Un an întreg am fost îmbulzit pe peronul vieții –  de indivizi care așteptau veseli sau buimaci, carismatici ori tăcuți ca melcii, trenuri care parcă întârziu s’ apară. Ori sosesc prea devreme… Am învățat că prea ades ne prind pe-un picior greșit. Cehov zice că nu mergem înainte, din dragoste de viață, ci pentru că nu avem încotro. Înapoi nu putem da, căci în trecut nici Dumnezeu nu mai schimbă nimic… Continue reading “NICOLAE GEANTĂ: Dirigenție pe un peron” →