Cartea neamului lui Isus Hristos
George Danciu
Există două genealogii, paralele, care redau firul istoric nevăzut, asemeni firului cărămiziu întins de Rahav în cetatea Ierihon pentru a-si salva casa, la intrarea poporului evreu în ţara promisă, când a legat ca semn de recunoaștere și protecție funia de fir cărămiziu la fereastra prin care i-a coborât pe cei do Continue reading “Minuni, ca excepții de la regulă, în Genealogia Sfântului Prunc”
George Danciu
Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Evanghelia dupa Ioan, 17.3
Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.
Epistola 1 Ioan, 2.3-4
IESI DIN TARA TA SI DIN CASA TATALUI TAU
Întotdeauna am avut o alta parere decât a multora, într-o anumita privinta.
Noi, românii, ne laudam foarte mult cu Eminescu. Daca doresti sa ai un raspuns cumva usor si acoperitor – în fata oamenilor –, pomenind un autor român de referinta, spui fara ezitare, Eminescu!
Doar putini sunt aceea care ezita, dar asta nu pentru ca se îndoiesc de locul luceafarului …, ci deoarce cunosc o prevedere legala lasata de Nicolae Iorga, care suna asa: Nu te lauda cu înaintasii tai, daca nu le calci pe urme. Ca sa ne edifice definitiv, acest om între oameni, mai adauga o vorba cu tâlc: daca ai înteles cele citite, mai ca meritai sa fii însuti autorul!
Dar, cel mai adesea, oamenii, n-ar trebui sa-l dea ca pilda pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Si asta din simplul motiv ca nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul si nici opera sa.
În cartea Genesa, 12, gasim aceste celebre cuvinte:
1 Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.
2 Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.
4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran.
5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile pe care le strânsesera si cu toate slugile pe care le câstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan si au ajuns în tara Canaan.
6 Avram a strabatut tara pâna la locul numit Sihem, pâna la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci în tara.
7 Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: „Toata tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.
8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a întins cortul, având Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.
9 Avram si-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazazi.
Daca citim atent Biblia, vedem ca Avraam, un om din multimea celor chemati în mod direct si personal de catre Dumnezeu, nu fusese mai dinainte un om iesit din comun. Caracterul deosebit i s-a slefuit si a intrat in galeria eroilor credintei odata cu umblarea sa în ascultare si împreuna cu Dumnezeu.
Din viata lui Avraam putem învata si noi:
Chemarea (ta) e personala. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi si întelege chemarea Domnului. Niciodata nu e prea târziu, pâna mai e har, sa începi o relatie cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!
Chemarea este specifica. Fiecare dintre noi, suntem chemati specific, sa iesim din rutina noastra, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obisnuit. Sa iesim din necredinta. Sa iesim din inertia necitirii Bibliei, a rautatii, a mândriei, a pacatului, a nescultarii etc
Raspunsul – la chemare – este personal. Nu poate raspunde nimeni în locul nostru.
Binecuvântarile sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Cititi versul 4 si veti revedea ce binecuvântari extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, dupa ce a fost trecut prin câteva probe (încercari ale credintei), si, apoi prin testul final în care i s-a cerut sa aduca ca Jertfa ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubeste, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica pacatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost rastignit cu violenta si apasare), însa, atunci când Avraam, prin credinta, a ridicat cutitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultarii! Daca pâna aici, îi zisese ca urmasii sai vor fi ca nisipul Marii, acum Domnul îi zice ca (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”
Dumnezeu i se arata. Dumnezeu va purta de grija. A întors ochii si a vazut un miel încurcat cu coarnele într-un tufis (Gen.22.13). Vezi si Evanghelia dupa Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!
(v.8) A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului. Avraam i S-a închinat Lui Dumnezeu. Sa rastignim firea noastra mândra, sa-i dam lui inima noastra si neputintele noastre (chiar si reusitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).
Avraam e tatal tuturor credinciosilor, stramosul celor care au credinta si traiesc în ascultare de Dumnezeu.
Nu poti asculta si nu poti sa te încrezi în cineva fara sa-l cunosti.
Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.
Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.
George Danciu
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Evanghelia după Ioan, 17.3
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Epistola 1 Ioan, 2.3-4
Asculți doar de Acela pe care îl cunoști
Noi, românii, ne lăudăm foarte mult cu Eminescu. Dacă dorești să ai un răspuns cumva ușor și acoperitor – în fața oamenilor –, pomenind un autor român de referință, spui fără ezitare, Eminescu!
Doar puțini sunt aceea care ezită, dar asta nu pentru că se îndoiesc de locul luceafărului …, ci deoarce cunosc o zicere de-a lui Nicolae Iorga, care sună așa: Nu te lăuda cu înaintașii tăi, dacă nu le calci pe urme. Ca să ne edifice și mai bine, marele istoric român, mai adaugă o vorbă cu tâlc: daca ai înțeles cele citite, mai că meritai să fii însuți autorul!
Dar, probabil că tot mai puțini ar trebui să-l dea ca pildă pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Și asta din simplul motiv că nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul, dar nici opera sa.
