Aprinde o lumânare pentru mine

APRINDE O LUMÂNARE PENTRU MINE

                                          .

   .

aprinde o lumânare pentru mine

omule: sunt un suflet pierdut – si

la lumina ei voi ajunge acolo unde

nu stiu

 

aprinde o lumânare pentru mine: nu-mi esti

frate – dar poti fi – oricând

mai neputincios decât orice frate al

meu

 

aprinde o lumânare pentru

mine: la lumina ei – vei putea vedea cât de

departe – în rau – se poate ajunge

 

Adrian Botez

 

Îmi vine sa plâng de ciuda

ÎMI VINE SA PLÂNG DE CIUDA

îmi vine sa plâng de ciuda – când
citesc despre poetii-soldati – despre
filosofii-eroi – precum
Socrate
Xenofon Eschil Tucidide Pindar…
au fost odata ca
niciodata – poeti-soldati
poeti-de-cetate-aparatori – iar nu
pirati – nu
scursori – tradatori – umplând pietele lumii de
cotcodaceli si de
gainat în culori – si de alte
duhori

îmi vine sa plâng de ciuda – când
toti sfintii lumii îmi recita din jertfele
lor – când observ ca fereastra s-a acoperit de
luminat nor: Hristos sta de vorba cu
frati înarmati – sabii-cuvinte si
priviri-de-vultur – fulgere sinaite
crunte si sfinte – se înfasor pe brate – de la gât
în sus – si dau
onor

îmi vine sa plâng de ciuda – amintindu-mi de
parinti – sfinti – de
rude si veacuri din care înca se scurge-nfocata
agheasma – dar eu – cu gura-nsetata – degeaba
ma-ntind sa ling stropi de lumina si
apriga viata senin?: la senin si la foc – cu
gura mea nu ajung deloc – eu
biet lepros al putrefactei
istorii – zemuiesc de duhori – rup stinghii de
ata – în
poiata unor vremuri de
sarcastica piata

Adrian Botez

 

DAINAUA SOTERIOLOGICA SI „ORGASMUL INITIATIC”

               „POEME INTERMINABILE”, de EUGEN EVU

Cu destui ani în urma (2006), îi reprosam, cu jumatate de glas, eminentului Poet româno-hunedoreano-european, EUGEN EVU, în recenzia la volumul sau, „Purpura iarna” (Eubeea, 2006), excesul gongoric de neologisme. Maestrul a tacut, a acceptat…si, peste trei ani, numai, când citeam si recenzam „Vânatoarea de curcubee” (Hestia, 2009), constatam, cu bucurie umila: „(…) acest nou si splendid volum de versuri, de 64 de pagini, s-a <<scuturat>>, ÎN TOTALITATE, de orice dizarmonie (prin exces de <<modernitate>> neologistica), tot asa precum poezia eminesciana cunoaste epoca deplinei maturizari, apoteotice, în care s-a produs <<scuturarea podoabelor>>”.

Poetul impresionantelor doine/”dainale” este, azi, probabil cea mai puternica personalitate lirico-reflexiva, din Poezia româna. Nu aruncam vorbe-n vânt: nu exista tema, adânc îndurata/suferita de Duhul uman terestru, pe care EUGEN EVU sa nu si-o fi apropriat, sa nu o fi trait, întru carnea Logos-ului sau personal si sa nu o fi exprimat, cu dramatism – uneori atingând treptele sublime ale tragicului.
Asa ca nu ne mira cum, prin noul sau volum („Poeme interminabile”), Poetul EUGEN EVU, academician al Accademiei Internazionale “Il Convivio”, Sicilia, Italia – a ajuns sa “adulmece”, îndeaproape,  indeterminarea/”interminabilitatea” divina a orfismului.

