DINCOLO DE DINCOACE

Ion LilăIoan Lilă

Dincolo de miezul zilei,
Miezul nucilor e dulce.
Soarele, în miezul milei,
Dincolo vrea să se culce.

Dincolo, în miezul crucii,
Unde-am răstignit şi îngeri.
Suflete, de ce mor cucii ?
Trup rănit, de ce mai sîngeri ? Continue reading “DINCOLO DE DINCOACE”

Advertisement

Alter Iuda

Cina

Jianu Liviu-Florian

 

Frumos se spală Dumnezeu pe mâini:

I-e trupul – pâine, sângele – e vin,

M-aș da și eu la oameni, ca la câini,

Când carne nu-i deajuns, la fel devin –

 

Se spune să te-mparț la toți la fel ,

Și să-i iubești pe toți, la fel, mereu,

Precum dă tot, și cruce ia, și El –

Așa nu dau, și cruce iau, și eu – Continue reading “Alter Iuda”

Alexandru Vlahuță – Christos a înviat

Alexandru VlahutaSi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Si-un dusman au vazut în fiul
Dulgherului din Nazareth!
 .
El n-a venit să razvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.
 .
Si multi cu pietre il alungă
Si râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbste tuturora-
Atotputernic si smerit!
 .
El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.
.
Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.
 .
Urască-l cei fara de lege…
Cei pasă lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea

Minutul din viața ta!

CeasÎntr-un singur minut se pot întâmpla multe lucruri care să ne afecteze viața curentă de zi cu zi:

La 19 Aprilie 1906 oraşul San Francisco a fost zguduit din temelii de un cutremur de pământ  pentru mai puţin de un minut, însă în acest timp peste 1000 de oameni au murit. Un minut poate fi un timp aşa de mult.

Un ochi clipeşte de aproximativ 18 ori într-un minut.

Un cristal de quarţ dintr-un ceas electronic bate de 1.800.000 de ori  în timp de un minut.

Fiecare minut pentru Paul Mc Cartney înseamnă un câştig de 60 de lire. Continue reading »

Criza de personalitate

„Ce zici tu despre tine însuți?”

Evanghelia lui Ioan, 1.22
.
Fiecare om are cele mai bune păreri despre sine însuși. Cea mai crudă realitate  este că, spre deosebire de toate ființele înconjurătoare, omul este singura ființă despre care Domnul Isus spune, în Ioan 8:14, că nu știe  de unde vine și unde se duce.
  .
Astăzi, 12 ianuarie 2011, în ziarul local „Curierul zilei”Nr. 4993 anul XVII, preotul Decebal Floroaica la pagina nr. 7 scria următoarele:
 .
RUDELE ÎN VIAȚĂ ÎL POT  MÂNTUI PE CEL AJUNS ÎN IAD. După 40 de zile pentru mort urmează fie fericire  vecinică, fie calvarul. Continue reading “Criza de personalitate”

Ne-asteapta mama iarasi de Înviere-acasa

Ne-asteapta mama iarasi de Înviere-acasa
Când numara tacuta, în gând curat – dorinte,
În ea se da o lupta: nu-i timp de suferinte!
Si pregateste pasca si miel si drob pe masa…

„Îmi vin  copiii-si spune – si-i gata cozonacul!”
Genunchii si-i apleaca, îngân-o rugaciune:
„Adu-mi-i, Doamne,-acasa si fa Tu o minune
Sa vada cum înfloare-n gradina liliacul!”

Ferestrele-s curate si-i casa primenita
Un cos cu oua rosii asteapta-n coltul mesei
Muscata-i înflorita, zâmbind, cârciumaresei
Îi cade-o frunza-n glastra de doruri napadita.

De Paste-i gata totul, dar dorul o apasa
Si-asterne lin privirea spre zari, caci stie bine…
Suntem departe, mama, mereu gândim la tine
Noi te purtam în inimi, venim la anu’-acasa!

Te-mbraca mândru, mama, cu sufletul curat
Du-te sa iei Lumina si pentru toti te roaga
Esti dulce mângâiere, maicuta noastra draga
Si-ti spunem cu iubire: HRISTOS A ÎNVIAT!

Georgeta Resteman
13 aprilie 2012
Koln, Germania

HRISTOS A ÎNVIAT!

    Adrian Botez

 

PRIMAVARA CRÂNCENA

muguri din ramuri cata sa strapunga
precum pruncestii dinti – din cerul de gingii
…crâncena primavara da s-ascunda
‘n piezisu-i rânjet – haita: ierni târzii…!

i-e frica si Lui Hrist sa ne ajunga
i-i groaza de-orice dâmb coltos din noi:
în inimi ni s-a-nchis orisice strunga
tortùri nepomenite-am atâtat în sloi!

caldura ori nadejde nu-s de unde
sa iasa-n joc de primaveri si îngeri:
înca nu-i Rastignire – si Tu sângeri

paduri de cruci ne-nabusa – imunde!
…vântul NEMILEI e asa salbatic
ca stinge-n pasari duhul de jaratic…!
***

RUGACIUNE DE PASTI

numai Tu – Hriste – mai poti avea stiinta
pe un’ sa scoti camasa Mântuirii!
e viscolita primavara firii:
de peste tot – piroane rup fiinta!

…lacrima a-nghetat la porti de Crima
în culmi de mânastiri mai bate clopot
Gòlgote  s-au cladit în loc de rima
crinii s-au frânt – sub zbor de ciori în ropot!

frate-al durerii si al neputintei
nu ne lasa-n sleirea ne-caintei!
Hristoase-nsângerat si-nsingurat

smulge din Cruce Focul Tau curat
si napusteste-Te-n plin geamat necurmat:
incendiaza-n lume – NOU OLAT!
***

MINUNEA LUI

Te rastignesc – mereu – zarafii lumii –
copacii nu-ndraznesc sa dea în floare:
degeaba ne trimiti îngerul boare –
viscolul Crimei a-nghetat colunii!

Hristoase – pune palma Ta strapunsa
în locul inimii ce-am dat-o amanet:
sângele ranii-Ti picura-va-ncet
si va-nchega o stea ceresc ascunsa!

Print al Luminii – Împarat de Raiuri
trimite moartea peste Crima noastra –
si vei vedea cum dintre mii de vaiuri
se va aprinde Culmea cea Maiastra:

Podet de Stele – peste mari de valuri!
si Stâlp de Îngeri – peste nori de scris!
pacatul ne-a-mbatat – dar nu ucis!

totul va învia – la Sfinte Maluri!
…tot ce se clatina în aiurare
înstapâni-vei: Iubire si-Ndurare!
***

MA-NTREABA STRAMOSII

Adrian Botez

 

 MA-NTREABA STRAMOSII

 

ma-ntreaba stramosii daca-i mai cunosc

ma-ntreaba din icoane – sângerând!

mai stau – falosi – în butce si-n parfum de mosc

si capetele lor cazura – coborând…

 

poporul martirilor ma-urmeaza

oricare clopote ating în viata:

ei sunt vârtutea care ma-narmeaza

si fruntea-n mir de foc mi-e mai semeata!

 

altarele din munti îmi sunt deschise

Hristos întâmpina – de-acum – credinta mea:

sunt marturisitor – si ranile sunt scrise

 

pisanie-mi fu viata – slova grea:

ard catre ei – cu fiecare ger

si ma sfintesc prin ei – din cer în cer!

***

 

ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE

 

un înger îmi toarna sa beau: e un înger!

de ce sa nu-mi toarne – când lumea-i nebuna?

sa beau si sa uit – nu vreau sa mai sânger

sa beau si sa trec spre lumina cea buna…

 

e seara târzie – si greieri scânteie

din cântecul lor patimas ori tihnit:

aici – pe pamântul nebunilor lumii

o lume-pereche Hristosu-a zidit!

 

…si florile-n umbra danseaza învoalte

descântecul razei se cerne-n vedenii

cei vii si cei sfinti blând tânjesc spre departe

 

în hora ma duc si în dor si spre genii

…neguri regine se-nchina si-s foarte

atente: la frunzele vii – la frunzele moarte…

***

 

SERI ÎN CETATE

 

în seri prelinse – tainic – din havuzuri

tragici nebuni – înfrânti – gesticuleaza

ar vrea sa-si smulga corbii din obraza:

în loc – s-aseze îngerii – taluzuri!

 

parfum de lumânari si ceri varsate

îmbie orbii din paduri sa plânga…

cine mai vrea turniruri în Cetate

sa-nfiga lancea-n visul cel de lânga!

 

…nebuni si orbi – razboinici si domnite

veniti la Sarbatoarea Nimicirii:

noaptea – arzând în strugurii din vite

 

aduce jertfa Mortii si Uimirii!

…Craiul danseaza-n ritmul desfrânarii

Regina Ciuma – un vals mut – uitarii…

***

 

SIHASTRIA VORONETULUI

 

unde stelele-si coboara – lin – lumina din Cuvânt

între munti – paduri si vânt

atingând pamânt c-un gând:

îngere de colilie

rasarit-a sihastrie!

 

cât o iesle – cât un prunc

cât pe vale – cât pe runc

sta-ntre apele ceresti – rugaciuni dumnezeiesti

luminând pustia:

sihastria

 

papadie – primavara

cu urgia se masoara

dintre ierni razbate-n vara –

lacrimi – zâmbet de fecioara

slavind zarii maiestria:

sihastria

 

miez de noapte ce rodeste

când Hristos spre ea priveste:

nu sufla prea tare – Doamne

n-o clinti nici dintre toamne –

vei învârteji-o-n vânt

si pe-o pala de lumina

iar în raiuri o sa vina!

vis de floare de sulfina

sfios arde vesnicia –

sihastria

 

e atât amar pe lume –

o – Iisuse împarate!

doar nadejdea sihastriei

doar icoana Sân’ Mariei

dulce rugaciune-n strune

zaboveste de pacate!