În cartea Genesa, 12, găsim aceste celebre cuvinte:
1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
6 Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.
7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase.
8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.
9 Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.
Dacă citim atent Biblia, vedem că Avraam, un om din mulțimea celor chemați în mod direct, personal, de către Dumnezeu, nu fusese apriori unul de excepție. Caracterul deosebit i s-a făurit odată cu umblarea sa în ascultare împreună cu Dumnezeu.
Ce putem învăța din viața lui Avraam?
Chemarea (ta) e personală. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi și înțelege chemarea Domnului. Niciodată nu e prea târziu, până mai e har, să începi o relație cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!
Chemarea este specifică. Fiecare dintre noi, suntem chemați specific, să ieșim din rutina noastră, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obișnuit. Să ieșim din necredință. Să ieșim din inerția necitirii Bibliei, a răutății, a mândriei, a păcatului, a nescultării etc
Răspunsul – la chemare – este personal. Nu poate răspunde nimeni în locul nostru.
Binecuvântările sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Citiți v4. Și veți revedea ce binecuvântări extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, după ce a fost trecut prin câteva probe (încercări ale credinței), și, apoi prin testul final în care i s-a cerut să aducă ca Jertfă ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubește, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica păcatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost răstignit cu violență și apăsare), însă, atunci când Avraam, prin credință, a ridicat cuțitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultării! Dacă până aici, îi zisese că urmașii săi vor fi ca nisipul Mării, acum Domnul îi zice că (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”
Dumnezeu i se arată. Dumnezeu va purta de grijă. A întors ochii și a văzut un miel încurcat cu coarnele într-un tufiș (Gen.22.13). Vezi și Evanghelia după Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
(v.8) A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Avraam i S-a închinat Lui. Să răstignim firea noastră mândră, să-i dăm lui inima noastră și neputințele noastre (chiar și reușitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).
Avraam e tatăl tuturor credincioșilor, strămoșul celor care au credință și trăiesc în ascultare de Dumnezeu.
Nu poți asculta și nu poți să te încrezi în cineva fără să-l cunoști.
Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. (1 Ioan, 2.3-4)
Pregătirea pentru marea întâlnire
Rodica Boțan
A murit de câteva zile un prieten vechi de familie. Toate amintirile pe care le am legate de el si sotia lui sunt îmbibate de râs si de voie buna, de picura voioșia din ele. Toate amintirile de care vorbesc au pulsul mărit al pasiunii pentru viață si majoritatea se petrec pe fundalul unei muzici divine, pline de ritm si culoare si în jurul meselor pline de bucate din cele mai alese, în partasia fratilor si surorilor de credință.
Pe vremea când eram săraci, proaspăt veniti din România Continue reading “ASIGURARE DE VIATA VESNICA”
IUBIREA CARE S-A JERTFIT
George Danciu
Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamântul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine.
Isaia, 54.10
Despre nefericita întâmplare, repovestita mai jos, citisem cândva-demult!
Iubirea unei mame
Într-un sat, o tânara mama îsi lasa copilul micut acasa în patut, doar pentru câteva minute, timp în care ea va da fuga la magazin sa cumpere pâine. Lipsind numai putin de lânga comoara ei, Alin- caci acesta-i era numele, cu pasi iuti îndreptându-se spre casa, observa fum, mult fum, dar când se mai apropie vede caci casa lor este cuprinsa de flacari. Inima-i bate navalnic, alearga, scapa pâinea din mâna si, fara nici o ezitare, intra prin flacari în casa dupa “inima” ei, Alin! Cu propriul corp îsi ascunde baietelul iubit la piept si-l scoate teafar afara la loc sigur. Dar pe ea nu s-a putut proteja. Mâinile si fata îi sunt arse si ramân asa, dizgratioase, si peste ani.
Baiatul, prin grija plina de iubire a mamei, a ajuns mare si, în aceste zile, curând, va absolvi Universitatea… dintr-un mare oras. Va fi o mare festivitate, cu înmânarea unor diplome de premiere a celor mai buni, unul din premianti fiind Alin. Parintii tinerilor sunt fericiti, ei sunt anuntati pentru participare la festivitate. Numai mama lui Alin nu fusese si ea invitata, deoarece lui Alin îi era rusine de ea. În urma incendiului ramasese cu cicatrici urâte pe obraji si mâini!
Însa, nu mai retin prin ce minune, s-a aflat despre curajul si dragostea extraordinarei mame tocmai în acele zile, poveste care ajunsese într-un ziar de mare tiraj si, întâmplator, aflase si Alin. A ramas perplex aflând ca acea poveste minunta vorbeste despre el si mama sa, eroina!
Abia atunci a înteles sacrificiul mamei si dragostea sa! A trimis o telegrama fulger prin care si-a invitat mama pentru ziua absolvirii.
