Plagiatul, un stil si o regulă de viată!
Ce părere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?
Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostintă de cauză? Continue reading “România, ai nevoie de Dumnezeu!”
Misiunea Speranta da startul unui nou turneu de evanghelizare sub genericul „Siguranta Vietii Eterne”. Turneul misionar a început în data de 3 iunie si se va încheia în 20 iulie 2012.
Articol preluat de la DANIELA DELIBAS
Într-un context al incertitudinilor de tot felul, într-o vreme marcata de probleme si situatti dificile, Misiunea „Speranta” vine în întâmpinarea nevoilor sufletesti ale românilor, aducând un mesaj de speranta, de pace si siguranta.
Sunteti invitati sa sustineti în rugaciune acest demers evanghelistic care se doreste a fi înca un pas spre extinderea Împaratiei lui Dumnezeu!
Dumnezeu sa deschida inimile românilor! Dumnezeu sa binecuvânteze România!
TRANSMISIE LIVE pe http://www.speranta.ro
MOTIVE DE RUGACIUNE:
*PENTRU ORGANIZARE SI ORGANIZATORI (MISIUNEA SPERANTA & BISERICILE LOCALE)
*PENTRU FIECARE LOCALITATE INCLUSA ÎN TURNEU
*PENTRU AUTORITATI SI PENTRU EDILII LOCALI
*PENTRU TOTI CEI CARE VOR FI IMPLICATI ÎN DIFERITE DOMENII DE SLUJIRE
*PENTRU CERCETARE SFÂNTA SI MÂNTUIREA FIECARUI SUFLET CARE VA PARTICIPA
*PENTRU VREME BUNA SI FRUMOASA
*PENTRU PROTECTIE ÎMPOTRIVA ORICAROR INCIDENTE SAU EVENIMENTE NEDORITE
*PENTRU ACOPERIREA TUTUTOR CHELTUIELILOR PRILEJUITE DE ACEST TURNEU
DUMNEZEU SA BINECUVÂNTEZE ROMÂNIA!
Pentru a urmari LIVE turneul da click aici: live-in-direct-speranta-2012-turneul-siguranta-vietii-eterne-iunie-3-iulie-20-2012.
Sursa: turneu-speranta-live-siguranta-vietii-eterne.
Misiunea Speranța dă startul unui nou turneu de evanghelizare sub genericul „Siguranța Vieții Eterne”. Turneul misionar a început în data de 3 iunie si se va încheia în 20 iulie 2012.
Articol preluat de la DANIELA DELIBAS
Într-un context al incertitudinilor de tot felul, într-o vreme marcata de probleme si situatti dificile, Misiunea „Speranta” vine în întâmpinarea nevoilor sufletesti ale românilor, aducând Continue reading “„Siguranța Vieții Eterne”-turneu Misiunea Speranța 2012!”
Orgoliul se afla în noi ca o forta a raului.
– Victor Hugo
De multe ori se identifica orgoliul cu mândria si este bine de separat acesti doi termeni. Orgoliul este definit conform Dictionarului: „Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine însusi, despre valoarea si importanta sa sociala; îngâmfare, vanitate, suficienta, trufie.”Între orgoliu si mândrie este uneori greu de stabilit granita si totusi ele difera, orgoliul fiind un defect, iar mândria putând fi o calitate
Orgolios este cel ce se încapatâneaza sa aiba dreptate, doreste sa obtina puterea, se crede om performant, se lauda sau cerseste laude, este egocentric, egoist si fara credinta în Dumnezeu. Orgoliosul e cel care se cunoaste cel mai putin pe sine si îi place compania oamenilor care îl flateaza.Nu suporta sa fie contrazis. E atât de plin de el, încât orice tentativa de a-l lamuri într-o problema, va fi sortita esecului. Cunoaste sau nu cunoaste, el crede ca stie totul, raspunsul lui va fi întotdeauna: „Stiu!”.
Omul orgolios nu poate si nici nu merita a fi iubit. Între el si ceilalti se creeaza o distanta, el vrând sa ramâna credincios imaginii false pe care si-a creat-o singur despre sine. O energie a raului din sufletul sau îi dirijeaza pasii.
