Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu

Minunea lui Dumnezeu, Eminescu

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine, 

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire, 

Ajutorul  măduvii timpului ce vine, 

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire. Continue reading “Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu”

Mariana GURZA: Romanul lui Al. Florin Țene – Un altar zidit

Scriitorul Al. Florin Țene, unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani, reușește să ne surprindă de data aceasta, prin romanul ,,Întoarcerea din cruciadă – viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste”, publicat la Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2020.

Prin acest volum, autorul încearcă să recupereze vocația lirică a poetului, reașezându-l printre  cei mai importanți poeți creștini. Și nu doar atât. Prin trăirea lui celestă, prin jertfelnicie, Radu Gyr a biruit! A reușit să-și păstreze locul în literatura română, în ciuda prigoanei și a închisorii.  Volumul mă duce cu gândul la Literatura de detenție, un concept al scriitorului Mihai Rădulescu. Continue reading “Mariana GURZA: Romanul lui Al. Florin Țene – Un altar zidit”

REVISTA STARPRESS INTERNAŢIONAL – valcea-turism.ro – A ORGANIZAT a cincea EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE, la HOREZU-31 august 2018

Limba noastră cea Română este Regina. O regină cu rădăcinile înfipte-n magma stră-stră-stră-moşilor noştri traco-daco-geţii, învăluită-n misterul atâtor transformări şi-nmiresmări, îngemănare arzândă cu seminţii nenumărate care-au sălăşluit de-a lung de milenii peste plaiurile ce-nconjoară generosul Arc Carpatic. Continue reading “REVISTA STARPRESS INTERNAŢIONAL – valcea-turism.ro – A ORGANIZAT a cincea EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE, la HOREZU-31 august 2018”

Ziua Limbii Române sărbătorită de revista internaţională STARPRESS şi LIGA SCRIITORILOR

ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ DE REVISTA INTERNAŢIONALĂ STARPRESS ŞI LIGA SCRIITORILOR – LA HOREZU

A intrat în tradiţia conduceriilor revistei STARPRESS ( director Ligya Diaconescu ) şi a LIGII SCRIITORILOR (preşedinte Al.Florin Ţene ) să organizeze, în fiecare an, pe 31 august ZIUA LIMBII ROMÂNE. Continue reading “Ziua Limbii Române sărbătorită de revista internaţională STARPRESS şi LIGA SCRIITORILOR”

LIGYA DIACONESCU A ORGANIZAT A CINCEA EDIȚIE A FESTIVALULUI ZILEI LIMBII ROMÂNE, LA HOREZU

Imagini pentru ligya diaconescu ziua limbii romane horezu

LIGYA DIACONESCU A  ORGANIZAT A CINCEA  EDIȚIE A  FESTIVALULUI  ZILEI LIMBII  ROMÂNE LA HOREZU, 31 august 2018

Onoare și bucurie, prețuire și respect organizatorilor, distinsei doamne Ligya Diaconescu-directoarea Revistei  de Informație, Turism și Cultură  Româno- Canado –Americană “Starpress’’, condusă de Ligya, “Doamna Limbii Române’’ așa cum au numit- o cei prezenți, denumirea fiind dată de președintele Ligii Scriitorilor Români, Al Florin Țene în urmă cu câțiva ani. Continue reading “LIGYA DIACONESCU A ORGANIZAT A CINCEA EDIȚIE A FESTIVALULUI ZILEI LIMBII ROMÂNE, LA HOREZU”

Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus

Antologia-limba-noastra-cea-romana-2016coperta-660x458 Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus,  31 august 2016, organizată de revista româno-canado-americană STARPRESS

Rodica Calotade prof. RODICA P CALOTA

Ziua Limbii Române, dedicată, în acest an, poetului, criticului literar şi membrului titular al Academiei Române, George Coşbuc, de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani(1866-2016), a fost sărbătorită împărăteşte, în data de 31 august 2016, la Mănăstirea  Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus,  în  amfiteatrul Academiei  de  Spiritualitate, Cultură, Artă, Ştiinţă Continue reading “Sărbătoarea limbii române la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus”

Premiile Ligii Scriitorilor din România pentru anul 2014

53394115

Anual, Liga Scriitorilor din România acordă premii scriitorilor din țară sau din diaspora pentru cărţile publicate în anul anterior. Criteriul unic pe baza căruia sunt premiate lucrările este valoarea. Liga Scriitorilor din România, fiind o organizaţie profesională democratică, nu ţine cont nici de apartenenţa autorilor la vreuna dintre organizaţiile profesionale de profil, nici de simpatiile politice ale autorilor,considerând că volumele editate aparţin Literaturii Române, nu vreunei organizaţii oarecare (USR, LSR sau SSR). Continue reading “Premiile Ligii Scriitorilor din România pentru anul 2014”

Câstigătorii concursului international de POEZIE si PROZĂ: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ-STARPRESS 2013

Lygia DumitrescuORGANIZAT de REVISTA ROMANO-CANADO-AMERICANA “STARPRESS” 

http://www.valcea-turism.ro

cu ocazia manifestărilor ORGANIZATE DE GRUPUL ROMÂN DE PRESĂ ȘI INIȚIATIVĂ CIVICĂ, în Capitala Romaniei – Bucuresti si într-o întrunire națională la Sfinxul din Bucegi –

în toate localitățile care au intrat în parteneriat precum și în alte localități, comunități și grupuri din străinătate care ni s-au alăturat (Canada, Iralanda, USA, Republica Moldova, Anglia, Italia, Spania, Franta, Germania etc.) –

 încununate la 31 august, de Ziua LIMBII ROMÂNE

P O E Z I E 

PREMIUL I 

Lavinia Huţişoru Dumitriu / Bucuresti – LIMBA ROMÂNĂ

Al.Florin Ţene / Cluj – GLORIE LIMBII ROMANE

Jianu Liviu-Florian / Craiova- ODĂ LIMBII ROMÂNE

PREMIUL II
Iacob Cazacu-Istrati / Toronto / CANADA – IN LIMBA MEA…

Tatiana Dabija / Chisinau / R.Moldova – LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

Melania Rusu Caragioiu / Canada – DOR DE PLAI ȘI DOR DE GRAI Continue reading “Câstigătorii concursului international de POEZIE si PROZĂ: LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ-STARPRESS 2013”

Nominalizarile cartilor aparute în anul 2012

                          Bucuresti Pentru

premiile anuale

acordate de

Liga Scriitorilor Români

    De câtiva ani Liga Scriitorilor Români acorda anual premii autorilor, indiferent din ce organizatie profesionala fac parte, pentru cartile publicate în anul respectiv. Subliniem faptul ca volumele aparute apartin Literaturii Române si nu unei organizatii oarecare (U.S.R. sau L.S.R. ), de aceea Liga Scriitorilor Români, fiind o organizatie profesionala democratica, nu tine cont de apartenenta autorilor fata de cele doua organizatii si nici de simpatiile politice ale autorilor.
    Nominalizarile au fost propuse de o comisie a Ligii Scriitorilor din care au facut parte scriitori cu experienta din conducere si unii presedinti de filiale.
              

     Poezie

    Ion Cristofor-“Orchestra de jaz “.
    Eugen Burghelea- „ Edenul efemerului“.
    Titina Nica Tene- “ Un strop de vesnicie“.
    Petru Jipa ( Germania)-“  Cenusa si stele“.
    Marian Barbu-“ Poeme“.
    Mircea Dorin Istrate-“Îndulcitele Iubiri “.
    Maria Prahoveanu-“ Freamat de lumina“.
    Rodica Ulea-“Cautari în amurg “.
    Mariana Cristescu-“Amor prohibit “.
    Teodor Barbu-“Retorica balansoarului “.
    D.G.Catinescu-“ Poezii din suflet“.
    Puiu Raducanu-“Ispita cuvântului “.
    Iosif Kovacs-”Trilogia strigatului scris “
    Miron Tic-“Când ne ucide floarea de crin “.
    Menut Maximinian-“Noduri în haus “.
    Diana Ana Maria Zlibut-“Poezii “
    

Proza scurta
   Leon-Iosif Grapini-“ Capat de linie“.
    Carmen Alexandrina-“Sub semnul apei si al dragonului“.
    Toader T.Ungureanu-“ Strop de roua“.
             

   Roman
   Mara Paraschiv-“Pecinginea “.
    Virgil Stan-“ Zborul spre stele“.
    Mircea Rosa-Miro-“Mestecenii calatori “.
    Aurelia Oanca-“Caruselu “.
    Lucia Ileana Floran-“Tacerea destinului “.
    Vasile Popa-“Ultima noapte la Tanais “.
              