Cu emotie, primind diploma de premiere, în fata tuturor a început sa spuna ca, de fapt, toate multumirile lui, odata cu respectul cuvenit profesorilor care l-au îndrumat, sunt pentru minunata sa mama care, cu pretul vietii ei, l-a scos din foc, când era doar un bebelus. Si-a îmbratisat mama cu dragoste, sarutând acele mâini si obrajii, arse de foc; de emotie, varsând împreuna si câteva lacrimi ale bucuriei si multumirii!
***
Din iubire de oameni, din Cer a coborât Isus – Fiul lui Dumnezeu, sa ne salveze din focul mortii !
Ca plata a pacatelor noastre, ale fiecarui om, înlocuindu-ne în moarte si suferinta, Fiul lui Dumnezeu, Isus, a luat asupra Lui ocara care trebuia sa cada peste noi si întreg supliciul rastignirii pe lemnul Crucii, ridicat pe Dealul Golgotei.
[pullquote] Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Evanghelia dupa Ioan, 3.16 [/pullquote]
Evanghelia dupa Matei ni-L prezinta pe Isus, Regele, nascut nu doar din Dumnezeu, ci si ca urmas al regelui David, caruia Dumnezeu i-a zis cu legamânt: împaratia ta va dainui vesnic înaintea Mea
“Eu îi voi fi Tata, si el Îmi va fi fiu. Daca va face raul, îl voi pedepsi cu o nuia omeneasca si cu lovituri omenesti; dar harul Meu nu se va departa de la el, cum l-am departat de la Saul, pe care l-am îndepartat dinaintea ta. Ci casa ta si împaratia ta vor dainui vesnic înaintea Mea, si scaunul tau de domnie va fi întarit pe vecie.”, 2 Samuel 7.14-16 .
Evanghelistul Matei consemneaza celebra Predica de pe Munte (capitolele 5-7) unde Isus aduce ucenicilor (poporului Sau) promisiuni care întrec orice asteptari.
Rugaciunea “Tatal nostru”
Când va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca pagânii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai înainte ca sa-I cereti voi.
Iata, dar, cum trebuie sa va rugati:
„Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;
si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!”
Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. (Matei, 6.7-17)
Apoi, în aceeasi împrejurare le vorbeste despre Adevaratele comori. – Neputinta de a sluji la doi stapâni. – Grijile si îngrijorarile.
Nu va strângeti comori pe pamânt, unde le manânca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strângeti-va comori în cer, unde nu le manânca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (…)
Nimeni nu poate sluji la doi stapâni. Caci sau va urî pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.
De aceea va spun: nu va îngrijorati de viata voastra, gândindu-va ce veti mânca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gândindu-va cu ce va veti îmbraca. Oare nu este viata mai mult decât hrana, si trupul mai mult decât îmbracamintea?
Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strâng nimic în grânare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decât ele?
Si apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate sa adauge macar un cot la înaltimea lui? Si de ce va îngrijorati de îmbracaminte? Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi va spun ca nici chiar Solomon, în toata slava lui, nu s-a îmbracat ca unul din ei. Asa ca, daca astfel îmbraca Dumnezeu iarba de pe câmp, care astazi este, dar mâine va fi aruncata în cuptor, nu va va îmbraca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Nu va îngrijorati, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbraca?” Fiindca toate aceste lucruri Neamurile le cauta. Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele.
Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va îngrijorati, dar, de ziua de mâine; caci ziua de mâine se va îngrijora de ea însasi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei, 6.19-34)
Întelegem ca Tatal nostru si Regele Isus ne îndeamna sa nu ne îngrijoram de ziua de mâine. Sa nu fim îngrijorati ce vom mânca, ce vom îmbraca si ce vom bea, ca, asa cum pasarilor – care nu seamana, nu ara, nu strâng vara pentru iarna –, Dumnezeu le da hrana de care au nevoie (preaiubitilor lui El le da hrana ca prin somn); apoi, cum sunt de frumos îmbracati crinii, nici chiar Solomon nu s-a îmbracat atât de bine, iar copiii Sai sunt mult mai importanti decât iarba de pe câmp, care azi e si mâine nu mai e!
Deci cu cât mai mult va purta de grija de toate nevoile omului credincios, copilul Lui? De aceea, prin credinta, trebuie sa cautam mai întâi împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, iar toate celelalte ni le va da El pe deasupra.
Dar ce este împaratia lui Dumnezeu?
Apostolul Pavel clarifica problema noastra în Epistola sa catre Romani:
Caci Împaratia lui Dumnezeu nu este mâncare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie în Duhul Sfânt. (Romani, 14.17).
Dar în versetele anterioare spusese si faptul demn de cunoscut si de luat în seama:
În adevar, niciunul din noi nu traieste pentru sine si niciunul din noi nu moare pentru sine. Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului. Caci Hristos pentru aceasta a murit si a înviat, ca sa aiba stapânire si peste cei morti, si peste cei vii. (Romani, 14.7-9)
Sa ne punem toata încrederea în Dumnezeu. Sa umblam si sa traim prim credinta, nu prin vedere, si atunci, Tatal nostru va fi Cel care ne va da hrana si îmbracamintea necesara!