Orgoliul este o abatere a planului mental, a intelectului. Ia naste din egoism si teama de inferioritate. Individul ajunge sa urasca sau sa invidieze. Orgoliul atrage dupa sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stari malefice. „Eu sunt mai bun decât tine. El nu e atât de evoluat ca mine!”. Aceste gânduri se nasc în cel stapânit de orgoliu.În spatele orgoliului se ascunde întotdeauna teama de a nu fi acceptat, iubit, de a fi respins, judecat, criticat, teama de a nu fi la înaltimea pe care o asteapta altii de la el, în fine, teama de a pierde.
Orgoliosul nu stie cine este cu adevarat, el este doar ceea ce se crede ca este, de aceea cu greu va accepta sa se schimbe vreodata. El nu stie sa fie recunoscator si nici sa ceara iertare daca a gresit. Orgoliul este numit „mândrie desarta” în Biblie, întrucât orgoliosii devin, în final, cei mai nefericiti oameni. Gândul îmi fuge la talentatul pictor Salvador Dali, orgolios si imprevizibil, cum ajunsese sa se plimbe pe strazile New York-lui cu un clopotel, pe care îl folosea pentru a atrage atentia asupra sa; gândul ca ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Se mai spune ca atunci când acorda interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formularea „divinul Dalí” sau pur si simplu „divinul”.
Orgoliosul se recunoaste dupa felul în care vrea, în orice împrejurare, sa aiba dreptate si sa le arate celor din jur ca ei, de fapt, gresesc. Vrea sa dea impresia ca numai el poate fi singurul detinator al adevarului, singurul câstigator.
Se spune ca orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanitatii. El a stat si sta la originea marilor tulburari din viata sociala, a rivalitatii, urii si ranchiunei manifestate fata de altii; a dus la conflicte sociale, razboaie, datorita placerii, ambitiei pentru putere.
Orgoliul a însotit omenirea. Marile civilizatii, marile imperii nu au fost scutite de nasterea unor oameni orgoliosi care le-au condus destinele.
Ce se întâmpla când se întâlnesc doi oameni orgoliosi? Îsi ascut sabiile si se pregatesc de lupta, fiindca orgoliul presupune putere. „Puterea nu corupe, dar ticalosii daca ajungîntr-un post de conducere, corup puterea”, spunea Seneca la vremea sa. Petre Tutea constatase ca „Politicul este legat de setea de putere”. Si ce este mai grav, oamenii orgoliosi sunt si încapatânati si odata porniti spre lupta, greu, aproape imposibil sa renunte. Lupta poate începe si un proverb românesc spune: „Când doi se bat, al treilea câstiga!”
Orgoliul nu poate fi confundat cu mândria care este un sentiment de multumire, de satisfactie, de placere, de bucurie, chiar de demnitate, de încredere în calitatile proprii. Omul mândru îsi cunoaste limitele, tine seama de bunul simt si se fereste a degenera în trufie sau orgoliu.Mândria, da, este o calitate! Sa constientizezi justa ta valoare, sa o porti cu modestie moderata: nici prea mândru, dar nici umil! Mândria te poate proteja de a nu fi calcat în picioare de oamenii obraznici. Si, Doamne, cât de multi sunt!
Oamenii au cu ce se mândri: Patria, limba, casa, copiii si munca pe care o fac. Progresul unei societati se realizeaza iubind toate acestea. Omul mândru este posesorul unei energii pe care o constientizeaza si pe care o poate folosi în scop lucrativ, benefic. Multe exemple de mândrie putem da! Petre Tutea si-a declarat dragostea pentru poporul sau cu urmatoarele cuvinte: „În grandoarea istorica a Poporului Român eu sânt o rotita invizibila. Dar sunt!”„Limba româna este patria mea” a afirmat cu mândrie poetul Nichita Stanescu; „Pentru mine, România nu e doar o tara. E un destin” – Octavian Paler; „Prefer sa mor în mocirla într-o Românie Mare decât sa mor în paradisul unei Românii mici” – Maresalul Ion Antonescu.
