Gustul fericirii

Cele trei fericiri:

Creatia, procreatia si casa.

Restul sunt doar bucurii.”

                                        C.Noica

Ai visat sa fii iubita, sa devii sotie,

sa nasti copii,

sa ridici o casa din temelie…

Si ai fost iubita si ai devenit sotie

si ai nascut copii si ai ridicat o casa

aproape de malul unui râu,

la poalele unui munte.

În ritmul inegal al inimii ai muncit,

din caramida, lemn si piatra casa ti-ai zidit

si-ai simtit “pamântul tau” sub picioare.

Deschideau usi, ferestre,

inima-ti deschideai,

sa patrunda aerul curat si rece,

mirosul rasinii de brad

si lumina razelor aurii ale soarelui

ivit peste deal.

Te simteai sotie, mama, stapâna…

Ascultai râsul râului de dincolo de sosea

si-i priveai stralucirea;

colindai padurile fara stapâni,

izvoarele miraculoase.

Apa cristalina colora pietrele

în culorile curcubeului,

paseai pe poteci,

liane-ti înfasurau gleznele,

te legau de pamânt,

ochii penetrau cu sfintenie

albastrele pete-ale cerului…

Te-ntorceai acasa plina de lumina.

Vâlsanul glasuia,

o moara de vânt zdrentuita de timp,

te-avertiza:

Vei pierde totul, vei pleca,

vei rataci ca Don Quijote,

cu mori de vânt te vei lupta,

trista-n singuratatea ta vei ramânea!

 

Vavila POPOVICI, Raleigh

Din volumul Poemele iubirii (2011)

SFATURI PENTRU PARINTI – DE LA COPIII LOR

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

 

Ca adulti si mai ales parinti suntem obisnuiti sa dam sfaturi altora, mai ales copiilor nostri. Un lucru bun, fara indoiala. Ne gindim insa ce trece uneori prin mintea copiilor nostri cind le dam sfaturi? Mai ales cind comportamentul nostru lasa de dorit, sau cind reactiile noastre la comportamentul lor este inconsistent? Ori lipsit de intelepciune? Asupra acestui subiect ne focalizam astazi prin comentariul alaturat scris pentru noi de d-na Mioara Sateanu, Presedintele Uniunii Femeilor din Bihor. Il gasim potrivit si foarte relevant pentru viata de familie. Credem ca fiecare dintre noi avem cite ceva de invatat din el. Ii multumim.

LECTORAT CU PARINTII

SFATURI PENTRU PARINTI … DE LA COPIII LOR

1. Nu ma rasfata.  Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot cea ce cer. Dar totusi incerc: imi place sa fiu alintat, dragalit, sarutat; sa primesc tot cea ce vreau; sa fac mereu numai ce vreau si ce-mi place; sa nu ma certe nimeni pentru nimic; sa fiu mereu in atentia tuturor; sa fiu laudat mereu pentru orice fleac.

2. Nu-ti fie teama sa fii ferm cu mine. Asta ma aseaza la locul meu. Daca copilul merita sa fie certat, pedepsit, atunci nu ezita, trebuie sa primeasca pedeapsa. Daca pentru o greseala se spune NU este bine ce a facut, NU primeste jucarie, NU primeste bani, NU pleaca la joaca – atunci acest NU sa nu se transforme in DA. Trebuie sa stie cand este DA si cand este NU. Sa stie ce i se permite si ce NU. Sa-si cunoasca  lungul nasului.

3. Nu folosi forta cu mine. Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai forta conteaza. Voi face ceace vrei numai daca ma bati si numai dupa bataie voi fi ascultator. Daca nu-mi explici de ce ma-i batut,  nu voi intelege de ce . Voi avea sentimentul  ca nu ma iubesti si voi incerca sa ma razbun facand in continuare rele si neascultandu-te.

4. Nu fi inconsecvent. Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedepsit.     Pentru aceiasi greseala trebuie pedepsit cu o pedeapsa identica – la fel. Nu se poate odata ierta si alta data pedepsi. Nu va intelege nimic, cand a gresit si cand Nu.

5. Nu-mi face promisiuni. S-ar putea sa nu le poti realiza, indeplini. Asta ma face sa-mi pierd increderea in tine. Nu-i face promisiuni pentru note bune, pentru excursii, haine de “marca.” Te va bate la cap pana le vei indeplini chiar daca nici nu merita s-au nu are nevoie de haine, prajituri sau alte cadouri.

6. Nu raspunde provocarilor mele atunci cand spun sau fac lucruri care te supara. Voi incerca atunci sa obtin mai multe victorii. Nu-i replica cu vorbe urate, injuraturi, dracuiri, trantit de obiecte, trantit de usi, manifestari de revolta momentana, rabufniri de furie. Va fi fericit ca a reusit sa te invinga.

7. Nu te supara prea tare cand iti spun “te urasc.” Nu cred ce spun, nu este adevarat, dar vreau sa te fac sa-ti para rau pentru ce mi-ai facut. Fiind pedepsit, copilul spune vorbe dure,  urate, poate si triviale. Este modului lui de a se revolta, de a riposta fata de pedeapsa. Pentru ca nu recunoaste ca a gresit, a facut rele, trebuie sa existe o explicatie: care este gresala, de ce a facut-o si de ce trebuie sa fie pedepsit.

8. Nu ma face mai mic decat sunt. Voi incerca sa-ti dovedesc contrariul, purtandu-ma ca o persoana”importanta.” Copiii se simt foarte mandri cand sunt”bagati in seama.” Cand se discuta cu ei despre problemele lor. Cand li se incredinteaza sa faca mici servicii. Cand li se cere parerea despre o problema de familie, despre o informatie, un zvon. Cand li se cere un sfat privind rezolvarea problemelor lor. Cand li se da atentie si nu sunt alungati din camera atunci cand sosesc musafiri. Altfel fac lucruri cu care sa atraga atentia asupra lor si de multe ori acestea sunt total contrar modului lui de comportament obisnuit, zilnic.. Dar dorinta de a fi “bagat in seama” este foarte puternica mai ales daca a fost jignit ca este prea mic pentru a fi alaturi de cei mari.

9. Nu face in locul meu nimic din cea ce as putea face singur. Asta ma face sa ma simt ca un copil mic si voi continua sa te folosesc in serviciul meu. Copiilor trebuie sa li se incredinteze cateva  sarcini concrete din casa: aerisit camera, facut patul, pus la loc obiectele folosite, pus in dulap obiectele de imbracaminte, facut ordine in sertarul de carti si caiete, dus gunoiul, facut mici cumparaturi (daca ABC este aproape de casa), pus la spalat imbracamintea murdara, debarasat masa de tacamuri si resturi menajere dupa ce s-a servit pranzul sau cina, sa supravegheze un copil mai mic. Trebuie obisnuit copilul de la varste mici, cu deviziunea muncii in familie ca sa stie fiecare membru – in special fiecare copil – ce sarcini personale are.

10. Nu-mi menaja relele obiceiuri, acorda-mi cat mai multa atentie. Altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui. Este mai usor pentru copii sa-si insuseasca niste “obiceiuri rele”, mai ales daca nu le vede nimeni, nu le face nimeni observatie, nu intereseaza pe nimeni ce face si unde este copilul. Parintii sunt ocupati cu treburile lor, cu necazurile lor si NU dau atentie la viata zilnica a copilului, la preocuparile lui, la greselile si prostiile pe care le face. Copiii au mare nevoie de atentia pe care trebuie sa o primeasca de la parinti. Neatentionarea la timp a copilului pentru prostia pe care a facut-o, il motiveaza sa faca mereu la fel, poate el nici nu-si da seama ca face greseli. Dar poarte le face intentonat ca sa atraga atentia asupra lui. Chiar daca aceasta atentie se transforma in predeapsa, pentru cele  facute.

Va marturisesc ca  aceste sfaturi sunt foarte utile, le-am experimentat cu nepotii mei. Poate daca le cunosteam cu cativa ani inainte, atunci cand copiii mei erau mici si aveau mare nevoie de o relatie, de dirijarea educatie lor, bazata pe aceste sfaturi poate ca evitam multe comflicte, multe suparari atat din partea mea pentru comportamentul lor mai putin bun si ii scuteam si pe ei de perioade de tristete,  poate de pedepse, de plans si mai ales de durerea din sufletul lor, ca eu ca mama nu ii inteleg.

Incercati sa retineti sfatul meu, incercati sa acordati linistea sufletului copiilor si nepotilor dumneavostra. Au mare nevoie de dragostea dumeavoastra si de respectarea dorintelor lor pentru a asigura o armonie in familie.. Sateanu Miorita

HAIDETI SA NE IUBIM COPIII!

Haideti sa ne iubim mai mult copiii! Si mai ales sa-i privim ca si o binecuvintare de sus, de la Creatorul vietii. Un exemplu frumos in sensul acesta despre care inca nu am scris este Miscarea Quiver-Full (The Quiver-Full Movement). A fost inceputa cu ani in urma de crestinii nord-americani ca reactie impotriva avortului si a ideologiei moderne de control al populatiei. Crestinii care cred ca, in conformitate cu Scriptura, copiii sunt o binecuvintare pentru parintii lor, practica acest principiu dind nastere in mod intentionat la multi copii. Numele miscarii provine din textul Biblic care afirma ca copiii multi sunt ca sagetile in tolba unui razboinic. (Psalmul 127: 3-5 “Iata, fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodului pantecelui. 4. Precum sunt sagetile in mana celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri. 5. Fericit este omul care-si va umple casa de copii; nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta.”) In materialul alaturat aflati citeva detalii despre aceasta miscare si un exemplu tipic al acestei miscari – o familie americana, familia Duggar, care are nu mai putin de … 19 copii! http://www.focusonlinecommunities.com/blogs/Finding_Home/2011/06/21/focus-on-national-tv-tonight Trendul acesta confirma o realitate imbucuratoare despre care nadajduim sa scriem mai pe larg in viitorul apropiat. Studiile demografice din doar ultimii ani confirma ca grupurile proviata cresc numeric in detrimentul celor care promoveaza avortul. In alte cuvinte, grupurile umane care promoveaza avortul si ideologia lui tind sa aibe foarte putini copii sau chiar de loc, pe cind cele care promoveaza o cultura a vietii dau nastere la multi copii. Unii chiar afirma ca ne putem astepta, in doar o generatie, la insasi incriminalizarea avortului, atunci cind copiii nascuti in familii provita vor deveni adulti si numeric majoritari in societate.

PERICOLELE FERTILITATII IN VITRO

Felicitari colegilor de la Federatia Organizatiilor Ortodoxe Provita, Asociatiile Provita Media, Darul Vietii, Familia si Viata, si Asociatia Familiilor Catolice Vladimir Ghika care la inceputul lunii au inaintat o Scrisoare Deschisa Ministerului Sanatatii prin care atrag atentia asupra pericolelor fertilitatii in viotro si a aspectelor ne-etice ale acestei practici. Mai jos aflati un rezumat al Scrisorii Deschise iar aici textul ei integral: http://provitabucuresti.ro/docs/lobby/min.san.FIVmai2011.pdf

Organizatiile pro vita din România, al caror scop este protejarea vietii umane de la conceptie pâna la moartea naturala, au transmis Ministrului Sanatatii o scrisoare deschisa privind Programul de fertilizare in vitro si embriotransfer, program care va debuta la 1 iunie 2011.

Semnatarii considera ca programul-pilot, care va finanta cu un milion de euro din banii publici reproducerea asistata medical, nu reprezinta o solutie pentru cuplurile infertile si cu siguranta nu reprezinta o prioritate pentru sistemul sanitar, grav afectat de subfinantare. „Consideram nefericita alocarea unor sume atât de importante pentru procedurile de reproducere asistata, în conditiile în care mii de copii prematuri nu au sansa la viata din cauza lipsei de dotare a sectiilor de neonatologie.”