*

Dumnezeul de lumina – preotilor stâncii mute

printre cetine le tese

fir de patrafir:

dinspre-amiaza catre munte

întristând poieni de aer

se cladesc altar si frunte

cetelor de îngeri

 

ce-ti ramâne – suflet singur?

sa culegi lanul de frângeri

sa te rogi

sa sângeri

*

ars de stele – scris de fluturi

ma desprind din luturi

si spre Tine vin – Iisuse

de gând sa ma scuturi!

***

 

VALEA PUTNEI

 

calugari brazi – cu rantii lungi

sirag – tacuti se furiseaza

spre catedrala dintre stele

 

calugari brazi – cu rantii negre

astern urechea peste munti

pândind un dangat în desert

la catedrala din adâncuri

la staretia pietrei arse

 

calugari brazi – scandând în vânt

o rugaciune a vâltorii

îsi smulg din sân un legamânt –

si dintr-odata pe pamânt

se-aprind luminile de glorii!

*

corbu-si cauta focul în vatra padurii: cra-cra

nu-l urmari pe corb – când o apuca

fâlfâind fierbinte – spre cuib: în mijlocul întunericului

te va-ncinge vapai

*

la poarta raiului – de-o parte si alta

strajuiesc doi brazi – cu barbile-atârnând

printre ei – departe – un cal – pascând

blajin – lumina

***

 

POIANA

 

a împietrit lumina – sub vraja dumnezee:

un fluture – pe pajisti – a scris o odisee

***

 

BRADULUI

 

nu te vreau în casa – bradule – împodobit de

mâini vestede

 

stai între vânturi – cu bratele cruce

si pe bratele tale – piroane

aprinse – stelele

*

 

LA CATEDRALA ARSA MUNTE

 

la catedrala arsa munte talangile sunt clopot

argintul si tamâia apei se tot petrec în sopot

slujesc vecernia barbosii cu patrafir de cetini –

un boier greier dascaleste cum timpul sa-l încetini

 

aici se savârseste taina vadirii nuntii sfinte

când ursi arata-ntelepciune în jocuri si vesminte

iar lupii veghii se înclina în calea viu-minunii

când Soare-si pleaca-adânc genunchiul în fata Fetei Lunii

 

veniti voi pasari ale strunei din slavile meree

sa curga alta vlaga-a firii în ape si-n idee

veniti maririi sa-i fiti martori când Dumnezeu slujeste

odajdiile de luceferi arzând împarateste…

*

muntii s-au smerit din vârfuri – martori dupa o minune

sub cadelnita din soare – codrii stau în rugaciune

jur prejur ies dintre raze si miresele poiene

si descânta-n aer basmul cu Ilene Cosânzene

 

vis de vânt – ceresc Cuvântul se rasfata în miresme

trecând gânduri peste chipul curgatoarelor aghesme

dintre tufe de macese – Pan buhosul se iteste

murmurând cu desfatare vorba care îl orbeste

 

cât va tine vraja asta? – când sortirea de fantasme

ne va-ntuneca Edenul si Frumosii Feti din basme?

stau ostirile de cetini pregatite de-nfruntare

pogorâti – arhangheli-codri se-mbrac în strafulgerare:

piei Satan! – smaraldu-ti cade la un semn si o-ncruntare…

***

 

INSTANTANEE

 

îsi da drumul soarele – din vârf de cetini – tot mai

repede – din creanga în creanga – de-a rostogolul – pâna în

ochii mei si-ai apelor: rusinat – se da dupa munti

ca o fiara luminata

peste fire – sfioasa

*

ard rasini în catuia de noapte a brazilor

e o vreme – o-nlesnire spre tainita cerului

corbi orbi se rotesc spre salbaticul cuib din

misterul înalt

un ou a cazut si s-a spart: cerul s-a-ncleiat de

astri – dar Dumnezeu a suflat peste cenusile

albe – si noua trepte de cer au tresaltat

senin cristal – înghetat-au tarie

*

în fiece brad se înalta castelul de duhuri

spaime – extaze strapung armura de cetini

din piatra-n piatra – din ramura-n

ramura – serpuieste – zguduind cu lumina

galaxia minunii

*

deasupra mea – îndelunga binecuvântare a

batrânului brad: încep sa-ntrevad freamatul tainic

al fratiilor astrilor

întâi însa nu uit sa fur – cu palma din zbor

maramele albe-ale fecioarelor – tresaltând de

înspumate spaime – strapungând pretutindeni lumina: fiicele

de apa-ale muntelui

*

pe foaia alba-a mestecenilor – pasarea

vazduhului – în zbor bine stilat – scrie

batrâna legenda a lumii

*

coboara cirezile din munte – de la Fântâna Tineretii:

între coarne – pe frunte – fiece bour

poarta povara stelei de zeu

*

din tihna mareata de cetini

se isca-o vestire a firii:

prin aer – prin apa si vânturi

încinse-n cutremur pamânturi

stârnesc vremea greu-asfintirii

 

în hori de priveghi si mânie

s-au prins tainic duh si stihie:

vibrând ca un preot blestemul

îi strâng lumii-n tainite semnul

dezleg razbunarii îndemnul

spre-o lume ce nu va sa fie

 

ce-i strâmb si raznit de pe osii

beteagul de rost – prag spre bezne

si-si vrea prabusiri spre mai lesne

acum – prin sentinta padurii

îsi scurge otravile gurii

în rug noitor al fapturii

în dans si arginturi de glezne

***

 

INITIERE

drumu-n munte cine-l stie

la el îngeri or sa vie

si-i vor sta la cap faclie

 

drumu-n munte cine-l suie

dezlega-va-n cer catuie

auzi-va aleluie

 

cine-n pisc nu se opreste

spada sub picioare-i creste

de lumini se-ntuneceste

 

nici în cer nu-l mai vesteste

totu-n urma-i se cumpleste

dar paseste el regeste

*

au coborât ostile brazilor – cu soarele pe umeri

si-au ajuns – de partea astlalta – la poale:

ma privesc – încoifatii si barbosii

pe mine din poiana – senini

drept în ochi

 

au umplut vai – au ascuns (sub mantii si-armuri – verzi si de aur)

ale nelinistii râpi – si-au luat cu ei

– zavozi si cai de argint – pâraiele

alamuri ale marsului lor catre mine – cel acum judecat în poiana

-de ce crezi c-am venit – atâta zare si cai – pâna la tine

omule?” – si-a zuruit spre mine

un staroste-al luptei cu muntii

fumurii – conurile – medalii

îndelungi

-nu stiu – maritilor voievozi” – ma sfiesc – vazând plecate

spre mine – atâtea cruci de catedrale

-am brazdat atâtea ceruri pâna la tine – sa-ti

amintim cine esti” – a sopotit vânturi line si cetini – raspunsul

-oare nu stiu eu cine sunt?” – m-am mirat în surdina

-nu stii – nu stii!” – au împuns spre mine mustrare – zboruri de umbre si

pasari

-bine – sa zicem – atunci cine voi fi fiind – lamuriti

lucrul acesta cu mine” – ma-nvoii

cu oarecare necaz

-rânduit ai fost ochiul

slavirii sa fii – trâmbita de

vestire: Întoarcerea

din razboiul coclaurilor uitarii – Întoarcerea

noastra – dimpreuna cu stele – pâraie

ceruri si munti – în împaratia maririi – s-o afli

biruitor sa le-o spui tuturor” – plutira

maret catre mine silabele ritmice – precum

oceanul cel verde-al Cuvântului

-trâmbita privirii – glorie Facerii Dumnezeiesti

Buna Vestire – Evanghelistul Muntilor

asta fii – si ramâi…” – vuira – din spatele soarelui – îngerii – umbre

sfioase-ale brazilor – pe pamânt

si lumea se facu zâmbet: un greier se scarpina

cu spatele de aer – încuviintând

*

frate bradule – doborâtule

nemilosii te-au prabusit din falnica-ti tinerete

 

voinicule – fala povestilor poienii

sângele din vine ti s-a scurs – si-a luat-o

pe urma pâraielor umbroase – tresaltând

spre asfintit

 

a mai ramas spuza puterii tale arse

peste care cadelniteaza rasinile

tâmpla jos – lânga tine – o pun – frate

sa ma-ncununi cu raza

ultimelor tale soapte – cetina legamânt

*

peste vrajbe si urgii

fierbând negre si pustii

dinspre poale spre mijloc

biruie în flacari Crist

vârf de brad – cruce de foc

blând si trist

 

si la nunta mortii lui

vin stârnite si haihui

pasarile vâlvatai

de pe vai

 

lasa tainite de cuib

si cu raze se îmbuib

pâna suna toaca-n cer

si le-ngheata-n cununii

stele vii

*

scrobit banut – ametist trifoi

lânceda galbenea – paienjenis de constelatii: traista

ciobanului

soacra mare – patlagina – spin galant – crai lunatic

conte salbatic

lumânarica – scântei

punte de cruci – feriga – încotro duci

si ce vrei?