 Critica literara
   Stan Brebenel-“Incursiuni în universul penitei “.
              

 Istorie literara
   Doina Dragan si Andreia-Elena Lampinen-Anucuta-“Anuarul Asociatiei LIGA SCRIITORILOR-Filiala Timisoara-Banat, nr.3 “.
            

    Monografie

   Ioan Velica-“ România s-a cutremurat“.
    Dumitru Galatan-Jiet-”Petrecerile jienilor momârlani “.
    Nutu Rosca-“Manastirea Moisei “.
    Ionel Cionchin-“Banatul cuvânt si pamânt românesc. “
    Stefania Kory Calomfirescu-“ Scoala de neurologie în medicina clujana“.
             

   Eseu
    Iustinian Gr.Zegreanu-“În numele tatalui “.
Epigrama
    Gavril Moisa-“Piscaturi si-n tepaturi “.
    Selectie Ion Bindea, Euigen Pop, Aurel Buzgau, Eugen Albu, Silvia si Marian Popescu-“Caragiale în mileniul trei “.
 

  Confluenta artelor
    Floarea Carbune-“Alchimia frumosului în grafica si picture lui Mihai Catruna“
    Dumitru Velea-“Petru Birau-arta ca reînceput si adapost “.
    Lazar Morcan si Ion Carasel-“ Pe urmele Iancului-Traditii si arta“.
   

Spiritualitate
    Costel Neacsu-“ Omul la înfricosatoarea judecata“.

  Poezii pentru copii
    Gheorghe Vicol-“Fulgi de argint “.
    Mariana Sperlea-“ Unde esti copilarie ?”

    Memorii
    Valentina Becart ( coordonator)-“Dincolo de cuvânt-confesiunea poetului, prozatorului“.
    Aldona Rey Patras-“ Generatii în dialog“.
     

Antologie
    Gh.A.Stroie-“ Meridiane lirice- antologie universal a poeziei românesti contemporane-124 poeti contemporani“.
    Coortdonatori Armand si Constantin Sperlea “Eminescu Zeul tutelar al Neamului Românesc “.
              

 Reviste
    Cetatea lui Bucur- director Elisabeta Iosif
    Agora Literara- redactor sef.Iulian Patca
    Moldova Literara-director C.T.Dârtu
    Sfera Eonica-directro N.N.Negulescu
    Regatul cuvântului- membrii fondatori N.N.Negulescu si Al.Florin Tene
    Constelatii diamandine- director Doina Dragut
    Dobrogea Culturala- director Alexandru Birou
    Carpatica-director Vasile Ghilencea
    Heliopolis-director Doina Dragan
    Floare de latinitate- redactor sef Vasile Barbu
    Memoria Slovelor-director Petre Petria.
  

 Premiile se vor anunta în cursul luni mai a.c. Autorii premiati vor putea sa publice o noua carte gratuit, doar cu plata tipografiei, la Editura SC NAPOCA NOVA SRL, director Voichita Veres, e-mail:editura@napocanova.ro, sau: office@napocanova.ro
                                Comisia de jurizare
   

FILOZOFIA- PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL ,,GEAMANUL DIN OGLINDA”

PETRE BIRAU

Venit în continuarea trilogiei ,,Insula viscolului”, romanul autobiografic ,,Geamanul din oglinda” (Editura Nico, Târgu- Mures, 2012), al prolificului scriitor si promotor cultural Al Florin Tene, complecteaza pledoaria omului de cultura temeinic implicat în cunoasterea si prezentarea timpului sau, în slujirea prin cuvânt a aproapelui, cu toata daruirea, întregul talent si totala sa experienta de viata. Dealtfel cartea are un motto edificator:,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Iacov 2. 8.)

Fiecare dintre cele trei romane ce alcatuiesc trilogia ,,Insula viscolului” (,,Chipul din oglinda”, ,,Insula viscolului” si ,,Orbul din Muzeul Satului”), reprezinta anumite etape în formarea spirituala si în creatia lui Al Florin Tene, de la valorificarea unor însemnari facute pe un santier, la decriptarea tainelor disimulate în consumarea anumitor momente de rascruce ale istoriei, de la transpunerea unor fragmente onirice, pâna la cele mai profunde investigatii psihologice în imanentul personajelor, sau de la lirismul unor evocari, la analiza pertinenta a evenimentelor sociale în care autorul a fost implicat direct.

Ca o încununare a acestora, romanul ,,Geamanul din oglinda” reprezinta cântecul triumfului, al scriitorului învingator prin Cuvânt, care s-a luptat pas cu pas ca sa impuna o viziune, un crez. Aceasta lupta este evidenta pe tot parcursul edificarii operei sale, de la poezie, la eseu sau cronica, dar mai ales este pregnanta în impresionantele sale romane autobiografice. Uneori, asa cum reiese din scrieri, îl întâlnim cazut, trist, ori singur, dar niciodata învins. În romanul ,,Geamanul din oglinda” îl regasim triumfator. Aici Al Florin Tene nu mai ezita, nu mai cauta, nu mai întreaba, aici este întrebat, aici ofera raspunsuri, se releva ca un întelept care, prin harul lui Dumnezeu, a biruit toate obstacolele, are o opera vasta, a întemeiat o Liga a scriitorilor cu sute de membrii, pe care o conduce, editeaza mai multe reviste, are câteva cenacluri literare fondate, detine nenumarate premii, se bucura de recunoastere în tara si strainatate, este membru al unei Academii (ce si-ar putea dori mai mult un scriitor?). De pe aceasta pozitie, a celui care a învins prin Cuvânt, ne vorbeste scriitorul Al Florin Tene în romanul ,,Geamanul din oglinda” si ca o marturie ca în toata aceasta lupta a simtit sprijinul lui Dumnezeu, care nu l-a parasit niciodata, fiecare capitol al cartii începe cu o porunca Biblica în loc de motto, fiecareia din cele zece zile, care determina actiunea cartii, corespunzându-i una din cele zece porunci ale Decalogului lui Moise.

În roman întâlnim mai multe personaje cheie, a caror evolutie determina naratiunea ce se desfasoara precum un fir ariadnic într-un labirint: în primul rând Dumnezeu, ca un Vegheator prin prezenta Cuvântului Sau din Sfintele Scripturi, dar mai ales ca Stapân al destinului uman, prin imperativul Legii date pentru mântuirea omenirii, avem apoi autorul a carui spiritualitate o regasim proiectata în tipologia mai multor personaje (trasatura caracteristica pentru proza lui Al Florin Tene). Între acestea Naratorul (autorul), care însumeaza caracteristicile psihologice a trei personaje: Florin, scriitor si critic literar, Constantin Ene, ziarist, profesor de jurnalistica, Dreptaciul, adeptul unei orientari de dreapta, pornit (alaturi de adversarul sau Stângaciul) în cautarea si sustinerea unui ideal împlinit pe un tarâm al fericirii, apoi sotia scriitorului, Titina Nica Tene, prezenta în ipostaza de sotie iubitoare si bunica grijulie (Tina) dar si scriitoare, Aura, care cu subtilitate influenteaza benefic spiritul creator al sotului, în acelasi timp edificând propria creatie. Mai întâlnim câteva personaje secundare (studenta, primarul, colegii, etc.), ce dau culoare scrierii si pun în evidenta subiectul romanului, care nu este altul decât viata prezentata asa cum a fost ea creata si mai ales cum trebuie ea traita.

Dincolo de toate acestea, personajul principal, care în celelalte romane a putut fi doar intuit, subsumat unei intrigi factuale, si care apare aici în toata plenitudinea sa, izvorând din optimismul învingatorului, este Filozofia.

Folosind-o ca personaj principal în acest roman, Al Florin Tene face din filozofie un tel, un scop al vietii. Ca sa poti birui toate greutatile, sa impui un punct de vedere propriu si autentic si mai ales sa depasesti acel sentiment al frustrarii, dat de numeroasele deceptii si sa ajungi la o maturitate spirituala cu sufletul încarcat de fericirea unei conceptii pozitiviste, optimiste, reconfortante, nu este putin lucru:

,,Exista mari biruitori ai istoriei literaturii” (pag. 102), Al Florin Tene este unul dintre ei.

Filozofia dobândita de autor în vasta sa cariera scriitoriceasca si în bogata experienta de viata, relevata în romanul ,,Geamanul din oglinda”, este una semnificata de coloana, de iesirea din labirint (asa cum este si capodopera lui Brâncusi de la Târgu Jiu), de ascendent, tendinta a înaltarii verticale spre infinire si are ca finalitate o restauratie, o reasezare pe temelia creatiei, de pe care omul a luat-o într-o directie gresita (urmare a dictonului lui Nietzsche:,,Dumnezeu a murit”), esuând în postmodernitatea care a reclamat epuizarea resurselor creatoare ale umanitatii si s-a rezumat la sfera recontextualizarii culturii sub influenta unei societati a consumului.

