Bucuria care întârzie…!

On February 21, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus a zis ucenicilor: „Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”

Marcu, 14.11-12

ACUM ÎNTELEG DE CE NU ÎNTELEG!

Învatatura Domnului Isus este radicala, divina, exacta. Nu e una tranzitorie, care poate fi ignorata, e tocmai aceea de care are omul nevoie. Învatatura sa nu poate fi ocolita, cuvintele sale sunt duh si viata. Nu e cu lumini si umbre, ci doar lumina!

El a propovaduit despre doua cai. Una lata, pe care merg multi, spre pieire, si una îngusta, care duce în sus, la Cer, la Domnul . Calea îngusta, putini sunt cei care o afla, ea nu e la îndemâna oricui, ea nu poate fi gasita numai de cei care o cauta din toata inima. Calea aceasta are si o usa, pe Isus. El a zis: Eu sunt usa. Usa e joasa sa poata intra oricine. E joasa în asa fel încât sa nu poata intra prin ea cineva care e prea înalt în ochii lui si prea mândru. Nimeni mândru nu poate trece pe aceasta usa. Celor smeriti Dumnezeu le da harul de care au nevoie sa poata intra pe calea îngusta. Acestia vin la Domnul sa capete iertarea de care au nevoie, caci pacatul e un zid de despartire între om si Dumnezeu, zid care nu poate fi surpat decât prin credinta si iertare.

***

„ … ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”

BUCURIA UCENICIEI

Unde se afla Isus e bucurie, pace si mângâiere. Când a predicat Isus la peste 5.000 de oameni, El le-a dat si mâncarea de care aveau nevoie pentru trup, înmultind acele doua pâini si cei cinci pesti. Unde se afla El, nu mai sunt alte nevoi, Isus împlinind toate nevoile omului.

Cine crede în El nu va mai înseta spre alte izvoare, El satisfacând pe deplin setea si foamea, fizica si spirituala a omului, oricare ar fi.

***

Cuvântul lui Dumnezeu este foarte bogat în semnificatii, iar pentru a-l putea întelege, facem doua observatii:

Oamenii care nu sunt ucenicii lui Isus nu pot întelege voia Sa
Întelegerea tine de misiunea pentru care a venit El în lume si a murit: sa caute si sa mântuiasca pe cel pierdut

Oamenii se împart în doua categorii mari:

a) Cei care L-au primit ca Domn al vietii lor, care sunt copiii lui Dumnezeu;

b) Cei care nu-L primesc, care îl refuza, care nu-L pretuiesc si umbla în întunerec, cei care savârsesc pacate si traiesc în imoralitate si minciuna;

Întrebare: De ce le vorbea oamenilor în pilde? „… ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”

Deci ca nu care cumva sa se întoarca unii care nu-l iubesc, la Dumnezeu, si sa li se ierte pacatele!

Asta înseamna o Judecata, dar si o Speranta. Judecata e evidenta, ca cei pacatosi, care nu-si marturisesc Domnului pacatul, nu vor fi iertati. Speranta, însa, mai este si pentru acestia, mica, dar totusi exista.

Voua, ucenicilor (crestinilor autentici), vi s-a dat însa sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu.

Bucuria partasiei ucenicilor cu Domnul Dumnezeu, e asigurata, „dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”

Pentru ceilalti – judecata e data – nu vor întelege Cuvântul e vestit multimilor de oameni! Unii, înteleg si devin ucenici, apoi ramân cu El, în partasie, cu bucurie. Iar unii n-au crezut, ceil multi – judecata e trasata: primesc o orbire, si nu înteleg tainele Împaratiei lui Dumnezeu, pentru ei e o nebunie!

Asa se face ca sunt unii care la un moment dat exclama: Acum înteleg, de ce nu înteleg!

Unii nu înteleg cântarea de lauda, nu înteleg Cuvântul, nu înteleg ce e cu Jertfa lui Isus, cu ieratarea, cu mântuirea, cu viata vesnica, ca raiul, cu iadul, ei nu înteleg nimic din tainele duhovnicesti. Pentru ca Dumnezeu i-a lasat în voia pornirii inimii lor necredincioase, firesti, si nu doar ca fac ce fac, dar se si lauda cu acele imoralitati (Romani, 1.18-32)

Multi intra sub incidenta unei consecinte, aceea ca Nu pot amâna la nesfârsit împacarea oferita prin har si credinta!

Trebui sa accept, când mi se ofera acest har, de a fi iertat si a avea: iluminarea, revelatia, vindecrea si deschiderea ochilor si auzului!

La fel mi s-a înrâmplat si mie. Dupa ce am auzit Cuvântul prin mai multe predici si citire personala si studiere, mi-am dat seama ca trebuie sa aleg calea cea îngusta cu Isus, pentru a fi fericit în vesnicii, în Rai, pentru a nu ajunge în iad în chin si dureri. Dar am zis, sa mai amân un timp sa mai pacatuiesc, sa mai ramân un timp în placerile de-o clipa ale pacatului. Însa Domnul, care ne cunoaste mai binedecât noi însine, m-a ajutat si mai mult, mi-a luat dorinta placerii pacatului si am ramas statornic si m-am hotarât pentru Isus, pentru binele meu, in 1992!