Exemplu de mândrie de patrie si de modestie ne-a redat Eminescu în „Scrisoarea a III-a”: voievodul român Mircea cel Batrân – personajul real al acestei creatii – este mândru nu pentru ca este voievod, ci pentru ca este domnitorul Tarii Românesti. El da dovada de modestie, dupa cum descrie poetul: „un batrân atât de simplu, dupa vorba, dupa port”. Desi stia ca Baiazid a venit cu intentia de a-i cotropi tara, domnitorul i se adreseaza cuviincios, dupa datina strabuna, dovedind ospitalitate si modestie, acestea fiind însusirile de seama ale poporului român: „Orice gând ai împarate, si oricum vei fi sosit,/ Cât suntem înca pe pace eu îti zic: bine-ai venit!” Când este vorba însa de închinarea tarii, el respinge cu demnitate pretentiile sultanului (demnitate însemnând a fi consecvent în ceea ce crezi) replicându-i: „Despre partea închinarii, însa, Doamne, sa ne ierti…” Jignirilor aduse de Baiazid le raspunde tot cu demnitate si cu mândrie: „De-un mosneag, da, împarate, caci mosneagul ce-l privesti/ Nu e om de rând, el este domnul Tarii Românesti.” Sentimentele de mândrie si de dragoste fata de patrie, mai exprima în versurile: „Eu? Îmi apar saracia si nevoile si neamul…/Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, râul, ramul/ Mi-e prieten numai mie/ iara tie dusman este/ Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste./N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid/ Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid! ”
Pe fruntea oamenilor care nu-si cunosclimitele –orgoliosii -, nu poate fi scris cuvântul „modestie”. Numai omul modest si întelept cugeta mult si înfaptuieste lucruri bune.
Vavila Popovici, Raleigh, Carolina de Nord
.
George Danciu
„…să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită” EVREI, 6.19
„Iată îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul. Alege viața ca să trăiești...”
Deuteronom, 30.15, 19
ÎN FAȚA VIEȚII
Majoritatea oamenilor trăiesc viața de zi cu zi ca și cum Dumnezeu nu ar exista și nu ar veghea asupra a ceea ce fac ei clipă de clipă. Nu-și aduc aminte deloc de Dumnezeu, nici chiar aceea care meditează la starea filozofică a vieții, iar viața le merge la fel, fără ca nimic să-i perturbe din filozofia lor, prestabilită sau acceptată, decât atunci când o catastrofă cum ar fi o boală excepțională, un cutremur sau decesul neașteptat al cuiva drag, să-i trezească din mersul lor imperturbabil din trăirea fără Dumnezeu. Continue reading “Să apucăm nădejdea …!”
George Danciu
Text adaptat după predica pastorului Nelu Urs – Hickory, NC – 13 Mai 2012
„Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.” LUCA, 17.32
„Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”
MATEI, 15.28
NEVOIA DE MODELE
Oamenii își aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuți și care le-au atras privirea și s-au și bucurat de aprecierea lor, în funcție de ceea ce au văzut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din artă sau din sport, din sfera politică sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte Continue reading “O mamă demnă de numele ei”
Material preluat din radiounison.ro
„Lauda si închinare” este un concept mai nou folosit în bisericile evanghelice
Nu îl avem din Scriptura ci a aparut odata cu intrarea în bisericile evanghelice a unui nou mod de a se manifesta prin cântare a credinciosilor. Aparitia instrumentelor electronice (chitara, sintetizator, etc), a aparaturii de sonorizare si amplificare, a posibilitatilor de înregistrare si multiplicare, a favorizat larga raspândire a acestui fel de închinare Continue reading “Ne închinam lui Dumnezeu sau ne cântam noua?”
Antena3.ro din 10 Mai 2012 are un articol care aduce marturii clare care atesta autenticitatea Bibliei prin noile descoperiri arheologice.
DailyMail dezvaluie ca profesorul Yosef Garfinkel, de la Institutul de Arheologie din cadrul Universitatii Ebraice, a facut sapaturi la Khirbet Qeiyafa, un oras fortificat in Iudeea, langa Valea Elah, în urma caror sapaturi arheologice a facut descoperiri stiintifice care vin în sprijinul celor consemnate în Biblie.
„Pentru prima data, arheologii s-au afundat în viata regilor antici din Biblie, explorând un altar care dateaza dinaintea Templului lui Solomon cu trei sau patru decenii.
Ei au gasit dovada ca religia iudaica era practicata în timpul regelui David, religie care interzicea consumul carnii de porc si gravarea pietrelor cu imagini care sa reprezinte oameni sau animale, ambele interdictii fiind clar formulate in Biblie.