Filozofia lui Al Florin Tene reîntemeiaza o paradigma, prin care îl reda pe Dumnezeu omului si pe om lui Dumnezeu, aceasta în spiritul celor spuse de Marlaux:,, Secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc”, cuvinte ce nu au putut fi contrazise pâna astazi. Filozofia ca învatatura sanatoasa, ca îndreptar spre Divinitate, este de fapt singura temelie pe care poate fi reasezata cultura în secolul XXI, pentru a putea merge mai departe si Al Florin Tene a intuit foarte bine acest lucru. Vremea idealismului a trecut, vremea oniricului s-a încheiat, vremea meditatiei s-a dus odata cu intrarea în secolul vitezei, vremea romantismului a fost depasita si ea, vremea psihologiei a fost consumata si iata ca a sosit o vreme a filozofiei, a unei filozofii aplicate, implicata în atingerea dezideratului uman, întoarcerea la Dumnezeu si acceptarea Lui ca Tata si Mântuitor, cu toate tainele Sale, trecând peste veleitatile arogantei umane pretinsa a fi atotcunoscatoare:,,…ce este omul? De unde vine? Care este scopul vietii? Ce înseamna fericirea?(…) Cred ca raspunsul îl vom afla, numai atunci când Dumnezeu va dori acest lucru. Restul sunt speculatii ale spiritului uman.” (pag. 89)

Al Florin Tene proclama cu tarie în romanul ,,Geamanul din oglinda aceasta cale unica de salvare a spiritualitatii umane, cu tot ce tine de ea, în acest secol XXI, printr-o filozofie subordonata întelepciunii lui Dumnezeu, singura modalitate prin care omul se poate reapropia de Dumnezeu si de destinul pentru care a fost menit.

Ca o reflexie în oglinda a ceea ce trebuie sa faca omul pentru a dobândi aceasta filozofie a învingatorului, avem cele zece porunci sub spectrul respectarii carora se desfasoara cele zece capitole corespondente, toate fiind cuprinse în una singura: ,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” cu care începe cartea.

Mijloacele de expresie folosite de autor sunt multiple si diverse: naratiunea, interviul, dialogul, descrierea, dramatizarea, intriga, poezia, etc., toate constituindu-se la un moment dat într-un labirint complex, în care cititorul pare pierdut, cu spiritualitatea scriitorului si a celor din jur disipata si reflectata de o multitudine de oglinzi sufletesti, cu juxtapunerea unor biografii aparent paralele si totusi convergente, cu reliefarea unor fapte si valori, cu evocarea unor evenimente majore, uneori dramatice, în toate acestea filozofia, esenta de întelepciune a autorului vine si face lumina, lamurind o cale, orientând cugetul cititorului catre Dumnezeu, singurul detinator al raspunsurilor absolute si de la care vine inspiratia, cunoasterea si puterea de munca:,,…eruditia nu înlocuieste talentul. A te baza numai pe eruditie comporta în mod sigur riscul de a creea ceva insipid, sterp si anost. Numai talentul împletit cu inspiratia, eruditia si experienta concura la crearea unor opere viabile.” (pag.88)

Cu toata aceasta filozofie dobândita în ani grei de munca si lupta cu nenumaratele piedici de tot felul si cu toate aceste adevaruri revelate, scriitorul Al Florin Tene nu devine un infatuat, nu îsi face o aura de neprihanit, asa cum se întâmpla în multe dintre autobiografiile unor scriitori care tin sa-si înalte din cuvinte monumente de merite si virtuti, el ramâne la modestia omului constient si de slabiciunile sale, le recunoaste si le asuma, nu se ascunde în fata cititorului, ci vine cu tot sufletul deschis:,,Iar noi, ca redactori la reviste literare, pentru a promova ideologia partidului conducator, eram obligati sa scriem în spiritul realismului socialist si sa mai dam cu subsemnatul pe la Secu… despre unul, despre alta… Altfel nu ne tineau redactori.(…) Nu de buna voie (…) Am fost obligat. Îmi fugise fratele în Germania Federala si daca nu dadeam cu subsemnatul, ma dadeau afara din serviciu. (…) În astfel de conditii, eram trimis la munca de jos… în mina…”(pag. 93)

Probabil datorita acestei sinceritati, dupa ce am terminat de citit romanul ,,Geamanul din oglinda” si îl aveam proaspat în memorie, am avut sentimentul ca vreau sa-l recitesc si am facut-o dar acel sentiment nu s-a stins. De fapt aceasta este una dintre caracteristicile scrierilor valoroase, sunt scrise cu sufletul si asta se simte în timpul lecturii.

Cartea ,,Geamanul din oglinda”, este un daghereotip, o imagine în care viata se reflecta inversata, precum în oglinda, pornind de la un precept Divin, defalcat apoi în cele zece fractiuni ale sale, pentru a fi asimilat de spiritualitatea umana si transformat prin sublimare într-o filozofie de viata, într-o metafora a reîntoarcerii la Dumnezeu, la Izvorul vietii, determinata în finalul romanului ca o concluzie, sau ca un feed-back, rezultat al întâlnirii vietii cu Viata:,,Viata omului, gândea la volan Constantin, este precum cursul Oltului, care poate capata un numar nelimitat de forme, dar izvorul lui este întotdeauna unul singur: ceva ce seamana cu lacrima.” (pag. 184)

Al Florin Tene face înca odata dovada, prin acest roman, ca este un scriitor al esentelor psihologice tainice, al sublimelor rezonante spirituale, al filozofiei transcedentale, la care pot sa se înalte doar cei ce reusesc sa strabata labirintul vietii, fara sa le fie ucis sufletul.

Prof. Petru Birau, ianuarie 2012

INTERVIU CU ALEXANDRU FLORIN TENE – PRESEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI

George ROCA

 

 

George ROCA: Distinse domn, va multumesc ca ati acceptat acest interviu. Stiu ca sunteti vesnic ocupat si nu as vrea sa va rapesc timpul, dar totusi as dori sa aflu cât mai multe despre dumneavoastra. De unde va trageti seva? Cum au fost începuturile?

Al Florin TENE: Pe atunci, sub dealurile molcome cu vii ale Dragasaniului, locul unde am vazut lumina zilei, nu cunosteam un adevar pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika ca: „Omul este una dintre fapturile care se alcatuiesc cel mai încet si care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigatul primului copil al familiei Ion Tene si al Ecaterinei, nascuta Rosianu, ce atunci se nastea, dadea semnalul începerii unei vieti. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În orasul Dragasani, mai târziu, s-au simtit bombardamentele americane care tinteau podul de fier de peste Olt. În timpul acela, când sunau sirenele anuntând un nou bombardament, tata si mama cu mine în brate, punându-mi palaria lui tata în cap sa ma fereasca de soare, fugeau pe Dealul Viilor adapostindu-se sub umbra vitei de vie. Era perioada când locuiam cu chirie la o ruda pe strada Leulesti, actualmente Kogalniceanu, vis-à-vis de Liceul Agricol. În curtea acestei scoli ne jucam pâna seara târziu când apareau stelele, iar noi pe ulita scaparam cu doua pietre alte stele mai mici, întrecându-ne care pietre scapara mai bine si mai frumos.

De acest univers m-am despartit cu greu. În vara lui 1958 ne-am mutat în casa noastra de pe strada Parcului. Construita de parinti, pe credit luat de la banca. Dar din pacate edificiul nu a avut o viata prea lunga. În 1978, casa a fost demolata de comunisti pentru a extinde perimetrul unei centrale termice care alimenta blocurile din apropiere. Culmea ironiei, aceasta centrala termica în prezent este dezafectata. Locuitorii blocurilor si-au instalat centrale de apartament.

Învatând la scoala ca orasul nostru a fost castrul roman numit Rusidava (situat pe teritoriul actualului cartier Momotesti)si ca pe sub coasta de la fântâna Bâtca a trecut Drumul lui Traian spre Sarmisegetusa – Rusidava facând parte din sistemul roman de aparare numit Limes Alutanus împreuna cu prietenul Ilie Vulpe, istoricul de mai târziu, am început sa sapam în diferite locuri pentru a descoperii vestigii romane. Dar, spre dezamagirea noastra, nu am gasit nimic… Totusi acea „arheologie infantila” ne-a folosit la consolidarea unor cunostinte temeinice despre istoria neamului.