Poemele sale, din acest volum, vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre o fiinta vecina cu impersonalitatea zeilor si cu o moarte care, paradoxal, poate, “regurgiteaza” viata – eternitate umanizat-expresiva, de fapt: “Nu te mai zbate/suflet al meu/zbaterea însasi/ti-e dumnezeu.//(…) GEAMANA MOARTE/NASTE MEREU/Nu te mai zbate/EU NEALMEU” – cf. Invocatie nocturna.

Învierea-Renasterea umana este, la scepticul si sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Crestin. “Mielul” sta sub blestemul amestecului con-fratern (precum tracicul Fartat, con-fratern, întru demiurgie, cu Nefartatul – aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei adusi aici de moartea Ta murim/Abject sublim./Retro, Elohim!” – cf. Good morning!), pâna la non-disjunctie semantica: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au ajuns reptiliene cuibare/Acolo am auzit plânsul mieilor/Plânsul de primavara,/Al învierii prin înjunghiere -/În pastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie (cumplit sardonica!) a pastoralelor/bucolicelor viziuni vergiliene. “Pastorirea” nu mai este, demult, izotopica semantic cu “ocrotirea” – ci cu jertfa/asasinare, pagân-salbatica, din partea unei omeniri coborâte, pe linia Revelatiei antroposofico-steiner-iene, pâna la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN (“reptiliene cuibare”): “Pâna la un anumit moment al evolutiei Pamântului, existau doar FIINTE CU SÂNGE RECE SI LIPSITE DE PASIONALITATE; CELELALTE S-AU NASCUT PE LA MIJLOCUL PERIOADEI LEMURIENE. Prin aceasta s-au format si cele doua sexe, din sexul unic care existase pâna atunci. Datorita faptului ca omul a eliminat din sine animalele inferioare, care mai traiesc si azi ca reptile, si, mai târziu, când a devenit o fiinta cu sânge cald, a îndepartat din sine si neamul pasarilor, el a ajuns la maturitatea necesara pentru a primi în sine spiritul, în prima lui forma” – cf. Rudolf Steiner, “Notiunile fundamentale ale teosofiei”.
“Înjunghierea” nu este (aici, cel putin!) transfigurare, prin “junghiul solar”-Raza/Revelatie – ci este marturia involutiei canibalice, autofage (“mutatia/Reciclarile din interregn/Energofagia reciproca”), a unei umanitati damnate (dar damnate, dimpreuna cu Dumnezeul ei! – “nemila” este complementara tradarii/”vânzarii” Sinelui Divin, anticipând functia Iudei!): “Mieii zburdând pe morminte/Mieii întarcati – carne rosie/Adulmecata de canibalii pastori/Ofranda cea placuta domnului/Motivatia fratricidului/Cainul iertat de cel de mai sus/Ca sa se împlineasca mutatia/Reciclarile din interregn/Energofagia reciproca/Paradigma si stramutarile/Namilei,Nemilei/si rodnicei de frate vânzare/sângele busnind în celesta lucrare” – cf. Plânsul mieilor.

