Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (22) – Johann Gottlieb Fichte

„Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit. Fără moralitate nu este posibilă nici o fericire.” – J. G. Fichte

Johann Gottlieb Fichte a fost un filozof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant. El a precedat atât pe Schelling (1775-1854) care a fost considerat discipolul său, cât și pe Hegel.
De pe la mijlocul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX Fichte a fost considerat ca o simplă figură de tranziție care ducea de la Kant la Hegel; prin urmare, el nu a fost studiat de unul singur și, de cele mai multe ori, au fost luate în considerație doar scrierile sale din așa-numita perioadă Jena (1794-1799). Cu timpul însă, studii importante au oferit o imagine completă și importantă, asupra gândirii lui Fichte. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (22) – Johann Gottlieb Fichte”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (10) – Renașterea

„Cine nu respectă viața, nu merită să trăiască.” – Leonardo da Vinci

   Evul Mediu, sau perioada medievală, a constituit epoca istorică cuprinsă între Antichitatea târzie și Renaștere. Renașterea a fost perioada de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. Umanismul a fost un curent de gândire care s-a afirmat în secolele XIV-XVII în Europa și a reprezentat o etapă în laicizarea gândirii umane. Umanismul a constituit baza spirituală a Renașterii. Termenul de Renaștere a fost introdus mult mai târziu, de către istoricul francez Jules Michelet (1798-1874). Această perioadă a fost caracterizată prin trezirea interesului pentru cultura antică, prin mari invenții, prin înflorirea științelor și artelor. Toate au revoluționat viziunea asupra lumii, au marcat începutul unei lumi noi, bazată pe tehnologii și teorii științifice concrete. Renașterea a fost mișcarea culturală care a afectat profund viața intelectuală europeană. Începând din secolul XIV în Italia și răspândindu-se în restul Europei, influența sa a fost resimțită în literatură, filozofie, artă, muzică știință, religie, politică, precum și în alte domenii.  Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (10) – Renașterea”

FILOZOFIA, religia și știința (5) – STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca 

   În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt. Continue reading “FILOZOFIA, religia și știința (5) – STOICISMUL ROMAN”

Filozofia, Știința, Religia și Politica (4): Stoicismul grec – Zenon

de Vavila Popovici

Fericirea constă în curgerea frumoasă a vieții” – Zenon

   Filozofia antică europeană își are leagănul în Grecia antică, începând cu secolul al VII-lea î. Hr., cu gânditorii presocratici și are legături cu alte culturi ale antichității, precum cea egipteană, mesopotamică, persană și ebraică.

După victoriile grecilor împotriva perșilor, și menționăm bătălia decisivă de la Maraton (490 î.Hr.), orașul Athena a devenit centrul politic și cultural al Greciei. Legenda relatează că un mesager atenian alergase distanța de 42 kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor; în momentul în care ajuns a strigat: „Am învins!”, după care a căzut mort. În amintirea lui, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de „Maraton” – alergarea pe o distanță de 42,195 km – , distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena. Continue reading “Filozofia, Știința, Religia și Politica (4): Stoicismul grec – Zenon”

Liiceanu, „filosoful cu misiuni de la PCR”

de  Ștefania Brândușă

Într-un drept la replică publicat de site-ul contributors.ro, decanul Facultății de Filosofie din București, Romulus Brâncoveanu, face un rechizitoriu la adresa lui Gabriel Liiceanu, în urma unor articole denigratoare ale acestuia pe site-ul menționat. Decanul Facultății de Filosofie spune că,  prin „articolele denigratoare la adresa instituției unde a fost student, ani de zile profesor, și din care a plecat, mai demult, fără să se uite în urmă, sunt de fapt o diversiune jurnalistică”.  Continue reading “Liiceanu, „filosoful cu misiuni de la PCR””

Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA ȘI POLITICA (3)

Un sistem politic ce nu ține cont de ascensiunea morală a cetățenilor și de practicarea virtuților de către guvernanți este destinat pieirii și scufundă Statul în corupție și înstrăinarea de Dumnezeu.

 – Aristotel

   S-a spus despre filozofie că este încercarea de a găsi o formă de echilibru a omului cu lumea. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, așa cum am spus în eseul anterior, Aristotel, și el unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA ȘI POLITICA (3)”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (2)

„Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna. – Platon

 

  Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (2)”

FILOZOFIA, RELIGIA ȘI ȘTIINȚA (1)

„Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora

După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Continue reading “FILOZOFIA, RELIGIA ȘI ȘTIINȚA (1)”

Vavila POPOVICI: La ce ajută filozofia?

Filozofia este medicina sufletului” – Cicero

Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: “Că neam al Lui suntem şi noi”  –  Sf. Apostol Pavel, Faptele apostolilor 17:28-BIBLIA ANANIA

 

Filozoful și matematicianul grec Pitagora (580 î. H. – 495 î. H.) numit de contemporani „înțeleptul” le-a spus: „Nu sunt înțelept, ci iubitor de înțelepciune”. Așa, spune povesteaa apărut  termenul pentru Filozofie, din cuvintele grecești phil și sophia.

   Filozofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman, născută din mitologie, întrucât oamenii s-au raportat la lume mai întâi mitologic și numai apoi filozofic. Dacă miturile apelau la imagini și întâmplări fantastice, filosofia recurgea la judecăți și raționamente. Continue reading “Vavila POPOVICI: La ce ajută filozofia?”