Glorie Domnului! Amin.
Cuget și Exist
George Danciu
Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.
PETRE ȚUȚEA
De-a lungul secolelor, încă de la începuturile existenței sale, omul a crezut despre el ba una, ba alta. I-a fost grau să creadă realitatea imediată. Când René Descartes (1596 – 1650) a spus simplu Cuget, deci exist!, oamenii n-au prins profunzimea cuvintelor sale.
Descartes a avut o lumină a mesajului divin. Acum, beneficiind și de alte pârghii Continue reading “Busola – Gândirea și Iubirea”
Conditia de a fi fericit
By George Danciu
Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor! (Matei, 5:3)
Fericirea, e un subiect mereu actual. Majoritatea oamenilor doresc fericirea. Dar fiecare o defineste în felul sau, dupa pozitia în care se raporteaza fata de suveranitatea lui Dumnezeu si care sunt aspiratiile sale sufletesti de la aceasta viata.
Iata cîteva definitii pentru fericire, care ne vor edifica: Stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Stare de satisfactie deplina. Atunci când te socoti multumit, satisfacut.
[pullquote]Adevarata fericire nu tine de domeniul fizicului, ci de cel spiritual “A fi in Hristos” înseamna a cunoaste cu adevarat fericirea. Pentru aceasta trebuie însa multa straduinta si cunostinta.
Vavila Popovici[/pullquote]
Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite ca sinonime în diferite locuri din Biblie. Unele traduceri pun cuvântul ferice, altele binecuvântat.
In general, pentru oameni fericirea e deplina atunci când e vorbit de bine (binecuvântat) de oamesemenii sai. Dar asa îsi primeste slava de la oameni, nu însa si de la Dumnezeu.
Dar, cu adevarat fericit e omul care e vorbit de bine de Dumnezeu. Dumnezeu i-a laudat si i-a vorbit de bine pe patriarhul Avraam si pe împaratul David. Pe primul, l-a numit prietenul Sau, iar despre al doilea a zis ca e un om dupa inima Lui.
Sa analizam conditia data fericirii de catre însusi Isus Cristos:
Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!
Billy Graham, marele evanghelist al secolului XX care a efectuat numeroase cruciade de evanghelizare în întrega lume, iar în România în anul 1985, timp de 11 zile, 6-17 Septembrie, când a prezentat vestea buna a Evangheliei vorbind în mai multe orase (Cluj, Timisoara, Sibiu, Biserica Manastirii Verona, Suceava, Bucuresti), a spus si aceste cuvinte memorabile:
Saraci în duh sunt aceea care parasesc încrederea în ei însisi si primesc sa faca ceea ce a zis Domnul Isus: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze.” Devii sarac în duh când îti dai seama ca nu esti indispensabil.
Mântuitorul si-a început Predica de pe munte cu aceste cuvinte: Ferice de cei saraci în duh, caci a lor este Împaratia cerurilor!
„Ce a înteles El, însa, prin cei saraci în duh? Sarac este acela care nu are cele necesare pentru trai. Si sarac în duh este omul care simte si recunoaste cu smerenie si închinare, ca îi lipseste lucrul de care are nevoie pentru viata duhovniceasca si divina, dar pe care poate si trebuie sa-l ceara de la Dumnezeul cel mare…” (din volumul de predici din sec. XIX, al preotului Hofacker din Wurttemberg, Germania).
Mântuitorul Isus face din saracia în duh poarta pe care se poate intra în Împaratia cerurilor.
Dumnezeu îi numeste fericiti si binecuvântati pe cei saraci în duh care pot fi umpluti de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire.
Trebuie sa aiba loc un proces de golire a omului de sinele sau si de umplere treptata cu caracterul lui Isus, Domnul Dumnezeu (bunatatea, mila, puritatea, smerenia, pacea, dreptatea).
Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mâhnita. (Psalm 51.17)
Domnul (…) strânge surghiunitii (…) tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile. (Psalm 147,2-3)
„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea; (Isaia, 61.1)
În Evanghelii gasim ca Isus vorbind multimilor de oameni a repetat aceste cuvinte: Cine are urechi de auzit sa auda. AMIN!
Cugetari culese
de George Danciu
Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarâna pamântului, i-a suflat în nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.
Geneza, BIBLIA
Daca Dumnezeu nu exista si tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar daca Dumnezeu exista si tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.
Pascal
Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul, ca sa stiu mersul timpului, mersul trenurilor, ca sa stiu mersul drumurilor si Biblia, ca sa stiu mersuul vietii.
Caragiale
Isus… daca nu ar fi trait niciodata, nu am fi fost în stare sa-L inventam.
Wink
Ferice de cine citeste si împlineste…
Domnul Isus Hristos
Daca nu constientizam existenta lui Dumnezeu, nu ne putem numi oameni, ci animale.
Vavila Popovici
Atentie! Praful de pe Biblia ta te va face praf!
Petru Cosarba
Daca ar fi sa fiu dus la închisoare si mi s-ar îngadui sa iau cu mine numai o singura carte, as alege Biblia.