 George ROCA: Vorbiti-mi putin despre scoala româneasca a acelor timpuri!

Al Florin TENE: Clasa întâi am facut-o la Scoala „Fratii Nicolaescu”, careia i se mai spunea „Scoala din Piata”. Prima învatatoare, doamna Radulescu, omorâta de rusi mai târziu! Apoi, parintii m-au transferat la Scoala „Nicolae Balcescu” unde l-am avut învatator pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tablita de gresie pe care scriam. O am si acum ca amintire. Le-am aratat-o si nepotilor pentru a cunoaste cum se învata în acele vremuri… si cum arata „laptopul” bunicului lor! Învatatorii pe care i-am avut erau foarte exigenti cu noi. Când nu stiam lectia ne puneau la coltul clasei în genunchi pe coji de nuca. Si… astfel învatam de teama… nu din constiinta! Dar învatam! La ciclul primar am avut profesor de limba si literatura româna pe domnul Musulescu. Un barbat frumos si exigent. Când nu stiam lectia ne tragea de perciuni, spunând: „Tatarule nu ai învatat!”.

Dovada ca se facea carte în scolile primare si în liceul din Dragasani este faptul ca multi dintre fostii mei colegi de clasa au ajuns mari personalitati, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României, Virgil Mazilescu – poet de mare talent, Dumitru Velea – scriitor, Ilie Vulpe -istoric, Mugurel Isarescu, actualul guvernator al Bancii Nationale, iar multi altii, profesori universitari, cercetatori, oameni de stiinta…

Nu pot sa-i uit pe profesorii mei, cei trei „Escu”: Mihaescu, Istocescu si Popescu, de limba si literatura româna, pe profesoara Preda de matematica… care m-a lasat corigent în clasa a X-a. Fiind bun la fizica si chimie, profesorul Cruciachevici mai întotdeauna ma punea, la orele de laborator, sa fac experientele cu care îsi exemplifica lectiile. Nu pot sa uit ca am fost eliminat trei zile pentru faptul ca am fost gasit citind în clasa romanul „Rusoaica” de Gib I. Mihaescu, care era interzis în acea perioada. Cartea o împrumutasem de la Ionica, fiica cea mica a autorului, care locuia împreuna cu mama dânsei, doamna Elena, fosta Stanescu, pe o strada adiacenta cu strada Parcului pe care se afla casa noastra. Era perioada când din dorinta de a ne face cunoscute creatiile literare am înfiintat Cenaclul Literar de pe lânga Casa de Cultura. Era anul 1958: Dupa ce a fost recunoscut (reabilitat) Gib I. Mihaescu am botezat cenaclul cu numele acestuia.

Tot în acel an, 1958, împreuna cu colegii Ilie Vulpe, Nicusor Barbulescu si Liviu Lica, am facut o gazeta de perete din scânduri, frumos construita cu patru rubrici, intitulata „Gazeta literara dragaseneana”, pe care am pus-o pe gardul scolii chiar la intrare. Era noaptea. La cele patru rubrici am „publicat” poezii si articole despre activitatea cenaclului pe care-l conduceam. Dimineata, înfuriat, directorul Liceului, profesorul Chelarescu, a dat ordin sa fie data jos gazeta noastra, iar pe noi ne-a eliminat trei zile si apoi am fost criticati de mama focului în sedintele de UTC.

Conducând, ca elev în clasa a XI-a, cenaclul literar pe care-l înfiintasem, am invitat la sedintele acestuia colegi si prieteni dragi, iubitori de literatura, precum Dumitru Velea, viitorul dramaturg, eseist, poet (elev în acea vreme la Liceul Agricol din localitate), Constantin Dumitru, ajuns renumit ziarist, Nicolae Cochinescu, procuror în Dragasani, viitor membru al Curtii Supreme de Justitie, poetul Virgil Mazilescu care era deja student la Bucuresti, Ion C. Vasile, tatal viitorului prim-ministru, profesorul Nita Popescu, poetul Dumitru Raiciu, profesorul Emil Istocescu si altii. Demn de recunoscut este faptul ca am avut mare noroc cu dascalii nostrii din acele vremuri, deoarece ne-au pregatit cu daruire la toate materiile, ne-a transmis dragostea de cunoastere si ne-au „deschis ochii”, învatându-ne cum sa tinem piept vietii…

 George ROCA: Am aflat din relatarile de mai sus ca „acolo” la Dragasani ati avut concitadini oameni de litere, artisti si chiar politicieni de valoare. Puteti sa ne dati mai multe detalii si desigur, sa ne mai spuneti câteva cuvinte despre domniile lor…

Al Florin TENE: Locuind nu departe de casa familiei Gib I. Mihaescu, înca de prin clasele primare am aflat ca acolo a stat un mare prozator. Doamna Elena, sotia scriitorului cu cele doua fetite Miruna si Ionica, au fost scoase de comunisti din locuinta lor, pe motiv ca erau boieroaice si faceau parte din familia „legionarului” Gib I. Mihaescu (cel care a publicat la revista „Gândirea”) si mutate într-o casa de tigani. Abia în 1967, dupa ce a fost retiparit Gib, le-a fost retrocedata casa… În acea perioada vizitam familia, împrumutam carti si cercetam manuscrisele. Aveam si un concurent, pe prietenul meu, profesorul Emil Istocescu, care s-a implicat cu daruire în cercetarea operei autorului, în special al volumului „Bratul Andromedei”, publicând câteva carti de referinta despre opera lui Gib I. Mihaescu.

 George ROCA: Care au fost motivele plecari din orasul natal? Erati deja cunoscut în Dragasani ca persoana publica, ca promotor cultural. Care a fost prima institutie de învatamânt postliceal? Am aflat ca ati studiat mai întâi la Bucuresti la Scoala Tehnica de Tehnoredactori „Dimitrie Marinescu” pe care ati absolvit-o dupa doi ani, dupa care ati urmat cursurile Facultatii de Filologie-Istorie la Baia Mare. De ce un salt atât de mare ca distanta geografica?

Al Florin TENE: Asa este! Dupa terminarea liceului am studiat la „Dimitrie Marinescu” la Bucuresti, dupa care m-am înscris la Facultatea de Filolgie-Istorie la din cadrul Institultului Pedagogic de la Baia Mare. Dupa absolvirea facultatii, am fost repartizat profesor la Tarna Mare, comuna situata la granita cu Ucraina, pe atunci parte intergtanta a a Uniunii Sovietice. Acolo am stat doi ani. Este locul unde m-am casatorit cu poeta Titina Nica Tene, care era învatatoare acolo… la scoala condusa de fratele ei Ion. Ca o coincidenta, sotia mea îsi tragea radacinile din Usurei, un sat de lânga Dragasani. Ne-am casatorit în acea localitate maramureseana… având verighete câte un fir de iarba… pe deget! De unde aur, când acest metal pretios era monitorizat de comunisti?! Tin minte ca la casatoria noastra ne-a cântat la pian o doamna unguroaica si am ciocnit câte un pahar de vin de Tarna Mare. Asta a fost frumoasa noastra nunta… Eram atât de tineri, plini de sperante si vise…

George ROCA: Deci dupa terminarea facultatii ati fost repartizat ca profesor la Tarna Mare, o localitate situata în judetul Maramures. Cum s-a acomodat un regatean get-beget cu oamenii din Tara Oasului? Ce amintiri va leaga de aceea perioada?

Acomodarea nu a fost prea usoara. Vorba lui Tutea „de multe ori, adaptarea la împrejurari se cheama conformism si conformismul se deosebeste de plosnita doar prin aceea ca ea n-are ratiune”. Obiceiurile, dar mai ales faptul ca osanul caruia îi faceam vizite la domiciliu, ca diriginte al feciorului sau, ne obliga sa bem o horinca-doua-trei si sa mâncam slana… (caci daca nu beam însemna ca îi suntem dusman!), nu ne placeau deloc. Asta ne-ar fi obligat sa fim mereu cu „capul plin”… adica beti! Greu ne-am acomodat în acest sens. Dar „am supravietuit” si i-am iubit mult pentru puritatea lor!

Acolo eram preocupat de literatura cu aceeasi ardoare. Deseori trimiteam articole si poezii la ziarul din Baia Mare, la „Gazeta Literara” din Bucuresti sau la „Tribuna” din Cluj. Multe dim acestea au fost publicate spre bucuria „autorului”! Ne duceam, împreuna cu sotia, iarna, pe o vreme de crapau lemnele de frig, la un cenaclu din Satu Mare, condus de poetul Petre Got. Desigur, nu ocoleam nici Baia Mare, unde eram atras sufleteste de cenaclul „Nord” – înfiintat de mine, de poetul Vasile Radu Ghenceanu si pictorul Mihai Olos.