E o limita, e o granita dincolo de care pentru noi nu se mai gaseste har – ajutor de la Dumnezeu pentru împacare -, de aceea zice Cuvântul: Cautati pe Domnul câta vreme se poate gasi, chemati-L câta vreme este aproape(Isaia, 55.6) si sa luam, dar, bine seama, ca atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu.

Speranta, subtire, exista totusi în acea sintagma: ca nu cumva, tradus corect de Cornilescu. În limba greaca, în principal, se traduce prin ca nu cumva; iar în secundardaca nu, care introduce speranta la care facem referire. Însa, Evanghelia dupa Matei a fost scrisa în limba vorbita de Matei si de Domnul Isus, în aramaica galileana: la care,întelesul secundar este ca nu cumva,iar cel principal e daca nu. Deci mai este totusi o speranta si pentru cei care sunt acum împietriti, ca le va vini auzul, ca-si vor capata vederea si astfel sa se poata decide pentru Isus si viata vesnica.

***

Prof. dr. Ioan Brie poveste cum în Biserica din Sibiu, unde slujeste ca pastor, avea o doamna asezata la balcon care dupa cca doi ani l-a oprit si i-a aratat Biblia ei în avea multe pe marginea foilor notari cu creionul, urmate de semnul întrebarii ? deoarece i se parereau prea de tot Cuvântul si nu-L întelegea sau nu era de acord cu ce e scris, dar cu timpul semnul ?s-a schimbat în semnul de exclamare !. si, dna (Maria Popa) a cerut botezul.

Dumnezeu ne pune în fata noastra masa întelepciunii Cuvântului Lui – Doamne, fereste-ma de mândrie, sa ma cred mai întelept decât Tine! Amin.

Doamne, ajuta-ma sa te aleg pe Tine, la prima ocazie pe care mi-o vei oferi si, apoi, totdeauna! Amin.

(Text inspirat de Cuvântul lui Ioan Brie – Biserica Penticostala din Sibiu, profesor la Institutul Teologic Penticostal Bucuresti)

LUCRAREA TA SI A MEA!

On February 17, 2012 By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

Rodica Botan

Ca angajat, te afli doar în treaba, implinind voia ta –

sau asculti credincios de Stapân, facând voia Sa?

Articol preluat din PE GÂNDURI

Nu stiu cum vi se intâmpla voua dar mie toata lumea îmi da lectii; ba ma trezesc mereu ca si lucrurile din jur, întâmplarile prin care trec …si în general aproape orice îmi poate da o lectie de viata, ma poate “învata minte” sau ma poate lumina în vreo privinta; si nu rareori m-apuca de-a dreptul rusinea …dupa ce bineînteles ma simt la inceput indignata foc!

Însa m-am mângâiat cu gândul ca Biblia ne spune clar ca daca noi nu vom vorbi, pietrele o sa ne tina conferinte – si acum imi mai amintesc ca intr-o anumita situatie o magarita a devenit atât de frustrata de stapânul ei încât s-a apucat sa-l traga la rost pe acesta…si deci nu mi se întâmpla numai mie. Asa ca luând în considerare aceste amanunte extraordinare m-am mai linistit – ca doar nimic din ce ni se întâmpla nu este chiar intimplator…nu-i asa?

Cum lucrez mult si cum nu prea am timp sa-mi intretin gosdpodaria, din când în când mai angajez pe câte cineva sa-mi faca treaba prin casa si pe lânga casa. Unii sunt oameni constiinciosi si harnici…si fac treaba buna; asta daca nu iei in considerare ca fac treaba unde nu i-ai rugat si ignora lucrurile pe care le doresti facute. Vine vremea sa-i platesti si sa iei in primire lucrarea facuta – si te scarpini in cap ca nu stii cum sa le multumesti pentru ceva ce nu i-ai rugat sa faca.

Acu’ un an, omul care mi-a curatat pomii…mi i-a curatat aproape de tot de coroana…Un pomegranate (pomul care face rodii) a ramas asa de ciuntit ca n-a mai ramas decât cu doua crengute sarmanul…Cred ca si alea ramasesera din gresala netaiate…Nu poti sa nu te gândesti …”oare cum le functioneaza unora creierul sau daca…?” Bineînteles ca pe omul respectiv nu l-am mai chemat la lucru si anul asta – astept sa-si revina pomul sa aiba ce taia!

Anul asta am însa aceeasi problema cu altcineva. Eu zic una, persoana angajata face alta, si e si foarte mândra de lucrarea facuta. Ma tot mir…”Ce-o fi dom’le in capul astora? “ Nu-i oare clar ca cel care angajeaza are un plan si planul lui trebuie dus la indeplinire? Cum dar oamenii astia, angajati de tine, se trezesc luând decizii în locul tau? Îi angajezi sa curate înauntru- ei fac curatenie înafara. Le spui sa curate o camera, ei schimba mobila prin casa sau lucrurile de prin sertare si cabineti de nu mai gasesti nimic…

Si astazi, cum stam eu asa în mirare si pe gânduri si ma umflam în pene de una singura – plina de indignare bineinteles, gândul mi-a zburat la un alt Stapân si la alti lucratori. Eu fiind chiar unul dintre ei, unul neînsemnat, dar…hei fratii mei…sunt si eu în vie la lucru – asa ca puteti comenta cum si cât vreti. Stapânul face angajarile…

