat taxa platita la inceput unui avocat specializat sa intocmeasca un contract bilingv, cu toate clauzele necesare. Principiul meu este acela de a evita procese in viitor, prin redactarea unor contracte viabile, in care se regaseste vointa partilor.

De cat timp va ocupati de falimentul firmelor si cate cazuri solutinati cu aproximatie lunar/anual? Ati publicat ceva in acest domeniu? Cat dureaza si in ce consta procedura de declarare a falimentului unei firme?

Este adevarat ca am dreptul, mai bine zis privilegiul, de a fi admis in listele de sindici cu titlul de administrator/lichidator al instantelor din Heidelberg, Mannheim si Ludwigshaven, dar marturisesc ca evolutia buna a economiei germane pana la inceputul acestui an a facut ca materia restructurarilor de firme si a fuzionarilor sa fie mai intersanta si mai lucrativa decat lichidarea lor, asa ca acesta este domeniul in care am fost activ cu precadere, in ultima perioda. Daca actuala criza va conduce la falimente si care vor fi consecintele, va trebui sa intrebam un oracol.

Care ar fi primul lucru pe care l-ati propune pentru imbunatatirea legislatiei comerciale?

La acest punct trebuie sa va marturisesc o mare dezamagire – in toti acesti 19 ani care au trecut de la revolutie, nu am reusit sa stabilesc o legatura profesionala cu colegi sau institutii in Romania.

Acum cativa ani, le-am facut o oferta multor camere de comert si industrie din Romania privind colaborarea, livrarea de materiale de drept economic si comercial, sustinerea de cursuri si schimburi de informatii juridice, etc. Nu am primit decit un singur raspuns, ca si confirmare de primire. Acelasi lucru l-am inregistrat si anul trecut, cand le-am scris mai multor (circa 37) barouri de avocatura din Romania, propunandu-le colegilor interesati un schimb de infomatii pe dreptul german, sprijin privind materiale juridice pentru eventuale lucrari de doctorat, colaborarea pe cauze privind intesesele clientilor in Germania sau Romania, etc. Am primit doua raspunsuri de confirmare si atat.

Se pare ca nu exista nici cel mai mic interes in acest sens, cu toate ca in Romania, cu cateva exceptii privind in parte dreptul economic si comercial, celelalte materii de drept – in special dreptul procesual, civil si succesoral provenite din perioda de origine a Codului Civil Roman de la sfarsitul secolului 19 – sunt total depasite. Ma mir ca nu se intelege ca legislativa si jurisprudenta sint atuuri foarte importante in concurenta globala internationala, mai importante chiar decat infrastructura si avantajele de taxe oferite investitorilor straini, asa cum s-a practicat in mod traditional pana acum, in Romania.

Pe de alta parte, se incearca sa se inventeze ceea ce exista deja demult in dreptul european. Rezultatul? Comisia Europeana releva ca principalele carente ale Romaniei se afla tocmai la nivelul sistemului de drept. Dar si fara sa intram in detalii “tehnice”, este suficient sa ne intrebam cum arata accesul la justitie al omului de rand din Romania, care sunt costurile legate de aceasta, in cat timp se solutioneaza o cauza, in ce conditii se poate executa sentinta. Raspunsul cred ca il cunoastem cu totii, cei care mai avem prieteni sau cunostinte in Romania.

Care sunt cele mai riscante si mai obositoare aspecte in activitatea dvs. profesionala?

Activitatea mea pare interesanta, la prima vedere. Intre timp, am dobandit prin cursuri si nenumarate examene, calificari deosebite:  dreptul muncii, dreptul falimentului, dreptul impozitelor, dreptul mostenirilor, etc. Comunic personal sau la telefon si electronic cu o multime de oameni zilnic, rezolv o multime de probleme exterm de interesante si mai ales diverse, incepand de la consultanta firmelor pana la intocmirea unui testament privind uneori, averi considerabile, etc. Dar munca este stresanta, presupunand o raspundere profesioanla extrem de mare. Cea mai mai mica neatentie poate costa enorm. Iar capitalul biroului si al meu personal -singurul, de altfel – este extrem de fragil, si anume increderea clientului.

Avantajul meu fata de colegii din Germania care pratica avocatura la modul “clasic” sa-i spunem, este experienta dobandita in Romania, care ma ajuta sa caut si sa gasesc de fiecare data, in cele mai deosebite situatii, solutii creative de rezolvare. Desigur, ma ajuta si faptul ca m-am ocupat in acest rastimp de 25 de ani, de cand am fost numit avocat stagiar la Radauti in 1984, de multe domenii juridice si sunt in masura sa ofer solutii variate si pragmatice, in cele mai multe situatii. Deviza mea este: nu dispera niciodata, trebuie sa mai existe o cale !

Sunteti multumit de realizarile profesionale pe care le-ati avut pana in prezent? Ce va place si ce va displace cel mai mult in munca dvs.?

Sunt multimit ca am reusit in ultimii ani, in pofida unui ritm inebunitor de munca, sa aprofundez si alte sisteme de drept, in asa fel incat in prezent, sunt in masura sa ofer consultanta in limba de specialitate, in drept spaniol, italian si francez. Sunt de altfel, si membru in asociatiile de juristi respective, fiind informat cu privire la tot se se intampla in celelalte sisteme de drept european. Mi-ar place sa deschid intr-o buna zi, birouri de consultanta in acele tari. Cine stie, daca as gasi un partener potrivit si o nisa speciala in consultanta -de exemplu, dreptul succesoral international – mi-as dori sa fac un prim pas in afara Germaniei, cu birouri pe piata internationala de consultanta.

Ce le-ati recomanda absolventilor de drept care intentioneaza sa inceapa o cariera in domeniul dreptului comercial?

Admir tinerii romani veniti in vest la studii, care muncesc enorm si sunt hotarati sa se dezvolte profesional. Imi amintesc ca in timpul studentiei, citeam cu cei mai apropiati colegi si prieteni textele lui Iorga, despre centrul de studii infiintat de el in Italia, respectiv ideile lui Parvan privind autonomia universitara in Romania, de dupa Unirea din 1918. Cred ca acelasi patos il regasesc si la acesti tineri. Trasaturile de caracter ce se desprind din textele amintite mai sus, consider ca le regasesc si la ei.

Ce hobby-uri aveti? Cat de des vizitati Romania? Ce mesaj ati dori sa le transmiteti romanilor, indiferent ca se afla in Romania sau in alta parte a lumii?

Hobby-urile mele – calatoriile, filosofia si teologia-  le-am integrat in profesia mea. Nu las clientul sa vina la mine la birou, ci ma deplasez la el, deci calatoresc, iar in tren sau in avion citesc carti de filosofie. Pana sa ajung la destinatie, intru in cele mai deosebite biserici si/sau muzee pe care le intalnesc.

Doresc sa ii incurajez pe cei au emigrat sa inteleaga ca prin munca si seriozitate se poate obtine orice, chiar daca fructele vin tirziu; in lumea valorilor insa, niciodata nu este prea tarziu.

Romanilor, in special celor tineri aflati in tara, le adresez indemnul de a profita de pe urma aderarii tarii noastre la UE. Sa incerce cat mai multe experiente profesionale internationale si sa-si verifice competenta la acest nivel. Nu job-ul obisnuit, de acasa, ci faptul de a-ti putea castiga in mod onorabil si profesionist painea in vest, este adevarata masura a lucrurilor, dupa parerea mea. Sa nu le fie teama de aceasta experienta. Aventura cunoasterii este intotdeauna fascinanta!