Ferice de cine citeste

În Biblie cuvântul fericire este pus în concordanta cu ascultarea si împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu


Fericirea e promisa pentru cei care citesc Biblia si asculta de învatatura ei si cauta sa împlineasca poruncile lui Dumnezeu.

Nu este alta fericire pentru om decât sa manânce si sa bea, si sa-si înveseleasca sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am vazut ca si aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.Cine, în adevar, poate sa manânce si sa se bucure fara El? Caci El da omului placut Lui întelepciune, stiinta si bucurie; dar celui pacatos îi da grija sa strânga si s-adune, ca sa dea celui placut lui Dumnezeu! Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt. (Eclesiastul, 2:24-26)

[pullquote]Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape!

Apocalipsa, 1:3[/pullquote]

Evanghelia lui Luca spune Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (1.37).

Orice scrie în Sfânta Scriptura are putere, deoarece e adevar, care s-a împlinit si se împlineste caci Dumnezeu vegheaza la aceasta.

Cuvintele fericire si binecuvântare sunt folosite adesea ca sinonime. Si sunt sinonime în multe privinte. Fericirea o ai atunci când esti binecuvântat. Esti cuvântat de bine. Fericit esti când Dumnezeu te vorbeste de bine. Când lui Dumnezeu i se face mila de tine si te binecuvânta.

Te vorbeste de bine, nu îti trimite foc si pucioasa ca Sodomei si Gomorei …

Prin credinta în Dumnezeu, în viata si lucrarea lui Isus Cristos, si, prin pocainta de faptele imorale, esti absolvit de vinovatie, daca începi sa traiesti în ascultarea de El.

Pe paginile Sfintei Scripturi sta scris, in Geneza 12, cum Dumnezeu l-a chemat pe Avram sa-l urmeze. Dar, mai întâi se pare ca îndemnul plrcarii l-a primit Terah, tatal lui si, împreuna cu Avram si nepotul Lot,  s-a îndreptat în directia indicata de Dumnezeu. Au ajuns pâna la Haran, unde Terah a murit si a fost îngropat. Unii nu au harul sa-si sfârseasca calatoria în Canaan, împotmolindu-se pe drum. Nu a fost însa si cazul lui Avraam, care s-a încrezut în Domnul.

Oricine are nadejdea aceasta în El se curateste, dupa cum El este curat. (1 Ioan, 1:3)

Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.(…) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran. (…) Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: „Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri.” Si i-a zis: „Asa va fi samânta ta.”Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihanire.(Geneza, 12.1-4; 15.5-6)

Când Dumnezeu a vazut strarea depravata a oamenilor  din Sodoma, imorala,  rautatea lor fiind strigatoare la Cer, El s-a agândit la  Avraam:

Atunci Domnul a zis: „Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac? (… ) Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit”… Si Domnul a zis: „Strigatul împotriva Sodomei si Gomorei s-a marit, si pacatul lor într-adevar este nespus de greu.(Geneza, 18)

Ce vreau sa spun, e faptul ca Avraam a fost foarte binecuvântat de Dumnezeu si l-a numit prietenul Sau, de aceea nu a ascuns de Avraam ce avea de gând sa faca cu Sodoma si adorit, din pricina lui Avraam ( prietenul Sau) sa-l salveze pe Lot (nepotul lui Avraam).

Avraam era un om cu vaza, binecuvântat nu numai spiritual, ci si material. El umbla cu Dumnezeu, în voia Lui. Si, Avraam, era fericit!

Avraam a cautat în permanenta sa faca voia lui Dumnezeu, si, împlinind-o, Avraam a ajuns sa fie fericit înca de pe acest pamânt!

Si credinta este o încredere neclintita în lucrurile nadajduite, o puternica încredintare despre lucrurile care nu se vad. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvântul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad. (…) Prin credinta Avraam, când a fost chemat sa plece într-un loc pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el în tara fagaduintei, ca într-o tara care nu era a lui, si a locuit în corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau împreuna-mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu. (Evrei, 11: 1-3; 8-10)

George Danciu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.