Goethe.
Dumnezeu este cauza existentei noastre pe pamânt; ceea ce vedem în jurul nostru sunt fenomene ale existentei.
Vavila Popovici
La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viata, nu printr-un anumit fel de a gândi.
Christos Yannaras
Eu sunt cel ce sunt, adica despre Dumnezeu nu se poate spune mai mult decât atât: El este pretutindeni, în tot ceea ce este si-n tot ce ar mai putea fi.
Vavila Popovici
Stiinta îmi spune ca Dumnezeu trebuie sa existe. Mintea îmi spune ca niciodata n-am sa-l pot întelege. Dar inima îmi spune ca nici nu trebuie s-o fac.
Dan Brown
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Isus Hristos
Pascal a formulat superb: Dumnezeu este pretutindeni centru si nicaieri margine.
Vavila Popovici
În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucrând nu cu genii, ci cu oameni.
Petre Tutea
Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru.
Vavila Popovici
Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Isus Hristos
Fara Dumnezeu omul ramâne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri
Petre Tutea
Între om si Dumnezeu – religia, filosofia.
Vavila Popovici
Dar Stefan, plin de Duhul Sfânt, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; si a zis: „Iata, vad cerurile deschise, si pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci sa racneasca, si-au astupat urechile si s-au napustit toti într-un gând asupra lui.L-au târât afara din cetate si l-au ucis cu pietre. Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tânar, numit Saul. Si aruncau cu pietre în Stefan, care se ruga si zicea: „Doamne Isuse, primeste duhul meu!”
Luca, Faptele apostolilor, 7
Cugetări despre Dumnezeu
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. Genesa, BIBLIA
Dacă Dumnezeu nu există și tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.
Pascal
Am întotdeauna cu mine trei lucruri Continue reading “Lumina de care avem nevoie”
În Biblie cuvântul fericire este pus în concordanta cu ascultarea si împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu
Fericirea e promisa pentru cei care citesc Biblia si asculta de învatatura ei si cauta sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu.
Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara El? Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strânga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt. (Eclesiastul, 2:24-26)
[pullquote]Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape!
Apocalipsa, 1:3[/pullquote]
Evanghelia lui Luca spune Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (1.37).
Orice scrie în Sfânta Scriptura are putere, deoarece e adevar, care s-a împlinit si se împlineste caci Dumnezeu vegheaza la aceasta.
Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite adesea ca sinonime. Si sunt sinonime în multe privinte. Fericirea o ai atunci când esti binecuvântat. Esti cuvântat de bine. Fericit esti când Dumnezeu te vorbeste de bine. Când lui Dumnezeu i se face mila de tine si te binecuvânta.
Te vorbeste de bine, nu îti trimite foc si pucioasa ca Sodomei si Gomorei …
Prin credinta în Dumnezeu, în viata si lucrarea lui Isus Cristos, si, prin pocainta de faptele imorale, esti absolvit de vinovatie, daca începi sa traiesti în ascultarea de El.
Pe paginile Sfintei Scripturi sta scris, in Geneza 12, cum Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-l urmeze. Dar, mai întâi se pare ca îndemnul plrcarii l-a primit Terah, tatal lui si, împreuna cu Avram si nepotul Lot, s-a îndreptat în directia indicata de Dumnezeu. Au ajuns pâna la Haran, unde Terah a murit si a fost îngropat. Unii nu au harul sa-si sfârseasca calatoria în Canaan, împotmolindu-se pe drum. Nu a fost însa si cazul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul.
Oricine are nadejdea aceasta în El se curateste, dupa cum El este curat. (1 Ioan, 1:3)
Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.(…) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran. (…) Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: „Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.” Si i-a zis: „Asa va fi samânta ta.”Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.(Geneza, 12.1-4; 15.5-6)
Când Dumnezeu a vazut strarea depravata a oamenilor din Sodoma, imorala, rautatea lor fiind strigatoare la Cer, El s-a agândit la Avraam:
Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? (… ) Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… Si Domnul a zis: „Strigatul împotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor într-adevar este nespus de greu.(Geneza, 18)
Ce vreau sa spun, e faptul ca Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu si l-a numit prietenul Sau, de aceea nu a ascuns de Avraam ce avea de gând sa faca cu Sodoma si adorit, din pricina lui Avraam ( prietenul Sau) sa-l salveze pe Lot (nepotul lui Avraam).
Avraam era un om cu vaza, binecuvântat nu numai spiritual, ci si material. El umbla cu Dumnezeu, în voia Lui. Si, Avraam, era fericit!
Avraam a cautat în permanenta sa faca voia lui Dumnezeu, si, împlinind-o, Avraam a ajuns sa fie fericit înca de pe acest pamânt!
Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (…) Prin credinta Avraam, când a fost chemat sa plece într-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el în tara fagaduintei, ca într-o tara care nu era a lui, si a locuit în corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau împreuna-mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. (Evrei, 11: 1-3; 8-10)
George Danciu
În Biblie cuvântul fericire este pus în concordanță cu ascultarea și împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu
Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa, 1:3)
Fericirea e promisă pentru cei care citesc Biblia și ascultă de învățătura ei și caută să împlinească poruncile lui Dumnezeu.