*

te uiti prin cetini – spre soare

ca-ntr-o fântâna-a comorii

*

câta bunatate are copacul si-n toata ma-nvaluieste – când

stau – adânc – la umbra lui – precum în uterul lumii

cuminte

 

pe deasupra nasterii mele

nevazut – doar înalt vuitor

trece – imperial – vulturul

cascadele vremii se sparg înafara-mi

în valuri de cetini – în

valuri de valuri:

eu sunt corabia – eu sunt refuzul

prorei – de a parasi tarmul

de a spinteca placenta timpului

***

 

VINA OBSCURA

 

schilodita lume

schilodit popor

vina ta începe

de la vânt si nor

 

de ti-e rau în luna

de ti-e bine-n soare

vin pe urma-ti îngeri

umbra sa-ti masoare

 

pasarea nu-ti cânta

soarta-ti sângereaza:

nu stie nici sfinxul

care parte-i treaza

 

inorog din luna

salamandra-n soare

ascultati din lacrimi

cum se scurge sare

***

 

PEISAJ

 

crucea turlei bradului binecuvânteaza

întinsa peste sângele cerului

glas de pasare cade-n farâme

muntii s-au spalat pe ochii orbi: tot

nu vad – nimic

afara de rai

*

zeii din brazi au iesit pe pajiste – sa se

soreasca si sa ofteze – de dorul

tacerilor – pline de miez –

de-altadata

 

câte-o caruta – trosnind din încheieturi

trece pe lânga plaurii brazilor : carutasul îi vede – si zice

catre tovarasul sau de pe loitre:”lasa-i – saracii

vai de capul lor – mai au putin

si…”

 

dar pasarile – care toata ziua au strâns

cu ciocurile – raze de soare – acum

spre seara – astern – printre crengi

împaratesc culcus – tesut cu fir de

paianjen – Luminatilor

 

carutele trec – toate – pierzându-se în

propriul praf : pe jos

ramâne un con – dizident al padurii

 

cu zgomot sec – cad si altii

în cuibul ierbii

***

 

AMURG

 

brazii – catarati pe vârfurile picioarelor – disperati de-atâta

verticala – sunt gata sa cada cu

nasul în soare: dictatura

fastidioasa a

oblicului

 

ma doare spinarea de aceasta nefireasca

încordare a copacilor – prea

demonstrativi

 

în definitiv – lumina e o femeie la

îndemâna tuturor: nu stiu de ce ne-am

frânge amurg – pentru ea

 

uite – spre exemplu – cum se întinde

ea – lumina – prin iarba – precum continutul

vomat vinovat – al

Potirului

*

calea laptelui se însira

seara – în praful spre

sat

 

umbra apelor se-asterne

peste strabuni

desertul vadeste

smintitii pauni

*

încurcat în strune – lirele brazilor

vântul adoarme amurg : nu înainte de a transmite

furis – cutitul de raza – sfântului înaltat

doar cu-aureola – peste piscuri

*

crima împotriva vântului: lipsa de

tacere smerita

trasneste-i – Doamne – pe guresii

desertului – iar nu pe – umili – muncitorii

soarelui – apelor – pamântului – adânc

rastignitului

***

 

TERTINE

 

vânt de soare – brazi de roua

pasari egiptene – doua

slujesc la Potir

 

din poienele viclene

doldora de Cosânzene

cade-un fir de mir

***

 

PASTEL

 

peste coastele si suferintele dulci ale

pamântului verde(gânditoare vaioage – severe

ponoare) – trec obosite carute

 

trec si se-odihnesc – turma cuminte

clipe – în fata mustrarii din deal:

sihastria

 

apoi îsi urmeaza – smerite – blestemul

de praf si

galben zadar

***

 

CLASICA

 

în poiana dintre brazi – si-a parasit

la apus – Helios

caii: gratioase

vise – pascând

valuri de verde

***

 

LA FOC DE RASINI DE BRAD

 

la foc de rasini de brad

unde ploi de stele cad

sed în tronuri de stejar

domnii vechi cu trup de jar

 

voievozii în armuri

lati în spete – la par suri

voievozi cu chivara

si la suflet lamura

 

stau roata la masa mortii

strajuind padurea sortii

pajuri se rotesc coroana

oastea brazilor e-n zvoana

 

stau batrânii sfinti – se-ncrunta

de ce vad în lumea scurta…

 

pregatesc junghiuri de fulger

aranesc furtuni de spulber

prigonind demonii-n spume –

sa-nceapa o noua lume

 

magi de stele rotitori

mândri stapâni rugatori

frângeti rau-n dumicati

si pe corbi cuminecati

 

cerurile luminati

pe vicleni sa nu-i iertati

faceti dreapta judecata

sa vedem soarele-odata

*

sfinti arzând – hristosi jertfiti

tara-i Crucea – voi – parinti:

nu m-alungati de pe Cruce

lasati moartea sa ma culce…

 

decât viata în genunchi

mai bine tintit pe trunchi!

decât rob la miselie

carnea mi-o zdrobesc de vie!

 

daca nu ma-ngaduiti

voi – fierbinti între fierbinti –

voi cladi Golgota mea

pe-orisicare colt de stea

 

nu sunt print în piei de porc –

între diavoli nu ma-ntorc!

***

 

 

VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE SI CU ÎNGERII

 

ferchesa domnita – sloboda la gura

ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgura

se bat cavalerii – fara de masura

pentru boiu-ti oaches – si sparta-ti centura

 

dezmatati calugari – împanati cu bârfe

poloboace pline cu lipici la târfe

va vomati pomana de la verzii printi

muscati craci de iepe cu-antrenatii dinti

 

sa va ierte dracul – Domnul e la mine

învata sa cânte pe strunele line

hai târâs – jigodii – se pravale focul:

cât credeati ca rabda Domnul sa-mi luati locul?

 

Doamne-al meu Hristoase – în vin iarasi sângeri

stau s-adorm – în poala îmi picura plângeri:

lacrimi prearegale – din harfe de îngeri

dar si roua târfei – simtind sfinte-atingeri

 

ev de rugaciune – de sfinti si de ciuma

gâlgâit de sânge si de vin cu spuma

Fecioara minunii arde pe altare

Sarpele lincheste pocal si-ostiare

 

ev bizar – fantastic – nu ma lua în seama:

Poet – storc cuvântul pâna iese zeama

hoinarind – în dansuri – din crama în crama

saruta-ma – târfo – sa plâng fara teama…

***

 

 

 

 

VILLON – LA DESPARTIRE

 

printre posirci si târfe – scapai câte un vers:

deci – fericit sa fie cel care l-a cules!

golan ori print – s-asculte cum curge Seina-n rime :

de mine toti sa uite – sunt doar o voce-n mers –

calic pierdut în stele si-n vuiet de multime

 

c-am gaurit un pântec? c-am odraslit prin hanuri?

c-am chiotit în noapte – în toiul de chiolhanuri?

nu uite nimeni schimbul ce l-am facut sub streang:

Hristoase – -ti dau viata – dar nu-mi da nici un rang

afara de stiutul : Secerator de Lanuri

 

decât sa cânt în moarte si – trist – sa plâng de viata

decât sa fiu bufonul milogilor din piata –

lui Charon îi dau nastur – în loc de gologan…

platescu-ti – Sfinte – clipa – cu pretul pe un an

Hristoase – bate palma: Poetul e Paiata!”

 

si-asa mi-a luat viata – s-o faca joc la îngeri

nimeni – de-atunci – în lume nu-mi mai însira plângeri

cuviincios în zdrente – dau numai dintr-un stih

nu mai îmbat pe fufe – si nu mai joc zarif

decât în agonie – când scriu pe fila frângeri

 

cam asta – lume buna – am vrut sa amintesc

pentru când crugul lunii de tot am sa-l smintesc –

e drum de seara ‘nalta – si focuri de calif

acopar rana coastei : pe drumul pamântesc

o pana mai pluteste – pesemne e de grif

 

e sânge-n zorii zilei – o luati de la-nceput:

eu nu-nsotesc pe nimeni – vad doar ce n-am vazut

v-am spus ce meritarati si numai ce am vrut

când rima am gasit-o – dispar – necunoscut…

vedeti-va de viata – n-ascultati de-un pierdut

***

 

ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON

 

Sarac precum Villon – ramân tot gures

Împart cu darnicie – zdravan – coate

În carnavalul crud – si luat de iures

Ma iau la harta cu-mparati si gloate

 

Pe-al mortii streang îl onorez cu tifle

Si-aduc în pieti o noua terezie

Pe care sa masor iubiri – nu chifle

Sa-i dibuiesc pe popi de erezie

 

Nu veti scapa în veci de veci de mine

Sub zdrentele enorme – SPADA scapar

Cu care VORBA v-o retez spre BINE –

Burta v-o-ntep – de RAU ca sa va apar

 

Din han în han – hoinar – v-arat minunea

Ce-a fost cândva la Cana Galileii:

Posirca o prefac în sângerare

Sub testul broastei – asmutesc toti leii

 

Va par la toti nebun si hahalera

Dar nu vedeti hârjoana mea cu moartea:

Când toti tradeaza – eu sunt cel ce spera

Când toti va-ncaierati – îmi darui partea

 

Si daca peste ani – un oarecine

Gasi-va-mi hârca si va vrea s-o-nfrunte

Eu – dezgropatul din atâtea vine

Sterge-i-voi lui gând rau si fapte crunte

 

Caci versul meu e muzica la îngeri

Si ce-a fost rana – e acum lumina

Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri

Caci si Hristos pe stihul meu suspina

 

Când se framânta la liman sa traga

Pe rasfiratu-ADAM din lumea-ntreaga

***

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboara sfânt

Dintre paduri

De dumnezei

 

E tot flamând

De duh si cânt

Si trece rar

Pe la smarald

 

Licorn tacut

Coboara scut

Peste virginul

Print din tei

 

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

 

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scutura pomi:

Cad dulcinei

 

Licorn din luna

Arme suna:

Iubiri – razboi

Suie în mit

 

Îngenuncheati

Frati cruciati:

Ati fost alesi

Paznici la Graal

 

Arhangheli grei

Sunteti tustrei

Chemati la cer:

E-ospat de zei

 

Licorn de paza

Ia în vaza

Pe cei ce-ajung

Prin rastigniri

La Sfântul Duh

***

 

IOSIF DE-ARIMATEEA

 

Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii

Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs

Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns

Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

 

L-am tras de sub osânda – L-am îmbracat în taina

Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:

Nimeni nu stie însa – Iosif de-Arimateea

Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea

***

 

De ce ?