O alta problema majora care face inacceptabila finantarea acestor proceduri din bani publici este aceea ca prin fertilizarea in vitro vor fi omorâti un numar mare de embrioni, ceea ce înseamna moartea multor fiinte umane aflate în stadiul incipient al existentei lor. Acest aspect preocupa în mod deosebit organizatiile pro-vita din România, care mai atrag atentia ca procedurile FIV sunt si o poarta deschisa pentru experimentele pe embrionul uman.

Totodata, semnatarii resping motivatia ca reproducerea asistata medical ar ajuta la cresterea natalitatii în România. Din exemplul altor tari rezulta ca disponibilitatea prin programe guvernamentale a procedurilor FIV nu creste decât nesemnificativ fertilitatea, ba mai mult, pe termen lung poate duce la scaderea acesteia, întrucât unele femei amâna sarcina, stiind ca se pot baza pe un astfel de program, iar la momentul ales nu mai reusesc sa aiba copii, nici chiar apelând la reproducerea asistata.

Fertilizarea in vitro nu reprezinta un raspuns adecvat la infertilitate, deoarece este o tehnologie periculoasa si experimentala, cu riscuri mari si eficienta minima, ale carei costuri împiedica dezvoltarea si aplicarea unor solutii preventive, ieftine, la care sa poata apela cuplurile în dificultate”, se mentioneaza în scrisoare. Alternative precum adoptia copiilor abandonati, implicarea familiilor fara copii în programe de asistenta maternala, ar putea fi solutii pentru cuplurile afectate de infertilitate.

Realizarile moderne ale medicinei ofera, în aparenta, o cale promitatoare de rezolvare a unei probleme dar, totodata, ele ar putea reprezenta o amenintare reala, nu numai pentru sanatatea fizica, ci si pentru pastrarea fundamentelor morale ale societatii. Printre semnatarii scrisorii se numara Federatia Organizatiilor Ortodoxe Provita, Asociatiile Provita Media, Darul Vietii, Familia si Viata si Asociatia Familiilor Catolice.

FELICITARI MOLDOVEI!

Pe 17 iunie Consiliul ONU al Drepturilor Omului a adoptat o Rezolutie favorabila  homosexualilor. Pentru Rezolutie au votat 23 de tari, printre ele, spre surprinderea noastra, Ungaria, Slovacia si Ucraina, iar impotriva 19 tari, printre ele Moldova si Rusia. Trei tari s-au abtinut, printre ele China. Felicitam Moldova pentru votul acordat impotriva Rezolutiei si felicitam in special pe colegii din Moldova care de ani de zile fac un lobby sustinut pe linga Guvernul Moldovei in favoarea valorilor si impotriva homosexualitatii. Suntem incurajati sa observam ca Guvernul Moldovei incepe sa inteleaga ca trebuie sa voteze la nivel international in conformitate cu valorile si doleantele cetatenilor pe care-i reprezinta la nivel international. Textul Rezolutiei se afla aici: http://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=11167&LangID=E Romania nu a votat Rezolutia, la ora actuala ea nefacind parte din Consiliul ONU al Drepturilor Omului. Consiliul e format dintr-un grup restrins de tari cu un mandat de timp limitat. Administratia Obama a fost virful de lance care a promovat Rezolutia. Reamintim ca Consiliul ONU al Drepturilor Omului este discreditat si ca are o reputatie nu tocmai buna la nivel international. Dupa cum relatam destul de des in buletinele noastre informative de marti, tot mai putine tari doresc sa faca parte din el.

ALIANTA PENTRU O EUROPA SECULARA

Pe 6 mai a fost infintata Alianta pentru o Europa Seculara. Intrunirea constitutiva a avut loc la Genoa. Participantii au fost putini, dar hotariti sa promoveze secularismul si ateismul in structurile europene in detrimentul credintei religioase. Participantii au recunoscut cu dezamagire ca tendintele actuale in Europa ii defavorizeaza, in special deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului care refuza sa limiteze prezenta religiei si a credintei in spatiul public, cit si Rezolutia adoptata de Consiliul Europei in toamna anului trecut care protejaza libertatea de constiinta in raport cu avortul. Agenda Aliantei este ambitioasa, printre altele cautind sa “expuna” pozitiile “reactionare” ale credintei religioase, transformarea institutiilor sociale din unele de influenta si traditie crestina (de exemplu familia si casatoria) in institutii redefinite dupa un sablon secular, cit si introducerea in spatiului public a “capelanilor” seculari, asa dupa cum in diferite structuri sociale functioneaza capelani cu orientare religioasa. Detaliile in intregime le aflati aici: http://www.humanistfederation.eu/index.php?option=com_content&view=article&id=513  Situl electronic al Aliantei il aflati aici: http://www.secular-europe.eu/ Inca nu stim daca vreun grup cu orientari sau agenda seculara din Romania a participat la conferinta sau face parte din Alianta.

HELLO CHICAGO! CHICAGO: SALUTARI!

Weekendul trecut d-l Petre Costea, Presedintele AFR, a vizitat comunitatea romana din Chicago unde s-a intilnit cu diversi lideri religiosi ai comunitatii romane de acolo si a participat la diferite evenimente cu caracter religios si social. Pe aceasta cale multumim romanilor si liderilor lor pentru ospitalitatea cu care ne-au primit si mai ales pentru cuvintele pline de afectiune si apreciere care le-au afirmat fata de AFR. Am fost informati ca la Chicago avem multi simpatizanti si cititori ai scrisorii saptaminale AFR si ca multor lideri spirituali le este de mare folos in pregatirea si informarea congregatiilor lor si a tinerei generatii. Ne bucuram sa aflam aceste lucruri si nadajduim sa putem continua, prin ajutorul lui Dumnezeu, sa va tinem informati si motivati in continua lupta pentru valori. Multumim si participantilor la evenimentul Switch on the Light (Aprindeti Lumina) de Vineri seara organizat la Chicago care au aplaudat cu entuziasm atunci cind s-a anuntat ca un reprezentant al AFR-ului se afla printre ei.

APARITII EDITORIALE

Cititorilor de limba engleza le recomandam o aparitie editoriala recenta in Statele Unite,  Scott Yenor, Family Politics: The Idea of Marriage in Modern Political Thought (“Politici Familiale – Idea Casatoriei in Gindirea Politica Moderna”) (Baylor University Press 2011). In cele 362 de pagini autorul explica evolutia gindirii politice privind institutia familiei si a casatoriei de-a lungul secolelor, demonstrind ca declinul acestor institutii a mers in paralel cu declinul moral promovat de gindirea politica moderna.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Va multumim pentru semnaturile constante pe care ni le dati in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Ne apropiem de 6.500, dar tinta este de 7.500. Deci, mai este loc. Va rugam continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro..

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro.

Semnal de alarma !

Pornografia si violenta online in cazul copiilor din Romania. 25,7% dintre copiii chestionati au primit imagini sexuale pe internet

 

Raluca Pantazi prezinta un semnal de alarma in HotNews.ro, Miercuri 8 iunie 2011

In ultimul an, 25,7% dintre copiii din Romania chestionati in cadrul anchetei EU Kids Online II au declarat ca au primit mesaje sau imagini sexuale (pornografie) pe internet . 12,2% dintre copii au fost deranjati / hartuiti online , iar 11,4% dintre ei s-au intalnit offline cu o persoana pe care au cunoscut-o online. Rezultatele apartin anchetei europene EU Kids Online II, finantata de Comisia Europeana si derulata in 2010.

O parte dintre concluziile studiului au fost prezentate miercuri, la Palatul Parlamentului, in cadrul dezbaterii “Protectia copiilor in mediul real si virtual”, organizata de Comisia pentru egalitatea de sanse din Senat. Mircea Geoana: Trebuie sa realizam un consiliu pentru protectia pe internet a copilului din Romania Lia Olguta Vasilescu: Exista o solutie tehnica – un serviciu care filtreaza informatia de pe internet cu continut periculos Gabriela Coman, Centrul Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual: Copiii care acceseaza Facebook pleaca mai des de acasa

Statistica studiului:
In ultimul an, 25,7% dintre copii au primit mesaje sau imagini sexuale pe internet.

43,3% dintre copii care au primit mesaje sexuale pe internet au fost deranjati de acest lucru.

Dintre cei care au fost deranjati de aceste imagini / mesaje:

10,6% au fost foarte deranjati de aceste imagini/mesaje;

40,6% au fost destul de deranjati de ele;

31,4% au fost putin suparati de ele.

61,5% au trecut imediat peste aceasta suparare si numai 18,2% au fost suparati timp de cateva zile (7,2% au fost suparati cateva saptamani).

Hartuire / Bullying-ul online in Romania

Dintre cei 12,2% copii care au declarat ca au fost deranjati / hartuiti online:

47,1% au fost putin suparati

26,7% au fost destul de suparati

16% au fost foarte suparati

Cat timp a durat aceasta stare?

Cei mai multi copii (50,7%) au trecut imediat peste problema

Pentru 29,8% a durat cateva zile

Pentru 7,6% a durat cateva saptamani

Pentru 3,4% a durat cateva luni

…………………………………………………..
Toti oamenii maturi si responsabili recunosc ca Internetul, el insusi, creeaza dependenta.

Cu cat mai mult imaginile pornografice, pornografia, creeaza dependenta?

Parlamentarii lucreza si iau decizii pentru popor si in numele lui. Nu stim de ce intarzie luarea unor decizii eficiente in acest sens, inainte de a se contamona toate generatiile de copii si elevi.

Nu stim de ce Guvernul Romaniei intarzie sa ia masuri concrete.

De ce ministrul invatamantului, domnul Funeriu, NU SE implica in aceasta chestiune deosebit de grava, ALARMANTA!

TREZITI-VA institutii si conducatori din fruntea Romaniei!

STOPATI ACEASTA STARE DE LUCRURI NEGATIVA SI DEOSEBIT DE NOCIVA PENTRU COPII SI ELEVI !!!