Învingându-si, fie si ludic, înclinatia pesimist-apocaliptica, precum Poetii/Preotii Logos-ului antic (care se sinucideau – a se vedea Petronius sau Seneca! –  în mijloc de fast si ospete!), si EUGEN EVU (chiar daca, lucid, stie ca “pastravii-n amonte mor la praguri” si, spre amurgul lui ICHTHEOS/Hristos-Dumnezeu, “Nici icre de samânta n-or mai fi…” – ambiguu, spre apoteoza…”nocturnului”: “Sub parapante, corbii zbat stihii” – CORBUL fiind nu doar simbol funebru, ci si Pasarea FOCULUI!) – se situeaza (militant ANAMNEZIC, razvratit contra “iernii” existential-proliferante!) sub semnul solar si armonic al COCORULUI. Pasarea lui Apollon! (“Cocorul este pasarea lui Apollo, zeul soarelui (…). Cocorul este asociat cu poetii, ce îl au pe Apollo ca patron” – cf. Dictionar de simboluri, de Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt): “Urcat pieptis nu-mi vine sa cobor/(AM FOST, UITAT ÎN IARNA, UN COCOR..)” – cf. Balada la Uroi-Simeria. Sau, SOFIANIC-ESENTIAL (“Sophia androginul din moarte înviind” – cf. Oarba empatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VINDECAREA” – cf. Balada de septembrie): “În timpul cel mic, al duratei, COCOR,/din smulgere spre starea de zbor/Al inimii psalm niciodata nu piere…/Stoarce SOPHIA din fagure miere/Esenta de leacuri,himere” – cf. Aumbre (amintind, fireste, de Omul Divin/Cosmic al invocatiei buddhiste: AUM!).
…Poetul nazuieste, precum Blaga, printr-o anamneza implicita Logos-ului descatusat, spre ORIGINARITATEA MISTERIOS/MISTIC-SALVATOARE, functionând ciclic (“Roiri stelare, sori ce ard miriade/Eonii ce se-alunga si rasar/Cu stingerea si iarasi vii cascade/SE-NTORC IZVORURI LA ORIGINI, IAR SI IAR” – cf. Stralumini – dar si: “CICLICA nastere/Întru cunoastere/Prin zodii mastere…” – cf. La Novalis):“A  ne reumple lumea de mister (…)Noi, fii din flori ai cerului din cer,/CAZUTI DIN SEMINTIILE DIVINE ?/Am fost din îngeri? cei dintâi, vazutii,/ASCUNSI ÎN RAI CA-N CURCUBEU PAUNII?” – cf. Balada la Vâlcele Bune. Sa nu uitam ca hierogamia luciferian/luciferica a Eminescului se realizeaza, în fapt, între Paunarul Cosmic (”Ce împle cupele cu vin/Mesenilor la masa,/Un paj ce poarta pas cu pas/A-mparatesii rochii”  – hephaistico-anamnezic si, în acelasi timp, tinând/stapânind “trena de foc con-stelar/con-stelativ” a Lunii!) si Luna/“Fata din rude mari împaratesti”…! Astfel, devenind/atingând Stadiul Eliberarii Ante-Nirvanice, Brahman: “Vis visat oglindit/Libertate luminând” – cf. Sanctuar pe umeri.

Totul, pentru soteriologie! – caci: “Nu-i scris la care pagina e moartea” – cf. Epifanie. Altfel, ramâi în nadir – “stiind”, dar/deci murind: “Pulsatia zburând prin armonii/Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei sti” – cf. Epifanie. “Cine stie prea multe, moare prea repede”, nu? Probabil, daca nu crede în Sansa Revelatiei. Dar numai daca Misterul blagian al “minus-cunoasterii”/”cunoasterii luciferice”, de fapt, al Re-Armonizarii cu “susul”, prin ruptura, ACUM, cu “josul” –  este pastrat (consecutiv, apare, o, mult-asteptata “DAINA” din colinda!): “Murindu-mi moartea-ntre pamânt si cer/Reumplu Nemurirea de Mister./Al Spiritului, moartea nu-mi da pace/De-aceea cânt si Florile-sunt-dalbe…” – cf. Florile dalbe.
Da, “dainaua” barbilian-soteriologica, prin “orb” Misterul Re-Armonizarii Cosmice: “AINA-DAINA, orb misterul/Zdreanta purpurei, BALAUR/Când îngenunchiase Cerul/Din splendoare-n frig de aur” – cf. De adio. Balaurul fiind Paznicul Sacru al Misterelor Eleusin-Demiurgice…!

…“SOPHIA” nu este “stiinta”, ci “STIRE ÎNTRU SINELE UMANO-DIVIN/întelepciunea Magului Kogaionic” – altfel, se micsoreaza sansa Revelatiei Soteriologice (fanta dinspre Misterul Învietor se îngusteaza!): “Hristos stiind aflase. Eternitatea scade” – cf. Oarba empatie.