Florian Guler

http://desculti.blogspot.com/ 

Intreb “DE CE?” a nu stiu cata oara!

Nu Te-nteleg si cum sa indraznesc?

Cand Tu iubesti pe cei ce Te omoara

Si-i rastignesti pe cei ce Te iubesc?

 

De ce cararea Ta spre ape de hodina,

Trece adesea prin umbrita vale?

De ce sunt pasii mei ingreunati de tina?

Si limpede izvoare, de ce nu las pe cale?

 

De ce ma dor toiagul si nuiaua Ta,

Cand Tu ma inconjori cu indurare?

De ce cand trist, imi plange inima,

Tu ma inalti cu sfintii-n sarbatoare?

 

De ce veghezi in jurul meu mereu

Precum in jurul ciutei capriorul?

De ce-mi asterni in nouri curcubeu?

De ce ma tii? Cand luneca piciorul.

DISPARITIA ROMÂNIEI…???!!!

de prof. dr. Adrian BOTEZ

 

…De „Ziua Europei” (în loc de ZIUA INDEPENDENTEI DE STAT A ROMÂNIEI, platita cu sângele a zeci de mii de dorobanti si calarasi si rosiori români, în „Razboiul nostru pentru Neatârnare”, 1877-1878!!!), oamenii se bat, în plin Bucuresti, pentru trei sarmale – si plâng, când nu ajung la cele…trei sarmale, „donate” de Primaria Capitalei – iar, când n-au mai fost sarmale, si-a ramas doar…”varza fara de sarmale”, a izbucnit… „razboi civil” pe… varza! – …de fapt, un fel de mârâiala si învârtejire generala a zdrentelor, de parca se bateau câinii vagabonzi/”comunitari”…

…Femei si copii mor de foame, dimpreuna, în colibele/blocuri ale „Capitalei” României – …în indiferenta „suverana” a vecinilor (cât despre politicieni, ei se amuza, pe seama acestei situatii demne de statul african Ciad – …ca tot îi purtam steagul, din pricina prostiei de la casa popii Tökes, din 1989! – …se amuza, pentru ca, iata, în felul acesta „bantustanesc” au mai… „iesit din sistem” niste…”nedoriti” – …decât ca votanti!) – …vecini insensibili, care…ÎNCA n-au murit de foame!

…Cadavrele (din Bucuresti) ale celor asasinati de inanitie si de tradarea conducatorilor României au fost descoperite abia la DOUA SAPTAMÂNI DE LA DECES…fireste, într-o stare de descompunere…foarte avansat-„putitoare”…!!!

…În spitale, miroase a pustiu si a mucegai: medicii si asistentele se raresc, medicamentele dispar complet, banii de medicamente, cel putin pentru batrânii pensionari, nu sunt DELOC!!! Zeci de mii, sute de mii de oameni bolnavi de cancer, SIDA, diabet, inima etc. etc. – SUNT CONDAMNATI LA MOARTE, prin „disparitia” medicamentelor pentru tratarea, sau ameliorarea, sau „stabilizarea” bolii lor!!!

Pentru ca, evident, acesti bolnavi n-au bani sa se duca la Viena, sa se trateze, precum besnitele politico-mafioto-banditesti, din „fruntea” (stigmatizata!) a României!

…Trei mii de scoli au fost, deja, „comasate” – adica, DESFIINTATE! Bate, la poarta României, din nou, analfabetismul începutului de veac XX…

…Spitalele, la fel, desfiintate „pe capete” (daca managerii n-au…”capete portocalii”!!!) – …deci, curând foarte, în România se va dezvolta („în draci”!)…”SAMANISMUL”!!!

…Ne mor, zilnic, tineri în razboaiele altora (ale Zarafilor Lumii! – razboaie în care doar România a mai ramas, de parca EA ar avea vreun interes ori folos, iar nu escrocii din NATO/SUA/ISRAEL!) – …tineri ne-vinovati decât ca-s orbi, hipnotizati de Cobrele Lumii… deci, fara minte…!!!

…”Privatizarile”, adica TRADAREA, JAFUL ORGANIZAT SI ASASINAREA ROMÂNIEI INTEGRALE, continua (de 21 de ani!), în ritm de mars funebru-infernal – îmbogatind sute de politicieni români…de toate culorile si, totusi, în materie de hotii, DECOLORATI COMPLET!!! – si care, apoi, îsi borasc tradarea catre Zarafii Lumii, cu care împart, în raport de 1 la 1000, ce-au fost lasati si îndemnati si ajutati, de catre Aspidele Terrei, sa jefuiasca si sa sufoce si sa prapadeasca DEPLIN: pamânt, subpamânt, minti, suflete, valori de Duh Dumnezeiesc…poate si Cer, prin prostitutia „morala” si ateismul golanesco-imbecil, care bântuie, azi, mai rau decât în comunism!

Elevii de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonita”, din Bucuresti (cel mai stralucit si important liceu, de acest profil, din tara!), sunt siliti sa intre în PDL, CU CARNET DE PEDELISTI!!! – …ADICA SA SE PROSTITUEZE (…si sa prostitueze însasi notiunea de Arta!), în cel mai jalnic mod, daca vor sa-si vânda vreo pânza…sau sa-si organizeze vreo expozitie: NUMAI ÎN SEDIUL PDL-BUCURESTI!!!

UNDE ESTE JUSTITIA, CA SA SE AUTOSESIZEZE, PENTRU ÎNCALCAREA FLAGRANTA, UNEI LEGI PE CARE A CLOCIT-O ÎNSUSI LIMBRICUL DE FUNERIU, SI SI-A ASUMAT-O ÎNSUSI BOCUL VALAHILOR???!!! Vezi sa nu existe, azi, Justitie independenta politic (cu câteva exceptii…exceptionale, pe care PDL-ul le persecuta si carora le doreste, „cordial”, moartea!)!!!

 

…Asa ca, anunturile de azi, 10 mai (când ar fi trebuit sa fie Ziua Monarhiei Românesti…), conform carora banditii de la FMI, care conlucreaza exemplar, mâna-n mâna, cu…banditii nostri, din toate partidele (PDL, PSD, PNL etc.) – preconizeaza, pentru perioada 2010- 2013, masuri draconice:

a- sectorul sanitar va fi „binecuvântat” cu înca o plaga: reducerea subventiilor de stat cu 10%…,

b-…la CFR, 1.000 de km nu vor mai fi întretinuti de stat, DE NIMENI (vom merge, curând, de la Flamânzi/Botosani, si pâna la Bucuresti, pe jos, ca Badea Cârtan, sau cu carutele…pe care nu le mai avem, precum Ilie Moromete, la 1936, avea!)…,

c-…la Metrou, se vor taia subventiile pentru întretinere/”mentenanta”, pe vreo 50 de km… – …si înca, probabil, sute de alte catastrofe, devenite…”cancan” cotidian, pentru românul anesteziat la Duh… – de exemplu:

d-reducerea PIB-ului României, cu 0,8 %

e-privatizarea (adica, înstrainarea, poate chiar distrugerea, cinica si premeditata!) a TAROM;

f-Guvernul a convenit cu FMI eliminarea subventiei la încalzire, facturile pot creste cu pâna la 60%;

g-FMI cere directori straini în companiile de stat – etc. etc. etc. –

nu ne mai mira deloc (ba, ne asteptam la MULT MAI RAU!!!), când avem, în fata, un cadavru în plina putrefactie, numit…România!

 

…În fata atacurilor repetate sistematic, ale zarafilor de la FMI, prin pitt-bull-ul „cu gaura” româneasca (în suflet si-n pantof!), Jeffrey Franks – si în fata tradarilor tot mai cinice si mai plictisite ale asa-zisilor nostri „politicieni”, de fapt, slugoi nemernici si preaplecati ai Asasinilor nostri, Zarafii Europeni si Mondiali – ne punem, cu toata seriozitatea, tot mai grav, întrebarea: se pregateste („se pune de”), oare, doamnelor si doamnelor, DISPARITIA (fizica si de Duh) a ROMÂNIEI?!

Daca da, si noi nu putem face nimic, pentru ca ne-ati legat mintile, prin MAGIE NEAGRA (pentru ca, în mod normal, de mult trebuia sa izbucneasca Sfânta Furie a Poporului, care sa le zdrobeasca, cu pietre, capetele acestor serpi si napârci!), macar anuntati-ne din vreme…macar lasati-ne un ultim drept: acela de a muri crestineste, cu mâinile pe piept, în cruce, si culcati în copârseu, iar nu azvârliti, de-un picior, precum „câinii comunitari”, la râpa…!!!