Potrivit DailyMail, profesorul Yosef Garfinkel, de la Institutul de Arheologie din cadrul Universitatii Ebraice, a facut sapaturi la Khirbet Qeiyafa, un oras fortificat in Iudeea, langa Valea Elah, unde a gasit ceramica, instrumente de metal si piatra, si multe obiecte de arta si de cult.
Altarele descoperite aici sunt cu 30-40 de ani mai vechi decât constructia Templului lui Solomon. De aceea, este considerata prima dovada a existentei religiei iudaice pe acest teritoriu.
Noile informatii sunt extrem de importante atât pentu arheologi, cât si pentru expertii biblici si religiosi.
Traditia biblica prezinta poporul Israel ca practicând o religie diferita de toate celelalte natiuni ale Orientului Apropiat, fiind monoteista.
Cu toate acestea, nu este clar daca aceste practici au fost formulate în timpul monarhiei, sau mai târziu, în timpul epocii persane sau elenistice.
Lipsa imaginilor de cult care reprezinta oameni sau animale în cele trei altare, ofera dovezi ca locuitorii aveau un cult diferit de cel al canaanitilor sau filistenilor, respectând interdictia icoanelor.
Descoperirea atesta si un stil architectural caracteristic perioadei regelui David. Ele confirma ceea ce istoricii credeau pâna acum despre alcatuirea palatului regal si a Templului din Ierusalim.”
ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. ” Evanghelia MATEI, 6.33
„Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. ” 1 Ioan, 3.8
.
Motivație și conștiință
Aproape în fiecare secundă în lume se produc accidente de circulație auto. 
E drept, cel mai adesea acestea sunt ușoare fără urmări importante, însă multe dintre ele sunt foarte grave implicând victime omenești. Continue reading “Drumul zilei către …”
Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”
IEREMIA, 9.23-24
Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
PSALM, 14.1
.
Ideile ateilor, preconcepute –
fără cercetare, analiză sau experimentare
.
ATEII: „CRED” FĂRĂ A CERCETA!
“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar Continue reading “Cuvânt pentru atei”
Articol preluat – Sursa daniela delibas
1. Radu Muresan este astazi o stire pe net, mâine altcineva va deveni stire pe net. Nu toti, doar unii, mai cunoscuti. Radu a fost Redactor-Sef la Radio Vocea Evangheliei Cluj. In urma lui au ramas 4 copii si sotia. Si mama lui, si Biserica lui, si prietenii lui, si restul familiei, si colegii, chiar si Africa. Si adresa lui de E-mail, si telefonul lui, si planurile lui, si numele lui. In urma cu 2 luni era in misiune in Africa, sa inaugureze un post de radio la care el a lucrat de la zero, un radio cu un potential de peste 1.000.000 de ascultatori.
2. Radu este un “meci pierdut”. Pentru vindecarea lui s-au rugat atatia oameni, atatea Biserici, din Africa, Australia, America, Romania, Europa, si cu toate astea, totusi Radu a murit. Avea doar 45 de ani. Dar mai stiu pe cineva care “aparent” a pierdut meciul… Si intr-adevar, fara inviere, ar fi fost cu adevarat un “meci pierdut”… Dar a venit INVIEREA. Si pentru Domnul Isus, si va veni invierea si pentru Radu. Si pentru fiecare dintre noi. Da, meciul a fost pierdut, dar campionatul… CAMPIONATUL ESTE DEJA C?STIGAT. Caci noi “suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit“. Slava lui Dumnezeu.
3. Radu a murit de cancer la plamâni. In Februarie au aparut primele simptome. Joi, chiar inainte de Pasti, eram in Biserica la Cina Domnului din Joia mare si am primit un SMS: “Radu are cancer”. Am inceput sa plâng in Biserica. Dupa mai putin de 2 saptamâni de la diagnostic a fost gata. Este plina lumea de cancer. M-am saturat sa aud continuu ca si cutare, si cutare, si cutare are cancer. Evident ca cel putin o data ne-am gândit fiecare… cine urmeaza…
4. Cancerul este, de fapt, relativ simplu. Cineva descria cancerul cam asa: toate celulele din corp lucreaza impreuna pentru binele intregului trup. La un moment dat, o celula incepe sa lucreze egoist, pentru ea insasi, dupa un alt plan si cu un alt scop decat al restului corpului. Apoi mai invata si alte celule sa lucreze “pe cont propriu”, egoist, impotriva sistemului. Pana la urma se prabuseste intregul sistem.