 George ROCA: În 1964 ati devenit redactor al Statiei de Radioficare Dragasani. Sa întelegem ca a fost o încercare de a va reîntoarce la matca!?

Al Florin TENE: Chemati la Dragasani de tatal meu, care era în acea vreme sef-contabil la Banca Nationala a raionului Dragasani (iar Constantin Isarescu, tatal lui Mugur Isarescu Guvernatorul Bancii Nationale, era inspector sef), am „încercat” sa gasesc un serviciu în orasul natal. Normal, nu-i asa? Pâna la urma am gasit de lucru la Statia de Radioficare din oras, iar sotia… contabila la Intreprinderea de Transport Auto, tot în Dragasani.

Devenind redactor la Statia de Radioficare aveam zilnic o emisiune de o ora în care difuzam reportaje despre oras, anchete economice, montaje literar-muzicale, poezii si cântece. Am preluat din nou conducerea cenaclului pe care-l înfiintasem. În aceasta perioada, facând schimburi de experienta cu cenaclul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea si invitându-i, pe unii din ei, la emisiunile Statiei de Radioficare, i-am cunoscut pe Doru Motoc, care într-o perioada a fost redactor la revista „Arges” din Pitesti, unde publicam articole si poezii, pe regretatul poet Traian D. Lungu, o fire prietenoasa si volubila, pe Ion St. Lazar care era inspector la Casa Creatiei din Râmnicu Vâlcea, si pe directorul acesteia, Gheorghe Diaconu. I-am cunoscut în perioada când editau antologii de poezie pe diferite teme (si unde publicau si poezii de-ale mele). Am avut colaborari la realizarea unor spectacole cu montaje literar-muzicale, cu participarea unor artisti, muzicieni si poetii din Râmnicu Vâlcea precum: George Tarnea, Felix Sima, Doru Motoc, Traian D. Lungu, Lucian Avramescu si Gheorghe Voica.

Prin 1966-1967, Nicolae Cochinescu, care era procuror la Dragasani, a scris cartea pentru copii numita „Calaretul albastru”. Aproape toate povestirile din cartea care a aparut mai târziu la Editura „Ion Creanga”. Deseori le-a citit în sedintele cenaclului pe care-l conduceam. Unele din ele le-am difuzat, în lectura autorului, în cadrul emisiunilor Statiei de Radioficare din Dragasani, care avea peste 5.000 de abonati. Pe Nicolae Cochinescu l-am însotit (facând si înregistrari audio) la întâlnirile sale cu copiii din clasele primare. Dorea sa cunoasca reactiile viitorilor cititori ascultându-i povestirile. Pe istoricul literar Costea Marinoiu l-am cunoscut când participam la sedintele lunare ale cenaclului „Anton Pann”. Despre cartile lui am scris câteva cronici pe care le-am publicat în revistele „Povestea Vorbei” si „Arges”. Cu George Tarnea am participat la mai multe spectacole de poezie si i-am admirat excelenta-i memorie. Avea usurinta versificatiei… asa cum o aveau creatorii populari. El venind din comuna Sirineasa, judetul Vâlcea a mostenit acel „filon” al talentului de la mama sa (care era sora cu mama lui Mugur Isarescu).

Erau pe-atunci si multi impostori, strecurati printre noi de securitate. Îi ghiceai usor, deorece nu prea stiau „carte”! Îi tratam asa cum scria odinioara Garabet Ibraileanu: „Inteligentii joaca roluri fata de altii: prostii joaca roluri fata de ei însisi si, daca sunt prea prosti, reusesc sa se însele singuri”.

Pe parintele Balasa l-am cunoscut prin 1965, pe vremea când lucra la Monografia orasului Dragasani. Ma plimbam seara cu dânsul si îi povesteam despre cenaclu nostru. Am avut câteva emisiuni la Statia de Radioficare despre istoria Dragasaniului, a originii limbii si poporului român. Dar colaborarea noastra la emisiuni nu a durat prea mult, fiindca Comitetul Orasenesc de Partid a interzis continuarea difuzarii rubricilor cu preotul Balasa. Mai târziu, la Cluj, baiatul meu, Ionut, l-a invitat, împreuna cu poetul-preot Ion Marinescu din Sutesti-Vâlcea, sa-si lanseze cartile si revistele în Sala de Sticla a Primariei clujene. Reîntâlnirea noastra a fost o bucurie spirituala ce nu se uita niciodata. Atunci am înteles ca omul de cultura este deseori „fiul durerii”. Tot ce are mai frumos în el se naste cu durere si din durere. La radacina fiecareia din ideile sale se gaseste o rana.

George ROCA: Deci reîntors la Dragasani… ati avut o activitate culturala si literara destul de intensa!

Al Florin TENE: În orasul natal, dupa ce s-a desfiintat Statia de Radioficare, în 1968 (atunci când s-au înfiintat judetele) am lucrat ca economist la Baza de Aprovizionare Pentru Agricultura nr.38. Aprovizionam cu materialele necesare toate unitatile agricole din judet. Era multa munca. Lucram si 10 ore pe zi, inclusiv sâmbata, iar duminica ne chemau la munca voluntara. În timpul liber ramas scriam la cartile mele. În perioada aceea l-am cunoscut pe Mircea Ciobanu, având la el un manuscris cu poezii pentru Editura „Cartea Româneasca”. Propusese volumul pentru planul editorial, dar din pacate nu a fost aprobat de Marin Preda. Mircea Ciobanu chiar mi-a spus în fata lui Mircea Danielov, care venise sa-I ceara niscaiva bani: „Tene are poezii ce se scriu odata la o suta de ani!”.

George ROCA: Si in anii care au urmat ce fel de activitate literara ati desfasurat? Câteva exemple va rog?

Al Florin TENE: În perioada 1970-1971 am lucrat la ziarul de santier „Lumina de pe Lotru”. Acolo am cunoscut oameni, fapte si drame care s-au coagulat în romanul „Chipul din oglinda”, aparut mult mai târziu, dupa evenimentele din decembrie 1989, la editura Fundatiei „I.D. Sârbu”. Când am depus manuscrisul acestui roman la editura „Dacia” din Cluj, unde director era Al. Capraru, redactorul de carte, Viorica Marii (sora lui D.R. Popescu), dupa ce l-a citit, mi-a spus textual: „Tovarase Tene, romanul nu se poate publica. Daca l-as publica am intra amândoi în puscarie!”. „Chipul din oglinda” este o fresca a societatii românesti din perioada ceausista, o critica aspra a politicii economice de atunci.

Deci cam asa a fost o întoarcere la marea iubire, orasul Dragasani! Asa cum îsi intitulase un volum de poezie prietenul meu, Anghel Dumbraveanu, numit „Fluviile vizeaza oceanul”… asa si eu am considerat ca „oceanul meu” a fost si este orasul natal. Acolo s-au nascut cei doi feciori ai mei, Florin, care, astazi, este specialist în imagine la televiziune, autor de reportaje, si Ionut, doctor în istorie si drept, autor a 16 carti publicate.

George ROCA: Sunteti o familie complexa de artisti si oameni de litere. Mai întâi i-am cunoscut scrierile lui Ionut, mai apoi ale dumneavoastra si în cele din urma ale doamnei Titina Nica Tene. Trei membri de familie cu trei stiluri diferite de scris… de la jurnalism, la critica literara, si de la poezie la povesti si povestiri. Multe (chiar foarte multe) le-am redactat si publicat în revistele cu care colaborez. I-am lasat pe cititori sa judece, sa îsi spuna parerea… parere care vesnic a fost pozitiva si laudativa. Cum ati reusit sa produceti o „familie” atât de literara. Descrieti-i va rog în câteva cuvinte pe membrii familiei dumneavoastra. Nu-l uitati nici pe Florin junior!

Al Florin TENE: Nu eu am reusit sa-i fac literati pe membrii familiei mele. Dumnezeu le-a transmis harul acesta, sau poate l-am mostenit (cu totii) de la mama mea. Sotia are în proza si poezie o spontaneitate jucause si optimista, care deseori se evidentiaza chiar si în poeziile cu iz putin dramatic. Ionut este un ambitios, un cautator de noutate si formator de opinie, pe când Florin este un bun practician. Se zice ca în mâna lui… orice lucru se transforma… în „aur”!