Nu este altă fericire pentru om Continue reading “Pași în căutarea fericirii”
“Halloween” – O sarbatoare pagâna
Motto:
Când ai dat peste un adevar, n-ai voie sa-l tii pentru tine. Adevarul e ceva public. Ai datoria sa-l împarti cu toti.(Cugetari, D.I. Suchianu)
Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (…) Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata.(Ioan, 6:37-38; 14:6)
Unul dintre apostolii Domnului Isus marturiseste la începutul scurtei sale epistole, de doar 25 de versete, ca a fost nevoit sa schimbe subiectul pe care ar fi dorit a-l scrie:
Preaiubitilor, pe când cautam cu tot dinadinsul sa va scriu despre mântuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va îndemn sa luptati pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna. (Iuda, 3)
La semnalul de alarma tras de Laurentiu Dumitru în articolul sau Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie, în ALTERMEDIA.INFO si eu am fost nevoit sa nu trec cu vederea subiectul zilei.
Dumnezeu a dat poruncile Sale ca sa fie învatate si respectate cu sfintenie.
Dumnezeu a scris cu degetul Sau, în piatra, Tablele Legii (Exod, 20):
Sa nu ai alti dumnezei înafara de mine.
Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfatisare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pamânt, sau în apele mai de jos decât pamântul.
Sa nu te închini înaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos (…)
Sa nu iei în desert Numele Domnului Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua în desert Numele Lui.
Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta.Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele în tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau.
Sa nu ucizi.
Sa nu preacurvesti.
Sa nu furi.
Sa nu marturisesti strâmb împotriva aproapelui tau.
Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau.
Cel mai întelept om, Solomon, îsi încheie învatatura lasata urmasilor sai, cu aceste cuvinte:
Sa ascultam, dar, încheierea tuturor învataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau (Eclesiastul, 12:13-14)
Dupa cum întelege orice om cu discernamânt – obisnuit cu ce vrea Dumnezeu sa spuna în Cuvântul Sau – Dumnezeu pretinde ca numai Lui sa i ne închinam si sa-i aducem lauda. Si, omul, trebuie sa traiasca o viata morala, dupa Cuvântul Sau .
Cum ar putea întelege cei care nu respecta aceste principii?
Sa ne venim în fire, sa venim la El cu pocainta si sa-i cerem iertare, în Numele lui Isus, singurul Mijlocitor între om si Dumnezeu. Dumnezeu este credincios si drept ca sa ne ierte, daca incepem sa traim prin credinta si pocainta. (1 Timotei, 2:1-5; 1 Ioan 1: 7-10 si 2.1).
Dumnezeu este Duh si Lui trebuie sa ne închinam în Duh si în Adevar (Ioan, 4:23-24).
Toata închinarea si toata slava (gloria, lauda) i se cuvin doar lui Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfânt). AMIN!
TOATA INCHINAREA SI TOATA ADORAREA TIE ITI DARUIESC, O, DOMNUL MEU!
*** ***
***
Halloween-ul, o sarbatoare de care nu avem nevoie
de Laurentiu Dumitru
CRESTINII NOSTRI mai putin dusi la Biserica serbeaza pe 31 octombrie Halloween-ul (acesta fiind al doilea import in materie de sarbatori, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day). Multi considera ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie. Americanii isi amintesc acum de mortii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra mortii si puterilor intunericului, rad de… rau si de moarte. Se considera, deci, ca este sarbatoare crestina chiar daca e importata, dupa toate probabilitatile, din paganismul celt (druid). Greu insa de convins un om rational ca aceasta sarbatoare ar avea duh crestinesc…
Adevarul e insa altul. Ea e o sarbatoare 100% pagana, oculta, “ziua cand mortii, fantasmele parasesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sarbatoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti sau satanisti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare. Se achizitioneaza cu aceasta ocazie accesorii macabre: masti, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leprosi, schelete si nelipsitii dovleci, ajungandu-se pana la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. Vanzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.
America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Craciun sau Paste. Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi si merg (colinda) din casa in casa pentru a primi prajituri. Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distreaza facand spiritism. S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savarsesc foarte multe crime in Statele Unite.
De altfel, in cunoscutul documentar TV Invazia pagana se spunea ca la intrebarea “Cum ati vrea sa serbati Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o scoala au raspuns zambind : “As vrea sa omor pe cineva…” Acesta este impactul sarbatorii !
Ca si in anii precedenti si in acest an (2002 n.n.), la noi s-a promovat aceasta sarbatoare: gradinite si teatre pentru copii speculand momentul. De nu vom fi cu luare-aminte, copii nostri isi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenta (ii ajuta in acest sens desenele animate cu monstrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror si cartile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc.).
Biserica, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie sa luam parte la aceasta sarbatoare oribila si demonica.