Suzana Deac

Lumea incredibila a Suzanei

Trebuie literatura sa satisfaca cererea cititorului? Întotdeauna omul a cautat senzationalul, asa ca literatura de azi nu se deosebeste cu nimic fata de cea de ieri. Ca sa fie în ton, actualii scriitori expun scene de dragoste fierbinti care ies în evidenta fiind avid scormonite de public, asa ca romancierii si poetii impun limbajul care se cauta astazi; bineînteles cel desantat trebuie evitat si cuvintele vulgare pot fi ocolite usor mai ales ca fiecare limba e suficient de bogata în expresii plastice pentru a exprima ce ar dori fiecare sa transmita.
Daca încercati sa vedeti aici astfel de povestiri veti fi dezamagiti, însa o saramâneti fascinati de cu totul altfel de lectura.
În lumea miraculoasa a Suzanei Deac nu trebuie înghitit pastile în încaperi apartinând unor lumi iluzorii, trebuie pasit cu grija în castele de sticla învaluite în ceata, pe insule necunoscute pline de verdeata unde nimeni nu-l manânca pe celalalt; aceasta lume te face sa întelegi cuceririle unor inimi de regi rataciti pe plaiurile îndepartate de vânatoare, te vei pierde în soarele dupa amiezii pe tarmuri învechite de mare, vei afla ascunse salturi profunde în lanturi de argint ca sa cobori vertiginos, pâna ametesti de amplitudinea caderii într-un onirism studiat si creativ. Vei descifra de asemeni taina înfratirii si înmuguririi legumelor… fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa si te vei înalta alaturi de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevazuta si vei admira trecerile în revista ale unor iubiri încolacite!
De data asta în lumea Suzanei Deac exista doua personaje… restul e umplut cu lucruri minunate pe care printesa abia asteapta sa le descopere. Sunt însasi capcane si de aceea trebuie ferita de ele… adiacent, trebuiesc ocolite si tratate ca si cum n-ar exista. Ea trebuie sa vada numai ce este frumos, de aceea este printesa!
Si totusi nimeni nu este perfect. Lectiile de viata necesare pentru a introduce printesa pe-o scara nesfârsita a timpului sunt practic din întelepciunea autoarei si ar trebui sa citim din ele, mai întâi noi… sa le învatam, sa le aplicam, pentru a deveni mai buni însa din pacate viata ne împinge de multe ori aiurea.
Totul se petrece în plan ideatic, avem de învatat mult de la cunoasterea universului, a naturii, animalelor, a plantelor…. priveste Disscovery si ce inventam noi în razboaie sunt idei absurde si reprezinta înca un grad de incultura din asa zisa noastra civilizatie.
Pretextând dialogul între împarateasa – învatator si printesa, constati ca un cititor atent ca din convorbirea ei deconectanta, incitanta si mult peste media lirica, desprinzi sensibilitatea si totusi realismul scriitoarei.
Un adevarat si urias pas pendular înainte-înapoi pe care Suzana Deac – învatatorul nu se sfieste sa-l recunoasca.
Folosirea de multe ori a sinonimelor pentru exemplificarea mai exactae expresiilor, si întarirea unor cuvinte sau afixe nu stricadin ansamblul complex al povestirii.
Convorbirea, dialogul este stiinta ei dar ma întreb… oare ne asculta cei tineri? Doar copiii feriti de educatia TV-ului pânala 2-3 ani… asa capregatiti-varapid sale dati educatia de baza. Sapte ani s-au redus drastic la maxim trei!
Dialogul e subtil, uneori naiv de umanitar si umanist, încântator, îl citesti si suspini în amintirea altor anotimpuri mai blânde.
Senzatiile ca si iubirea îi umplu firea de explicatii ale spiritului, cauta în pareri savante, în mecanismele biochimice ale organismului de unde izbucneste la un moment dat, pur si simplu constatarea:
‘’ Stiu ce este fericirea!’’
Multe învataminte spuse cu rabdare gasesti în imaginarul omenesc al Suzanei Deac !
Instrumentele muzicale, pasarile, iarba sau natura au rolul lor in însiruirea idiomatica a copilariei si nu în ultim rând ramâne numai romantismul scriitoarei-poete; mila, iubirea fata de ceilalti o înnobileaza si îi da încredere nesperata în culori, în frumusetea lor, încheind apologia lor, a culorilor cu cea pe care o socoteste cea mai reprezentativa,
‘’Învatatorule, de acum încolo de voi avea o dorinta, frica, spaimasau speranta, sus, la culoarea albastra ma voi uita… de acolo vine tot ajutorul!’’
Ea împrastie mai departe iubirea cu razboiul într-o ultima încercare de a gasi explicatia vietii si ajunge la concluzii adânc impregnate în memorie de esecuri anterioare,
‘’Simti ca iubirea s-a jucat cu tine de-a razboiul, a tabarât peste tine, a semanat seminte  de speranta,…. apoi peste un timp ti-a smuls din mâna toate jucariile, si-a luat cuvintele înapoi si a plecat cine stie unde!’’
Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul povestii… ca sa traiesti trebuie sa si mori!
Asa arata ca împlinirea umana sta numai în poezia coloritului, sarutului si muzicii care îti umplu sufletul de tihna si pace lasând la o parte conflictele de orice fel.
,,Lectiile, care ar putea ajunge lesne manuale sunt amplu de interpretat însa nu necesita eforturi inutile, nu ies din limita accesibilitatii iar gândurile sunt atât de adânci ca ramâi mereu cu aceeasi întrebare… oare poate exista în univers un mapamond neexploziv?
Atât de profund s-a impregnat în om ura, dispretul, furia, teama de necunoscutul care navaleste într-una peste noi ca suntem îngroziti de ce se va întâmpla… daca se va întâmpla!
Actiunea, balansând ca o mostra colorata dansând în fata semineului, ratacind printre afectiunile curbate, se petrece în închipuirea scriitoarei si sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebari si raspunsuri majore.
Textul creeaza emotii… literar este frumos construit, cu o unda de tristete minunat redata si catalizând sperantele în încercarea de a ramâne lânga cititor pentru a construi împreuna o lume mai buna… textul ar trebui înteles la modul simbolistic si figurativ fiindca avem nu numai fragmente de admirat educational si nu stiu nici acum daca e scris pentru copii sau oamenii mari.

Stanescu Aurel Avram

INTERVIU CU MAESTRA DE BALET ANA VALKAY

Ana Valkay – o viata închinata baletului. L-a slujit pe scena timp de peste douazeci de ani, facând parte din trupa de balet a Operei Române din Timisoara si cam tot atât din culise, de acolo de unde începe el, unde se selecteaza si se slefuiesc cu truda nestiuta viitoarele sperante ale acestei arte. Devenita o pretuita profesoara de balet, are meritul de a-l fi coborât de pe scena pâna în casele si vietile noastre, ocupându-se de generatii si generatii de copii în cadrul studiolului de dans pe care l-a înfiintat si îl conduce.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Stimata doamna Ana Valkay, va aflati la ceas aniversar. Anul acesta, studioul de dans pe care îl conduceti si va poarta numele, împlineste douazeci de ani de activitate. Cum a aparut ideea înfiintarii lui si cui i se adreseaza?

Ana VALKAY: În urma cu douazeci de ani încheiam o etapa importanta din viata. Cortina se lasa încet, încet peste ceea ce pot sa spun ca a fost viata mea de artist. Eram la vârsta când orice balerin este nevoit sa paraseasca scena, sa se transforme din actor în spectator. Este un moment greu. Risti sa devii un spectator nu numai al artei ci si al vietii. Înfiintarea unui studio de dans îmi oferea posibilitatea sa ramân un slujitor activ al artei dansului, sa împartasesc si altora frumusetea ei, sa-i învat si pe altii ceea ce stiam eu mai bine sa fac.

M-am adresat copiilor cu vârsta cuprinsa între 4 si 14 ani, întrucât nu era o noutate pentru mine. În vremuri nu demult apuse, când arta începuse sa fie folosita pe scara larga drept mijloc de „faurire a omului nou, multilateral dezvoltat”, în cadrul Operei din Timisoara luase fiinta un cerc de balet, unde trebuia sa prestam ore de munca voluntara. Acolo am descoperit bucuriile muncii cu copiii.

Pe lânga toate astea, am avut sansa sa cunosc, ca nimeni altcineva, perioada de glorie a baletului timisorean. Era firesc sa nu ramân indiferenta la viitorul lui care porneste în mod cert de la descoperirea copiilor talentati, de la motivarea si canalizarea acestora. Astfel ca acum, studioul de dans înfiintat în urma cu douazeci de ani este si o pepiniera pentru sectia de coregrafie a Colegiului National „Ion Vidu” din Timisoara.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În memoria scrisa si nescrisa a Timisoarei este mentionata existenta, prin anii ’40, în coltul Pietei Unirii, a Scolii de Dans de Societate „Carol Valkay”. Se poate face o legatura între aceasta si Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Pe strada Alecsandri, colt cu Gheorghe Lazar, se afla „Scoala de Dans si Bune Maniere”, condusa de maestrul de balet Carol Valkay. La acea vreme Timisoara mai respira înca aerul Micii Viene, mai traia înca sub fascinatia valsului vienez. Scoala avea o sala frumoasa de dans cu parchet vienez si oglinzi venetiene unde cei dornici învatau nu numai pasii de dans ci si manierele impuse de codul de comportament în societatea timpului. Prima legatura de care am putea vorbi ar fi pasiunea pentru arta dansului, pasiune din care s-au nascut cele doua, sa le spunem, ateliere. Ele au însa si un numitor comun, o legatura cât se poate de vie, de palpabila: pe Francisc Valkay, sotul meu si fiul lui Carol Valkay, care a facut primii pasi de dans acolo, în sala cu oglinzi venetiene, iar acum, dupa o jumatate de veac, se ocupa de talentele Studioului de Dans „Ana Valkay”.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ce a însemnat pentru împlinirea dumneavoastra artistica si profesionala sa fiti Ana Valkay?

Ana VALKAY: Daca este adevarat ca fiecare din noi avem o stea calauzitoare sub auspiciile careia ne nastem, ne continuam drumul si apunem, atunci a mea este fara îndoiala steaua baletului. M-am nascut si am crescut sub lumina ei calda si învaluitoare, mama mea, Maria Klein, fiind si ea balerina. M-a ispitit sa-i descopar tainele, sa-i cunosc si sa-i stapânesc frumusetea si am ajuns balerina. La un moment dat, ca în povestile cu final fericit, drept recompensa pentru staruinta si fidelitate, o stea reala a baletului a intrat în viata mea si am devenit Ana Valkay. Am avut alaturi un artist complex de la care am învatat ca arta e bucuria sufletului si victoria spiritului. Am aflat de câta munca si sudoare e nevoie ca sa ajungi si sa ramâi o stea. Cât de important este sa fii multumit de ceea ce faci si sa vezi ca munca ta aduce bucurie si multumire si celorlalti. Am învatat sa ma bucur de lumina pe care o raspândesc stelele în jurul lor si sa fac tot ce-mi sta în putinta ca acea lumina sa nu se stinga.

Cornelia TURLEA-CHIFU: În prezent, în cadrul studioului, lucrati cu sase grupe de copii diferentiate ca vârsta si nivel de performanta. Cum au fost începuturile? Cum v-ati facut cunoscuta activitatea si cum a fost ea întâmpinata de timisoreni? V-a ajutat faptul ca purtati acest nume binecunoscut pe firmamentul baletului românesc?

Ana VALKAY: Începuturile? Ca orice începuturi… Firave si timide. Am debutat cu o grupa formata din cincisprezece copii. Am reusit sa conving însa prin seriozitate si munca sustinuta. Nu cred în publicitate. Lucrurile bune si bine facute îsi fac reclama singure. Sigur si numele pe care îl port a fost o garantie a calitatii. Undeva, pe un blog, o mamica marturisea: am înscris-o pe fetita mea la cursurile doamnei Ana Valkay, sotia lui Francisc Valkay. Face cu ele (balet n.a) „ca la carte”.

Se pare ca am reusit sa cuceresc cu „pasiunea” mea pentru dans un numar însemnat de copii, bunici, mamici. Astfel, activitatea mea a fost cunoscuta si recunoscuta de catre cei care doreau sa le ofere copiilor o ora în care sa cunoasca câte ceva din tainele si magia dansului si a muzicii.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ati fost interpret si sunteti creator pe tarâmul artei. Ati fost si sunteti dascal. Cum împacati sensibilitatea artistului cu exigenta pedagogului?

Ana VALKAY: Nu va vine sa credeti cât de bine se împaca sensibilitatea cu exigenta. Ce s-ar face un balerin fara grija, strictete, pretentie fata de executie, sau pedagogul fara sensibilitate, afectivitate? Un profesor de balet, dupa cum îi spune si numele, este atât artist cât si pedagog. Sensibilitatea artistului îl ajuta sa dezvolte starea de empatie cu elevii sai, iar exigenta pedagogului îl ajuta sa recepteze valoarea actului artistic si sa o transmita nealterata copiilor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Faceti o triere a elevilor dumneavoastra si daca da, dupa ce criterii?