 

…Va iertam pentru miile de „talmaceni”, „tinei”, „boureni”, „blageni” si „videni”, care ne fura si ne strâng de gât, „ziua, în amiaza mare”!… – va iertam si pentru EBELE trimise la Zarafii Mondiali (cu salarii astronomice, DIN P.I.B.-ul ROMÂNIEI!!!), sau pentru Anastasele-Mincinoasele (si Tragic-Hoatele de pensii si, deci, DE VIETI OMENESTI!!!) , duse la coaforii autohtoni, cu câte SASE bodigarzi… va iertam pentru miile de hidre si gorgone, monstruos de lacome si…”întelepte”, tip „placintele”…- si va iertam pentru toate miile de „eleneudre” („Belles-de-Jours”…), pe care le întretineti cu miliardele din COLIVA noastra…si care cheltuiesc, numai ca sa se-ncalte, pensia unui judet întreg!!! – …dar va blestemam ca hoitul vostru sa nu putrezeasca si sufletul vostru sa arda în fundul-fundului iadului, mai jos decât chiar…TALPA! – daca nu ne îngaduiti sa ne prezentam cuviincios, macar o data în viata, în fata Lui Hristos-Mântuitorul Lumii!!!

…Cioclilor blestemati, aveti, macar, curajul (când le vorbiti) de a va uita la cadavrele vii, pe care le aveti, înca, în fata, si vestiti-le, sub absolut ce forma vreti, Apocalipsa!

…Macar o data în viata voastra de PARAZITI LETALI (carora n-am stiut, la vreme, sa le strivim capetele, cu toata vlaga, între degetele noastre muncite de pamânt si arse de soarele cerului) – spuneti, SPUNETI!!! -…chiar si cu hahaieli si cu gura dusa la urechi!!! – ADEVARUL ÎN FATA!!!

 

…Nemernicilor…România asta, mai bogata decât o planeta întreaga, mai sfânta decât orice parte a Terrei si a Cosmosului/Creatiei Orânduite al/a Lui Dumnezeu – ne va primi, speram, hoiturile…desi am tradat-o, nestârpindu-i, fara nicio mila, pe calaii ei – …dar nu stim daca Dumnezeu, la Judetul Cel de Spaima si Ultim, ne va ierta, pentru ca ne-a dat Sfânta Noima/ROST si Misiune, în lume, fiecaruia în parte si poporului, întru deplinatatea lui… – iar noi l-am lepadat de la noi, pe Cel Ce S-a Rastignit pentru Mântuirea noastra… – Mântuire dement refuzata, de ticalosia noastra atât de putin credincioasa si lasa!

Din pacate si spre exasperarea noastra, inclusiv înalti ierahi ai B.O.R., L-au tradat pe Mântuitorul-Hristos!!!

…Pentru cei care (frati si surori dintre noi), totusi, mai au vlaga sa spere – facem, cunoscuta o deosebit de importanta PROCLAMATIE, ca fisa a bolii Duhului nostru – si vestindu-ne despre înfiintarea MIREM – Miscarea Ortodoxa de Reînviere Monahala :

PROCLAMATIE
a monahilor ortodocsi români,
catre binecredinciosul popor ortodox român,
Sfîntului Sinod si întregii Biserici Ortodoxe de pretutindeni

Ai nostri Arhipastori si preaiubiti frati întru Hristos,

Semnatarii, parinti ai manastirilor din România, stareti, ieromonahi, monahi si monahii, ridica glas de chemare la unitate si marturisire catre toata suflarea ce-si marturiseste ortodox crezul si vietuirea. Cu totii mostenim rînduiala – încredintati fiind de Sfintii Parinti – ca orice hotarîre în Biserica Ortodoxa sa se faca canonic, unanim si conform predaniei patristice. Noi, monahii, ca unii ce întreit ne-am fagaduit lui Dumnezeu si ni s-a încredintat Adevarul ortodox spre marturisire, nu putem încalca si nici trece peste ceea ce Proorocii au profetit, Sfintii Apostoli au propovaduit si De-Dumnezeu-Purtatorii Parinti au hotarnicit la cele Sapte Soboare Ecumenice si Locale. Astfel, Canonul 15 întocmit la al Noualea Sinod (I-II) din Constantinopol de la anul 861, spune, despre cei ce propovaduiesc public eresul, sau îl învata în Biserici – sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarîma unitatea Bisericii. În acest fel, toti devenim strajuitorii adevarului în Biserica si purtatori de grija ai Sfintei Traditii calauzitoare catre mîntuire.

Ramînem înmarmuriti privind la hotarîrile ce reprezentantii Bisericii Ortodoxe le iau privind viata Bisericii ce o pastoresc. Am tot nadajduit ca toate aceste neîmpliniri se vor opri, dar ne-am înselat. Am început sa credem ca de la înaltimile la care sunt, nu se mai vede calea de întoarcere, ca deja este prea tîrziu. Asadar, actele si declaratiile prelatilor Bisericii Ortodoxe referitor la celelalte culte, ne-au pricinuit o adînca mîhnire si ne supun la o grea încercare duhovniceasca, pentru ca sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei Sfintilor Parinti (s.n.).

Din aceasta pricina, atitudinea noastra fata de noile erezii si schisme trebuie sa se faca auzita de catre toata suflarea ce-si lucreaza în chip ortodox mîntuirea. Asadar, întemeiati fiind pe cuvintele Sfintilor Parinti, declaram ferm si categoric:

* Nu este posibila unirea cu catolicii, atîta timp cît acestia nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire sau turnare, s.a.), la neo-rînduielile scolastice si nu primesc botezul ortodox prin afundare. Nu putem uita istoria înca sîngerînda a uniatiei catolice din Ardeal si nu putem fi ignoranti la planul demonic de în-globalizare a Ortodoxiei de Marele Apus. Planul masonic în cauza consta în a pecetlui unirea religioasa fara a se tine cont de divergente, printr-o recunoastere reciproca a tainelor si a mostenirii apostolice, fiecare recunoscînd pe ceilalti drept Biserica, apoi realizarea unirii neortodoxe (intercomuniune), la început limitata, apoi largita (s.n.). Dupa care va ramîne sa fie pusa problema diferentelor dogmatice, considerate depasite si dezbinatoare. Pentru aceasta ne ridicam împotriva oricaror rugaciuni în comun cu catolicii si protestantii, mai ales asupra unitatii si reconcilierii ecumeniste ce defaimeaza Sfintele Taine. Toti cuviosii si marturisitorii Parinti de dupa Schisma din 1054 au luptat împotriva eresurilor latinesti, dogmelor mincinoase, expansiunii politice, si s-au sfintit, împotrivindu-se pîna la sînge. Cuvintele lor au pîna azi puterea si lucrarea Duhului Sfînt si ne îndreptatesc a crede ca: „Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, cea Ortodoxa, apostoleasca si soborniceasca, nu mai multe,” (Sf. Fotie), iar „pe papa Sfînta Biserica îl afuriseste si eu, împreuna cu Biserica, fiul ei fiind, îl afurisesc.” (Sf. Paisie de la Neamt) (s.n.).

* Ramînerea Bisericii Ortodoxe Române în Consiliul Ecumenic al Bisericilor este un act de apostazie, de tradare a adevaratei credinte, prin acceptarea hotarîrilor ce contrazic fatis dogmele Ortodoxiei si canoanele Sinoadelor Ecumenice.
Neamul ortodox este radacina, trunchiul, frunza si rodul Bisericii al carei cap e Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Nu putem negocia „democratic” dogmele Bisericii si nu putem sta pe picior de egalitate cu catolicii, protestantii, evreii, budistii sau musulmanii, atît timp cît doar în potirele noastre se întrupeaza Adevaratul Hristos Cel nascut din Preasfînta Fecioara Maria. Noi ortodocsii nu avem nimic de adaugat sau de scos din crez sau slujbe, iar Sfîntul Marcu al Efesului pecetluieste cele de mai sus spunînd ca: „În materie de credinta nu exista concesie iar chestiunile credintei nu îngaduie iconomia” (s.n.).

*
Demascarea politicii globaliste de integrare religioasa în UE ca fiind demonica si fundamentata pe principii anticrestine, luarea de masuri împotriva noilor buletine cu cip si a card-urilor ce înainte-merg pecetluirii apocaliptice. Vadirea manifestarilor new-agiste ce îndracesc pe tineri, rescrierea adevaratei istorii bisericesti-nationale si revigorarea valorilor traditionale (s.n.). Nu avem pricina de a supune Biserica presiunilor politice si de a da Cezarului mai mult decît i se cuvine. Împaratia noastra e în ceruri, dar trebuie sa o dobîndim înca din viata, fara a ne vinde ortodoxia si românismul.

Facem un ultim apel catre Sfîntul Sinod, pentru numele lui Dumnezeu opriti-va cît nu e prea tîrziu! Hotarîti iesirea Bisericii Ortodoxe Române din Consiliul Ecumenic, nu mai pîngariti altarele cu rugaciuni împreuna cu ereticii, nu mai primiti pe cei nebotezati ca fii ai Bisericii, nu va plecati compromisurilor politice si nu ne siluiti libertatea si constiinta cu legitimatii comuniste. Nu mai putem rabda privind noile rînduieli ce desconsidera Sfintele Canoane, cenzureaza Sfintii Parinti, ignora dogmele si hotarîrile Sfintelor Soboare si rastalmacesc Sfintele Scripturi. Nu introduceti schisme si dezbinari în Biserica, nu încercati sa uniti ce e despartit, caci singurul lucru care-l veti reusi e sa distrugeti unitatea Ortodoxiei, sa fisurati adînc temelia Bisericii si sa ridicati cea de-a doua Mare Schisma. În acest ecumenism bolnav, B.O.R. actioneaza individual, fara încredintarea celorlalte biserici ortodoxe surori, fara a fi împuternicita printr-o hotarîre a vreunui sinod inter-ortodox, putînd fi declarata oricînd ca fiind schismatica si eretica de catre celelalte Patriarhii ortodoxe. Veniti-va în fire si treziti-va! Atît timp cît veti ramîne cu Hristos, va vom urma, iar de va veti pune interesele personale mai presus de cele ale Bisericii, va vom socoti apostati. Lepadati toate aceste înselari, pentru ca nu cumva poporul urmîndu-va, sa se lepede de Biserica lui Hristos (s.n.).