Atunci cand Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant ridica biserici, americanii abia auzeau de invatatura lui Hristos! De ce ar trebui sa luam aminte acum la ce si cum ne invata ei sa sarbatorim? Sa speram ca ai nostri credinciosi vor intelege desertaciunea acestei false sarbatori si ca pe viitor o vor ocoli.
Uita-te la Peste!
George Danciu
Motto:
Asculta, fiule, învatatura tatalui tau si nu lepada îndrumarile mamei tale! (Proverbe, 1:8)
Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai în caile mele. (Proverbe 23:26)
Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 3:16-17)
„Poti alege pe ce cale sa mergi, dar nu poti alege consecintele” (Patrick Morley)
Sa privim la textul din Proverbe 25, 1-10
1 Iata înca vreo câteva din Pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împaratul lui Iuda. – 2 Slava lui Dumnezeu sta în ascunderea lucrurilor, dar slava împaratilor sta în cercetarea lucrurilor. – 3 Înaltimea cerurilor, adâncimea pamântului si inima împaratilor sunt nepatrunse. – 4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales. 5 Scoate si pe cel rau dinaintea împaratului, si scaunul lui de domnie se va întari prin neprihanire. – 6 Nu te fali înaintea împaratului si nu lua locul celor mari; 7 caci este mai bine sa ti se zica: „Suie-te mai sus!” decât sa fii coborât înaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. – 8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, când te va lua la ocari aproapele tau. – 9 Apara-ti pricina împotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia, 10 ca nu cumva, aflând-o cineva, sa te umple de rusine si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga. (Proverbe, 25.1-10)
Cartea Proverbelor ne indruma pe calea intelepciunii. Inca de la inceput aflam motivele principale ale cartii: „pentru cunoasterea întelepciunii si învataturii, pentru întelegerea cuvintelor mintii; pentru capatarea învataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire; ca sa dea celor neîncercati agerime de minte, tânarului cunostinta si chibzuinta –; sa asculte însa si înteleptul, si îsi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta –; pentru prinderea întelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc, întelesul cuvintelor înteleptilor si al cuvintelor lor cu tâlc. Frica Domnului este începutul stiintei; dar nebunii nesocotesc întelepciunea si învatatura. ” (Proverbe, 1.3-7)
Louis Agassiz (1807, Elvetia- 1873, SUA), dupa o pregatire temeinica la Laussane, Zurich, Heidelberg si Munich, accepta postul de profesor naturalist la Universitatea Harvard. Prestigiosul sau student Scudder, devenit nu doar discipol, ci si un mare profesor, povesteste cum, atunci când l-a intâlnit prima data pe marele profesor in Laborator, a fost intrebat când era dispus studentul sa inceapa. „Acum”, a venit raspunsul. „Prea bine!” a spus Agassiz si s-a intins de a luat un borcan urias din care a scos un specimen plutind in alcool galben.
„Ia pestele acesta – a zis el – si uitat-te la el. Mai târziu am sa te intreb ce ai vazut.”
Studentul si-a dat cu parerea ca in zece minute a vazut tot ce era de vazut. Insa, intâmplarea a facut ca a trebuit sa-l „studieze” mai mult, deoarece Agassiz nu a revenit prea curând, apoi a fost el plecat la masa, timp in care profesorul fusese iarasi in Laborator …
Asa se face ca l-a desenat, l-a mai studiat, i-a numarat solzii….
Cu timpul i s-a dus vestea profesorului Agassiz pentru metoda sa pedagocica, formand generatii la rand de profesori de renume.
Sunt unii care nici nu citesc textul, altii care nu sunt atenti la continutul lui si nu putini care nu cauta sa se edifice cat mai bine asupra celor scrise.
Având insa timp din belsug la dispozitia sa, studentul nostru a privit indelung pestele, desenând si notând, iar intr-un final s-a apropiat mult de epuizarea „subiectului”.
Dar acum ne propunem sa privim si sa citim si sa analizam cât mai deplin textul din Proverbe 25:1-10, si sa vedem care e invatatura ce se poate lua pentru viata noastra.
La prima citire observam unele aspecte demne de luat in seama: despre ce se vorbeste si cateva indemnuri care se pot lua de noi pentru viata. Insa, recitind si iarasi recitind (privind indelung „pestele” nostru), zabovind cu ochii si mintea si inima peste fiecare cuvant si vers, primim si alte invataturi, nesperate.
Sa privim acum la versetul 4.
(4) Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales.
[pullquote]
Dar daca umblam în lumina, dupa cum El însusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat. Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Daca zicem ca n-am pacatuit, Îl facem mincinos, si Cuvântul Lui nu este în noi. Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihanit. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
Epistola, 1 Ioan, 1:7-10; 2.1-2
[/pullquote]
Cele dintâi mine de argint au aparut mai inainte de anul 3000 i.Hr. Argintul a fost un metal cunoscut de toate civilizatiile antice, insa spre deosebire de aur, este foarte rar gasit in stare naturala, lucru care explica faptul ca daca ar fi mai abundent, tot nu ar putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate acestea, când a aparut prima oara in Egipt, a fost mult mai valoros decât aurul.