Ana VALKAY: Studioul de Dans „Ana Valkay” are usile deschise pentru orice iubitor al artei dansului.Trierea se face de la sine. De obicei, dupa primele ore de contact cu armonia muzicii clasice, cu miscarea ritmata si expresiva, copiii care vin, la început, pentru ca „asa vrea mama”, se lasa cuceriti si devin elevi fideli ai orelor de balet. Mai ramâne de vazut daca fac fata efortului de a fi atenti si a munci sustinut timp de o ora si daca au, totusi, o minima dotare nativa în ce priveste auzul muzical si simtul ritmic.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Care considerati ca este vârsta potrivita pentru începerea unui curs de balet?

Ana VALKAY: Exista o perioada premergatoare, de pregatire, cuprinsa între patru si noua ani când copiii pot sa-si însuseasca cu usurinta pasi, pozitii si miscari specifice si se familiarizeaza cu diferite tehnici ale acestei arte. Despre balet, în adevaratul sens al cuvântului, se poate vorbi însa abia de la noua ani. Daca îl faci „de placere”, nu prea conteaza vârsta la care îl începi. Dar pentru performanta sunt foarte importante toate etapele si este foarte important interesul pe care-l manifesta copilul fata de un astfel de curs.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Vorbiti-ne putin despre forta magica a baletului care îi determina pe parinti sa treaca împreuna cu copiii lor pragul unui studio de dans, dar mai ales îi motiveaza pe micutii balerini sa vina iar si iar, de-a lungul anilor de studiu, în sala cu oglinzi.

Ana VALKAY: Baletul este o arta cu o mare putere de expresie care-ti da sentimentul de perfectiune prin armonia dintre muzica si miscare, prin puterea de a-ti controla si dirija corpul si spiritul si a le face sa vorbeasca fara cuvinte despre tristete si bucurie, despre durere si fericire, despre iubire si ura, despre viata si moarte. Aceasta este magia lui. Daca mai luam în considerare faptul ca el înseamna gratie si eleganta, sanatate si dezvoltare armonioasa, stimulare a imaginatiei, a memoriei, a puterii de creatie, întelegem de ce parintii apeleaza la balet ca la un partener în educatia copiilor.

Cât despre acestia, copiii sunt fascinati de subiectul narativ al baletului, de personaje si costume care îi transpun într-o lume de basm. Câte fetite nu vin sa „baleteze” ca sa fie printese?! Si mai este ceva, în cazul elevilor mei: spectacolele care au loc pe scena Operei Române din Timisoara si care le da sentimentul ca sunt artisti adevarati îi motiveaza „sa vina iar si iar, de-a lungul anilor în sala cu oglinzi”, ca sa va citez…

Cornelia TURLEA-CHIFU: Daca tot ati adus în discutie acest subiect, sa spunem ca în fiecare an pregatiti cu elevii Studioului de Dans „Ana Valkay” doua spectacole deja traditionale pe scena Operei din Timisoara: „Feeria fulgilor de nea”, în preajma Craciunului si „Gala micilor balerini”, în iunie, la încheierea anului de studiu. Cronicile le caracterizeaza ca fiind o explozie de culoare, gratie, candoare. Cine le semneaza coregrafia, regia, cine va asigura costumatia?

Ana VALKAY: Tot ce înseamna coregrafie, scenografie, regie are girul sotului meu, Francisc Valkay. Nu ma pot lipsi de experienta, priceperea si puterea lui creatoare. El este mentorul nostru, asistentul nostru, cel ce ne cizeleaza repetitiile finale, iar în ziua spectacolului este alaturi de noi ca prezentator, transmitând publicului emotiile noastre, iar noua, bucuria si sustinerea celor din sala.

Trebuie sa spun ca impresia artistica este creata în mare parte si de costumatie. Realizarea ei cere imaginatie, migala, materiale specifice, accesorii speciale si… bani. Fiecare grupa de vârsta executa în timpul spectacolului doua, trei si chiar mai multe numere, ceea ce înseamna cam tot atâtea schimbari de costume. Spun toate astea ca sa subliniez implicarea parintilor ce suporta costurile si sa le multumesc pe aceasta cale pentru efortul lor.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Ziua spectacolului este o sarbatoare pentru familiile copiilor. Parinti, bunici, strabunici, frati, prieteni, înarmati cu aparate foto se transforma în spectatori entuziasti, le sustin cu aplauze îndelungate pe dansatoarele emotionate, le astepta cu flori la iesirea din scena. Este imposibil sa nu observi munca asidua, plina de daruire, ce se ascunde în spatele progresului micilor balerine, vizibil de la un spectacol la altul, cât si bucuria si încântarea adultilor apartinatori. Dumneavoastra însa, nu va dati în laturi sa afirmati, dupa lasarea cortinei, ca a fost cel mai slab spectacol. Cum se traduce aceasta nemultumire? Ce înseamna aceste spectacole pentru dumneavoastra?

Ana VALKAY: Întotdeauna un spectacol se vede diferit din sala si din culise. Parintii, destinsi ca orice spectator, se lasa încântati de candoarea artistilor. Micile lor greseli si neputinte sunt atenuate de emotia artistica pe care ei o transmit si de stradania si seriozitatea cu care executa numerele din program. În culise însa, primeaza grija pentru reusita spectacolului în general, si pentru fiecare interpret în parte. Mereu ti se pare ca ceva nu a iesit cum ai vrut, ca ceva se putea face mai bine…Cred ca este fireasca aceasta nemultumire. Si e buna. Pentru ca genereaza progres.

Pentru mine, fiecare spectacol este un „eveniment” de bucurie si tristete totodata! Bucuria de a vedea copiii si parintii fericiti si multumiti, tristete pentru încheierea unei etape din viata. În acelasi timp ma gândesc la urmatorul spectacol pe care mi-l doresc mai bun, mai „miraculos”. Implicarea tot mai mare în activitatea studioului a celui ce se cheama Francisc Valkay face ca „productiile” sa fie din ce în ce mai reusite si mai „pretioase”! Sper ca acest lucru sa fie resimtit de copii si de parinti.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Sunteti o profesionista. Ati facut parte din corpul de balet al Operei din Timisoara. Sunteti cadru didactic la Colegiul „Ion Vidu”din Timisoara, catedra de coregrafie. Ce urmariti la cursantii dumneavoastra pe perioada unui ciclu de pregatire? Va opriti la stadiul de initiere, sau vizati performanta?

Ana VALKAY: Initierea este absolut obligatorie. Ea este specifica, dupa cum am mai spus, vârstei cuprinse între patru si noua ani. Exista însa si copii care se desprind de majoritate. Cu acestia nu ramâi la initiere. Îi stimulezi, îi lucrezi, încredintându-le numere solistice. Totul depinde de posibilitatile copiilor, de talentul si daruirea lor. Îmi place sa le cer cât mai mult, sa-i fac sa-si doreasca o executie cât mai aproape de perfectiune, pentru ca de aici porneste performanta. Si, da! Performanta se afla în vizorul oricarui profesor. Fara ea, munca lui nu este completa.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Cred ca e momentul sa ne spuneti ce alte satisfactii profesionale mai aveti în afara de bucuria de a vedea cum niste „ratuste” galagioase care se împiedica una de alta se transforma la bara în „lebede” gratioase, tacute si atente. Ce rezultate de exceptie ati obtinut ca profesor de balet?

Ana VALKAY: Rezultatele mele de exceptie sunt elevii care au obtinut rezultate de exceptie datorita îndrumarii mele. Vorbesc cu drag de Andrei Morariu, format la Studioul de Dans „Ana Valkay” si plecat în anul 2004 cu o bursa de studii în Germania, la Scoala de balet „John Cranko” din Stuttgart. Acum este solist la Teatrul de Balet din Dortmund. Andreea Jura mi-a fost o eleva exceptionala, care timp de trei ani (2006, 2007, 2008) a obtinut Premiul I la Olimpiada Nationala de Coregrafie. În anul 2007 a fost în America cu o bursa de studiu de o luna, iar acum este solista la Teatrul de Balet din Cluj.

As vrea sa mai nominalizez doua eleve pe care le am în prezent la Colegiul National de Arta „Ion Vidu”, olimpice si ele si care s-au format tot la studioul de dans. Este vorba de Alexandra Funieru, cu premiul al II-lea în anul 2009, respectiv 2010 si de Codruta Balan cu Premiul al III-lea în anul 2010. Le doresc si lor o împlinire profesionala si multe bucurii pe scena baletului. Nu pot sa nu o amintesc pe Marcela Marcu, eleva în al saselea an de studiu, cu un mare potential interpretativ, dar si creator, prezenta în cadrul spectacolelor studioului cu productii proprii de o reala valoare artistica.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Exista în Timisoara autoritati, institutii, personalitati de cultura sau politice care sa va sustina în acest demers cultural-educational de formare de minti frumoase în corpuri frumoase?

Ana VALKAY: Ne sustin în primul rând institutiile culturale. Avem o buna colaborare cu Opera Româna din Timisoara sub conducerea maestrului Corneliu Murgu, prin faptul ca de doua ori pe an sala si scena sunt ale noastre si ne putem desfasura cu succes spectacolele. De asemenea beneficiem de concursul croitoriei Operei în confectionarea costumelor necesare spectacolelor. Ne bucuram de sustinere din partea maestrului Ciprian Cipu, directorul Centrului de Cultura si Arta al Judetului Timis, care ne asigura sala în care îsi desfasoara activitatea Studioul de Dans „Ana Valkay”.

Si mass-media locala ne aloca spatii în emisiunile si publicatiile ei si ne promoveaza vorbind despre activitatea noastra, despre spectacolele si rezultatele noastre. Am fost prezenti în emisiunile doamnei Roxana Florea, redactor la T.V.R.-Timisoara, în paginile ziarului „Agenda” si în numeroase publicatii on-line. Oamenii politici au probleme mult mai importante pe agenda lor decât demersul de care vorbiti. Eu, totusi, am avut norocul ca unul dintre ei, Emil Cristescu, sa se aplece si asupra actului cultural si astfel am beneficiat de o binevenita sponsorizare.

Cei mai importanti si fideli sustinatori ne sunt însa parintii. Ei ne sponsorizeaza cu timpul lor, cu rabdarea si întelegerea lor, cu încredere si entuziasm. Unii, carora situatia materiala le permite, se implica si sustin si financiar activitatea studioului de dans. Tuturor nu pot decât sa le multumesc, sa-i asigur de toata stradania noastra, sa le spun ca fara ei nici noi nu am exista.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Aveti perspective si proiecte noi în ceea ce priveste Studioul de Dans „Ana Valkay”?

Ana VALKAY: Ne propunem sa venim în întâmpinarea interesului cursantilor nostri pentru dansul modern, incluzându-l în repertoriu alaturi de dansul clasic, sub directa si exclusiva îndrumare a maestrului Francisk Valkay.

Cornelia TURLEA-CHIFU: Va doresc multa putere de munca, mult succes dumneavoastra si elevilor dumneavoastra, si va multumesc pentru timpul acordat.
————————————–

A consemnat,
Cornelia TURLEA-CHIFU
Timisoara
23 martie 2011

MAMA SUROGAT – DE CE SPUNEM NU!

Cu citeva saptamini in urma o deputata PDL a initiat un proiect de lege cu totul nou in Romania privind reproducerea umana asistata medical (RUAM). Ne opunem. Acest fenomen este in faze incipiente chiar si in tarile mult mai evoluate social decit Romania si acolo rezultatele au fost nefaste. Din multe puncte de vedere. El prezinta complicatii etice, valorice, juridice, sociale si sociologice. Mentionam, de exemplu, Articolul 7 al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care acorda copiilor un drept la o mama si un tata, pe care au dreptul sa-i cunoasca si, in masura in care e posibil, sa fie crescuti de parintii biologici. RUAM abroga acest drept fundamental prin faptul ca detasaza, in mod artificial si intentionat, pe copii de unul dintre parintii biologici – mama.