Voind sa des-cânte Kali Yuga/Vârsta Întunericului/Fierului (când “Moartea batrâna-n stihii/Urla gravida prin gloate…” – cf. Kali Yuga) – Poetul este/devine, initiatic, “Pasarea Haar”, orfica si thanatica, totdeodata (dar exorcizarea de moarte se face tocmai prin…”murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! – “cu moarte pre moarte calcând”): “Acea pasare prea-înalta plutind/Sub care inima ta se mai zbate/Numele si-l CÂNTA parca murind”- cf. Pasarea HAAR. Sau, din nou, echivalarea dubla, a Poetului si a Revelatiei, cu Harul Apollinic/COCOR, taumaturgic, întru thanatomahie: “Sub azimut batrân COCOR/râzând eu MOARTEA MEA SA-MI MOR!” – cf. Cântec pentru Canon-Group. Si, altfel si mereu la fel: “Logos strapuns ca rit al învierii…” – cf. Miel al durerii (varianta). Moarte initiatica, autosacrificiala, a Poetului, pentru a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic, al Poeziei: “Nu plânge-n vis batrân, Miel al Durerii…/În paradis vor înflori iar merii/Gustând samânta cu amar ocult,/Cunoasterii altoiul vindecarii/Cel  reprimit ca dar, prinos placut,/Se-nfrupte-n noi misteru-mpreunarii?”- cf. Miel al durerii (varianta).Iata cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic – imperativ si inspirat, chiar theogonic, întru a sa demiurgie: “Dati-i poetului padurea vie/O va sculpta si o va umple de zei/Apoi va inventa o teogonie/la care sa se-nchine discipolii sai” – cf. Dati-i o padure…

…Coperta ar trezi, poate, impresia ca Poezia Maestrului este una erotico-sexuala. Si novicii, vazând reiterarea cuvântului “orgasm”, vor întretine aceasta falsa idee, despre Poezia Poetului! Sa fie, aici, si o oarece usuratate a Maestrului, care mai derapeaza, când si când…poate calculat, atragând cititorul în viitoare capcane semantice: “Zdrente bikini chiloteii primelor orgasme” (cf. Un pamphlet, ma non troppo)…?! Se poate.

Pentru ca, iata ce structura sintagmatica domina semantica “orgasmului”, din acest volum “evuian” (si nu numai!):
“Ontologia orgasmelor tale/Si verticala punere-n cruce a/Îngerului în organic napârlind/- TU ASEMENI SCALDATOAREI/EU ASEMENI CASCADEI -/Jertfe placute Daimonului”- cf. Eros t.v. nocturn – O descriere a orgasmului, în DOIME      (varianta). …Da, Pacatul Proliferarii (sexualitate înjosita/înjositoare!)-DOI trebuie transfigurat în OPUSUL sau – deci, resacralizat: deasupra de DOI, sa fie, din nou, pitagoreic, Stapân-UNU – deci, REFACEREA TREIMII!!!
Francezii, buni cunoscatori ai mythos-ului sexual, vorbesc de “la petite mort”. Ca metafora a ORGASMULUI. Dar si grecii antici îi “înfrateau” pe Eros, pe Thanathos si pe Hypnos…!

Ce este, deci, “orgasmul evuian”? Este forma specifica de “moarte initiatica”. “Tu asemeni scaldatoarei/eu asemeni cascadei” – spune stihul evuian. EA este atotcuprinzatoare/îmbratisatoare a mortii, iar EL se “arunca”, initiatic-cascadic, blagian (“TIMPUL CASCADA îi caracterizeaza pe cei ce traiesc în trecut, pe CEI CE ACORDA VALOARE TRECUTULUI, CARE A FOST DE AUR” – cf. Lucian Blaga, Orizont si stil, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995,  pp.84-101) – în îmbratisarea mortii, spre a avea parte de Înviere: Noua Femeie/Noua Lume!