Argintul a fost rafinat prin cupelatie, proces inventat de chaldeeni in jurul anului 2500 i.Hr si descris in Biblie (Ezechiel 22: 17-22). Acest proces consta in incalzirea metalului topit intr-o cupa poroasa si ingusta numita cupel, peste care se aplica un jet puternic de aer. Acesta va oxida celelalte metale, precum plumb, cupru si fier, lasând doar argintul (si aurul daca era prezent) in stare globulara de metal topit.
Iar Argintarul, din acel argint curatit de zgura – un material maleabil –, va face un vas ales, dupa cum prefera sau are comanda (sfesnice, cupe, pahare, farfurii, ligurite, polonice, vaze, diferite bratari si inele. Sau poate fi utilizat in industria electronica, in medicina si stomatomalogie deoarece materialul e antisepltic.
Apostolul Pavel, un adevarat invatat, scrie in epistola sa catre Timotei urmatoarele cuvinte:Într-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamânt. Unele sunt pentru o întrebuintare de cinste, iar altele pentru o întrebuintare de ocara. Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapânului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei, 2:20-21)
Ce putem invata? Ilustratiile biblice cu privire la argint, din Proverbe si din Epistola catre Timotei, sunt scrise pentru noi daca citim si daca dorim sa invatam!
“Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.”- scrie apostolul Pavel.
[pullquote]
„Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar.Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. (…) Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.Si sunt socotiti neprihaniti, fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte sa fie, prin credinta în sângele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, în vremea îndelungii rabdari a lui Dumnezeu;pentru ca, în vremea de acum, sa-Si arate neprihanirea Lui în asa fel, încât sa fie neprihanit, si totusi sa socoteasca neprihanit pe cel ce crede în Isus.”
Epistola catre Romani, 3:10-12; 23-26
[/pullquote]
Cine vrea sa fie folositor pentru o întrebuintare de cinste si nu pentru una de ocara, atunci trebuie sa se curateasca astfel incât sa fie un vas de cinste, folositor Stapânului, destoinic pentru orice lucrare buna.
Curatirea omului, de orice zgura, de orice pacat, se va face numai prin credinta in sângele scump al Domnului Isus, care S-a dat pentru vina noastra si si a curs pe lemnul Crucii de la Golgota ( Epistola intaia a lui Ioan- 1 Ioan, 1.7- 2.2).
Sunt destule cazuri când curatirea e imperios necesara a se face la temperaturi foarte inalte. Am citit despre unele cazuri, iar altele le-am si intâlnit in viata unor oameni apropiati.
Un caz apropiat a fost acela al unui tânar, Viorel, politist, care avea o viata „libera” vis a vis de morala crestina. Facea ceeea ce-i placea firii, adica traia dupa mersul lumii acesteia. O viata imbelsugata, fara Dumnezeu! Nu a ascultat de sfatul parintilor care-l sfatuiau sa nu-si cumpere motocicleta. Asta se intampla acum cca 10 ani. Intr-o zi, circulând cu dezinvoltura vârstei, in viteza, vrând sa evite la un moment dat impactul cu o persoana care i-a aparut din scurt in fata, in plin trafic, a avut un accident grav de motocicleta. A intrat in coma un timp indelungat. Nu se stia care-i va fi soarta. Din neglijenta nu a fost miscat prea mult in spital, ca pozitie, poate si acasa, cert e ca i s-au atrofiat muschii de la solduri si de la picioare, ramânând doar piele si os. Pierduse muschii si carnea, dar, Dumnezeu S-a indurat si S-a lasat gasit! Si-a predat viata in Mâna Sa, si-a recunoscut pacatele si viata desarta in care traise, iar Dumnezeu i-a dat o viata spirituala noua, ba chiar o creatie noua, nascut din nou prin Duhul Sfant care i-a schimbat calea, gandirii si trairii (Evanghelia dupa Ioan 3:1-16 si Ep lui Pavel- 2 Corinteni 5.11-21).
Apostolul Pavel spunea: Traiesc, dar nu mai traiesc “eu” ci Cristos traieste in mine!
Si viata, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine. (Galateni, 2.20)
Dupa mai bine de un an de la accident, Viorel si-a revenit, dar ramasese pe mai departe fara muschi si fara carne in zona soldurilor si se ajuta la mers de o cârja. Insa, de fiecare data cand are prilejul s-o faca, marturiseste ce har de la Dumnezeu, pentru care-i este vesnic multumitor si recunoscator, ca desi este cum este, important este ca L-a cunoscut prin acest accident pe Dumnezeu, dragostea lui Jertfitoare. Ca mai mult face o viata impreuna cu Isus, iertat, chiar daca e inca invalid fizic.
Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2 Cor. 5.17)
Glorie Domnului Isus care face toate lucrurile spirituale noi, ba chiar un om nou si ne asigura o viata eterna cu El, in Cer, tuturor celor ce se incred in El si cauta sa-L urmeze din toata inima!
Revista ARMONIA - Saltmin Media 