In tarile in case RUAM se practica, e cunoscut ca “surrogate motherhood”, adica “mama surogat.” Termenul acesta se refera, in general, la diverse intelegeri contractuale intre parti care implica impregnarea unei mame surogat care duce sarcina pina la capat, iar la nastere da copilul unor sau unei parti terte. In mod traditional, surogatul se facea prin inseminarea unei femei cu spermatozoizii sotului unei alte femei, dupa care copilul, la nastere, era dat, impreuna cu drepturile de parinte, barbatului donator si sotiei lui. Noile metode tehnologice reproductive, insa, creaza forme aditionale de surogat reproductiv si complica si mai mult aspectele etice si valorice ale reproducerii umane. In final, se poate spune ca mama surogat este o practica care denota unul dintre cele mai rele aspectele valorile contemporane – drepturile copiilor sunt subordonate doleantelor adultilor de a-si satisface proclivitatile stilurilor lor de viata fara a lua in considerare interesele si bunastarea copilului.

In contextul dezbaterii actuale care are loc in Romania in jurul acestui proiect legislativ, am rugat-o pe d-na Larisa Iftime, Presedinte Provita Media, sa analizeze proiectul de lege si sa scrie un mic comentariu pe marginea lui pentru cititorii nostri. Dinsa a facut-o cu multa tragere de inima si cu un profesionalism fara repros. Ii multumim cu multa caldura. Articolul ei a fost deja publicat in Ziarul Lumina pe 10 martie si poate fi accesat si aici: http://www.ziarullumina.ro/articole;1540;1;53588;0;Reproducerea-umana-asistata-medical.html

Reproducerea Umana Asistata Medical (RUAM) – un Proiect Legislativ Negindit
Ziarul Lumina, 10 Martie 2011
Larisa Iftime

Noul proiect de lege privind reproducerea umana asistata medical (RUAM) are mai multe puncte vulnerabile si, în primul rând, presupune omorârea de embrioni umani. Din datele altor tari, exista o rata de esec de 80%, adica doar 20% din embrionii creati astfel rezulta într-o nastere vie. Distrugerea unui numar foarte mare de embrioni face ca noul proiect de lege privind legalizarea RUAM sa fie de neacceptat din punct de vedere crestin. Un embrion distrus înseamna un om omorât. Si din alte puncte de vedere acest proiect de lege trebuie respins.

Tehnicile RUAM submineaza familia traditionala, permitând femeilor singure sa apeleze la ele. De asemenea, proiectul aduce atingere demnitatii umane prin legalizarea mamei-purtatoare, sustine uciderea embrionilor si, în ansamblu, deschide usa experimentelor pe embrion. Proiectul mai propune subventionarea acestor tratamente de fertilitate foarte costisitoare de la bugetul de stat, ceea ce este imposibil pentru o tara saraca precum România. Nici o tara fosta comunista nu si-a permis sa sustina de la bugetul de stat asemenea tratamente costisitoare.

Fiecare sarcina presupune un numar mare de embrioni distrusi

În “Expunerea de motive”, initiatorii legii deplâng criza demografica din România, opinând ca legalizarea tehnicilor de reproducere umana asistata medical ar putea stimula cresterea natalitatii. Influenta reala a tehnicilor RUAM asupra situatiei demografice este, de fapt, infima. Iar consecintele reale ale acestei legi asupra societatii ar fi tragice. Se cunoaste faptul ca fertilizarea in vitro are o rata de esec de 80%. În România, se realizeaza cam 5.000 de fertilizari in vitro anual, dar nu se stie câti copii se nasc vii anual pe aceasta cale. Potrivit unui studiu realizat de Societatea Americana pentru Medicina Reproductiva, doar 7,5% din embrionii creati în eprubeta ajung vii la nastere (LifeSiteNews.com, 26 octombrie 2010). Datele arata ca 7-8 ovule sunt fertilizate in vitro, din care 3-4 embrioni sunt implantati în uterul femeii. Din cei trei-patru embrioni implantati, doi sau trei sunt apoi avortati prin reductie embrionara, ca macar unul sa aiba sanse mari de a se naste. Pentru a creste ratele sarcinii si a proteja femeia de chinurile tratamentelor repetate, majoritatea clinicilor de fertilizare in vitro creeaza mai multi embrioni. Embrionii în exces sunt de obicei distrusi, criogenati sau utilizati în diverse experimente medicale (daca parintii doresc asta). Dar daca este imorala crearea embrionilor pentru cercetare (si dupa cum, în aparenta, interzice actualul proiectul de lege), la fel de imorala ar trebui sa fie si sacrificarea embrionilor pentru tratamentul infertilitatii.

Efecte nefaste asupra familiei

Aceste proceduri nu pot fi decât distrugatoare pentru familia traditionala caci permit femeilor singure sa apeleze la ele, încurajând crearea de copii în afara casatoriei. Iar influenta lor asupra situatiei demografice din tara noastra este nesemnificativa. Mai simplu si mai corect ar fi sa se încurajeze nasterea de copii pe cale naturala, cu o politica sigura si pe termen lung, însotita de legi de restrictionare a avortului, de informare a femeilor asupra consecintelor nefaste a avortului, reducându-se astfel una din cauzele infertilitatii.

Donarea de ovule încurajeaza maternitatea si paternitatea anonima, fara nici o responsabilitate. Proiectul de lege nu prevede informarea minima, cel putin, a femeilor supuse tratamentului de fertilitate, care doresc sa doneze ovule, ce reprezinta materialul lor genetic.

Legalizarea fenomenului social al “mamei purtatoare” propusa de noul proiect deschide calea comercializarii trupului uman. “Mamei purtatoare” i se implanteaza embrionul provenit din parinti “genetici”, pe care ea îl poarta 9 luni în pântece, îi da nastere si îl da, apoi, parintilor “genetici”. Chiar daca actul este facut pe baze necomerciale, el devine un act împotriva firii si nepermis din punct de vedere moral. Procedura neglijeaza legatura emotionala stabilita între mama si copil în timpul sarcinii, ceea ce poate provoca urmari psihice ulterioare, atât mamei, cât si copilului.

Satisfacerea cererilor de fertilizare in vitro pentru femeile singure cu utilizarea spermei de la donator încalca dreptul viitorului copil de a avea un tata. Astfel, legea nu “garanteaza interesul superior al copilului”. A considera un embrion drept o simpla proprietate sau un obiect înseamna a refuza sa recunosti ca el este o fiinta umana. Embrionii nu sunt proprietatea parintilor ca sa fie produsi, manipulati sau proiectati. Iar parintii sunt chemati sa-i accepte ca membri ai familiei umane.

Riscuri medicale crescute

În lege, nu se prevede informarea mamei cu privire la consecintele tratamentelor de fertilitate asupra ei, cât si asupra copiilor. Un studiu extins, efectuat pe copiii conceputi prin FIV, în Franta, arata ca acestia sunt mai des atinsi de anumite maladii sau malformatii. Géraldine Viot, genetician la Maternitatea Cochin-Port-Royal, studiaza deja de 7 ani riscurile crescute de malformatii si de probleme de sanatate la copiii rezultati din FIV. Ea a analizat cu atentie starea de sanatate a 15.162 copii, în perioada 2003 si 2007, în 33 de spitale, si a urmarit evolutia lor pâna acum. Ancheta sa arata ca un numar de boli, genetice sau nu, apar mai des la acesti copii în eprubeta, fata de media în rândul copiilor conceputi natural (www.chretiente.info).

Lucrarea “IVF and stillbirth: a prospective follow-up study”, avându-i ca autori pe dr. K. Wisborg, dr. H.J. Ingerslev si dr. T.B. Henricksen, publicata în revista Universitatii Oxford, Human Reproduction (2010), aducea în fata urmatoarele concluzii: “Comparativ cu femeile fertile, femeile care concepeau prin FIV/ICSI aveau un risc crescut de a naste un fat mort. Rezultatele noastre arata ca riscul crescut de fat mort la nastere observat în tratamentul de fertilitate este un rezultat al acestui tratament sau al unor factori necunoscuti ce se refera la cuplurile care sunt supuse tratamentului FIV/ICSI.”

Distrugerea embrionilor prin diagnosticul genetic de preimplantare

În art. 8 (c) se mentioneaza: “Diagnosticul genetic preimplantator este interzis, cu exceptia unei boli ereditare grave”. Diagnosticul genetic de preimplantare înseamna crearea mai multor embrioni prin fertilizare in vitro, analiza lor pentru a se stabili care din ei sufera de anumite boli. Cei care sunt purtatori de boli sunt distrusi, iar unul sau doi din cei sanatosi sunt implantati în uterul femeii. Aceasta procedura duce la distrugerea de embrioni si, prin urmare, se impune respingerea ei. Proiectul de lege, în ansamblu, deschide usa experimentelor pe embrion. În art. 8, pct.(j), se afirma ca “se accepta cercetarea” pe embrion doar daca astfel solicita cuplul sau femeia singura, “cu respectarea prevederilor Legii 17/ 2001”. Or, Legea 17/ 2001, la cap. V, articolul 18 “Cercetarea pe embrioni in vitro”, arata: “1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este permisa de lege, aceasta va asigura o protectie adecvata a embrionului. 2. Este interzisa crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.” În proiectul de lege art. 8 (k) se afirma: “Gametii si preembrionii asupra carora s-au derulat activitati de cercetare stiintifica nu mai pot fi folositi în scop reproductiv.” Din aceasta exprimare nu se întelege cum s-ar putea “asigura o protectie adecvata embrionului” cf. Legii 17/ 2001.

În art. 34 (4), se stipuleaza: “Conceperea unui copil în alte scopuri decât recoltarea de celule stem sau susa se pedepseste cu închisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.” A concepe un copil în scop de recoltare de celule stem sau susa nu înseamna nimic mai mult decât experiment pe embrion. De obicei, recoltarea de celule susa sau stem se face pe un embrion de trei zile, aflat în stadiul de blastocist. Aceasta recoltare, în esenta, ar putea fi echivalata cu recoltarea de organe de la un copil. Evident ca embrionul nu mai poate “fi folosit în scop reproductiv”, caci, dupa recoltarea de celule stem sau susa, embrionul moare.

Investigatiile infertilitatii si mai ales tratamentul de fertilitate presupun costuri imense pentru bugetul de sanatate al României, si asa subred. Potrivit proiectului de lege, o femeie poate face pâna la patru cicluri de tratament suportate de stat. Suportarea acestor costuri de catre stat este posibila, probabil, doar în statele bogate. În conditiile în care, în România, medicina primara este subfinantata, spitalele se desfiinteaza, de unde se vor gasi bani pentru tratamentele de fertilitate?

Având în vedere influenta nefasta pe care ar avea-o o asemenea lege atât în plan social, cât si moral, în societatea noastra, întrebarea noastra este: ne lasa constiinta sa acceptam acest proiect de lege?