Toate aceste lacrimi de sînge voim a le sterge de pe chipul Bisericii, altminteri vom trece peste ascultarea de pacat si vom înainta proteste oficiale, vom iesi în strada si vom alcatui sinod de rezistenta. Nimanui, nicaieri si niciodata nu i se va îngadui a sacrifica pentru binele sau, cea mai mica particica din Credinta Ortodoxa. Cu noi este Dumnezeu si pentru Hristos voim a merge pîna la capat, CHIAR SA NE VARSAM SÎNGELE , daca situatia o cere, pentru ca nici o litera din sfintele cuvinte sa nu sufere vreo vatamare, pentru ca toti cu urechi de auzit sa priceapa si cu ochii ce vad sa-nteleaga (s.n.).

Iertare tuturor pentru toate si primiti, rugamu-va, acestea – ca o cununa, ca o sulita, ori ca o Cruce (s.n.).
Semneaza,
Tot Soborul de monahi si monahii
, înca vii (s.n.),

ai României Ortodoxe” – – cf. ortodoxliber.wordpress.com

Iata si un articol, despre actiunea în forta, asupra mânastirii Negru Voda…ducând cu gândul la prigoana mânastirii Esfigmenu, de la Muntele Athos, de acum câtiva ani (2007), dar si de anul acesta (cf. Traditia ortodoxa, art. Din nou despre prigonirea de la Esfigmenu, 20 martie 2011), sau a episcopului Artemie:

ORTODOXIA ROMÂNEASCA, SUB ASEDIUL MASONERIEI

În primavara anului 2003, un grup de comando al trupelor antiteroriste a descins la manastirea Negru Voda din Câmpulung Muscel. 12 calugari au disparut peste noapte si nimeni nu a dat o explicatie coerenta (s.n.). Un singur ziar local din Arges a avut curajul sa relateze faptele si sa înceapa o ancheta. Dupa mai bine de patru ani, acest caz este tot învaluit în mister.

Evenimentele s-au petrecut la scurt timp dupa lansarea „PROCLAMATIEI MISCARII ORTODOXE DE REÎNVIERE MONAHALA”. Aceasta misterioasa miscare alcatuita, dupa declaratiile care circula pe Internet, din 500 de calugari, calugarite, stareti, preoti ortodocsi si având sustinerea unor calugari de la muntele Athos, protesteaza împotriva unor hotarâri ale celor care conduc acum Biserica Ortodoxa Româna. Ecumenismul este demascat ca erezie de Proclamatia care ataca, de asemenea, prezenta masonilor în fruntea Bisericii.

COMANDO LA MANASTIRE. FENOMENE PARANORMALE SAU CONSPIRATIE?

Manastirea Negru Voda din Câmpulung Muscel a fost ctitorita în 1215 de domnitorul Radu Voda. În 2003 aici îsi duceau viata 12 calugari, condusi de staretul Vichentie Punguta.

Într-o noapte din Saptamâna Luminata (saptamâna de dupa Sarbatoarea Pastelui), trupele Departamentului de Interventii Antiteroriste (DIA) iau cu asalt manastirea. Toti calugarii sunt îmbarcati în forta, fara nici o explicatie, în dubele parcate în fata portii. Destinatia? Necunoscuta. În ziua urmatoare este adus în manastire un grup de maicute, care sustin cu tarie ca ele sunt acolo de la întemeierea manastirii. Acest lucru este infirmat chiar de prezentarea facuta pe Internet a manastirii Negru Voda, în care se afirma ca aceasta este o manastire de calugari.

Dupa o saptamâna, câtiva dintre cei luati pe sus de mascati în plina noapte apar la manastirea Curtea de Arges, însa au „interdictie de a vorbi”. Despre parintele Vichentie se spune ca a plecat în America „în pelerinaj”. Dar calugarii ortodocsi nu merg în America în pelerinaj, deoarece nu exista locuri sacre pentru ortodocsi acolo.

Minciuna maicutelor, cum ca ar locui dintotdeauna la Manastirea Negru Voda, era totusi prea gogonata. Mult mai târziu, reprezentantii Arhiepiscopiei Argesului au dat câteva declaratii oficiale, dar nici versiunea lor nu lamureste ce s-a petrecut. Explicatiile lor, date în 2006 unicului ziar care a avut curajul sa investigheze subiectul, sunt însa cusute cu ata alba si pline de contradictii. Pozitia oficiala a Bisericii, care ar fi trebuit sa protejeze calugarii de abuzurile autoritatilor statului, dovedeste din contra implicarea acesteia în evenimente.

Fostul staret de la Manastirea Negru Voda, expediat sau autoexilat în strainatate, reuseste sa trimita de acolo un material cutremurator despre descinderea din 2003. Acest material a circulat din mâna în mâna si poate fi citit acum pe Internet.

Versiunea oficiala: la manastirea Negru Voda s-au facut… reparatii?! curatenie?!

Purtatorii de cuvânt ai Episcopiei Argesului si ai Episcopiei Muscelului, ca si episcopul Calinic Argeseanul admit, în cele din urma, trei ani mai târziu, ca a avut loc o mutare a comunitatii de calugari. Însa una temporara, se dezvinovatesc ei. „În urma cu trei ani, la Manastirea Negru Voda din Câmpulung au fost executate niste lucrari de reparatie. Cu acea ocazie au fost mutati calugarii la alte lacasuri de cult din judet,” declara în 2006, pentru un ziar electronic argesean, consilierul episcopal Ovidiu Vlasceanu.

Protopopul de Muscel, Eugeniu Matei, vrea sa îi tina isonul, dar vorbeste despre o actiune de curatare a manastirii: „În perioada ianuarie-septembrie 2003, calugarii de la Manastirea Negru Voda au fost repartizati la alte lacasuri de cult din judet, deoarece în cadrul complexului monahal s-a facut curatenie. În toata aceasta perioada, la Negru Voda au fost aduse maicute pentru a pregati masa muncitorilor si a face rânduiala asa cum se cuvine într-un sfânt lacas.” De ce nu puteau face calugarii de mâncare muncitorilor si a fost necesar sa fie aduse maicute, practica nemaiîntâlnita în nici un alt caz de renovare a unei manastiri, ramâne un mister. La fel cum, vorbind de o perioada de câteva luni în care s-a facut mutarea, Eugeniu Matei abate atentia de la faptul ca toti cei 12 calugari au fost mutati într-o singura noapte si nu s-au mai întors apoi la manastire.

MIREM, MISCAREA ORTODOXA DE REÎNVIERE MONAHALA

Curatenia” de care vorbesc reprezentantii episcopiei este însa una simbolica. Mascatii au intervenit în forta întrucât se credea ca la Negru Voda se afla un nucleu al Miscarii Ortodoxe de Reînviere Monahala (MIREM). Aceasta este, conform propriului statut: „una din reactiile nascute la ultimele evolutii din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, si la hotarârile luate de capii acesteia care sunt total contrare învataturilor lasate de Sfintii Parinti ai Bisericii.”

Proclamatia lansata în primavara anului 2003 de Miscarea Ortodoxa de Reînviere Monahala probabil ca a venit ca o lovitura pentru Biserica Ortodoxa Româna (BOR). Aceasta proclamatie afirma ca peste 500 de calugari, calugarite, preoti, stareti sunt „înmarmuriti” de hotarârile capilor Bisericii, care vin în contradictie cu credinta seculara ortodoxa si sunt, de altfel, veritabile erezii. Proclamatia cere Patriarhiei retragerea B.O.R. din Consiliul Ecumenic si cere ca Biserica sa ia pozitie împotriva politicilor de globalizare, precum si împotriva intrarii României în UE.

Este foarte posibil ca evenimentele de la Manastirea Negru Voda din primavara anului 2003, evenimente care au survenit la o saptamâna de la lansarea Proclamatiei, sa nu fie deloc singulare. Este de asemenea foarte posibil ca Patriarhia sa fi cerut sprijinul serviciilor secrete pentru a depista componenta MIREM si a extermina aceasta Miscare. Cert este ca nu s-a reusit anihilarea ei. Dupa trei ani si jumatate, aceasta continua sa existe si întelegem discretia care o înconjoara pe de o parte ca prudenta a celor care fac parte din MIREM si ca musamalizare, din partea oficialitatilor.

Actiunile MIREM sunt cu precadere orientate împotriva masonizarii si ecumenizarii Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, a luat pozitie împotriva introducerii în România a noilor carti de identitate cu microchipuri. L-a demascat, înainte de alegerea noului patriarh, pe mitropolitul Daniel al Moldovei ca fiind francmason. A organizat proteste publice la Patriarhie în acest sens si a postat afise în principalele orase (s.n.). Presa a relatat destul de putin despre aceste actiuni, ridiculizând si minimalizând importanta acestei miscari alcatuita din 500 de calugari, asa cum face de fiecare data când are de-a face cu cei ce nu sunt recunoscuti de masonerie.

