SFÂRŞITUL POEZIEI
Poetul e-un lepros – lepră-are Cartea
azi – buze nu mai vezi în Rugăciune…
Patima Armoniei s-a făcut tăciune
gloata nu vrea-Nviere – Crist : doar Moartea… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: SFÂRŞITUL POEZIEI”
SFÂRŞITUL POEZIEI
Poetul e-un lepros – lepră-are Cartea
azi – buze nu mai vezi în Rugăciune…
Patima Armoniei s-a făcut tăciune
gloata nu vrea-Nviere – Crist : doar Moartea… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: SFÂRŞITUL POEZIEI”
AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT
aştept autobuzul – care
nu mai vine : ştiu că – odată şi
odată – tot va
veni – dar
când ? – a depăşit orice-ntârziere
decentă… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”
“Breaking news” înseamnă, pe româneşte, “știri de ultimă oră” (“<<Este vreo boală>>, gândeam şi tăceam în mijlocul muşuroiului,/ înconjurat de termitele / obişnuite cu breaking news…” – cf. Termitele, p. 71).
Mai toţi televizioniştii, de azi, stau cu ochii, cât cepele, în faţa televizorului (în definitiv, analfabeţii contemporani nici n-au altă şansă, azi, decât televizorul…şi internetul…) – să vadă şi audă ce catastrofe s-au mai întâmplat…şi din care catastrofe, ei, televizioniştii analfabeţi, cu pricina – au scăpat…”Mulţam Ţie, Doamne!”
„Prinţul continuă să privească oraşul,/apoi oamenii dispar brusc din piaţă,/ cineva i-a şters cu un burete,/ca-ntr-O LECŢIE PENTRU ANALFABEŢII STRUCTURALI” (cf. Ultima cetate, p. 39). Continue reading “Adrian BOTEZ: Cea mai prezentă absență! – glose la volumul BREAKING NEWS PENTRU ABSENŢI, de Constantin Stancu”
ADRIAN BOTEZ ŞI ISPITA DRAMATURGIEI
Prolific şi cu adâncimi de gând care-au surprins multă lume, Adrian Botez s-a repliat, mai recent, în domeniul dramaturgiei – un gen neîncercat până acum, după ştiinţa mea, care, desigur, poate fi lacunară. De curând, a publicat un volum de teatru, Rege în vacanţă (Editura Rafet, Rm. Sărat, 2018), ceea ce înseamnă o ipostază nouă pentru el, care-a cultivat, până acum, toate genurile literare. A devenit, putem spune, un scriitor total, un scriitor pentru care nimic, din ceea ce înseamnă literatură, nu i-a rămas străin şi neexperimentat de prolificitatea sa debordantă. Continue reading “Recenzia lui IONEL NECULA, la vol. de teatru “REGE ÎN VACANȚĂ”, de Adrian Botez”
GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR
s-au ghemuit
zilele – simţind pururi – în aer
saltul de panteră neagră – al
nopţii Continue reading “Adrian BOTEZ: GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR”
MOARTEA – SUPERB INUMANĂ
niciodată n-ai să ştii – în
viaţa asta – cine ţi-a fost prieten
adevărat – ori duşman Continue reading “ADRIAN BOTEZ: MOARTEA – SUPERB INUMANĂ”
Adrian BotezFişe pentru un medalion
Au trecut ani buni, decenii, de când m-am conectat la isprăvile calofile, din cele multe dispuse de autor în spaţiul public, şi nu ascund că fiecare în felul ei mă intrigă, mă incită şi mă surprinde – prin diversitatea problemelor abordate, prin lărgimea de orizont din care autorul descinde, prin rigoarea arătată şi prin adâncimea de gând imprimată scrierilor sale. Are ceva din polivalenţa spiritului renascentist şi fiecare din lucrările sale este procesată după regulile lucrului bine făcut şi bine perspectivat. Fie că vorbeşte despre Eminescu, despre cinstitul mitropolit Dosoftei sau despre fraţii Botta verbul lui Adrian Botez se rostogoleşte curajos şi sporitor prin cultura românească şi aduce o anumită prospeţime şi în înţelegerea problemelor abordate. Continue reading “Fișe pentru un medalion, Adrian Botez – de Ionel Necula”
Recenzia lui Constantin Stancu, la vol. teatru, REGE ÎN VACANȚĂ, de Adrian Botez