RECOMANDARE AFR: AFR recomanda cunoscatorilor de limba enlgeza materialul alturat, publicat in ianuarie anul acesta, privind aspectele etice ale RUAM. http://www.ruthblog.org/2011/…/outsourcing-pregnancy-just-another-job/ Tot mai multe fete tinere devin mame surogat din motive financiare. In ultimii ani in SUA procentajul acestor tinere a crescut cu 30%. Fiecare poate cistiga intre 7.000 si 25.000 de dolari, depinzind de situatie, suma maxima fiind acordata tinerelor care nu numai ca doneaza ovulele, dar pastreaza sarcina pina la capat. Multe dintre ele afirma ca practica surogatul reproductiv exclusiv pentru bani.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Scrisoare mamei

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu stiu, la copii
Sa dau invatatura cea de seama
De a fi om, mereu, si a iubi –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca tanara nu esti,
Sa-ti vindeci pe ai tai de rani, si  teama,
Si inca-o data, mama, sa ii cresti –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu mai stiu deloc,
Copiii mei cand nu te baga-n seama,
Sa-ti facem, totusi, in familie, loc –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca n-ai calculator,
Si nici nu stii, batrana noastra doamna,
Sa te imparti, cuantic, tuturor –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca greu mai poti zambi,
Si-i greu sa uiti de propria ta drama,
Si sa traiesti, din nou, pentru copii –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca suntem singuri, doi:
Copil si mama, pentru toti, dand seama,
La Judecata Lumii de Apoi …

Jianu Liviu-Florian

LADITA CU MARTISOARE

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
GRADINITA nr.64 ILEANA COSANZEANA
va invita in data de luni 28 februarie 2011, orele 10.00 la evenimentul:
“LADITA CU MARTISOARE DE LA GRADINITA nr.64 ILEANA COSANZEANA”

locatia: C.C.Sind.Gl.,et.1
Coordonatori proiect:
·        Fundulea Mioara –director Gradinita nr. 64 „Ileana Cosanzeana „;
·        Angela Baciu        – scriitor, consilier cultural Casa de Cultura  a Sindicatelor Galati

Colaboratori:

v    Ciobotaru Ana, educatoare;
v    Dumitrascu Claudia,institutor II;
v    Tofan Eta –Marinela,educatoare;
v    Toropoc Tatiana, profesor pentru invatamantul prescolar;
v    Teleuca Nicoleta, educatoare;
v    Ares Roxana, Institutor II;
v    Tacaluta Maria , profesor pentru invatamantul prescolar ;
v    Paraschiv Alexandra ,educatoare;
v    Broasca  Georgeta, educatoare;
v    Toader Mirela , educatoare;
v    Hurduc Gina, institutor II;
v    Luparu Jenica, educatoare;
v    Stan Dan – Nicoleta , institutor I ;
v    Hodorogea Milica , educatoare.

motto proiect:

“Copiii care traiesc in generozitate,invata sa fie generosi ,
Copiii care traiesc in prietenie , invata ca lumea e un loc frumos in care poti  trai.”
(Dorothy L. Nolte)
Obiectivele protocolului:
* Cunoasterea  unor traditii si obiceiuri stramosesti;
* Formarea unor virtuti culturare si a unui comportament  moral  adecvat varstei;
* Implicarea prescolarilor la unele obiceiuri specifice tarditiilor culturale  mai importante la romani (Sarbatoarea „Martisorului”);

Justificarea proiectului:
Copilul inca de la varsta prescolara vine in contact cu realitati , simboluri si manifestari cultural- traditinale  ale caror semnificatii in intelesul lor cel mai simplu este bine sa le cunoasca.Mai intai in familie , apoi in gradinita prescolarii invata sa manifeste anumite comportamente  si deprinderi de conduita traditionala , cu ajutorul carora va deveni o persoana deschisa comunicarii in noul context european .
evenimentul va cuprinde: – o expozite de martisoare handmade

– program artistic: momente de poezie, muzica, jocuri, s.a.
– decernare diplome de merit

va asteptam, intrarea este libera,
ceaiul din partea casei!

(foto afis: cristian nastase, afis realizat de “adquest image)

Angela BACIU
scriitor, membru U.S.R
consiier cultural C.C.Sind.Gl

EXPOZITIE DE MARTISOARE

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
Departamentul Cultural Artistic
organizeaza expozitie de martisoare  si felicitari  “handmade”  confectionate de copii, intitulata:
 
“LADITA CU MARTISOARE”, ed.I, 2011
 
– sunt invitate sa participe gradinite si scoli generale cls.I – VIII
– lucrarile se aduc pana la data de 25 februarie 2011 la C.C.Sind.Gl., et.1
(secretariat sau departamentul cultural)
– lucrarile se aduc pe grupe sau clase
coordonator proiect: Angela Baciu (scriitor, consilier cultural C.C.Sind.Gl)
 
Va invitam sa va alaturati initiativei noastre si sa colaboram impreuna: educatori, invatatori, parinti si bunici.
Scopul acestui proiect este de a descoperi, promova si incuraja micutele talente, creativitatea, initiativa si imaginatia copiilor din gradinitele si scolile noastre.
 
Va asteptam sa participati, sa intampinam cu totii primavara!
Mult succes!
(foto afis: simona andrei, afis realizat de “adquest image”)
 
Angela BACIU,
scriitor, consilier cultural C.C.Sind.Gl

DURERI VECHI, DURERI NOI

Dupa cum bine stim, cei care beneficiem de ele, pthitoii(hribele) sunt cele mai bune dintre ciupercile de padure. Locuind aproape de zona de dealuri impadurite, uneori noi, copiii, le culegeam din padurea Chelintei. Daca ar fi sa respectam adevarul din acte, multi sulmedehni au halci de padure. Chiar eu si sora mea Valeria-Ana suntem proprietare, prin parintii nostri. Mi se pare ciudat sa ma inchipui bocotana, proprietara de copaci, dupa cum imi vine greu sa cred ca vom ajunge sa numaram fie copacii, fie cioturile ramase dupa… furi.

Asteptam de ani de zile ca ai mei, alaturi de alti sateni, sa isi primeasca padurea inapoi, cu sau fara… copaci. Dar actiunea de improprietarire s-a impotmolit undeva la centru, in Baia Mare. Batranii nostri si-au pierdut speranta de a-si vedea padurea inapoi. Sunt convinsi ca vor ramane cu ochii in soare, asa cum au patit si la desfiintarea colectivului (C.A.P.-ului). Nu pot sa nu relatez un episod prin care oamenii de factura noua au inchis cu dispret cercul suferintelor parintilor nostri, siliti sa intre cu sila in C.A.P.-uri.

Atunci cand taranii, mai mult sau mai putin chiaburi, au fost nevoiti sa isi duca marhale (vitele), carele, saretele, plugurile, semanatorile si tot ceea ce aveau de pret in curtea noului organism comun numit C.A.P., s-a tinut evidenta acestora in registre. Dupa ce s-au desfiintat C.A.P.-urile, cei care au ramas in viata, dintre cei carora li s-a luat gazdasagul, au crezut ca cineva din noile structuri va lua acele registre si chemand pe toti oamenii din sat le vor imparti fostilor proprietari tot ceea ce li s-a confiscat. As… de unde! Cine sa aiba vremea taranului roman, pentru care legea e mai presus de orice? Dar cine credeti ca erau cei care s-au dus cu nerusinare sa ia vitele din grajduri si ceea ce mai gasea prin curtea colectivului? Exact cei care nu aveau nimic de-a face nici cu lucrul pe camp si nici cu averea din registre! Ai mei, alaturi de alti oameni de bun simt, au ramas cu buzele umflate si cu gustul amar ca in noua oranduire tot puturosii si obraznicii au castig de cauza.

Dar sa ma intorc la pthitoii pe care ii culegeam cu sarg din padure, desi tot mai siguri erau cei adusi de catre tiganci, in schimbul unor alimente. Barther-ul se facea repede: cu pthitoi, pomnite de padure (fragute), mure… contra slanina, picioci (cartofi), lapte etc. Lelea Marie a lui Joska era una dintre ele, prietena cu bunica Valeria si cu celelalte bunici de pe ulita noastra, numita Ulicioara Dintre Biserici. In vremea copilariei mele, pe bunicile de pe ulita noastra le durea mereu capul si bumbul minune pentru suferinta lor era antinevralgicul. Noi, copiii, il cumparam de la pothica (farmacie). Acum, pe mamele noastre nu le doare capul, ci au tensiune si cardiopatie ischemica. Cum au evoluat bolile satului romanesc atat de spectaculos, doar drumurile catre bold (pravalie) ne pot lamuri si… supararile parintilor nostri! Ma tem ca azi nu primiti de mancare nici de post si nici de dulce, chiar daca nu sunteti vinovati de umilintele stiute si nestiute la care au fost supusi cei care au fost botezati intre doua rascoale, fie opincari, fie mamaligari, fie boi buni de tras in jug! Iar din cand in cand… in vreun discurs domnesc, ei erau numiti Talpa Tarii.

Florica BUD
Baia Mare
5 februarie 2011

Poveste de pescuit vise

Din nou, timpul, parca fara timp! Asteptam. Doar inceputul si sfarsitul povestilor pe care mi le citeau, cand unul, cand altul, ma faceau sa tresar si sa intreb:
– Si… dupa aceea, ce-au facut?
– Au trait fericiti pana la sfarsitul vietii, cum ti-am spus…
– Da? …Adica da, asta am inteles eu, dar dupa aceea…?
– Dupa aceea… dupa aceea, omul mai si moare! – imi raspundea Iba cam cu o jumatate de gura.
– Moare!?… Iar daca moare, moare?
– E, cum sa-ti spun…? Moare si nu prea …
– Adica … Te-am prins! Ma pacalesti!
– E, cum sa te pacalesc eu tocmai pe tine…?!
– Atunci, ori moare ori nu moare?
– De! Stiu eu ce sa zic?
– Daca tu nu stii!… Povestea ce zice?
– Povestea? Povestea spune ca…
– Pai, daca spune, inseamna ca asa e…
– Este si nu prea!…
– Nu? Aaa! Hai, ma, cum nu? Of, si eu care credeam ca oamenii mari stiu tot!
– Tot si nu prea!
– Adica? Ori stiu ori nu stiu?
– Cu tine n-o mai sfarseste omul! Stii cum e cu stiutul asta? E ca si cum te-ai duce la un pescuit de vise. Arunci navodul…
– Si?
– Astepti! Si iar astepti… Visele dau navala! …Dar ce folos?! Plevusca! Navodul tau vrea pe cel mare! Iar ala nu mai vine! Si iar astepti! Dupa o vreme… simti navodul greu! Gata, zici! De astazi am Universul la degetul mic! Tragi si iar tragi, vrei sa-ti pui visul in barca ta si sa pleci cu el, ehe, departe. …In lume! Iar visul… zbac! Uite-l, si nu e! Te trezesti, si navodul, gol!
– Si?
– Iar si?! Ei, daca mai apuci, arunci din nou navodul.
– Mda! Dar hai, mai povesteste-mi!
– Uite:
,,A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti“
– Sfinti?
,,Si luna intre stele“
– Ce sunt aceia sfinti?
– Aoleo! Ma omori! …Sfintii sunt niste… sa zicem, niste ingerasi ca tine!
– Da?! – m-am mirat, insa Iba, obosit, ador¬mise. L-am invelit si m-am culcat si eu.  Cand genele stateau gata, gata, sa-mi cada somnoroase, am aruncat navodul…

Nicolae Balasa

VISUL UNUI COPIL – BEATRIXE AXINTE si DANSUL

O vad de multe ori trecand pe strada tinandu-se de mana mamei ei, pleaca la scoala, sau la repetitii. Are doar 10 anisori si este eleva in cls.III la Scoala “M.Sadoveanu” din Galati (Romania); si mai face ceva: danseaza. Urmeaza cursurile de dans la cunoscuta Scoala de Dans Sportiv “Acanta” din Galati.
Sunt atat de multe de povestit despre aceasta fetita.
Este blonda ca mama ei, ii seamana foarte mult, ba chiar o poti regasi si in trasaturile tatalui, dar mai ales ale  bunicilor, zambeste mereu, are un zambet senin, larg, de copil fericit. De mica (cum spune ea) i-a placut sa danseze, nici nu vede altceva, scoala si dansul sunt drumurile ei importante. Are multi prieteni, colegi de scoala si de cartier, se joaca ca orice copil normal: iarna face oameni de zapada, se da cu saniuta, vara merge in vacante la bunici (are cei mai fericiti bunici din lume) si cu parintii la mare, iubeste soarele, ii plac si calatoriile si, mai ales, sa fotografieze cele mai ciudate locuri, sa aiba amintiri de peste tot. Ii mai plac florile – tocmai i-a cumparat mamei un buchetel de ghiocei – si, recunoaste, ii plac si desenele animate.
La scoala are sprijinul dragei ei invatatoare d-na Marioara Manolache la care tine tare mult, ar vrea  sa-I semene intr-o zi,  se bucura mereu cand ia note mari si ar vrea tare mult sa  nu dezamageasca pe nimeni. Colegii ei sunt hazlii, simpatici si pusi mereu pe sotii, acasa isi face lectiile, rade mult, se joaca si apoi urmeaza repetitiile. E adevarat, are un program greu: munceste mult, scoala, meditatii, repetitii, dar bucuria este atat de mare cand are reusite, participa la evenimente si concursuri.
 Cand stai de vorba cu BEATRICE ELENA AXINTE  ai impresia ca te vezi pe tine, candva, intr-o copilarie indepartata: te simti copil si  tu cand iti povesteste de mama si tata, de cat de mult ii plac desenele si Hannan Montana, ii place poezia, dar si povestile, sa mearga la patinoar, iar duminica sa fie rasfatata cu dulciuri, ciocolata (chiar daca nu prea are voie) sau  bunatati facute de bunica, asa cum va spuneam: e un copil normal. Mai are un frate pe care il iubeste atat de  mult si se bucura ca este mai mare decat ea pentru ca are mereu pe cine sa se sprijine.
 A inceput scoala de dans foarte devreme si rezultatele se si vad: a primit numeroase premii si distinctii|:
Locul V la  categoria H 6-9 ani Cupa Phoenix 2009,  Locul IV categoria H 6-9 ani,
Locul IV categoria de dans E 6-9 ANI Asociatia Club de Dans Sportiv “Style Dance”,Diploma de Excelenta pentru participarea dansului sportiv cu ocazia sarbatorii “Zilele  Zaclaului”,“Diploma de Merit” pentru participare spectacol “1 iunie-De Ziua Copilului”, organizat de Casa de Cultura a Sindicatelor  2010 pe scena Teatrului Dramatic “Fani Tardini”, colaborari si participari la diferite emisiuni tv locale, participari in spectacole caritabile, recital alaturi de Razvan Manolache si Diploma de Merit in spectacolul “Craciun de vis” organizat de Casa
de Cultura a Sindicatelor Galati pe scena Teatrului Dramatic “Fani Tardini”, (foto) dar si Diploma de excelenta din clasa a II-A De la Scoala Gimnaziala Nr.11 “M.Sadoveanu” din Galati pentru rezultatele excelente oblinute la matematica si limba romana in cursul anului scolar 2009/2010,
A mai obtinut Premiul I pentru calificativul Excelent la Concursul ” Povestile Cangurului” clasele IV, 2010, Locul I pentru rezultatul obtinut la concursul
national de evaluare la limba romana si Medalia de Aur, Locul I pentru rezultatul obtinut la Concursul National de Evaluare in Educatie la Matematica si Medalia de aur, Locul II la concursul “Cangurul Matematician” 2010, Locul II la Concursul National de Evaluare in Educatie la limba engleza, Diploma pentru participarea la actiunea “Ziua copilului  intr-un mediu curat”si multe altele.
 Viata ei artistica a inceput la …  numai 4 anisori la Clubul Sportiv “Acanta” din Galati sub indrumarea Doamnei  Adriana IFTIMIE – instructor,  continuand  cu antrenorii Oxana si  Vitali  POLIVENCO, oameni extraordinari ce se implica atat de mult in reusitele si performantele elevilor. Va fi un drum atat de lung, stie acest lucru, dar va merge mai departe, crede in ea, in destinul ei si, mai ales, alaturi de cei dragi.
Acum are emotii: in perioada 12-13 februarie va participa la un concurs la Pitesti, iar in perioada 5-6 martie  va participa la Campionatul de Dans de la Targu Mures pentru care se antreneaza cu mare seriozitate alaturi de antrenorii ei.
Si noi, iti uram draga Beatrice, mult succes si  sa ajungi pe cele mai inalte culmi, sus, sus de tot.

foto: Cristian Nastase
in imagine: Beatrice Axinte alaturi de partenerul de dans Razvan Manolache
spectacol “Craciun de vis” dec.2010, organizat de C.C.Sind.Gl pe scena Teatrului Dramatic “Fani Tardini”

CASATORIA SI FAMILIA : DECLIN SAU DISPARITIE?

Ceva se intimpla. Semnele acestui „ceva” sunt peste tot, de netagaduit si ingrijoratoare. Vorbim despre casatorie si familie. Este casatoria ca institutie sociala in declin sau pe cale de disparitie? De citiva ani suntem confruntati cu un asalt de argumente numeroase, carti, initiative legislative, studii, comentarii, si miscari sociale care afirma ca societatea Mileniului III nu mai are nevoie de casatorie. Ca este o institutie demodata fara nici o relevanta sau utilitate sociala. Fie ca e numita epoca post-moderna, post-morala, sau cu alte nume, perioada de inceput a Mileniului III cere tot mai vehement dezinstitutionalizarea casatoriei.
 Anul 2010 a fost plin de evenimente si semne de prost augur pentru casatorie si viitorul ei. Portugalia, Argentina, si Mexico City au legiferat casatoriile unisex. Judecatori federali in SUA au declarat neconstitutionala casatoria binara intre un barbat si o femeie. Publicatiile prestigioase americane Newsweek si Time au anunta „moarte” casatoriei ca institutie sociala, iar luna aceasta publicatia britanica The Economist a rulat o serie de articole in favoarea dezinstitutionalizarii casatoriei si pentru inlocuirea ei cu parteneriate civile bazate pe contracte intre parti, fara deosebire de sex. In plus, saptamina aceasta democratii americani si-au anuntat intentia de a initia luna viitoare proiecte legislative de legiferare a casatoriilor homosexuale in Rhode Island, New York, si Maryland, state in care in urma alegerilor din noiembrie au devenit majoritati.
In plus, exista miscari foarte agresive care si ele au acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei. Amintim aici doar de Beyondmarriage.org, o miscare din care fac parte mii de personalitati influente din intreaga lume, academicieni, profesori, jurnalisti, oameni de afaceri, politicieni, filosofi, eticisti, lideri de comunitati religioase, preoti, pastori, avocati, judecatori, oameni de rind, care toti au in comun acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei si inlocuirea ei cu o sumedenie de structuri contractuale intre doua sau mai multe persoane, dar care toate resping elementele fundamentale ale casatoriei naturale – heterosexualitatea, monogamia, fidelitatea in relatiile intime, si procreerea.
Radacinile acestor idei radicale nu sunt tocmai vechi. Fondatorii comunismului (Engels si Marx) au respins casatoria pentru ca, in opinia lor, era o institutie sociala de exploatare a femeii de catre barbat. Miscarea feminista a secolului XX a preluat aceste notiuni, iar miscarea de emanciapare sexuala inceputa in anii 60 a promovat si continua sa promoveze cu agresivitate aceleasi notiuni. Casatoria este vazuta ca un instrument de exercitare a autoritatii patriarhale. Ca atare, trebuie eliminata. Iata cum, in mod ciudat, casatoria, care pina nu de mult era socotita, de mii de ani, ca un cadru social pentru facilitarea fericirii si dezvoltarii armonioase a barbatului si a femeii, in ultimii ani a fost transformata in obstacolul primordial in calea implinirii fericirii personale.
Aceste notiuni sunt reflectate tot mai clar si des in textele rapoartelor emise de structurile europene privind familia si casatoria. Nu se mai vorbeste despre „familie,” ci despre „variante de familii.” Iar terminologia „sot si sotie” a fost inlocuita cu  terminologia de „parteneri.” Certificate de casatorie emise in statul american Massachusetts, care a legiferat casatoriile unisex in 2004, a eliminat cuvintele „mire” si „mireasa,” „barbat si femeie,” inlocuindu-le cu cuvintele „partea contractanta A” si „partea contractanta B.”
Trendurile acestea sunt in voga in majoritatea tarilor europene occidentale. Fara indoiala suntem martori al unui declin incontestabil al institutiei casatoriei. Se poate insa vorbi si despre posibila extinctie sau chiar disparitie a acestei institutii? Daca da, care ar putea fi consecintele eliminarii ei?
 
 
Subiectul acesta devine tot mai curent. Ne limitam insa astazi la concluzia directa si simpla formulata de Siegmund Freud in unul din cele mai bine cunoscute si provocatoare eseuri pe care le-a scris: Civilization and its Discontents. („Civilizatia si nemultumirile ei”) Scris in 1929 si publicat in anii 30, eseul acesta a fost tradus si in romaneste dupa 1989. Argumentul lui esential este ca dizolvarea institutiei casatoriei va rezulta in prabusirea civilizatiei. Porneste de la premiza ca civilizatia a fost facuta posibila de instituirea casatoriei ca institutie sociala fundamentala a societatii. In consecinta, afirma Freud, atita timp cit societatea accentueaza heteronormativitatea, monogamia, casatoria si procreerea, civilizatia va fi posibila, iar cind acesti piloni sociali se vor surpa, civilizatia va regresa in barbarism.
Dezbaterile privind casatoria si viitorul ei se simt si se rasfring si in Romania. Va reamintim ca in 2008 d-l Peter Kovacs, pe atunci senator de Cluj, a initiat, fara succes, proiectul legislativ al parteneriatelor unisex din Romania. Iar saptamina trecuta am dat in presa romana peste articolul alaturat al d-lui preot Marcel Radut Seliste privind situatia precara a casatoriei in Romania. Trendul inceput in tarile occidentale se simte tot mai pregnant si la romani. Numarul celor casatoriti scade, al celor necasatoriti si al celor care traiesc in concubinaj creste, si tinerii care opteaza pentru casatorie tind sa se casatoreasca la o virsta tot mai tirzie. Reproducem in intregime articolul d-lui Seliste care poate fi accesat si aici: Click here: De la cititori: Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica
 
 Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica
 
Romanilor le place sa-si spuna crestini. La recensamantul din 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat crestini-ortodocsi. Un asemenea atasament declarat fata de valorile religioase determina, la o prima impresie, concluzia ca in Romania se traieste moral. Realitatea vietii de roman dovedeste insa ca romanii traiesc in apostazie si ca familia crestina romaneasca este pe cale de disparitie. Conform Eurostat, oficiul de statistica al Uniunii Europene, numarul de casatorii in Romania a scazut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori in 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunta treptat la institutia casatoriei civile si implicit, la Sfanta Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2009, in diferite tari ale Uniunii situatia numarului de casatorii a fost urmatoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.

A crescut numarul divorturilor

In Romania, s-a inregistrat insa o crestere a divorturilor de la 1,5 divorturi/1.000 locuitori in 2005 la 1,7 divorturi/1.000 locuitori in 2008. Statisticile nationale, pentru anii 2009 si 2010, avertizeaza ca familia romaneasca se destrama din cauza saraciei, educatiei precare, alcoolismului, violentei domestice, a separarii sotilor prin migratia economica. Institutul National de Statistica anunta in noiembrie 2010 ca “numarul casatoriilor a fost in luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decat in aceeasi luna a anului 2009. In luna septembrie 2010 s-au pronuntat cu 643 divorturi mai multe decat in luna septembrie 2009”, iar in decembrie 2010, acelasi institut constata ca “numarul casatoriilor a fost in luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decat in aceeasi luna din anul precedent”.
Fertilitatea in Romania
Eurostat inregistreaza o firava crestere a fertilitatii in Romania, de la 1,30 copii/femeie in 2007, la 1,38 copii/femeie in 2009, aceste cifre fiind totusi sub media europeana, in diferite tari europene inregistrandu-se urmatoarele date: Belgia 1,84 copii/femeie, Bulgaria 1,57 copii/femeie, Grecia 1,52 copii/femeie, Spania 1,40 copii/femeie, Italia 1,42 copii/femeie, Franta 2,00 copii/femeie, Ungaria 1,32 copii/femeie, Polonia 1,40 copii/femeie. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii in 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla in 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.