Biserica trebuie totusi sa dea explicatii pentru cazul Negru Voda

Revenind la cazul de la manastirea Negru Voda, s-au cerut, dar nu s-au oferit, explicatii. Citam câteva fragmente din materialul care a circulat pe Internet: „La cererea noastra de a face cunoscuta parerea avizata a oficialilor episcopali în legatura cu disparitia nocturna a obstii de la Negru Voda, am fost respinsi cu cuvintele: «Nu avem nimic de declarat». Asemenea fapte sunt de netolerat, de neînchipuit, de netrecut sub tacere! Este clar un abuz, o încalcare flagranta a drepturilor de vietuire într-o tara ortodoxa, dar de cine îngaduita? De cine pusa la cale? Cine sade în spatele întregii regii, caci actorii îi cunoastem? Sa fi fost acolo salasul vreunui cuib terorist ce pregatea atentate la adresa Ortodoxiei si care doar cu trupe super-specializate a putut fi anihilat? Greu de închipuit! Nu vrem sa ne lansam în afirmatii neîntemeiate, dar ca o coincidenta, descinderea a avut loc cam la o saptamâna dupa lansarea Proclamatiei Miscarii Ortodoxe de Reînviere Monahala. Daca mercenarii au crezut ca în Negru Voda este centrul Miscarii s-au înselat amarnic. Ceea ce ne stârneste pricini de neliniste este tocmai modul comunisto-securist de operare ce aminteste întrucâtva de sinistrul an ‘59, când calugarii si monahiile au fost evacuati „legal“ din manastiri prin decretul 410 (ce luati aminte, nu a fost înca abrogat!) semnat de liftele rosii în acordul si sprijinul cât disimulat, cât manipulat al prelatilor vremii.

Problema ce o ridicam este însa de constiinta:

• Ce-ati face dumneavoastra, da, chiar oricare dintre cititorii acestor rânduri – monahi sau nemonahi – de ati fi pusi în situatia de a fi declarati de oficiali pur si simplu disparuti sau chiar nenascuti, si sa va treziti înghititi de beciurile Securitatii pentru oarece banuieli de propaganda ortodoxa antiecumenista? Sa fiti condamnati pentru aceasta, conform decretului x, la temnita sau internati în vreun ospiciu pentru „actiuni teroriste de destabilizare a României“!

• Ce-ati face de veti afla apoi ca toti v-au uitat, ca nimanui nu-i pasa, ca tuturor le e frica de represalii si tac mâlc, ca cei responsabili nu vor sa bage de seama.

• Ce-ati face daca v-ar disparea peste noapte duhovnicul – cica ar fi plecat sa-i încrestineze pe eschimosi?

Cât despre cele ale credintei, ortodocsii si Ortodoxia din România se manifesta în plin spatiu totalitar. La orice cuvânt anti-eres de-al nostru, Big Brothers au pregatit mii de contre, unele chiar în forma de bâta. Dar cui îi e frica de beci, de lanturi, de marturisire? Batrânii cercati au sfatuit cam asa: „Vremea noastra a cam trecut, voi sunteti cei ce trebuie sa duceti pâna la capat nestinsa flacara Ortodoxiei. Noi am înfundat temnitele comuniste, tocmai ca voi, cei ce ne urmati, sa nu mai treceti prin iadul acela. Nu va siliti spre eroisme gratuite. Nu denigrati arhiereii apostati. Înca nu a venit timpul.“ Dar când plinirea vremii va sosi, vom cunoaste lamurit aceasta, caci atunci „urâciunea se va trufi pe fata în locasurile sfinte“. Pentru monah este o normalitate a afirma adevarul fara sa se bata cu pumnul în piept; poti ajuta poporul fara a crea dizidenta, panica si razvratire si fara „a arunca cu pietre“ în ierarhie. Pentru monahismul contemporan, anihilarea obstii Manastirii Negru Voda este doar un nor ce prevesteste furtuna ce va sa vina. Asadar, oare cine urmeaza?”

OARE CINE VA URMA?

Asa se încheie, în mod aproape profetic, materialul care dezvaluie abuzurile din 2003. În mediile ortodoxe se cunosc astazi mai multe cazuri „care au urmat”. Cel mai recent este cel de la manastirea Petru Voda din Bucovina, unde staretul Iustin Pârvu a fost înlocuit cu un mason ( N.R. – ???? – ramane de verificat asta). Acest lucru a dat nastere unor ample proteste din partea calugarilor si credinciosilor, care au fost înabusite cu ajutorul politiei. Se urmareste chiar eliminarea din rândul monahilor „recunoscuti” a celor care nu sunt de acord cu masonizarea si ecumenizarea Bisericii Ortodoxe.

Un alt caz este cel al parintelui Calistrat de la manastirea Bârnova, care a îndraznit sa îl „mustre” în public pe Daniel, mitropolitul Moldovei (pe vremea când acesta înca nu era Patriarh), tragându-l chiar în gluma de barba, fapt care a facut sa fie interzis de la cele sfinte, pe termen nelimitat.

Parintele Amfilohie Brânza de la schitul Diaconesti din Bacau, discipol al lui Cleopa, este si el amenintat cu caterisirea (raspopirea) deoarece i-a spus în public unui episcop ca trebuie „sa ascultam mai mult de Dumnezeu decât de conducatorii de tot felul”. Si cum acesta nu a fost de acord cu aceasta afirmatie, Amfilohie l-a întrebat în mod inevitabil: „Prea-sfintia voastra sunteti mason?”. Iar episcopul, lasând la o parte orice menajamente i-a raspuns: „Bai baiatule, tu nu stii ce e asta, ia cel mai mare mason si îmbraca-l în vesmintele arhieresti si se topeste tot raul din el”. Parintele Amfilohie nu s-a lasat: „Daca sunteti mason, Prea-sfintite nu va mai pomenesc la sfintele slujbe, ca multi sfinti si sinoade au condamnat masoneria!”

În timp ce astfel de preoti si calugari, care iau pozitie împotriva masoneriei, sunt marginalizati, persecutati sau pusi sub interdictii de tot felul, vedem cum tot mai multi reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe nu se dau în laturi sa participe fatis la ritualuri masonice. Recent am putut vedea cum la înmormântarea lui Florian Pittis ritualul masonic a primit binecuvântarea unui preot ortodox. O ceremonie de numire a unor cavaleri de Malta s-a desfasurat la Arad într-o catedrala ortodoxa si o alta a fost oficiata la Suceava cu participarea unui preot ortodox” – cf. ziaraxa.wordpress.com.

…Cine stie? Dincolo de neputintele noastre tot mai jalnic înmultite, va lucra (cum a tot facut-o – si noi nici n-am bagat în seama!), prin Calvarul Asumat si prin Moartea Sa pe Cruce si, mai ales, prin Învierea Sa! – TOT MÂNTUITORUL-HRISTOS – …lucrator la Duhul nostru, acum, prin mediul monahal, adica singurul mediu în care se mai practica MARTIRIUL, PENTRU ADEVARUL-HRISTOS SI PENTRU SFÂNTA PATRIE SI PENTRU SFÂNTUL NEAM ROMÂNESC! – MARTIRIUL ÎN NUMELE MÂNTUITORULUI OMENIRII SI LUMINA A LUMII!!!

 

…Tot El sa se rastigneasca, oare – tot numai El sa suporte Calvarul Regasirii Luminii Duhului Dumnezeiesc din Om (pentru NOI, caci EL ESTE LUMINA!!!) – iar noi, care ar trebui, macar de 2000 de ani încoace, sa avem grija fie si numai de sufletul nostru, daca nu, cum zice Dostoievschi, sa gemem de pacatele si vinile si durerile lumii întregi… – iar noi…DELOC…???!!!

…Luati aminte, zarile se întuneca a Amurg al Lumii!!! Daca mai vreti sa va salvati – ACUM ESTE ULTIMA VREME A SALVARII!!!

***

 

NICOLETA MILEA – Ecou

POETA Nicoleta MILEA A OBTINUT PREMIUL  I

pentru poeziile prezentate la sectiunea creatie literara, faza nationala a Concursului de Creatie

,,Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor

din cadrul Festivalului International ,,Lucian Blaga“,

editia 6-8 mai 2011, Sebes- Alba Iulia.

FELICITARI SI INSPIRATIE DIVINA !

Ecou este pentru ziua de azi prilejul reintalnirii cu poezia sa !

[pullquote]

Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”

[/pullquote]

Ecou

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

Stari mai importante decât iubirea,

dar talpile n-au mai luat nicio forma, nicio culoare,

pamântul nu le-a mai descântat.

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

Dureri mult mai clintite decât iubirea,

dar gleznele mele, în larma bataliei,

au banuit taisul spadei de argint.

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

nelinisti mai pustiite decât visul,

dar coapsele cerului– dinastii înserate,

mocneau desarte rataciri în luna plina.

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

inimi mult mai neînduplecate decât iubirea,

dar maruntaiele zarii murirea îmi urla,

nesatula de ratacirea fara sfârsit.

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

Învrajbiri martirizate mai mult decât iubirea,

dar perechi de valuri izbesc fara crutare

oglinzile cerului durut în rugaciune.

As fi vrut sa-si spun ca sunt pe lume

înjunghieri mult mai închipuite

decât temnita fericirii poetului însingurat-

monstru zamislit în pântecul cerului.