De fapt asta este problema si in familie: unul dintre cei doi incepe la un moment dat sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Si acest sistem se prabuseste.
De fapt asta este problema si in Biserica: cineva incepe sa lucreze egoist, pentru binele lui, impotriva “sistemului”. Fie ca este vorba de “nepotisme”, de interese imobiliare mafiote sau de interese financiare, sau chiar si de “banala” mândrie. Nemaivorbind despre pornografie, curvie, droguri, etc. Evident ca si acest sistem se prabuseste. Ma rog, se prabusesc organizatiile locale, care au pierdut legatura cu Cerul, ca despre Biserica Lui, Insusi Domnul Isus Cristos spune: “portile locuintei mortilor nu o vor putea birui”.
De fapt asta este problema si in politica, si in societate si oriunde: egoismul. Mai vorbeste cineva despre jertfa de sine? Despre sacrificiu pentru altul? Mie sa-mi mearga bine, de ce sa ma jertfesc eu pentru altul?
5. La final, ma gândesc la “vindecarea de moarte”. Mama mea a murit in anul 1980, cand eu aveam 11 ani. In primele zile mergeam zilnic la mormânt, impreuna cu tata, cu fratii mei si cu sora mea. Apoi, cu trecerea timpului, am inceput sa mergem saptamânal, apoi mai rar, apoi doar când ne aminteam sau treceam pe lânga cimitir.
Cand ma gândesc la mama, dragostea mea pentru ea nu a scazut cu nimic, doar ca sufletele noastre s-au linistit si acum ne gândim doar la reîntâlnire. Intre timp a plecat si fratele meu cel mai mare… Dar pot sa zic ca m-am “vindecat de moarte”. Cicatricea va ramâne in sufletul si in inima mea pentru totdeauna, absolut pentru totdeauna, dar nu mai este o rana deschisa, supuranda, ci este doar o cicatrice, o urma a unor intamplari grozav de dureroase.
Vindecarea de moarte se face doar “cu moartea pe moarte calcand”.
Chiar si atunci când sunt mort in sufletul meu, ma vindec doar daca “mor” fatza de mine insumi, ca sa traiesc… “dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”. Si aici, si-n vesnicie, Cristos traieste in mine. Si El face toate lucrurile noi.
As incheia cu un dar muzical:
http://www.youtube.com/watch?v=SW_3kHHvk8M
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara
George Danciu
„Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Evanghelia MATEI, 18.20
„…lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Evanghelia IOAN, 20.31
.
ISUS HRISTOS ESTE ACELAȘI IERI, AZI ȘI ÎN VECI!
Orașul Târgu Lăpuș
Este cunoscut în regiune și sub numele vechi, Lăpușu Unguresc, (în maghiară Magyarlápos, în germană Laposch) este un oraș din județul Maramureș, Transilvania Continue reading “Biserica Baptistă din Târgu Lăpuș (MM)”
Recenzie de Constantin Stancu
Linistea lumii
de Adrian BOTEZ
Editura „Dacia XXI” – Cluj-Napoca
2011
Linistea lumii1 este un titlu neobisnuit pentru Adrian Botez2, spirit tumultuos, energic si revoltat pentru mersul spre haos al lumii în care traieste, o lume care a uitat valorile curate ale crestinismului, o lume a caderii în gol… E un popas în miscarea sufletului spre infinitul spre care tânjeste poetul, oprirea care se regaseste în psalm, pentru ca exista psalmi în care apare brusc acest semn – oprire! Cuvintele se prefac în peisaj, în cântec, în imn, în vis, în speranta, dar sunt acolo, cu adevarul lui Dumnezeu în consoane sau vocale…
Adrian Botez este un scriitor aplecat spre rânduiala, îsi organizeaza volumele în cicluri care sa reziste, anotimpuri ale poeziei, iata ca si acest volum are mai multe parti, legate între ele, simbolice, cu deschidere spre vibratiile lumii:
Cartea I: LINISTEA LUMII;
Cartea a II-a: VÂRTEJURI;
Cartea a III-a: DINCOLO DE ZARE.