Un filosof fără memorie: Gabriel Liiceanu

Ionut-vulpescu (1)UN ARTICOL DE IONUŢ VULPESCU

Pe platforma Contributors, Gabriel Liiceanu publică un lung rechizitoriu (nu mai puţin de 9 pagini!) la adresa unuia dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale. Care dintre ei, nu e greu de ghicit: din 1990 încoace, dl Liiceanu, cu o consecvenţă rară – mă tem că Emil Cioran ar fi folosit un epitet mai puţin măgulitor –, a susţinut orice candidat al dreptei, împotriva oricărui candidat al stângii. Putea să fie candidatul stângii un model moral sau, pur şi simplu, un om decent, iar cel al dreptei, însăşi canalia de uliţi (sau, poftim, de port): nu contează, filosoful găseşte cu uşurinţă argumentele pentru asta. Chiar şi atunci când, moral vorbind, poziţia celui pe care îl susţine nu poate fi apărată. Crede că statutul său social este suficient pentru a face abstracţie de realităţi şi a prezenta albul drept negru, şi invers. Continue reading “Un filosof fără memorie: Gabriel Liiceanu”

”Ce este adevărul?”

Scrisoare«…Dacă iubești adevărul … [vei recunoaște cinstit că] …nu ești calificat în a comenta filozofia lui Osho … dacă tu ai parcurs măcar una din cele peste 400 de cărți rostite de el […] Biblia am citit-o de la 9 ani, la fel și toate cărțile mari ale lui Spurgeon…»

Anonimo Arrogante

Nu sunt un om oarecare, unul mai special, din moment ce am o  corespondență cu cineva care declară că apreciază adevărul și crede că e important să-l iubească, dar care în același timp  mă acuză de…plagiat (deoarece folosesc gânduri și idei ale altora) și  de incompetență cu privire la filozofia lui Osho. Continue reading “”Ce este adevărul?””

Despre căutări şi alegeri

Picture1     În general, fiecare avem o predilecţie bine conturată încă din primii ani ai vieţii.De când am împlinit şapte ani, am fost foarte preocupată de scopul vieţii noastre pe pământ. Percepeam, deja, răutatea şi mă revolta nedreptatea. Însă, mi-am dat seama, că nu pot elucida acest mister decât prin studiul aprofundat al lucrurilor. La cincisprezece ani, citeam cărţile marilor filozofi şi speram să găsesc acolo motivaţia pentru care trăim pe acest pământ plin de spini şi pălămizi, de chin şi nedreptate.  Spre marea mea deziluzie, filosofia m-a dus la fraza ei care începea şi după sute de pagini ajungea din nou la punctul de pornire…
.     Marele Pitagora, cunoscut nu numai ca matematician şi astronom, dar şi ca unul dintre filozofii greci care vroia să pună bazele unei frăţietăţi religioase filozofice dedicate reformării standardelor morale ale societăţii Continue reading » Armonia Magazine USA

Sergiu Nicolaescu – un om controversat!

Sergiu Nicolaescu. Sergiu Nicolaescu NU va avea slujba religioasa la înmormântare – sustine Biserica Ortodoxa

Biserica Ortodoxa Româna a declarat, pentru GÂNDUL, ca Sergiu Nicolaescu nu va avea slujba religioasa la înmormântare. De ce?   Pentru ca  împreuna cu sotia sa au ales “solutia”  incinerarii trupului neînsufletit, si nu depunerea într-un mormânt cum e obiceiul crestinilor!

Sergiu Nicolaescu a interpretat si regizat pelicule cu renume  care au ramas în panteonul culturii române, dar  si celei universale. Dar cu toate acestea omul S.N. nu s-a ridicat la statura unor personalitati  interpretate. Regele Mihai si precedesorii sai au îmbratisat religia crestina a poporului român demonstrând prin vorbe si fapte ca sunt indisolubil legati si identificati cu acest popor. Ori S.N. a demonstrat ca nu s-a identificat cu masa mare de oameni români pe care i-a dirijat cu autoritate si neimplicare sufleteasca.

Caracterizarea facuta în 2012 în emisiunea Drept la tinta,  lui Sergiu Nicolaescu, de catre Costel Baloiu –  cel care l-a interpretat pe Pistruiatul, un serial de mare succes scris si regizat de Francisc Munteanu – cuprinde cuvinte deloc onorabile:

L-am perceput ca fiind un om rece, un om respingator, un om de gheata. Un tip pe care cu greu îl ghicesti.” (Sursa: Gândul)

Daca ar fi sa spun doua vorbe, altele decât cele de lauda despre meseria pe care a practicat-o, cu rezultate exceptionale, acestea ar fi:  individualist si egoist, un om care nu se implica sufleteste în relatia cu semenii sai. Iar farmecul interpretarile sale, excelent haruit de Dumnezeu, suferea uneori din lipsa de  spontanietate si  firesc, manifestând  o usoara retinere si crispare datorate unei rigiditati de interpretare.

Pentru a întelege tragedia momentului de bilant,  îmi aduc aminte de Karl Marx. Parintele Capitalului (Das Kapital),  poate fi laudat ca si-a facut bine temele în doctrina de care s-a ocupat. Filozofia sa pentru multi oameni înca e de mare actualitate si de mare folos! Asta desi cei care cunosc tot ce a gândit si a scris Marx si ca de fapt îi ura de moarte pe oameni si era un egoist înfocat, iar cei care aplica teoria sa, în politica si economie, o fac pentru a oprima multimi de oameni (si popoare) în beneficiul colosal al unui grup restrâns de oameni.

Regretam faptul ca nici S.N. nu a cautat binele multimii si semenilor sai, ci afirmarea sa personala si beneficiile financiare si, orbit de aceste deziderate egoiste, n-a vazut oferta facuta de Dumnezeu pentru cei care îl onoreaza pe El si pe aproapele lor: viata vesnica în Isus Hristos Domnul.