Dar sa-mi continui pretioasa mea lectie de astazi. Daca-i Stapân si daca ne-a angajat – înseamna ca are un plan asa cum am si eu un plan când angajez pe cineva. Si planul asta este atât de important pentru El, ca L-a stabilit înca inainte de a ne intocmi pe noi…lucratorii (ca si noi eram in acest plan). Si planul lucrarii a fost stabilit pe vremea când nu eram decât un plod fara chip si nu ma vedea nimeni decit ochii Lui…Cum dar imi permit sa imi fac de cap prin via Lui? Ca asta facem noi (si va includ si pe voi ceilalti ca sa nu-mi fie urât, în clasa scolii, de una singura). Ca sa va ilustez si mai bine gândul asta nu trebuie decât sa va amintesc de prorocul Iona. Nu ca el facea ceva rau, domnul Iona, nu, dar planurile lui nu se potriveau cu planurile Domnului. Asa si noi, El ne trimite într-un loc, noi ne ducem într-altul. El zice stai jos si asculta, noi ne ridicam sa vorbim. El zice asteapta cu rabdare raspunsul, noi cautam si ne dam noi un raspuns ca de la El. El zice în lume veti avea necazuri, noi umblam dupa fericiri. El zice “cautati mai intii imparatia cerurilor”, noi vrem celelalte lucruri pe care le manânca moliile si le strica rugina si sunt trecatoare…

Si mai am un gând…Stapânul vorbeste când intr-un fel, când intr-altul. Dar ca sa stim ce spune trebuie sa cautam mai întâi voia Lui, si când am auzit-o si am ascultat-o, s-o si înfaptuim. Altfel…suntem ca cei ce mi-au mutat sertarul cu tacâmuri si nu-mi mai gasesc furculitele…

LUCRAREA MEA SI A TA!

On February 17, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Rodica Botan

Ca angajat, te afli doar în treabă împlinind voia ta –

sau asculți credincios de Stapân, făcând voia Sa?

Articol preluat din PE GÂNDURI

Nu stiu cum vi se intâmplă vouă dar mie toată lumea îmi dă lectii; ba mă trezesc mereu că si lucrurile din jur, întâmplarile prin care trec …si în general aproape orice îmi poate da o lectie de viata, ma poate “învata minte” sau mă poate lumina în vreo privinta; si nu rareori m-apucă de-a dreptul rusinea …după ce bineînteles mă simt la inceput indignată foc! Continue reading “LUCRAREA MEA SI A TA!” →

Acum înțeleg!

On February 12, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura Umana, TineriLeave a comment

George Danciu

Isus a zis ucenicilor: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde; pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

Marcu, 14.11-12

ACUM ÎNȚELEG DE CE NU ÎNȚELEG!

El a propovăduit despre două căi. Una lată, pe care merg mulți, spre pieire, și una îngustă, care duce în sus, la Cer, la Domnul Continue reading “Acum înțeleg!” →

MARTURIA PUBLICA – o datorie a crestinului

On January 24, 2012 By nelursIn Christian Perspective, Family, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

„Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne îndemnam la dragoste si la fapte bune.Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne îndemnam unii pe altii si cu atât mai mult, cu cât vedeti ca ziua se apropie.

”Evrei, 10.23-25

“Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii si în rugaciuni.“

Faptele apostolilor, 2.42

VIATA CRESTINA – O chestiune publica

Latura publica a pozitiei de crestin consta în primul rând în faptul ca cineva se alatura partasiei celorlalti crestini. E foarte important cee va spun: Adevaratii crestini se alatura celor care vor si ei sa fie mântuiti!

În fiecare duminica e servici religios. De ce nu esti acolo? „Da” raspunzi tu, „dar eu ascult programul religios la radio.” Nu vorbesc aici despre cei bolnavi. Ei se pot bucura de un servici religios. Dar crestinismul tau nu merge prea departe, daca nu te atrage spre adevaratul servici religios, în adunarea crestinilor!

Pe la anul 300 dupa nasterea lui Cristos – e deci mult de atunci – asupra Imperiului roman domnea un om minunat cu numele de Diocletian. El fusese sclav, dar mai târziu a fost eliberat si apoi a urcat scara sociala pâna a ajuns împarat. Pe vremea aceea crestinismul era deja larg raspândit. Împaratul Diocletian stia ca precedesorii lui persecutasera pe crestini. El însa zisese: „Nu sunt asa de prost încât sa persecut pe cei mai buni oameni. N-au decât sa creada ce vor. În împaratia mea sa aiba ce religie vrea fiecare.”

Era un punsct de vedere ciudat pentru un împarat, dar unul foarte bun, caci printii vor totdeauna sa conduca si constiintele. Acum, împaratul Diocleatian avea un regent tânar, Galeriu, care urma sa conduca dupa el. Si, acest Galeriu spusese odata cam astfel lui Diocletian: „Asculta Diocleatian! Va fi un mare haos daca se înmultesc crestinii. Ei vorbesc neîncetat doar despre regele lor, Isus. Trebuie sa facem ceva împotriva lor!” „Ah!” a raspuns Diocletian, „lasa-ma în pace cu asta! De 250 de ani îi persecuta înaintasii mei, pe crestini, si n-au reusit sa-i extermine. Eu nici nu vreau sa încep.” Si aceasta era ceva întelept din partea lui, dar Galeriu a continuat sa-l bata la cap: „Da, dar crestinii sunt ceva deosebit. Ei spun ca ar avea Duh Sfânt pe care altii nu-L au, si ca ar fi mântuiti, pe când ceilaltinu. Astia-s niste oameni trufasi, aroganti. Tu trebuie sa faci ceva împotriva lor!”

Totusi Diocletian a continuat sa-l refuze. Atacat iarasi de Galeriu, Diocletian a cedat în cele din urma: „Bine, dar ne vom margini sa interzicem adunarile crestine.” Astfel a fost dat un decret: „Poate sa fie crestin oricine crea. Dar crestinii nu au voie sa tina adunari. Aceasta este interzis sub pedeapsa cu moartea.”

Deci, oricine avea dreptul sa creada ce vrea, dar numai ca o chestiune personala, fara a avea dreptul de a se aduna laolalta! Atunci batrânii lor s-au strâns ca sa studieze situatia: „Ce sa facem?N-ar trebui mai bine sa renuntam? Dar oricine poate sa faca ce vrea în casa lui. Nimeni nu va face nimic împotriva acestui lucru.” Acum, e foarte interesanta concluzia la care s-a ajuns: „A ne strânge împreuna la rugaciune, cântare, predicare, ascultare, aducere de jertfe, tine pur si simplu de viata crestina. Noi vom continua deci ca mai înainte! ” Apoi au continuat sa se adune în casele de rugaciune. Galeriu triumfa: „Vezi, Diocletian. Ei sunt dusmani ai statului. Ei nu vor sa se supuna!” S-a declansat atunci una dintre cele mai crunte persecutii pe care le-au suferit vreodata crestinii. Multi au cedat spunând: „Doar si acasa poti sa fii crestin! Noi nu mergem la adunari!” – si si-au salvat viata. Dar Biserica crestina a fost de alta parere: „Oamenii acestia sunt niste apostati, unii care s-au lepadat de credinta. Cine nu merge la adunarile crestinilor este un apostat!”

Ar trebui sa se spuna aceasta si despre crestinii de astazi. Exista multi asemenea apostati si în crestinatatea de azi!

Crestinii de atunci au avut dreptate când s-au opus decretului împaratului!

În Biblie este scris foarte clar: „Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obiceiul!” Astazi ar trebui sa spunem: „cum au aproape toti obiceiul”. De aceea voi spune tuturor care doresc mântuirea finala: Alaturati-va adunarii acelora care vor în mod serios sa fie crestini!

Exista multe posibilitati de strângere laolalta a credinciosilor: la biserica, în case de rugaciune, în cercuri biblice de casa, în grupuri de rugaciune, în grupuri de tineret. Va rog din inima, cautati partasia! Un francez mi-a spus odata: „Unora le place sa manânce heringi, altora sa mearga la biserica!” Nu, nu este asa! Lucrul e mult mai serios: unii merg în iad, altii se alatura crestinilor. Asta-i realitatea! Si, daca vrei cu adevarat sa-L urmezi pe Isus Cristos, atunci du-te la pastorul tau si întreaba-l: „Unde ma pot alipi? Unde pot sa aud mai mult despre Isus Cristos?” Si apoi du-te acolo unde auzi cu adevarat despre Mântuitorul! Nimeni nu poate sa spuna: „La noi nu se întâmpla nimic!” Peste tot sunt oameni care-L iubesc pe Domnul Isus. Poate ca sunt putini. Poate ca adesea sunt si un pic ciudati. Dar nu conteaza. Crestinismul tau este mort, daca nu iei parte la partasia crestinilor!

O adunare crestina comporta în total patru elemente: mai întâi cântarea, apoi învatatura, apoi rugaciunea si jertfa. Acestea tin de o adunare crestina. Asta au facut-o deja primii crestini. Ele sunt experimentari ale vietii noi pe care a dat-o Dumnezeu credinciosului.

Exista numai un crestinism, acela unde este partasie, comuniune între crestini. Îm Biblie scrie chiar: „Noi stim ca am trecut din moarte la viata pentru ca iubim pe frati.” Asta înseamna totusi: Cine nu este atras spre ceilalti crestini înseamna ca el este înca mort din punct de vedere spiritual!

Nu voi uita minunatul început al primei mele slujbe de pastor de la Bielefeld, unde am slujit într-o parohie ca ajutor de predicator. Nu erau decât o mâna de oameni la serviciul religios care se tinea într-o sala parohiala. Dar într-o sâmbata seara, Dumnezeu a facut sa am în Casa poporului – o sala comunista – o discutie cu militanti, cu liber cugetatori pâna la ora 1 din noapte. La ora aceea administratorul ne-a dat afara. Ploua. Pentru prima oara erau adunati în jurul meu ca la 100 de oameni, muncitori din parohia mea. Stateam sub un felinar. Oamenii întrebau si eu raspundeam. Am vorbit îndelung despre Isus, ca El a venit dintr-o alta lume. Vorbisem mult despre faptul ca ei sunt nefericiti, ca nu e adevarat ca nu au pacat, ca în fond credeau ca exista o vesnicie si o judecata a lui Dumnezeu. Pe la ora 2 am spus: „Acum ma duc acasa, oameni buni. Mâine dimineata la 9.30 am servici religios. Stiu ca ati veni bucurosi, de nu v-ar fi teama de ceilalti.” Erau toti din Westfalia. În fata mea statea muncitorul B. Avea cam 35 de ani pe atunci si era un adevarat westfalian. „Mie sa-mi fie teama?” replicat el. „Nici vorba!” Am spus: „Hai, fii calm. Dar sa vezi ce-om sa auzi la uzina luni dimineata, dca ai fost duminica la biserica. Si de asta ti-e teama!” „Nu mi-e teama!” a zis el înca odata. Iar eu i-a repetat: „Omule, tu ai veni asa de bucuros, dar…” „Bine!” a pus el, „vin mâine dimineata – cu cartea de cântari sub brat!”

Iar duminica dimineata, deci dupa câteva ceasuri, acest westfalian merge voiniceste pe strazi cu cartea de cântari sub brta si vine la serviciul religios. În cartier fiecare îl cunostea pe celalalt. Luni seara vine la mine si-mi spune: „Ati avut dreptate Cei de la fabrica s-au suparat grozav ca am mers la biserica si atunci am observat ce fel de teroare e asta. Noi strigam: Traiasca libertatea! Si suntem totusi robi jalnici ai oamenilor. Le-am aruncat totul în fata, inclusiv cartea lor de liberi cugetatori. Spuneti-mi acum, mai mult despre Isus!” Acesta a fost primul care s-a convertit clar prin lucrarea mea.

Întelegeti: Totul a început în duminica aceea de dimineata, când el s-a alaturat mâini de oameni de la serviciul religios. El a perseverat, si altii i-au urmat exemplul: se deschisese o bresa. Dumnezeu a continuat apoi sa lucreze printre noi. Dar ceea ce ma frapase atunci era ca momentul deciziei pentru acesti muncitori a fost acela al venirii lor îb contact cu credinciosii.

Va implor, de dragul mântuirii sufletelor voastre – eu nu fac propaganda pentru biserica, nici pentru slujitorii ei, ci e vorba în primul rând de mântuirea voastra – , alaturati-va comunitatii crestinilor!

VA URMA!

CRESTINISMUL – O STARE PERSONALA, DAR SI PUBLICA

On January 19, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el si i-a zis: „Asa vorbeste Domnul: „Pune-ti în rânduiala casa, caci vei muri, si nu vei mai trai.”

Isaia, 38.1

CELE DOUA FATETE ALE CRESTINISMULUI

Tot mereu se aude propozitia: „Religia este o chestiune personala!” E drept? Noi vredm sa întrebam: „Este crestinismul o chestiune personala?” – sau si mai bine: „Este pozitia de crestin o chestiune personala?”

Înainte de a raspunde la aceste întrebari, as vrea sa va pun o contraîntrebare: Gânditi-va la o moneda de 5 marci. Ce se afla imprimat pe ea? Un 5 sau un vultur? Amândoua! Moneda are doua fete. La fel este si cu întrebarea: „Este crestinismul o chestiune personala?” Raspuns: Ambele! Si Da si Nu!

O pozitie crestina corecta, vie, are doua laturi: una strict personala si alta strict publica. Unde lipseste una din cele doua fete, ceva nu e în ordine!

As vrea sa va arat acum ambele fatete ale unei pozitii crestine corecte, lucrate de Duhul Dfânt.

1.Pozitia crestina are o latura strict personala

Ca sa va explic aceasta, vreau sa încep cu o istorie. Cineva mi-a zis odata ca as fi un povestitor. Atunci i-am raspuns: „Nu e nimic rusinos în asta. Totdeauna mi-e tare teama sa n-adoarma oamenii în biserica. Dar daca le povestesc din când în când câte o istorioara, asta îi tine treji!“ În afara de asta, întreaga noastra viata e tesuta din istorii – si nu din teorii.

În regiunea Ravenberg traia în veacul XIX un predicator cu numele Johann Heinrich Volkening.

Predicile lui au fost originea unei puternice miscari de trezire, si tot tinutul din jurul Bielefeld-ului a fost transformat.

Acest Volkening a fost chemat într-o seara la un bogat taran. El avea o gospodarie mare si era un om harnic si cinstit. Dar ura profund adunarile de evanghelizare – stiti, el nega ca e pacatos. El nu avea nevoie de un Mântuitor mort pe cruce. El spunea: „Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!“ – Într-o zi Volkening este chemat la el pentru ca taranul era bolnav de moarte si dorea cina. Volkening se duce la el. El era un om înalt, ai carui ochi albastri stralucitori retineau atentia în chip deosebit celui cu care vorbea. Se apropie de patul bolnavului, îl priveste îndelung fara sa spuna nimic si apoi zice:

„Hinrich, sunt tare îngrijorat pentru tine. Drumul pe care l-ai urmat pâna aici nu duce la cer, ci drept în iad.“ Apoi se întoarce si pleaca. Taranul cel bogat, rosu de mânie, urla: „Asta-i pastor? Asta-i dragostea crestina?“ Apoi vine noaptea. Taranul, grav bolnav, sta treaz. Constiinta îl chinuieste: „Tu nu esti în drum sprecer, ci spre iad… Daca ar fi adevarat!?“ În memorie îi vin mai multe pacate. El, nu i-a dat lui Dumnezeu cinstea cuvenita. Iar ocazional a stiut sa însele pe altii într-un mod foarte viclean. În noptile urmatoare îl cuprinde spaima. El nu mai e linistit. Deodata, stie cât de multa vina este în viata lui si ca n-are nici un drept sa se socoteasca un copil al lui Dumnezeu. Acum ar vrea cu adevarat sa se întoarca.

Dupa trei zile îsi trimite din nou nevasta la Volkening ca sa-l aduca. Este seara târziu, dar Volkening vine imediat. Taranul ai spune cu o voce foarte nelinistita: „Pastore, cred ca trebuie sa ma întorc la Dumnezeu!“ „Da“, spune Volkening, „cu vârsta omul se întelepteste. Dar, pocainte grabite – pocainte moarte! Trebuie ceva ma i profund.“ Se întoarce si pleaca. Taranul e cuprins de o mânie si mai mare. Asta v-ar înfuria si pe voi, nu-i asa? În fond, n-ar fi trebuit ca Volkening sa se arate putin mai dragut, cu taranul? Caci omul acesta era la doi pasi de moarte. Dar Volkening traia în intimitate cu Dumnezeu. El stia ce spune.

Dupa alte trei zile, pe taran îl cuprinde o disperare coplesitoare. El stie ca va muri. Si se întreaba: „Ce loc a avut în viata mea dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor?” El dispretuise toata viata pe Mântuitorul care a murit pentru el. Îl respinsese de fiecare data pe Acela care, în dragostea Lui, i Se aratase. El sta, la marginea iadului si e un om complet deznadajduit. „Nevasta!” o roaga el, „adu-l pe pastor!” Ea raspunde: „Nu, nu ma mai duc. N-are nici un rost!” „Nevasta, adu-l! O sa ajung în iad!”

Atunci femeia se duce iarasi la pastor. Când vine Volkening, gaseste un om care a înteles versetul: „Nu va înselati. Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera.” Volkening se aseaza pe un scaun lânga pat si întreaba: „Nu-i asa ca mergi drept în iad?” „Da, în iad ma duc!” Atunci Volkening spune: „Hinrich, hai sa mergem la Golgota! Isus a murit si pentru tine!“

Iar acu îi spune pe un ton binevoitor si prietenos cum salveaza Isus pe pacatosi. Si pentru aceasta, trebuie ca ma întâi sa ne dam seama de propria stare de pacat, sa nu mai tot repetam:„Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!”, si apoi sa ne tinem numai de devar. Numai atunci ne poate Isus salva! Deodata taranul întelege: „Isus a murit pentru mine la cruce!” El a platit pentru pacatele mele! El poate sa-mi dea singura justificare valabila în ochii lui Dumnezeu!” Si pentru prima oara taranul se roaga cu adevarat: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul! Doamne Isuse, salveaza-ma de iad!” Volkening pleaca în tacere. El lasa în urma un om care cheama pe Isus.

Volkening e linistit, pentru ca în Biblie este scris de trei ori: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!”

Când revine ziua urmatoare, afla un om care a gasit pacea cu Dumnezeu! „ Ei, cum e, Hinrich?” Si Hinrich, raspunde: „El m-a primit – prin har!” S-a întâmplat o minune!

Vedeti, asa si-a trait nasterea din nou un taranul Hinrich din Germania noastra!.

NOTA: Pentru a citi continuarea CLICK AICI

CREȘTINISMUL – O STARE PERSONALĂ

On January 18, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Text din cartea „Isus – destinul nostru”, predici înregistrate pe bandă de magnetofon, Editura CLV-1991)

Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.” Isaia, 38.1

POZIȚIA CRESTINĂ CARE ADUCE MÂNTUIREA

Tot mereu se aude propoziția: „Religia este o chestiune personală!” E drept? Noi vrem să întrebăm: „Este creștinismul o chestiune personală?” – sau și mai bine: „Este poziția de creștin o chestiune personală?”

Înainte de a răspunde la aceste întrebări Continue reading “CREȘTINISMUL – O STARE PERSONALĂ” →

EȘTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTĂ"!

On January 17, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Carmen Bogdan

(Preluat de pe Pentru ca exist) .

“Inainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

DEPINDE NUMAI DE TINE

În ajunul Craciunului toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gândindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte” Continue reading “EȘTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTĂ"!” →

Garantat sută la sută

On January 6, 2012 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura Umana, TineriLeave a comment

George Danciu

„Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.„ (Geneza, 12.1-4)

„Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”(Ioan, 3.16)

ÎN CALATORIA VIETII

Trista istorie a celebrului Vas maritim, TITANIC, este binecunoscuta!

A fost cel mai mare pachebot din lume, dar, din păcate, doar pentru scurtă vreme deoarece tragedia primei curse l-a prăbușit pentru totdeauna în apele înghețate ale Oceanului.

Înaintea istoricei croaziere, toata lumea era extraordinar de entuziasmata Continue reading “Garantat sută la sută” →

Asculti doar de Acela pe care îl cunosti…

On December 11, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Evanghelia dupa Ioan, 17.3

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.

Epistola 1 Ioan, 2.3-4

IESI DIN TARA TA SI DIN CASA TATALUI TAU

Întotdeauna am avut o alta parere decât a multora, într-o anumita privinta.

Noi, românii, ne laudam foarte mult cu Eminescu. Daca doresti sa ai un raspuns cumva usor si acoperitor – în fata oamenilor –, pomenind un autor român de referinta, spui fara ezitare, Eminescu!

Doar putini sunt aceea care ezita, dar asta nu pentru ca se îndoiesc de locul luceafarului …, ci deoarce cunosc o prevedere legala lasata de Nicolae Iorga, care suna asa: Nu te lauda cu înaintasii tai, daca nu le calci pe urme. Ca sa ne edifice definitiv, acest om între oameni, mai adauga o vorba cu tâlc: daca ai înteles cele citite, mai ca meritai sa fii însuti autorul!

Dar, cel mai adesea, oamenii, n-ar trebui sa-l dea ca pilda pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Si asta din simplul motiv ca nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul si nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, gasim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.

2 Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.

3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran.

5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile pe care le strânsesera si cu toate slugile pe care le câstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan si au ajuns în tara Canaan.

6 Avram a strabatut tara pâna la locul numit Sihem, pâna la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci în tara.

7 Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: „Toata tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.

8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a întins cortul, având Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.

9 Avram si-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazazi.

Daca citim atent Biblia, vedem ca Avraam, un om din multimea celor chemati în mod direct si personal de catre Dumnezeu, nu fusese mai dinainte un om iesit din comun. Caracterul deosebit i s-a slefuit si a intrat in galeria eroilor credintei odata cu umblarea sa în ascultare si împreuna cu Dumnezeu.

Din viata lui Avraam putem învata si noi:

Chemarea (ta) e personala. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi si întelege chemarea Domnului. Niciodata nu e prea târziu, pâna mai e har, sa începi o relatie cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!
Chemarea este specifica. Fiecare dintre noi, suntem chemati specific, sa iesim din rutina noastra, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obisnuit. Sa iesim din necredinta. Sa iesim din inertia necitirii Bibliei, a rautatii, a mândriei, a pacatului, a nescultarii etc
Raspunsul – la chemare – este personal. Nu poate raspunde nimeni în locul nostru.
Binecuvântarile sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Cititi versul 4 si veti revedea ce binecuvântari extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, dupa ce a fost trecut prin câteva probe (încercari ale credintei), si, apoi prin testul final în care i s-a cerut sa aduca ca Jertfa ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubeste, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica pacatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost rastignit cu violenta si apasare), însa, atunci când Avraam, prin credinta, a ridicat cutitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultarii! Daca pâna aici, îi zisese ca urmasii sai vor fi ca nisipul Marii, acum Domnul îi zice ca (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”
Dumnezeu i se arata. Dumnezeu va purta de grija. A întors ochii si a vazut un miel încurcat cu coarnele într-un tufis (Gen.22.13). Vezi si Evanghelia dupa Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!
(v.8) A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului. Avraam i S-a închinat Lui Dumnezeu. Sa rastignim firea noastra mândra, sa-i dam lui inima noastra si neputintele noastre (chiar si reusitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).

Avraam e tatal tuturor credinciosilor, stramosul celor care au credinta si traiesc în ascultare de Dumnezeu.

Nu poti asculta si nu poti sa te încrezi în cineva fara sa-l cunosti.

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.

Relatiile credinciosului cu lumea

On September 9, 2011 By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

MEDITATIE LA CUVÂNTUL DOMNULUI ISUS

Ana Tatar-Andras

„Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urât înaintea voastra.“

Relatiile credinciosului cu lumea adesea sunt relatii grele

Lumea are felul ei de a gândi, de a vorbi, de a petrece timpul, de a cheltui banii, etc.

[pullquote]

“Daca va uraste lumea, stiti ca pe Mine M-a urât înaintea voastra.Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru ca nu sunteti din lume si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea. Aduceti-va aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stapânul sau.” Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pazi. Dar va vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru ca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor. Cine Ma uraste pe Mine uraste si pe Tatal Meu. Daca n-as fi facut între ei lucrari pe care nimeni altul nu le-a facut, n-ar avea pacat; dar acum le-au si vazut, si M-au urât si pe Mine si pe Tatal Meu. Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca sa se împlineasca vorba scrisa în Legea lor: „M-au urât fara temei.” Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine. Si voi, de asemenea, veti marturisi, pentru ca ati fost cu Mine de la început. “

Evanghelia dupa Ioan, 15:18-27

[/pullquote]

Valorile lumii sunt diferite de cele ale lui Cristos.

Domnul Isus a ales calea smereniei, a iubirii semenilor, a ascultarii de Dumnezeu. A ales sa se consume pentru binele oamenilor, iar in final si-a dat sângele ca pret de rascumparare pentru pacatele noastre!

Si credinciosul autentic alege sa se consume pentru binele semenilor sai!

Lumea alege calea mândriei, a egoismului si a necredintei, a neascultarii de Creatorul omului si al Universului. Alege alte surse de informare si de credinta!

In locul Bibliei, pune Horoscopul, in locul petrecerii unui timp in biserica, alege alte locuri in care sa-si distreze firea pamânteasca (spectacole, restaurante, sport, televiziunea). In locul partasiei cu Dumnezeu si cu semenii, alege mai degraba izolarea sau lupta de afirmare personala, in loc de a privi pe semenul sau mai presus de sine insusi.

Cine ramâne în Cristos, nu se întoarce la calea cea veche, la calea lumii, ci traieste o viata prin puterea Celui ce L-a chemat din moarte la viata si din întuneric la lumina cea minunata. El întelege adânc în fiinta lui ca suferinta pentru Cristos aduce o bucurie, deoarece „suntem partasi suferintelor lui Cristos”.

Noi primim cam aceleasi reactii de la lume ca si Domnul nostru Isus Cristos.

Puterea de a trai o viata curata, cu bucurie si scop chiar si în mijlocul suferintelor, dovedeste prezenta lui Dumnezeu în credincios caci „despartiti de Mine nu puteti face nimic“.

Domnul ne-a dat trei resurse ca sa putem trece cu bine prin persecutie si suferinta.

Duhul Sfânt este Sfatuitorul nostru, Ajutorul nostru, Mângâietorul nostru. Trupul nostru este templul Duhului Sfânt. Nimeni nu poate opri lucrarea Duhului Sfânt. El convinge si astazi pe multi dintre cei ce persecuta pe credinciosi si-i aduce la crucea Domnului Isus.

Cuvântul Domnului este îndrumatorul nostru, adevarul nostru. Cuvântul Domnului este clar si ne spune ca vom suferi. Trebuie sa-l cunoastem, ca sa deosebim adevarul de erezie.

Fratii de credinta sunt cei folositi de Dumnezeu sa ne ajute în luptele zilnice, prin rugaciuni, încurajari, suport material, atentionari, întelegerea Cuvântului si aplicarea lui.

Domnul sa te binecuvânteze cu suport în rugaciune, în luptele tale zilnice!

Marturia fostului preot Nechita Ioan

On August 8, 2011 By nelursIn Biblia, Copii, Credinta, Educatie, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj si preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 3

In Episodul 3, fostul preot ortodox Nechita Ioan, vorbeste cum a primit Lumina si intelepciunea lui Dumnezeu privind intelegerea biblica a botezului , in concordanta cu scrierile Sfintelor Scripturi.

NECHITA IOAN: Am inceput sa studiez Biblia cu mai mult interes si sa-mi adâncesc privirea si sa incep s-o citesc intr-o ordine normala, incepând cu Evanghelia dupa Matei.

Si m-am vazut atât de controversat. M-am vazut cum tot ceea ce faceam e pus sub semnul de intrebare: pozitia pe care stau eu si slujirea pe care o fac eu.

„Totul începe prin constiinta si nimic nu are valoare decât prin ea.” (Albert Camus)

Crezusem pâna atunci ca fac o slujba pentru Dumnezeu, ca slujesc societatea, ca slujesc oamenii. Si slujind oamenii, il slujesc pe Dumnezeu. Continue reading “Marturia fostului preot Nechita Ioan” →

Basescu ureaza sa coboare Duhul Sfânt

On June 11, 2011 By nelursIn TraditionLeave a comment

Presedintele Traian Basescu le-a urat, vineri, românilor ca, de Rusalii, sa coboare Duhul Sfânt “si peste ei”

de Alina Neagu – HotNews.ro, Vineri, 10 iunie 2011

“Presedintele Traian Basescu le-a urat, vineri, romanilor ca, de Rusalii, sa coboare Duhul Sfânt “si peste ei”, urarea fiind facuta la finalul unei declaratii de presa sustinuta la Palatul Cotroceni, potrivit Mediafax: “Eu va multumesc mult, va doresc o zi buna, si pentru ca luni e sarbatoare, sarbatori cu bine!

Stiti ca de Rusalii, la 50 de zile dupa Inaltare (dupa Pasti – n.red.), coboara Duhul Sfânt. Poate o cobori si peste noi Duhul Sfânt”.

Credinciosii ortodocsi serbeaza, duminica, la 50 de zile dupa Pasti, Rusaliile, adica Pogorarea Duhului Sfant sau Cincizecimea, unul dintre marile praznice imparatesti ale Mantuitorului, in care a fost alcatuita prima comunitate crestina, nucleul Bisericii de mai tarziu.

La initiativa sefului statului, a doua zi de Rusalii a fost declarata sarbatoare legala, 2011 fiind al doilea an in care romanii nu lucreaza in aceasta zi.”

Comentariu – de George Danciu

Felicitari Sefului Statului Român, D-lui Traian BASESCU, pentru curajul si initiativa sa de a face o asemenea urare importanta pentru poporul român.

E adevarat ca formularea sa a fost totusi subtire ca exprimare:

„Stiti ca de Rusalii, la 50 de zile dupa Inaltare, coboara Duhul Sfânt. Poate o cobori si peste noi Duhul Sfânt“

Domnul Iisus a promis Duhul Sfânt tuturor ucenicilor – discipolilor Sai, tuturor celor ce-L urmeaza, celor ce cred in El si il asculta.

„În zilele de pe urma, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice faptura (…) Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” – Fapte, 2. 17; 21

„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca în tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.” – Evanghelia Ioan, 16.13-14

Inca odata, Felicitari domnului Traian Basescu pentru excelenta sa dorinta!

Poate vor lua exemplul bun si altii!

Sa speram ca si preotii se vor ridica la TV, la posturile importante, si vor face urarile ce se cuvin, poporului, cerând in rugaciune, binecuvântarea lui Dumnezeu! ALELUIA! AMIN!