George ROCA: Cum ati ajuns, dupa aceea, iar în Ardeal? Si… tocmai la Cluj-Napoca de data asta!?

Al Florin TENE: Exista un proverb românesc: „în orice rau exista si un bine”, proverb care s-a materializat si în soarta familiei mele. Demolându-ni-se casa din Dragasani, asa cum spuneam la început, ne-am hotarât sa ne mutam la Cluj, unde sora mea Violeta era profesoara de biologie la un liceu din oras. Am facut împrumut pe 25 de ani la banca si am cumparat un apartament cu patru camere în care am locuit cu parintii si cei doi baieti ai nostri, pâna când copii s-au casatorit si s-au „asezat” la casele lor. Parintii… au trecut la cele vesnice de aproximativ zece ani. Aceasta este istoria si motivul venirii mele la Cluj în vara anului 1978, astfel ca istoria nu-si are o scuza în fata vesniciei, fiindca ea „…scuza prea mult timpul”, cum spunea Cioran.

George ROCA: Cum v-ati încadrat în faimoasa „oaste literara” a Clujului?

Al Florin TENE: Dupa ce am cunoscut viata de huzur al redactorilor de la revistele literare din Cluj si Bucuresti, care veneau la redactie la ora 10 si plecau la 13, dar nu lucrând la birou, ci pierzând timpul prin cârciumi… nu m-a mirat ca acestia nu au prea scris lucrari de valoare. Aproape tot ce au publicat nu a fost bun nici macar pentru „prezentul” de atunci, ne mai vorbind de viitor.

Toata viata am fost un luptator, întelegând faptul ca trebuie sa am un destin „drept” prin fapte, în folosul societatii, fiindca resemnarea este un viciu. Îmi amintesc ca în anul 1980, sotia mea si tata, în prezenta mea, au scris o scrisoare nesemnata lui Adrian Paunescu, la revista Flacara, în care era criticat Ceausescu ca înfometeaza tara. La Cluj nu se gasea nimic. Se murea efectiv de foame. Scrisoarea a fost data la Securitate si un an de zile au cautat… pâna ne-au gasit! Am fost anchetati o zi si doua nopti. Apoi ne-au dat drumul. În urma acestui fapt sotia a fost data afara din servici si eu sanctionat pe linie administrativa. Însa, peste câteva luni, Titina a intrat secretara la revista „Tribuna”! Mai aparea si pentru noi dim când în când câte un înger pazitor sau câte un bun samaritean!

Mai adaug faptul ca ofiterul anchetator, colonelul Velea, si-a cerut scuze când, dupa revolutie, m-am întâlnit cu el. Iar un alt colonel de securitate, poetul Vasile B. Gadalin si-a cerut iertare în fata Icoanei Facatoare de Minuni de la Manastirea Nicula. Mai mult, pentru a demonstra ca nu suntem razbunatori, poetul Vasile B. Gadalin, a fost admis ca membru al filialei clujene a Ligii Scriitorilor Români.

Am fost un luptator împotriva sistemului comunist. Nu am crezut niciodata în ideologia marxist-leninista. Stiam ca în democratie legea functioneaza, în vreme ce în comunism legea nu exista, „e tiranie”, cum îndârjit spunea Petre Tutea. Datorita acestui fapt si a unor împrejurari am participat activ la Revolutia din decembrie 1989.

George ROCA: Si dupa revolutie…?

Al Florin TENE: Dupa revolutie am lucrat ca redactor la „Curierul Primariei” si la „Cetatea Culturala” unde am promovat tinere talente si unde am publicat consideratiile mele despre aparitia noului curent literar „Globmodernismul”, cel care a înlocuit postmodernismul care… a stâlcit limba româna si care nu spunea nimic. Globmodernismul este fenomenul reîntoarcerii, pe jumatate, la un clasicism împletit cu mijloacele moderne de astazi.

La Cluj am înfiintat în anul 2006 cenaclul literar „Vasile Sav” ce functioneaza în cadrul unei sectii a primariei Cluj-Napoca, iar în ianuarie 2011 am înfiintat si cenaclul „Artur Silvestri” al Ligi Scriitorilor Români, sedintele tinându-se în sediul Cercului Militar Cluj.

George ROCA: Deci pe parcursul vietii ati înfiintat mai multe cenacluri… unul în fiecare loc pe unde ati umblat, de la Dragasani la Cluj, via Baia Mare! De curând a mai aparut si al patrulea… cenaclul „Artur Silvestri”! Care este menirea si scopul acestuia? Este un omagiu marelui carturar disparut, a marelui promotor cultural?

Da! Asa este! În luna ianuarie a acestui an am înfiintat cenaclul literar „Artur Silvestri”. Acest OM, care-i poarta numele, mi-a fost prieten spiritual. L-am înfiintat cu scopul de a fi o scoala de literatura pentru membrii Ligii Scriitorilor români, si nu numai. La sedinte participa de obicei peste o suta de persoane. Am înfiintat acest cenaclu în spiritul lui Garabet Ibraileanu care spunea: „Cultura nu e un lux, este un strict necesar. Fara cultura un popor nu poate rezista în concurenta vitala dintre popoare”.

George ROCA: V-as ruga sa îmi dati mai multe amanunte despre debutul dumneavoastra în literatura? Cu ce gen ati început sa va faceti cunoscut?

Al Florin TENE: Am debutat cu poezie „Eu m-am nascut când…” în luna mai a anului 1959, în revista „Tribuna” din Cluj. Am trimis poeziile semnate asa cum sunt în buletinul de identitate, adica Tene Florinel Sandu. Mai târziu am aflat cine mi-a fost „nasul” de botez literar, cel care mi-a pus pseudonimul „Al. Florin Tene”. Era poetul Negoita Irimie, seful sectiei „Poezie” din cadrul redactiei. Pe atunci era redactor sef Dumitru Mircea, cel care publicase romanul „Pâine alba”. Mult mai târziu în 1974 am publicat la Editura „Litera” din Bucuresti volumul de versuri „Ochi deschis”, fiindu-mi redactor de carte distinsul romancier si editor, de pe vremurile de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, Radu Albala. Si al doilea volum, aparut în 1979 la aceeasi editura, a fost redactat tot de Radu Albala. Volumele de poezie „Cerul meu de hârtie” si „Masa cea fara de taina” au fost traduse în limbile engleza si sârba. Volumul „Cerul meu de hârtie” a fost publicat la Uzdin, în Serbia, de catre prietenul Vasile Barbu, în urma primirii Marelui Premiu la Festivalul International de Poezie.

George ROCA: Unde ati mai publicat? Stiu ca pe internet sunt nenumarate saituri de reviste care fac referinta la numele dumneavoastra! Câte articole ati publicat?

Al Florin TENE: Am publicat poezie, articole, critica literara si eseu în revistele: Luceafarul, Gazeta Literara, Familia Româna, România Literara, Arges, Secera si ciocanul, Orizont, Scrisul Banatean, Iasul Literar, Convorbiri Literare, Confluente, Cronica, Ramuri, Mozaic, Agora Literara, Cetatea Culturala, Ardealul Literar, Curierul Primariei Cluj, Flagrant, Postasul, Orient Latin, Heliopolis, Rusidava Culturala, Poezia, Oglinda literara, Esteu, Columna, Citadela, Aurora, Al cincelea anotimp, Pietrele Doamnei, Climate Literare, Viata de pretutindeni, Napoca News, Faclia, Adevarul de Cluj, Mesagerul transilvan, Radix (Belgia), Românian VIP (Dallas, Texas), Iosif Vulcan (Australia) s.a. În total am publicat peste 6000 de articole si reportaje în presa.

George ROCA: Am aflat ca ati fost membru activ al Uniunii Scriitorilor Români. Ati parasit acest forum fiind acuzat de plagiat! Care este adevarul? Ni-l puteti relata? Ce argumente aveti în apararea dumneavoastra? Daca vi se pare o întrebare jenanta puteti „sari” peste ea!!!