Volumul mai cuprinde OPINII CRITICE si sectiunea PERSONALITATE SI OPERA, toate legate de mesajul poeziei lui Adrian Botez, aducând explicatii, argumente, texte, pretexte si bucuria lecturii si a scrisului.
Un volum complex în care autorul pune accentul pe valorile crestine, pe marturia lui Dumnezeu în lume, pe rezistenta crestinului, pe revelatia personala, particulara, pe literatura ca soapta în cetate, soapta care pentru altii, necunoscatori, pare tipat, tipatul zimtat de la miezul noptii…
Brusc, în poezia lui Adrian Botez apar temele care pot aduce linistea unui suflet ce tânjeste sa vada dincolo de zare, prins în vârtejurile lumii, în valurile care zguduie lumea si timpul în care traim, pentru a produce netimp!
Asteptând florile, mântuirea, zapezile, primavara, sarbatori de primavara, metamorfozele, Visul Gradinii – toate devin elemente ale asezarii lumii în matca initiala, cele care sustin posibilitatea existentei ca realitate prin cuvinte, în Cuvânt. Dar lumea e prinsa în tentaculele aruncate de tsunami în aceasta parte de univers, pentru ca apar umbrele: singuratatea de acasa, instabilitatea, vremuri fara ceas, jocul leprei în lume, spasmul cosmic, pastele orbilor (!!), conversatii cu un asasin. Dar speranta se coaguleaza în posibilitatea vederii cu inima dincolo de zare: iubirea ca valoare, Hristos ca stânca în vârtejurile lumii, mustrarea Domnului, supraidentitatea. Pendulând între poezia lirica a lui Octavian Goga, între cuvintele potrivite ale lui Arghezi sau metafora lui Nichita Stanescu, volumul lui Adrian Botez este unul al cautarii echilibrelor posibile într-o lume care si-a pierdut orizontul, iar oprirea pare o solutie…
Autorul, într-un moment de împacare cu sine, dedica volumul sotiei, Elena, ca semn al reîntoarcerii în matricea familiei…
Prezenta Gradinii în constructia volumului este tânjirea poetului dupa raiul pierdut, dar posibil a fi visat, gândit, trait prin imnul dedicat muntilor, anotimpului, florilor…
Îngerii sunt bolnavi de roua diminetii, iar Hristos viseaza într-o stea, raiul e aproape si totul e promisiune sau clipa captata de poet în poemele sale. Dumnezeu cu barba în palme priveste dincolo de orizontul marii, apa botezului curge spre noi radacini, trupul poate fi de raza, animale ucise de prea multa blândete… Prezenta lui Hristos în peisajul lumii, Duhul Sfânt miscând poemul: „a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine/de-am simtit – …o, în sfârsit – ca e bine…!/ nu exista frica-nici moarte: sa stii//numai om Dumnezeu vrea ca iarasi sa fii/…va trimite – la tine – alai cu faclii:/povesti-vei – tihnit – ce durere-i în glii…/” – A TRECUT DUHUL SFÂNT.
Atâta liniste declanseaza delirul în primavara, ca posibilitate a salvarii: „o Doamne – ?i-ai deschis comoara-n/ceruri/nu se mai vad arhangheli la creneluri:/nu merit izbavirea – dar ma simt izbavit/în tot arde fratia – desi toti m-au hulit!” – DELIR DE PRIMAVARA.
Dar luciditatea poetului îl prinde în oglinda ei: partea corecta câstiga din ce în ce mai rar, trebuie sa se schimbe ceva în lume din temelii, demnitatea umana a pierdut ritmul în fata vârtejurilor de toate felurile… (Balada si rugaciunea lui Joan Sala I Ferrer Serrallonga). Dumnezeu poate sa mântuiasca, Dreptatea e Mireasa de Taina a lui Hristos, crima e legea celui tare, Hristos lacrimeaza pe fruntile noastre uscate. Paralela bine-rau demonstreaza ca raul poate fi învins prin binele pe care omul îl poate face în lumina divina, e o balada a celui care tânjeste dupa reforma, dupa schimbarea cea mare, dupa linistea lumii care poate da roade în fiintele noastre. Poetul e neîndurator cu negustorii burtosi care au scos lumea la mezat, e prezent si smecherul cu aureola în buzunar, patronul de stele, paiatele lumii. Privind din perspectiva divina, Adrian Botez vede clar nevoia lumii dupa Dreptatea lui Dumnezeu, pentru ca dreptatea oamenilor nu mai are efect, dreptatea oamenilor s-a stins pe un munte care s-a topit.