As fi vrut sa-ti spun ca sunt pe lume

întâmplari mult mai importante

decât oul de prepelita nins în iulie,

amurg sovaielnic licornul sângelui vegheaza…

As fi vrut sa-ti spun…

Numai iubirea poate fagadui…

BUCURIE SI INVIDIE

„Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare ca se bucura egalii nostri.” Aristotel


Viata noastra este un amestec de frumos si urât, iar noi suntem înzestrati cu calitati si defecte. Daca am putea privi sufletul nostru asa cum ne privim trupul, am putea vedea toate acestea, dar fiindca suntem privati de acest drept, obligatia noastra este de a le descoperi si a lucra pentru dezvoltarea calitatilor si diminuarea defectelor. Nu în zadar au strigat de-a lungul timpurilor filosofi si teologi : „Cunoaste-te pe tine însuti !”. Numai prin autocunoastere ne putem modela viata spre bine. Nu este un lucru usor de a te cunoaste pe tine însuti, fiindca multe sunt ascunse în sufletul nostru si multe tindem sa le ascundem, dar trebuie încercat. Unii dintre semeni se supraapreciaza, altii se subapreciaza. Trebuie sa stim cum suntem în realitate, sa cautam cântarul din sufletul nostru, sa vedem ce avem de pus în balanta si pe baza unor reale capacitati sau defecte, sa putem a ne schimba, a adopta în final un comportament placut noua, placut celor din jurul nostru, placut lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, un mod mai profund al întelegerii, poate duce la ascensiunea sufletului, aici, pe pamânt. Mi-au placut afirmatiile unui Sfânt într-una din cartile sale: „Daca vrei sa ajungi la libertate prin revolutie, fa mai întâi revolutie în tine însuti; si te vei încredin­ta apoi ca toate celelalte revolutii sunt de prisos. Daca vrei sa ajungi la libertate prin razboi, porneste mai întâi razboi împotriva ta însuti; si daca vei duce acest razboi la bun sfârsit, atunci te vei convinge ca toate celelalte razboaie sunt de prisos.”
A vedea ceva frumos si a dori sa distrugi doar pentru ca nu poti obtine acel frumos, nu e o atitudine pe care s-o putem accepta. Sa vezi ca celalalt are si este mai presus de tine, sa abandonezi lupta cu tine însuti, sa nu vrei sa-ti cunosti calitatile si sa te bucuri de ele, sa nu le fructifici, si sa începi a-ti transforma frustrarile în invidie, nu este o solutie rezonabila. Esti „mic” de statura, de exemplu, si nu te împaci cu ideea ca nu mai poti creste. În loc sa te opresti la admiratie pentru cel înalt, parca îti vine sa-i retezi capul ! Uiti ca de multe ori „esentele tari se tin în sticlute mici”, îti neglijezi calitatile, uitând ca Dumnezeu a dat talanti fiecarui om, important fiind sa le constientizezi, sa le poti dezvolta si sa nu le „îngropi”.
Daca stam si ne gândim bine, invidia începe cu dorinta de a avea ceea ce de fapt nu poti sa ai, nu poti sa fii sau sa devii. Nu vrei sa vezi ca ai alte calitati (însusiri) si nici sa accepti ca ai defecte pe care trebuie sa le corijezi pentru a te înalta; o teama, o nesiguranta apare în sufletul tau, ca nu vei reusi sa atingi acel ideal, nu sti sa alegi drumul, te încapatânezi, te înciudezi, te înveninezi si încerci sa-l distrugi pe cel pe care începusesi, poate, prin a-l admira; demolezi singur sau îi antrenezi si pe altii în actiunea distrugatoare; alteori din lasitate transferi cu abilitate actiunea altora, dupa ce i-ai înveninat, si „ scoti castanele din foc cu mâna altuia”, cum s-ar zice. Biserica noastra exemplifica viata Sfântului Stefan, întâiul mucenic al Domnului Iisus, invidiat de farisei pentru întelepciunea sa si harul vorbirii, condamnat la moarte prin lapidare (ucidere cu pietre). Invidiat a fost si Iisus Hristos, dat pe mana lui Pilat si în final rastignit pe cruce. Asa procedeaza si astazi multi si arunca cu „pietre” în semeni, pietre fiind si vorbele urâte sau strigatele disonante, bârfa, clevetirea, defaimarea, dispretul, privirea dusmanoasa, lovirea fizica.
Invidia este o boala de care sufera multi, dar ca orice boala, nefiind genetica, ea poate fi lecuita. Este o problema de mentalitate, de stilul în care vrei sa-ti traiesti viata în urma autocunoasterii, a educatiei pe care ti-ai format-o sau ai primit-o, a experientei pe care ai dobândit-o. Nu poti trai toata viata ghidându-te dupa proverbul: „Sa moara capra vecinului !” Oamenilor din jurul tau le poti expune frustrarile; se poate gasi o solutie pentru a te debarasa de acea frustrare, înainte de a ajunge la invidie.
Amintesc noua viziune asupra alegerii conducatorilor: Sunt exclusi cei duri, egoisti, invidiosi si acceptati oamenii generosi, energici care stiu sa-si modereze energia, fapt care s-ar datora educatiei, oameni cu comportament modest, nobil, oameni care sa asculte ideile celorlalti si împreuna cu ei sa ia decizii. Stim foarte bine ce s-a ales cu omenirea atunci când a fost condusa de oameni orgoliosi, invidiosi care si-au impus punctul de vedere prin forta. Astazi se vorbeste despre o calitate necesara conducatorilor, cea a Inteligentei emotionale, adica a întelegerii si gestionarii propriile emotii, a întelegerii celor din jur, a crearii de relatii armonioase la toate nivelele, a putea face fata stresului si frustrarii, a fi flexibil si adaptabil la schimbare. Aceasta competenta emotionala se spune ca este mai importanta decât abilitatile tehnice sau intelectuale. Cum s-o numim altfel decât stapânire de sine, putere de reflectie, dorinta de armonie si bucurie?
În data de 29 aprilie a avut loc un eveniment deosebit, plin de stralucire, nunta Printului William cu fata din popor Catherine Middleton, o nunta de poveste, cu printi, printese, regi, regine, cavalerie si haine de parada stralucitoare. Acest eveniment a facut din Londra centrul atentiei lumii întregi. Am urmarit cu sufletul la gura întregul eveniment. Mesaje de sustinere si de felicitare au fost adresate cuplului princiar din momentul anuntarii acestei casatorii, dovezi ale iubirii, admiratiei, respectului din partea poporului. Uralele si aplauzele care au însotit traseul cuplului au fost de asemenea dovezi ale bucuriei. Cerul a fost limpede, albastru, soarele a luminat hainele divers colorate ale invitatiilor, binecuvântând parca acest eveniment, oamenii au fost senini, rabdatori, iar sarutul mirelui si al miresei în balconul reginei a fost un gest spontan de iubire, facut cu modestie, eleganta, un simbol al unirii, daruit unul altuia dar si lumii întregi. Iar în momentul în care Printul i-a pus inelul în deget, cred ca fiecare dintre ei au purtat în gând visul de dragoste, dorind ca el sa nu se stinga niciodata, fiindca acest vis este esenta vietii de familie, fara de care viata nu ar avea nici un farmec. Si a luat-o de mâna si parca-i citeam gândurile frumoase: „Te voi duce în lumea mea, vom calatori în lumina soarelui si-i vom adauga noi raze; te voi duce acolo unde nu ai mai fost, unde nici nu ai visat sa ajungi vreodata si îti voi spune cuvinte pe care nu le-ai mai auzit; te voi învata sa mergi alaturi de mine, sa fim amândoi la bine si la rau…” Dumnezeu sa le calauzeasca pasii si sa ramâna vesnic la fel de îndragostiti! Sunt convinsa ca multi tineri care au vazut acel sarut, vor încerca sa-l imite! Multor tineri, în acele momente, li s-a transmis acest vis frumos al casatoriei! Totul a fost înaltator ! Nespus de frumos ! Regina Elisabeta a II-a a avut parte de aceste binemeritate momente de bucurie la onorabila sa vârsta.
Imediat au aparut diverse articole si comentarii, unele elogioase, altele în care oamenii, uneori sub anonimat si-au exprimat invidia. Ei nu au înteles ca doar din punct de vedere spiritual suntem toti egali, ca toti meritam iubire si toti trebuie sa învatam sa o daruim si sa o primim fara conditii; ca trebuie sa acceptam în sufletele noastre aceasta stare materiala diferentiata; ca putem crea egalitatea pornind de la gândul ca eu si celalalt suntem la fel de importanti si demni, fiecare cu pozitia si rostul sau în aceasta viata. Deosebirea nu trebuie sa alimenteze neîntelegerea, ci sa sustina pacea si toleranta. „Talantii” nu ne sunt distribuiti în mod egal.. Dumnezeu ne explica ratiunea împartirii acestor daruri : „Eu împart virtutile atât de diferit încât nu dau totul fiecaruia, ci unuia una, altuia alta. (…) Unuia îi dau mai ales iubirea, altuia dreptatea, altuia smerenia, altuia credinta vie. (…)  Si asa am dat multe daruri si haruri de virtute, spirituale si vremelnice, într-o diversitate atât de mare încât nu am împartasit totul nici unei persoane, pentru ca voi sa fiti obligati astfel la caritate unii fata de altii. (…) Am voit ca oamenii sa aiba nevoie unii de altii si sa fie slujitorii mei în împartirea harurilor si darurilor primite de la mine”. Daca nu ar fi asa, ar mai avea viata farmecul diversitatii? Sa ne bucuram deci pentru tineretea lor celor casatoriti, pentru frumusetea lor, pentru buna organizare si transmitere a evenimentului, pentru evlavia lor în fata Altarului Bisericii, sa dorim o viata fericita cuplului princiar si sa speram în acea fericire!
Închei spunând ca invidia este un pacat de care trebuie sa ne pazim, sa nu-i deschidem usa, stiind ca raul îsi cauta cu siretenie usi de intrare. Biblia ne vorbeste despre cele sapte Pacate de Moarte: Mândria, invidia, iubirea de arginti, desfrânarea, lacomia pântecului, trândavia si mânia: „Invidia este prietenul Satanei ; invidiosul se hraneste cu nefericirea aproapelui sau.”

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord