Azi am simțit că am primit o binecuvântare de undeva de sus. L-am prins pe acest mic miracol al muzicii cu ambele mâini și i-am spus: „Nu ai dreptul să renunți la viață! Ai atins apogeul creativ și nu mai ai nevoie de aprobare. Ai destui bani. Această taxă invizibilă – INFLAȚIA – nu o să-i mănânce, ai discuri de platină și trofee, de ce să nu fii mulțumit? Sigur corporațiile geloase te vor hărțui în lăcomia lor pentru bani și control”.
Continue reading “Ben Todică: ARDEM DESTINE, NAȘTEM EROI”
În anul 1964, când împlineam 12 ani, citeam în revista „Știință și tehnică” la care era abonat domnul inginer Ion Draga, vecinul nostru, un mare geofizician care mă angaja în vacanțele de vară să lucrez ca și culegător de probe ale apelor din împrejurimile minelor din Ciudanovița și Lișava. Acest lucru se făcea în virtutea cercetărilor omului de știință sovietic, Nikolai Kardashev care dezvoltase o scară a NIVELELOR civilizațiilor existente în univers. O scară clasificată în funcție de consumul de energie și producerea acesteia. Pe primul loc pusese Civilizația Planetară, pe al doilea Civilizația Stelară și pe al treilea Civilizația Galactică.
Continue reading “Ben Todică: CĂLĂTORII INTER NIVELARE”
Am fost corectat de mai multe ori la pronunția numelui POPORULUI BĂȘTINAȘ ABORIGINEZ. Prima oară am fost corectat în România de o doamnă jurnalist, spunându-mi că se pronunță ABORIGINAL și că pluralul e ABORIGINALI. Pentru mine sună comic, pentru că eu nu pot să asociez gramatical cuvântul aboriginal cu criminal. Pot declina un caz actual cu un caz aboriginal, dar nicidecum să-l numesc pe nativ altcumva de cum am auzit când am pășit pe continentul lor fiind menționat în comunitățile de români ca aboriginez și plural ABORIGINEZII sau ABORIGENII nu ABORIGINALII. Nu critic și nu pretind că am dreptate, însă am descoperit aici că un capitalist nu este interesat de semnele mele de punctuație și de gramatică sau de aborigenul care cântă de peste 50 de mii de ani în deșert, dacă nu are câștig diferit de cel de care profită paznicii politicii noastre corecte din țară. Capitalistul este interesat de ideea ta, dacă o acțiune anume e profitabilă, adică să câștigi din ea. Acesta poate fi motivul pentru care ei merg ÎNAINTE iar noi ÎNAPOI. Încă odată: Eu nu țin parte nimănui.
Continue reading “Ben TODICĂ: DRAMA LUMII”
Sala era plină. Printre rânduri mă apropii de scenă. O scenă cu înălțimea de un metru a fost construită de ruși din scânduri de brad. Cortina grea, din material de catifea, cu statură impunătoare de vreo șapte metri era închisă. Cum mă apropii, printre scândurile frontale se strecoară o plantă zveltă ale cărei frunze foarte verzi îmi zâmbesc și se înalță ca într-un film de desene animate. E ca un șarpe cobra indian care se ridică și se înconvoaie pe sunetele flautului fermecat, cu vădita intenție de a mă îmbrățișa, mă înconjoară ca pe un arac de fasole. Parcă eram la o serbare. O recunosc. E foarte exotică. Am și eu una în Australia. E foarte otrăvitoare. Acum frunzele ei au depășit mărimea unei lopeți de întors ciment. Sala e plină de soldați ruși și pușcăriași. Mă retrag pe rândul din dreapta, lângă doamne. Erau toate educatoarele și învățătoarele mele. Eu am crescut odată cu nașterea șantierului Ciudanovița. Puscăriașii de pe Golgota au fost primii sacrificați în cele mai grele fronturi ale uraniului.
Continue reading “BEN TODICĂ: IGNORÂND GOLGOTA 2”
Eram în curbă la Puțul 2 din Ciudanovița. Pietrele de Granit abia că se mai deslușeau prin covorul de broască lăsat în urma apelor celor 30 de ani de inactivitate. Voiam să văd podul de peste gârlă de unde pompele bătrânului Turlea trăgeau apă pentru mină, însă în față mea era un zid de calcar alb construit manual și învechit parcă identic cu cel al piramidelor din Egipt. Avea vreo trei metri înălțime și fiind făcut de neprofesioniști lăsa ieșituri din el ca să-l cațeri. Era construit parcă din rămășițe de materiale. Pe ici, pe colo și câte un bloc de motor de basculă abandonat.
Continue reading “BEN TODICĂ: COȘMAR EROTIC TEHNODIGITAL”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 