Strainatatea de acasa pare semnul departarii de sine, pierderea identitatii, câinele mort în sant, copaci scheletici care cersesc mila într-un secol al masinariilor de toate felurile, masinarii care imprima viteza fenomenelor, e un „suflu al arogantei”!
Metaforele poetului sunt sugestive: spinarile cerului se ating, se freaca una de alta, masa la care scrie are mereu alte dimensiuni, nici un lucru nu e la locul lui! Luciditatea se misca în linistea lumii, spiritul omului atras de miracole, de mântuire lucreaza prin cuvinte, prin rugaciune, prin apropieri… Sunt vremuri fara ceas: „pasari vremuiesc cu glasuri sure/vremea nu mai stie cum sa fie/vântul bate parca sta sa-njure/ o lume livida – vinetie/” sau „ Dumnezeul lumii e cenusa/n-a lasat pe nicaieri vreo usa/” – VREMURI FARA CEAS.
Sfârsitul de vremuri fara de timp se vadeste prin prezenta Pasarii Cenusii, care îl priveste pe poet în ochi, e moartea care are îndrazneala sa arunce fulgere cenusii într-o lumea a culorilor cazute din curcubeu si este o dunga, fizic, inexplicabila, caderea perspectivelor, orizontul care s-a topit în moarte.
Poate ca imaginea cea mai dura si care depaseste durerea fizica e prezenta fiintei alunecate în moartea cea de toate zilele: „trag dupa mine un cadavru,-n salturi/nu ma trezesc – nu stiu unde-l ascund:/nu-s vinovat – ci blestemat de–nalturi…/si lepra-ncape-n timpul tot mai scund/. – ADVERSARUL.
Speranta, însa, e dupa zare, acolo, în aproapele din inima: „aerisind luminile în pasari/ne sprijinim de cer spre-a trece-n linisti:/acolo nu-s recolte si nici miristi/ doar cântec de incendii hialine/”- ACOLO.
Dincolo de zare e un pisc de rugaciune, un munte care se poate urca prin staruinta sau încapatânare, muntii dau argumente pentru o alta viata, curg pâraiele din cer, muntele visa un om… E, desigur, Muntele Dreptatii lui Dumnezeu! Muntele acesta a fost vazut de proorocul Isaia (vezi Biblia), a fost urcat de Iisus, e motivul poemelor lui Adrian Botez, care se topeste, dupa considerente divine, într-o lume în faliment.
Natura e parte a sperantei, natura e parte a creatiei si puterii lui Dumnezeu de a reforma cele vazute: verdele plin al gradinilor, albastrul sever al cerului, gradina, boarea din gradina, pasarile cânta prin copacii din rai, lumina cerului, marile lumii, porti enigmatice, cirezile faptelor, ploaia de roua ca o ploaie spirituala, aer sfânt, o lume proaspata ce trimite la un alt cer si un alt pamânt din Apocalipsa (vezi Biblia).
Despre sine Adrian Botez marturiseste: „n-am fost bun – nici/rau: un oarece/ om// am vazut ape-n amurg/ le-am înfruntat – am vazut/ munti în rasarit – si/ m-am înaltat/” – MARTURIA LUI DISMAS.
În ultimul poem al cartii care poarta un titlu frust si marturisitor – C.V. DE CIOBAN AL CERULUI, autorul se vrea un biruitor, un luptator, unul care stie sensul bataliei spirituale si care are argumente la înaintasii sai, purificati de un foc divin. Se poate observa si o anumita oboseala la poet, viata e un joc în care energiile se strivesc, se duc: „Doamne – stinge-ma undeva/între ape mari – cu tarmuri ametitor/departate – tarmuri pline de/ lacrimi”. – DOR DE STINGERE.
Dar lumea tânjeste dupa linistea dintâi, e o lume în care Pastele s-a modernizat, care vrea altceva, dar nu gaseste: „nu-L mai plânge – astazi – nimeni pe Hristos/ nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi/ Crucea-I grea n-o înduram – direct – pe os/ nici hidosu-i strigat – horcaind în toi/ … nevinovata carne sa înghita/ în vina lui mereu deschisa-i pofta/ oricine-i pregatit – smerit – sa minta/ sa cumpere privata lui Golgota…/ – MODERNIZAREA PASTELUI.