Al Florin TENE: Pardon! Nu am nimic de ascuns! În anul 2000 am fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România fiind acuzat de plagiat! De fapt folosisem intertextualitatea, asa cum au folosit-o foarte multi altii din generatia optzecista. Adevarul este ca… publicând un articol într-un ziar din Valea Jiului, unde am aratat ca o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu securitatea comunista… am fost „executat”! M-am bazat pe unele documente gasite în Comitetul judetean PCR Cluj în timpul Revolutiei din Decembrie 1989. Trei scriitori din conducerea filialei s-au simtit cu „musca pe caciula”! Ca urmare acestui fapt… m-au asteptat la „cotitura” si „m-au pocnit”! Metode mostenite de la comunistii-stalinisti! Noroc ca nu m-au trimis la „canal”! Doar o parte din conducere a votat excluderea mea din Uniunea Scriitorilor înscenând plagiatul. Acest fapt m-a determinat sa înfiintez Liga Scriitorilor Români! Pe atunci era presedintele Filialei USR amicul Constantin Cublesan, care a ramas pentru mine doar a-mic cu toate ca mi-a trimis o scrisoare în care îsi recunostea greseala, cerându-si iertare! La Bucuresti, la Comisia de Disciplina, din cinci persoane, doar trei au votat excluderea. Despre acest caz s-a scris mai amanuntit. Scriitorul hunedorean Petre Birau, în cartea sa „Al Florin Tene – viata ca literatura” a publicat si scrisoarea lui Constantin Cublesan. Adevarul scris de mine s-a adeverit. Eugen Uricariu, Ion Muresan, Augustin Buzura si multi altii s-au dovedit a fi colaboratori ai odioasei institutii de tortura, stiind faptul ca nu puteai functiona ca redactor la o publicatie importanta daca nu dadeai cu… subsemnatul a „secu”! În conditiile în care aceasta functie echivala cu cea de activist de partid. Cum se explica faptul ca tovarasul scriitor Cublesan, a fost pe vremea odiosului „cel mai calatorit” scriitor din tara? Cum se explica faptul ca imediat dupa revolutie, Horia Badescu, Mircea Oprita si Vasile Igna au fost trimisi de tov. Iliescu, ca directori la Centrele Culturale din Paris si Budapesta? Nu cumva aveau dosarele verificate înca dinainte, de catre cine trebuie?

George ROCA: Dupa revolutie ati fost selectionat de catre Uniunea Europeana pentru a participa la cursurile internationale de jurnalism organizate de aceasta. Câteva detalii v-as ruga. Stiu ca ati fost foarte apreciat, ca ati primit si premii…

Al Florin TENE: Nu au fost cursuri. Comisia Europeana de la Bucuresti condusa pe atunci de Karen Fogg, a organizat un concurs de jurnalism, având ca premiu o bursa în structurile Uniunii Europene de la Bruxelles. Am trimis materialele, câteva reportaje, pe temele solicitate si am obtinut bursa. Alaturi de mine, a mai fost selectionat si filozoful Gabriel Andreescu împreuna cu care am fost în capitala Belgiei. În urma acestei burse si al concursului am obtinut „Diploma de Jurnalist European”.

George ROCA: În urma cu un an mi-ati trimis spre publicare un manifest adresat Patriarhiei Romane prin care propuneati acesteia sanctificarea poetului national Mihai Eminescu. Care a fost si este motivatia dumneavoastra? Ce ecouri a avut acest manifest?  

Al Florin TENE: Daca nu s-a facut pâna acum sanctificarea lui Eminescu, sunt sigur ca peste câtiva ani se va face! Înainte de a propune acest lucru, am cercetat arhivele si am dat peste informatia ca la „Serbarilor de la Putna” din august 1870, Mihai Eminescu a propus ca Stefan cel Mare sa fie facut Sfânt! Un jurnalist anonim de la ziarul „Traian”, scria ca „cititorii s-au obisnuit cu aberatiile lui Eminescu. Auzi, Domnule, Stefan cel Mare sa fie sfânt!?”. Iata însa ca astazi, Stefan, Domnul Moldovei, este sfânt în Calendarul Ortodox. Asa am patit si eu cu propunerea mea! Au fost câtiva care m-au dezaprobat… ba chiar criticat vehement! Dar… sunt sigur ca viitorul îmi va da dreptate.

George ROCA: Sa revenim la Liga Scriitorilor Români. Fiind presedintele acesteia si prim-membru fondator, v-as ruga sa ne relatati mai multe detalii despre înfiintarea ei. Care este menirea ei? Este o concurenta a Uniunii Scriitorilor Romani!? Cine au fost/sunt primii membri? Ce efective aveti în anul 2011? Cum va desfasurati activitatea? Ma refer la membri, filiale, organizare, etc.

Al Florin TENE: Initiativa de a înfiinta o noua organizatiei scriitoriceasca în România am avut-o eu, dupa ce m-am reîntors din Belgia. Vazând ca in aceasta tara functionau cinci asociatii scriitoricesti (în buna întelegere! Sic!) si cunoscându-i pe unii scriitori de acolo, mi-a venit ideea de a democratiza si în tara noastra miscarea scriitoriceasca. Dar nu înainte de-a ma interesa despre celelalte „uniuni” din fostele tari socialiste. În urma documentarii, am aflat ca numai în România a ramas o singura asociatie scriitoriceasca de tip sovietic, adica Uniunea Scriitorilor. În toate celelalte tari, foste socialiste deci, „uniunile” s-au desfiintat, iar în locul lor s-au înfiintat mai multe organizatii scriitoricesti. Asa cum s-a întâmplat si cu partidele politice.

Cunoscând realitatea din Europa am luat hotarârea, împreuna cu alti 10 scriitori clujeni, sa înfiintam Liga Scriitorilor Români. Hotarârea judecatoreasca de înfiintare dateaza din august 2007. Astazi, dupa aproape patru ani de la cea data, avem 31 de filiale, publicam 12 reviste, din care 9 pe hârtie, dar toate pe internet, avem un site, sigla nationala, sigle ale filialelor, etc. Fiecare filiala are un cenaclul literar, iar unele, cum ar fi cele din Timisoara, Vrancea, Vâlcea, au editat Antologii si Anuare. De curând am editat primul volum al „Dictionarului biobibliografic al Ligii Scriitorilor”, în format A4, având 446 de pagini si cuprinzând 200 de autori. Acum lucram la volumul doi, care speram sa apara pâna în noiembrie. Filialele au organizat lansari de carti, medalioane literar-muzicale, inclusiv sedinte de cenaclu. Cu sprijinul poetei Daniela Voicu, membra a Ligii, am organizat anul acesta la începutul lunii iulie, în Elvetia, „Festivalul de Arte umane”, la care au participat 25 de scriitori, atât din tara cât si din Germania, Canada si Elvetia, unii dintre ei fiind atât membri ai Ligi cât si ai Uniunii Scriitorilor.

George ROCA: Ce alte „secrete” ne dezvaluiti despre activitatile LSR?

Al Florin TENE: Sunt foarte multe de spus despre activitatile Ligii Scriitorilor. Mai pe larg le-am expus pe parcursul a sase pagini din prefata dictionarului de curând aparut. Tin sa subliniez ca Liga Scriitorilor nu face concurenta nimanui. Ea acopera o arie ce nu poate, sau nu doreste Uniunea Scriitorilor sa o cuprinda. Noi dorim sa evidentiem si sa îi aducem în atentia publicului pe scriitorii din România profunda, acei autori care cu modestie si bun simt îsi scriu si îsi publica volumele, fara sa apara „tendentiosi” si înfumurati pe micile ecrane si pe primele pagini ale revistelor aservite. Ei sunt cei care trudesc la construirea edificiului cultural al tarii fara sprijinul nimanui. Datorita fenomenului de globalizare aceste opere ar fi în pericol sa piara, sa se estompeze. Noi însa, cei din Liga, fiind constienti de acest fenomen, ne dam seama ca tot ceea ce creeaza acesti autori face parte din lada de zestre spirituala a neamului românesc. De aceea încercam sa promovam aceasta creatie, sa o impunem atentiei cititorilor si desigur si forurilor culturale. În acest context am depus conform legii, la Ministerul Culturii, dosarul privind obtinerea statutului de „Asociatie de utilitate publica” a Ligii Scriitorilor. Sunt confirmari din partea oficialilor ca vom obtine acest deziderat.

George ROCA: O întrebare la care as dori sa îmi raspundeti cât mai amanuntit. Cum se defineste Al Florin Tene pe plan literar? Poet, scriitor, jurnalist sau critic literar? Ce va distinge mai mult?

Al Florin TENE: Este o întrebare dificila. Dar voi raspunde sincer: sunt scriitor. În acest termen intra toate celelalte enumerate de dumneavoastra. Scriitorul este creator de frumos, iar frumosul are si valoare morala, într-o acceptiune mai larga a termenului. Poate nu serveste eticii sociale, dar creeaza ethos. Frumosul purifica, descatuseaza, chiar si atunci când este doar un strigat de disperare… Îl exprima ori pe om, ori divinitatea. Pâna si opera artizanala a acelor artisti cu sufletul urât, turnatori la securitate, prin jocul liber al formelor sale, prin cuvintele scrise frumos, prin lumea ce-o aduce în suflet, întareste moralul, dorinta de viata. Frumosul creeaza astfel, mereu, libertate. Iar etica adevarata înseamna libertate. Daca ar fi existat un gen de arta pura, misiunea artistului ar fi fost mai usoara. Dificultatea însa consta în faptul ca o asemenea puritate nici nu exista si nici nu trebuie sa existe. Daca dorim sa facem arta, trebuie sa atacam, de fiecare data, problema cea mai dificila si, pâna la un anumit punct, insurmontabila, a dreptei masuri ce trebuie respectata în acest amestec.

