Cârdei V. Mariana: Ziua Pământului

Ziua Pământului

Planeta albastră-i pământul, înconjurat de ape
şi chiar scăldat de ele, este al vieţii leagăn
sub cerul plin de stele; în zori e plin de rouă,
ziua surâde-n soare, apusu-l răcoreşte
cu-nmiresmata-i boare. Continue reading “Cârdei V. Mariana: Ziua Pământului”

Cârdei V. Mariana – VIȘINII ÎN FLOARE

Cires înflorit.
Vişinii albiţi de floare
şi o-nmiresmată boare
ce uşor şi lin adie,
să ies din casă mă-mbie.
 .
Plec îndată la plimbare,
alegând mica cărare
ce mă duce jos, în vale,
cât mai este un pic răcoare.
 .
Iarba fină, verde crud –
un covor fin de mătase,
are ajurate-n ea: părăluţe,
albăstrele, năsturaşi sidefii,
mici pâlcuri de păpădii.

Continue reading “Cârdei V. Mariana – VIȘINII ÎN FLOARE”

Grădina

Gradina.GRĂDINA
.
.         Cârdei V. Mariana
.
Din grădină se aud
triluluri de privighetori,
şi o-nmiresmată boare
se ridică dintre flori.
 .
Dimineaţa, pe răcoare,
se strecoară zorile,
şi-n nuanţe pastelate
se deschid zorelele.
 .
Azurii cum este cerul,
un albastru de safir,
roz, albe sau violet,
cu miros discret.
 .
Frunze ca o inimioară,
răspândite pe tulpină
protejează de căldură
florile să nu se-nchidă. Continue reading “Grădina”

NUFERI

Palatul brâncovenesc.Palatul brâncovenesc
cu pădurea ce-l umbreşte
în lacul Mogoşoaia
frumuseţea-şi oglindeşte.
 .
Lei ce străjuiau palatul
sunt acum stane de piatră
dar păzesc cu străşnicie
zâna adormită-n vatră.
 .
Ne plimbăm pe lac
cu barca şi privim
în depărtare – peisajul
ce ne-ncântă prin culoare.
 .
Frunze mari, ovale, verzi,
plutesc deasupra apei
şi pe tije cresc bobocii

SIMFONII DE PRIMĂVARĂ

Primavara
.
Iarna, cristaline unde pe sub gheaţă se strecoară
şi-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială.
Ajunge o zi-nsorită să se subţieze gheaţa
şi prin margini dantelate să pătrundă-n apă viaţa.
.
Sălciile arcuite, spre oglinda de cleştar,
lasă gheţa ce le-mbracă să prelingă stropi de apă.
Cade acum o picătură şi alta se pregăteşte,
gheaţa râului în raze şi cristale-ncet plesneşte. Continue reading “SIMFONII DE PRIMĂVARĂ”

Gama iubirii

Natura frumoasaCârdei V. Mariana
.
.
GAMA IUBIRII
.
.
Doresc ardent să mă iubeşti
Revăd în minte întâlnirea,
Mi-e teamă că mă amăgeşti,
Farmec prinde-nchipuirea.
 .
Sol al primăverii vieţii
La-ntâlnire ai venit,
Sincer, totul mă incită
Doamne, sunt îndrăgostită!
  .
Dorinţa ta mă înfioară,
Simţurile-s în alertă,
Lacul – Luna oglindeşte,

Iubirea

Cârdei V. Mariana

.
Cupidon – un amoras frumusel si dragalas
pus pe sotii si pe saga alege perechea draga.

Amor fulgera, sageata voluptatii îi da gata,
si iubirea se strecora ca veninu-n inimioara.

Iubirea – gingasa floare o primim si o daruim
cu ardoare, cat traim, celor pe care-i iubim.

Iubirea-i atemporala – aurora boreala
ce viata-nfrumuseteaza si o binecuvânteaza.

Iubirea-i valtoare-n limpezi ape curgatoare
serpuind unduitoare, scaldate-n raze de soare.

Iubirea este furtuna, vifor sau vapaie,
este jarul ce mocneste, nu-i un foc de paie.

Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui suvoi
si ne duce în ispita, în pacat, pe amândoi.

Iubirea-i lumina care ne inalta spre sublim,
forta motice a vietii,
dar dumnezeiesc divin.

Recoltand rodul iubirii ne desavarsim deplin
si-n altarul casei noastre, cu smerenie ma-nchin.

Noapte de iarna

Cârdei V. Mariana

 

In zapada afanata
ce se troienea in noapte.
ne tranteam usor pe spate,
lasand a noastre amprente
pe jos insirate.

Ne distram privind apoi
urmele-n zapada,
ce pareau fantastici Yeti
dansand tumultuos, ardent,
intr-o sarabanda.

Ne agatam de cate o craca
scuturand zapada,
albi, din cap pana-n picioare,
imi furai o sarutare
si incepea joaca.

Alergai ca sa ma prinzi,
mijlocelul sa-mi cuprinzi,
te-mbratisam imbujorata,
si-ti dadeam si eu apoi,
sarutarea inapoi.