Poet incomod, dar pregatit sa se ierte pe sine si sa-si recunoasca limitele, Adrian Botez recunoaste ca nu poate evada din aceasta lume în care îsi cânta si cânta nedesavârsirea, ca etapa spre omul de dincolo de zare. Versurile sunt dure, cuvinte aparent nepoetice strivesc corola poemelor si aduc mirare cititorului clasic de poezie, dar cel care citeste Scriptura stie ca sunt acolo cuvinte mult mai dure si ca Dumnezeu vrea sa ne recunoastem ticalosia.
Stilul sau penduleaza între clasic si modern, virgulele sunt înlocuite de linia care desparte cuvintele, ideile capata astfel putere, versurile sunt sentinte pentru cititor, uneori cuvintele curg simplu, cadentat, alteori se cauta complicat si simbolic, e un simbolism crestin, cu pecetea lui Hristos, vocalele striga, consoanele cauta linistea noptii, vechi linii ale literaturii române se regasesc în scrierile acestea tulburate de vis si dorinte neîmplinite, lumea se deschide în fata poeziei ca o carte a Privirii Extatice… Poate ca poetul ar trebui sa-si cenzureze uneori discursul liric pentru a lasa aurul din gând sa iasa la suprafata, prin versul cercetat de sapte ori…
Luminita Aldea scria despre Adrian Botez: „Întâmplarea a facut sa citesc poezie scrisa de domnul Adrian Botez si sa exclam fericita: Iata Poetul! … Tema dominant-esentiala a poeziei domnului Adrian Botez este credinta – raportare la divinitate. Toate celelalte teme palesc sau sunt mici, prin comparatie cu tumultul si vibratia înaltator – sfâsietoare a cautarii caii spre Cer.” – Luminita Aldea, Cornul Luncii/Suceava – Scrisul ca destin.
Nota
1Adrian Botez, Linistea lumii, Editura „Dacia XXI” – Cluj-Napoca, 2011, versuri, Colectia Poezie si muzica crestina. Cartea aparuta în colaborare cu Primaria Gura Humorului.
2 Scriitor român, autorul cartilor: POEZIE – 1-Jurnal din marea temnita interioara(Axa-Botosani, 1998); 2-Rog inorog(Salonul literar-Focsani, 1998); 3-Povestea unui colectionar de audiente(Corgal Press-Bacau, 2003); 4- Epopeea Atlantica(Corgal Press-Bacau, 2003); 5- Eu, barbarul(Casa Scriitorilor-Bacau, 2005); 6- Crezuri crestine – 70 de sonete cruciate; Van Gogh – perioada Borinage (tumorile artei), Casa Scriitorilor, Bacau, 2005. 7-Nu mai ridicati din umeri! (Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2007); 8-În contra dementei de astazi în cultura româna (Ed. ProPlumb, Bacau, 2008); 9-Aici – la-ntâlnirea tuturor câinilor, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2009; Cartea Profetiilor, Ed. Rafet, 2010, Linistea lumii, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, Obârsii, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2012. PROZA: volumul Basme- pentru copii, pentru oameni mari si pentru foarte mari oameni (Corgal Press-Bacau, 2004). CRITICA/HERMENEUTICA:1- Prigonitii cavaleri ai Mielului – despre poezia culta aromâneasca (Ed. Dimândarea parinteasca, Buc., 2000); 2- Spirit si Logos, în poezia eminesciana – pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textului eminescian(Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2005); 3–Loja Iohanica Româneasca – ION Creanga, ION Luca Caragiale, IOAN Slavici– pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textelor lui Ion Creanga, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici(Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2006)–; 4–Cei Trei Magi ai prozei românesti (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade) – si Epoca Mihaelica : pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu si Mircea Eliade (Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2007); 5- Opera scrisa a lui Corneliu Zelea Codreanu – între vizionarism si alchimie nationala, Criterion Publishing, Bucuresti, 2009. ESEURI: 1-Ruguri – România sub asediu, Carpathia Press, Buc., 2008 (postfata de dr. Artur Silvestri); 2-Cartea Cruciatilor Români, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2008; 3-„Cazul Dacia…”, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2011etc.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 