Adrian Botez a intrat în zona dramaturgiei cu volumul de piese de teatru Rege în vacanţă*, apărut la Editura Rafet, în anul 2018. Scriitorul, mereu activ, implicat în mişcările sociale actuale, prin textele sale, îşi menţine temele, viziunea sa este cea ştiută din poeme, din proză, din eseuri. El apelează la pilonii de sprijin, oferiţi de cultura solidă, de mitologia greacă, de valorile creştine, ajungând la punctul în care lumea este decodificată, până la ultimele consecinţe. Umanitatea este pusă sub lupă, personajele joacă aparent liber, dar o presiune enormă apasă pe umerii lor. Libertatea este presupusă, nu este reală. Cuvintele se rostogolesc peste cititor/ spectator, ca o avalanşă, autorul ştie să transmită adevărul, pe care-l consideră important, pentru supravieţuirea lumii. Continue reading “Constantin Stancu: OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR”
MORŢII DE AER
frunzele au căzut din copaci : se vede
printre ramurile golite ale
copacilor – cerul : ba nu – se văd
îngrămădiţi – înghesuiţi – găvozdiţi
unul-ntr-altul – Morţii de
PĂSĂRI ALBE ŞI ERYNII
zburătăcind de colo-colo – păsări albe
caută un har de moarte şi-nviere…
erynii beau comori de sânge-n zvon de halbe
lăsând doar fulgi de vis pe rana serii Continue reading “ADRIAN BOTEZ: PĂSĂRI ALBE ŞI ERYNII”
În erudita sa lucrare “Lumea Nouă şi Spiritul Creştin”, abatele spaniol Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (explorator, predicator cu nădejdi de convertire a „sălbaticilor” incas, dar, în primul rând, conquistador, în numele Coroanei Spaniole) scria, pe la 1633 (o sută de ani după arderea pe rug, de către Francisco Pizarro, a ultimului împărat-Sapa Inca Atahualpa), aceste stranii fraze, aproape blasfematoare (unicele cuvinte scrise, despre ceva care pluteşte între real şi irealitatea sacră – „las nicolettes”):
„Există, pe cursul superior al Amazonului, în plină junglă, un soi de plante incredibile, care plutesc la suprafaţă doar în zonele de maxim risc ale vârtejurilor apei, ca nişte formaţiuni-insule de lumină: deşi aflate în bătaia soarelui şi în mijlocul apelor, ele nu se sinchisesc nici de lumina soarelui şi nici de puterea apelor vijelioase şi rotitoare, pentru că ele par a avea o lumină proprie, ca nişte snopi de fulgere (APARENT intermitente – de fapt, eu cred că era doar senzaţia ochilor mei obosiţi!), care te fascinează. Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Proza medie, scurtă și ultrascurtă”
mi-e rău – mi-e foarte rău – din ce în ce mai
rău mi-e – tu – camarade – -aşa să ştii…
iar voi – voi stele – lăfăiri de
nopţi înalte – voi tot mai des veţi auzi-n cereşti pustii
doinele mele – sufletele mele
scoase la vedere – pe – emfatică – sârma luminii – să se-usuce
să mă mai scape – făr’ să vrea – de toiul suferinţei
grele… – …să tot vrăjească-n cruce – la
venin – să-l facă – decât fierea – oleacă mai
dulce…mai fără de misticul
spin… Continue reading “Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)”
Pe lumea asta există tot felul de congrese anuale: Congresul Anual al Medicilor, Congresul Anual al Generalilor (…care neagă şi anulează tot ce s-a discutat în Congresul Medicilor…), Congresul Anual al Bucătarilor, Congresul Anual al Chimiştilor (…care distrug orişice „gusturi”, din precedentul congres, cel al bucătarilor…) etc….
Există, însă, pe Planeta Terra, şi un soi de congres al unor domni cu totul speciali… – ..care domni, însă, se caracterizează printr-o suavă eroare de pronunţie – şi anume, omisiunea vocalei tenebroase – „u”… – atunci când ei rosteau aşa: „Congresul Anal…al Homosexualilor”…
-Anual, bă, nu Anal! – le strigau oamenii străzii.
-Nu, nu… – murmurau ei, extrem de decişi, dar, încă, prudenţi. Continue reading “Adrian BOTEZ: CONGRESE…”