Ajungeam tarziu acasa,
focul stins, perdeaua trasa,
dar o noapte asa frumoasa
nu se uita niciodata…
azi, am parul nins.

Oglinda

Doua suflete pereche,
Priveau in oglinda veche
Admirandu-se-n tacere,
Gandind la „Luna de miere”.

Ea, suava si gingasa,
Arunca priviri poznase,
Cucerind barbatul care
O dorea cu-nfrigurare.

El stia prea bine telul
Si gandea sa-i dea inelul,
Cumpanind clipa in care
Sa-i fure o sarutare.

Pe o ferastruica mica,
Intra-n zbor o pasarica,
In jurul lor se roteste,
Si voioasa ciripeste.

Profitand de intamplare
Ea-l cuprinde cu ardoare
Si-l intreaba visatoare:
„O fi semn sau o-ntamplare?”

„Tu ce-ai vrea, iubita mea?
Psarea mi-a dat ceva”…
Si-i pune sfios inelul,
Fredonandu-i cantecelul:

„Vrei sa fii sotia mea?”
„Da! Da! Da!voi fi a ta!”
Si oglinda, cu pudoare,
Reflecta o-mbratisare…

Cârdei V. Mariana

Poveste de dragoste

Cârdei V. Mariana

 

Intâi mi-a aparut in vis
– satucul interzis…
Apoi, a fost un inceput,
când in Iran l-am revazut;
si-n Tehran, la „Azadi”,
am ascultat –„ Mahtumkuli”.
Se transformase, peste noapte
visul in realitate.


         .(IRAN, TEHERAN)

N-a fost decat un inceput
am revenit si-am cunoscut
o arta veche minunata
in aur si argint lucrata,
cu multe pietre pretioase,
comori – covoare din matase.

O arta veche de cand lumea,
transmisa-n timp din tata-n fiu,
infrumuseteaza stilul
si face banii in pustiu.

O fresca fina – „Persepolis”,
din al istoriei abis –
pe un samovar placat in aur
e pentru mine un tezaur;
servesc ceaiul matinal,
pe un covor oriental.

Savurez vre-o trei smochine,
gandu-mi fuge iar la tine…
beau si o cafea turceasca
mintea sa imi limpezeasca,
si citesc pe indelete
la www.Poezii.biz
versurile ce le-ati scris.

Motanu-mi toarce-alaturea…
cât fumez o narghilea,
tutun cu arome fine,
pregatit doar pentru mine…

Ce galbena era hartia
cand am citit eu poezia
si n-am stiut a cui era…
Acum stiu, era a ta.

… poezia pe papirus
in farsi caligrafiata,
scrisa de Mahtumkuli,
pentru iubita lui Mengli,
sub pseudonim Fraghi,
chiar si-n româna tradusa
era-n vitrine expusa…

Si nici nu a trecut un an
ajuns-am in Turkmenistan;
la Ashabat de buna seama
unde doru-acum ma cheama.
S-aici poetu-i disputat
ca granite n-au existat…

Nomad a fost poetul care
n-avea in traista nici mâncare;
cu ce sa-si cumpere iubita
spre care-l atragea ispita?
A fost un doct, la vremea lui
mostenitor al tatalui
ce-n stihuri i-a transmis povata
s-asculte ratiunea-n viata.

In multe limbi a fost tradus
Poetu-avea multe de spus…
De-aceea chiar si la turkmeni
a fost tradus de Porojeni –
cu multa truda si migala
intr-o româna literara.
L-au prezentat in zi de gala
la monument – de buna seama.
Si oare cine poate sti,
a fost prezent Mahtumkuli?

Gerul Bobotezei

                                                  Cârdei V. Mariana

Celsius a-nebunit,
unii zic ca s-a scrantit,
gradele le-a incurcat
cu minus le-a calculat.

La Intorsura fost-au cic?
cu minus treizeci si unu,
cum n-a fost tare demult,
amintire din trecut…

S-albise marea la tarm,
suiera vifor nebunul,
pe Dunare pod de gheata
s-o poti sparge doar cu tunul.

Treceam Dunarea in sanii
din Ostrov la Calarasi,
caii potcoviti din vreme,
tot trageau iavas-iavas.

Ostenii trageau obuzul,
in zori, chiar de dimineata,
sa slujeasca taica popa,
la copca facuta-n gheata.

Popa canta boboteaza,
botezul lui Isus Cristos
si arunca crucea in apa
sfintita cu busuioc…

Tineri s-aruncau in copca,
si inotau vitejeste,
sa scoata crucea din apa,
iute, cat ai zice peste.

Toata lumea lua agheasma,
El primea in dar cadoul,
doream sa-nceapa cosia,
si sa proclamam eroul.

Imbracati in mandre straie
si caciula pe-o ureche,
de prin sat veneau calare,
juni frumosi, iubiti de fete.

Inceput-au cavalcada,
cand la trap, cand la galop,
doi ramas-au fermi in cursa,
pentru miza pusa-n joc.

In aplauze primit-a
premiul ce l-a castigat,
un stergar, Agheasma Mare,
calul s-un chimir ornamentat.

Se-ncinsese chiar o hora,
cand o fata a disparut…
o saltase-n sa iubitul
facandu-se nevazut.