George ROCA: Câte volume ati publicat pâna în prezent? Enumerati câteva, va rog!

Al Florin TENE: Pâna în prezent am publicat 47 de volume de… poezie, romane, proza onirica, eseu si critica literara. Printre acestea enumar câteva volume de poeme: „Cerul meu de hârtie”, „Cina cea fara de taina”; trilogia românesca: „Insula Viscolului”, cuprinzând romanele „Chipul din oglinda”, „Insula Viscolului” si „Orbul din Muzeul Satului”. Eseurile le-am publicat în mai multe volume, dar acum amintesc doar volumul „Prizonierul oglinzilor paralele”. Critica literara am publicat în câteva volumele printre care „Ochiul magic al metaforei”, apoi teatru în: „Va somez, Domnule Doctor!”, „Arca frumoaselor vise de vânzare”, „O stafie tulbura speranta”. Am publicat si volume de piese de teatru în versuri, toate facând parte din „Epopeea Româna” ce cuprinde: „Florile Sarmisegetuzei”, în cinci acte si „Io, mare Voievod si Domn!”, în trei acte. La aceasta epopee, care va cuprinde în final zece piese de teatru în versuri, mai lucrez înca.

George ROCA: Ati avut parte nu numai de recunostinta cititorilor, dar si de cea a forurilor competente. Ce premii, diplome sau distinctii v-au onorat?

Al Florin TENE: Am primit 53 de Premii si Diplome nationale si internationale pentru activitatea mea literara si de promotor cultural. Acest fapt m-a bucurat si m-a impulsionat sa produc cât mai multa literatura… Am simtit ca oamenii au nevoie de scrierile mele… iar criticii, în majoritatea lor, au scris la modul laudativ despre cartile mele. Însa eu ma feresc de laude si nu iau în seama critica învaluita în elogii! Sub carapacea ei se ascunde deseori sâmburele veninului!

George ROCA: Sunteti director al revistei „Agora literara”. Aceasta este publicatia centrala a Ligii Scriitorilor Romani? Mai sunt si alte reviste apartinatoare de aceasta?

Al Florin TENE: Desigur! Dau doar câteva exemple: „Cetatea lui Bucur”, editata de filiala Bucuresti, „Heliopolis” a filialei Banat, „Moldova culturala”, editata de filiala Iasi, „Dobrogea literara”, filiala Constanta, „Pietrele Doamnei”, filiala Arges, „Memoria slovelor”, de la Râmnicu Vâlcea, „Constelatii diamantine”, „Literaria”, de la Craiova, etc. Dupa cum vedeti filialele Ligii Scriitorilor sunt active. Se pare ca la numarul de reviste concuram cu Uniunea Scriitorilor.

De curând ati devenit membru corespondent al Academiei Româno-Americane. Care au fost criteriile pe baza carora ati fost admis?

Al Florin TENE: Criteriile de baza au fost: opera publicata si activitatea mea de promotor cultural de-a lungul a peste 50 de ani de activitate în domeniul creatiei literare si a promovarii literaturii române în tara si strainatate.

George ROCA: Deziderate, sperante, planuri de viitor?

Al Florin TENE: În primul rând sa fiu sanatos. Apoi sa obtin pentru Liga, din partea Ministerul Culturii si implicit a guvernului, recunoasterea oficiala a acesteia ca asociatie de utilitate publica. În prezent lucrez la un volum de versuri, apoi… vom mai vedea!

George ROCA: Un mesaj adresat cititorilor nostri.

Al Florin TENE: Sa ia seama la faptul ca, daca ar exista numai indivizi si obiective individuale, politica, inclusiv politica editoriala, n-ar mai exista ca disciplina aparte. S-ar confunda cu morala! Din moment ce exista însa grupuri de oameni, inclusiv de artisti si scriitori, si obiective de grup de-o valoare absoluta, a caror servire este si obligatia individului, atunci ia nastere sistemul specific de norme al politicii, sistem care este independent si opus aceluia al eticii.

George ROCA: Va multumesc pentru osteneala de a raspunde la întrebarile acestui lung interviu.

Poetul si Muza

Lânga tine e tot lunea spre seara,

Început de saptamâna si lumina

nu s-a mai curbat,

Îmi pui creionul în mâna si vina

sa fac sex cu tine când primaverile s-au terminat.

În acest anotimp e o pierdere de dorinta,

amestec orb de cuvinte, doar pâna joi,

de îmbratisari înverzite peste inspiratie

pâna la terminarea poemului, apoi

continuam cu o adânca respiratie

si ramân mai sarac de cât tine

si mai lipit de pagina alba!

Ah! Si cât am mai dorit sa mai vii,

Dar primavara nu mai vine

Si astfel am rezistat presiunii

verbului din ultimul vers.

 

Am dorit sa-l sterg dar nu m-ai lasat

Doreai sa locuim în acesta, univers

pentru un fel de a usura uitarea,

Si nu mai stiu daca esti lânga mine

si împreuna sa serbam plecarea.

Timpul se adunase tot într-un caer,

Când am vrut sa te strâng în brate

m-am trezit cu trupul tau de aer.

 

Al.Florin TENE

 

EVENIMENT EDITORIAL: „GEAMANUL DIN OGLINDA” – UN NOU ROMAN DE AL FLORIN TENE

Dan Dorin MUSTATA

 

De curând a aparut romanul „Geamanul din oglinda” de Al. Florin Tene, la editura Semanatorul, Bucuresti, 2011, cu o coperta realizata de scriitorul si graficianul George Roca. În cele peste 200 de pagini autorul desfasoara doua actiuni cu aceleasi personaje în acelasi timp.

Evenimentele se deruleaza dupa anul 1990 printr-o rememorare a amintirilor a celor doua personaje puse fata în fata, ca într-o oglinda. Introspectia, suspiciunea reflexiva sunt procedeele la îndemâna autorului care le foloseste pentru a ilumina fata nevazuta a trecutului lor, din epoca ceausista, pentru a aduce în constiinta ipoteze verosimile asupra adevarului trait de personaje. De fapt, Al Florin Tene, un bun cunoscator al psihologiei maselor, aduce în plin plan revoltele maselor manipulate de viitorii baroni care în anii `90 erau în faza incipienta a devalizarii economiei nationale.

Cele doua personaje principale, prieteni din copilarie, un ziarist, profesor la facultatea de jurnalistica din Bucuresti, pe nume Constantin, si celalalt scriitor si critic literar, pe nume Florin, se întâlnesc dupa zeci de ani la Cluj timp de zece zile, perioada în care se desfasoara actinea romanului.

În cele peste 200 de pagini ale cartii, structurata în zece capitole, autorul fiind un virtuos al decantarii artistice si al retrospectivei, reuseste sa oglindeasca conflicte, surprinzând protagonistii în rutina gestului cotidian. Prezentul e un pretext de a developa trecutul personajelor, o trapa a memoriei, dar si a face cunoscute lucrarile publicate de fiecare, detuctibil reale. În jurul lui Constantin si Florin si sotiile lor se încheaga o parabola a scribului omniscient, a martorului care recupereaza adevarul istoriei prin amintire. Confruntarea cu realul e un mod de a redestepta miscarea sufleteasca, de a-i verifica vibratia.Descoperim în acest roman un filon al biografiei autorului în tangenta cu societatea si lumea scriitoriceasca.

Fiecare capitol din cele zece are câte un motto din Biblie adecvat actiunii care urmeaza. Surpriza apare la sfârsitul romanului. Cele doua personaje, de fapt, este doar unul singur, „geamanul” celuilalt, oglindit în propria lui opera si care se redescopera privindu-se într-o oglinda reala!

Romanul „Geamanul din oglinda“, alaturi de celelate romane ale lui Al.Florin Tene, „Chipul din oglinda”, „Insula viscolului” si „Orbul din Muzeul Satului”, se constituie într-o fresca a societatii românesti din secolul XX. Cu acest roman, putem spune ca avem în Al Florin Tene, cu siguranta, un romancier complet.

Dan Dorin MUSTATA

25 august 2011