Ce mai “macina” familia romaneasca?

Familia romaneasca este macinata mai ales de avorturi. In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei “Institute for Family Policies”, in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).
Aceste date statistice dezvaluie apostazia in care rataceste familia romaneasca. Clasa politica aduce un plus de bezna prin masurile “anticriza” adoptate. Scaderea cuantumului indemnizatiei pentru concediul maternal, concedierile masive, migratia personalului medical calificat din spitalele romanesti spre vestul Uniunii Europene reprezinta doar cateva din loviturile primite de familia romaneasca din partea politicienilor. In acest context, Patriarhia Romana a declarat 2011 ca “Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii”. Sunt preot de spital si martor la multe drame de familie. Stiu ca este mare nevoie ca prin acest proiect religios-duhovnicesc sa se treaca de la predica la fapte, pentru a reaseza familia romaneasca pe cale vietii crestine. Altfel, nu putem spune decat ca un popor in care familia este destrama de prea putina noastra slujire, a preotilor, de saracie, alcoolism, desfranare si ucidere de prunci, nu este un popor crestin. Poporul roman se transforma treptat intr-un popor care se sinucide si e pacat.
 
DECLINUL CASATORIEI IN AMERICA
 
 
Situatia casatoriei insa este cu mult mai precara dincolo de Atlantic, in SUA, unde in 2010 s-a efectuat ultimul recensamint al populatiei. In noiembrie prestigioasa institutie de sondaje de opinie si analiza a trendurile sociale din SUA, Pew Research Group, a emis un Raport extensiv, intocmit pe baza datelor obtinute la recensamint, privind declinul casatoriei in America, o tara predominant crestina cu peste 300 de milioane de locuitori. Sumarul de mai jos al Raportului a fost tradus pentru AFR de d-l Ionut Bruma, voluntar AFR din Bucuresti. Ii multumim. In linkul acesta aflati textul in intregime, in limba engleza, a Raportului, lung de 121 de pagini: http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/. Ironic, insa, 95% dintre tinerii americani necasatoriti totusi intentioneaza sa se casatoreasca! http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/.
 
Declinul casatoriei si aparitia noilor forme ale familiei
–studiu efectuat de Pew Social Trends Staff
 
Sumar

Tendintele de transformare care au dus in ultimii 50 de ani la un puternic declin in ceea ce priveste casatoria traditionala si la ascensiunea noilor forme familiale, au fost create si impuse prin atitudini si comportamente diverse raportate la clasa sociala , varsta si rasa potrivit unui nou studiu efectuat de PEW Research Center facut in asociere cu revista  Time  si completat de o analiza demografica si economica efectuata de U.S Census Bureau.
In Statele Unite ale Americii noua tendinta de scadere a casatoriilor este puternic corelata cu o scadere a veniturilor. Chiar daca  sufera un declin la nivel global indiferent de grupuri sociale, casatoria ramane totusi norma in randul adultilor cu studii superioare si venituri bune dar este mai putin intalnita printre cei cu pozitii sociale mai joase. Studiul arata ca cei ce fac parte din grupul dezavantajat din punct de vedere al veniturilor sunt la fel de dispusi sa se casatoreasca ca si cei cu venituri bune dar in acelasi timp pun un pret mai mare pe siguranta financiara ca o pre-conditie a casatoriei. Aceasta siguranta financiara este un criteriu pe care cei mai multi nu-l pot indeplini.
Studiul arata totodata diferente clare intre generatii. In 1960 doua treimi, aproximativ 68% dintre tinerii intre 20 si 30 de ani erau casatoriti fata de doar 26% in 2008. Cati dintre cei ramasi sunt dispusi sa se casatoreasca ramane o intrebare deschisa. Deocamdata studiul arata ca tinerii, spre deosebire de parintii lor, inclina mai mult spre relatiile de concubinaj sau alte diferite forme familiale cum ar fi casatoriile intre persoane de acelasi sex sau cele interrasiale.
Chiar si atunci cand casatoria este in declin, familia – in toate formele si varietatile ei ramane mobila si se redefineste usor. Studiul arata ca americanii definesc familia in foarte multe moduri iar majoritatea adultilor vad propria familie ca fiind cel mai important si satisfacator element al vietii lor.  Iata si sumarul principalelor aspecte ale raportului :
 
Declinul casatoriilor pe clase

Aproape jumatate (52%) dintre adultii din SUA erau casatoriti in 2008 fata de 72% cat se inregistra in 1960. Acest declin s-a produs pe clase sociale. In 2008 s-a inregistrat o diferenta de 16 procente intre numarul casatoriilor inregistrate in randul absolventilor de facultate (64%) si cele din randul celor care terminasera doar liceul sau mai putin (48%). In 1960 aceasta diferenta era de doar 4%. Studiul arata ca cei cu studii medii sau sub medii isi doresc la fel de mult ca si ceilalti sa se casatoreasca dar pun in acelasi timp un pret foarte mare pe stabilitatea financiara ca fiind un criteriu si un motiv al unei casatorii.

S-a demodat casatoria?

4 din 10 respondenti spun ca da. In 1978 cand revista Time a pus aceasta intrebare  doar 28% au fost de acord cu faptul ca s-a demodat casatoria. Cel mai probabil vor da un raspuns afirmativ cei care sunt parte a fenomenului (62 %  din parintii concubini) si cei care au probleme in familie (42% din familiile conservatoare). In ciuda acestor incertitudini crescande americanii sunt mai optimisti in ceea ce priveste viitorul casatoriei si al familiei (67% sunt optimisti) decat in privinta sistemului de invatamant (50% sunt optimisti) , al economiei (46 % optimisti) sau a moralei si a eticii (41% optimisti).
 
Un public ambivalent
 
Raspunsurile publicului fata de schimbarea normelor maritale si ale familiei reflecta o combinatie intre acceptare si reticenta. Pe de o parte, dintre cei mai reticenti,  69% considera ca tendinta  femeilor singure avand un copil este nociva pentru societate iar 61% spun ca un copil are nevoie atat de mama cat si de tata pentru a creste armonios. Dintre cei care accepta noile tendinte si schimbari, doar cativa spun ca tendinta de a forma concubinajul (43%), copii crescuti in afara casatoriei(43%), copii crescuti de cuplurile homosexuale(43%) si casatoriile interrasiale(14%) sunt un rau pentru societate si foarte multi spun ca nu prea fac diferenta.
 
Stabilitatea familiilor

In ciuda declinului casatoriei viata de familie nu a fost daramata complet. Trei sferturi dintre adulti spun ca familia este cel mai important element al vietii lor si ca sunt foarte satisfacuti de viata lor de familie. Mai mult de 80% dintre respondenti spun ca familiile lor actuale sunt mai unite,mai apropiate decat familiile in care au crescut, sau la fel de apropiate. Totusi au raspuns pozitiv mai mult adultii casatoriti decat cei necasatoriti.

Definitia familiei

In marea majoritate publicul nu considera casatoria ca fiind singura cale de a forma o familie. 86% spun ca un singur parinte cu un copil constituie o famile, 80% spun ca un cuplu necasatorit, avand copii formeaza o familie si 63% spun ca un cuplu de homosexuali care cresc un copil reprezinta tot o familie. Prezenta copilului conteaza in mod evident in aceste definitii. Daca un cuplu nu are copii majoritatea spune ca el nu reprezinta o familie pe cand daca un cuplu casatorit dar fara copii este considerat de 88% din respondenti o familie.

Legaturile care unesc

La intrebarea pe cine ar ajuta cu bani sau cu ingrijire intr-un moment dificil, americanii se simt mai obligati in primul rand fata de rude-inclusiv fata de cele din familii destramate (rude prin alianta)- apoi fata de prietenii cei mai buni. Ierarhizarea rudelor descrie o tendinta previzibila : Multi dintre respondenti se simt obligati sa-si ajute parintii (83% se simt extrem de datori sa o faca) sau copiii maturi (77%) , la fel raspund si referitor la parintii(55%) sau fratii vitregi(43%). Cat despre prietenii cei mai buni doar 39% si-au exprimat o la fel de mare obligatie de a ajuta.

Schimbarea rolurilor

In ultimii 50 de ani,  femeile au ajuns la paritate cu barbatii in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca si au inceput sa-i depaseasca in realizari in domeniul educational. Aproximativ sase din zece femei muncesc in prezent, aproape dublu fata de 1960.  Raspunsul publicului  cu privire la aceste schimbari denota o problema inca nerezolvata. Mai mult de sase din 10 (62%) din respondenti sprijina casatoria moderna in care atat barbatul cat si femeia au un loc de munca si ingrijesc impreuna atat caminul cat si copiii, procent in crestere de la 48% in 1977. Chiar si asa publicul nu a renuntat complet la tiparul  in care sotul este «capul familiei ». In jur de 67% din respondenti spun ca pentru a fi pregatit pentru casatorie este foarte important ca barbatul sa fie capabil sa-si sustina financiar familia in timp ce doar 33% afirma acelasi lucru despre o femeie.

Ascensiunea concubinajului

Urmand declinului casatoriei, concubinajul a devenit mai raspandit, aproape dublandu-se din 1990 incoace, potrivit Census Bureau. In chestionarul intocmit de Pew research, 44% dintre adulti (si mai mult de jumatate din adultii intre 30 si 49 de ani) spun ca au trait in concubinaj la un moment dat al vietii lor. Dintre acestia aproape doua treimi (64%) spun ca au considerat aceasta forma de convietuire ca un pas spre casatorie.

Influenta copiilor

Numarul de nasteri in randul femeilor necasatorite a crescut dramatic de-a lungul ultimei jumatati a secolului trecut de la 5% in 1960 la 41% in 2008. Diferente apar si intre rase :
Dintre femeile  care au nascut in 2008 fiind necasatorite, 72% erau de culoare, 53 % hispanice si 29% femei albe. Per total numarul copiilor crescuti de un parinte singur nu este atat de mare comparativ cu cel al copiilor crescuti de o mama necasatorita, insa se observa la fel o crestere puternica- 25% in 2008 pornind de la un procent de doar 9% inregistrat in 1960. Publicul este de parere ca un copil al unui parinte singur intampina mai multe provocari decat ceilalti copii – 38 % spun « mult mai multe« provocari si 40% spun « ceva mai multe«. Respondentii chestionarului vad chiar si mai multe provocari de infruntat pentru un copil al unui cuplu homosexual (51% spun ca intampina mult mai multe provocari) sau al unui copil al carui parinti au divortat (42% spun ca acestia intampinamult mai multe provocari).

In casatorie dragostea surclaseaza banii

Majoritatea adultilor casatoriti spun ca dragostea (93%), angajamentul pe termen lung(87%) si compania (81%) sunt motive foarte importante pentru a te casatori. Un procent mai mic spun ca dorinta de a avea copii (59%) si stabilitatea financiara sunt motive importante pentru a se casatori. Adultii necasatoriti claseaza aceste criterii in acelasi mod. Totusi, intrebati daca sunt de acord ca exista «doar o singura iubire adevarata « pentru fiecare persoana, mai putin de trei din zece (28%) dintre respondenti spun, DA.
 
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082