Harap-Alb a “înviat”, în finalul basmului, prin “orgasmul” erotico-thanatico-hypnotic: “I se taie capul” (radacina fiintei umano-divine) – si devine (prin Fata Împaratului ROS – adica, a Soarelui!) – “TREZITUL” si, deci, RE-ÎNSCAUNATUL COSMIC,  cu “palosul demiurgic” redat: “(…) atunci Harap-Alb îndata ÎNVIE ?i, ?tergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând: – Ei, da’ din GREU MAI ADORMISEM! — Dormeai tu mult ?i bine, Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata împaratului Ro?, sarutându-l cu drag ?i DÂNDU-I IAR PALOSUL ÎN STAPÂNIRE”.

…Da, EUGEN EVU dezvolta, astfel, Mistica Femeii. Prin Femeie ne-a venit Moartea, tot prin Femeie (FEMEIA COSMICO-MARIANICA!) ne vine ÎNVIEREA/”verticala punere-n cruce”! Tot “scenariul” erotic, preamarirea FEMEII –  este “jertfa placuta DAIMONULUI” socratic, Logos-ului Întrupat (daca folosim limbajul crestin).

…De la volum la volum, asteptam, de la EUGEN EVU, noi revelatii existentiale si, mai cu seama, revelatii re-sacralizante. Continuu în viziune, mereu si mereu (“interminabil”!), el nu ne dezamageste, nici macar o data, nici macar o clipa de/din …”interminabilitate”!

Singura problema este (si ramâne!) una destul de grea: ca EUGEN EVU sa fie citit “în cheia” sa originara, în care si-a deslusit, sie însusi, ceea ce divinitatea i-a dezvaluit (cât de ocult!) Misterele Isiaco-Eleusine. Oare va fi posibil? Si în ce proportii umane?

…Se va vedea, în timp. “Á la bon entendeur, salut!”

…Dar Poetul va apuca, oare, sa stie/afle (sofianic!) daca…”da”, ori daca “ba”?! Când “interminabilul” poetico-initiatic va deveni “desavârsire/terminare” a STIRII SOPHIANICE – a INITIERII generale? Asta n-o poate sti nimeni, din zona “orgasmului initiatic”.
  prof. dr. Adrian Botez

DUMNEZEUL MEU

    Adrian Botez

.
Dumnezeul meu

uneori uit să te caut – dar Tu mă
găseşti – pe căi uimitoare – de nimeni
doar de sfinte minuni – închipuite vreodată

fojgăieşti prin mine – ca o
boală incurabilă – atroce – născătoare de
ochi fierbinţi – iscoditori precum îngerii – încuibaţi în
craterele voinţei mele
îngheţate – explodate întru atâta deşert de
vanitate şi – deci
complet distruse întru
absurdele – egoistele şi mofturoasele mele
penibile  vaiete de
amor propriu Continue reading “DUMNEZEUL MEU”

CHIXUL DEMOCRATIEI – …ÎN ROMÂNIA SI ÎN LUME!

Undeva, într-o tarisoara din Estul Europei, „democratia” iudeo-masonica…”s-a demascat”, cum ziceau bolsevicii!!!

.
Da, în ziua de 21 august 2012, în România ar fi trebuit sa se instituie DOLIU NATIONAL. Dar nu s-a prea tinut seama de realitate – si, deci, MOARTEA/CHIXUL „democratiei” iudeo-masonice mondiale a fost trecuta cu vederea.

De fapt, însasi anularea vointei/VOTULUI POPORULUI ROMÂN/”DEMOS”-ului ROMÂNESC (care, întru totul, mai numara, se pare, circa vreo  14 milioane de oameni-votanti…), de catre o instanta complet extraterestra – C.C.R.!!! – anulare a vointei unui POPOR, CARE REFUZA SA SE MAI LASE CONDUS DE UN GOLAN „MAIDANEZ” (iar sapte milioane si jumatate înseamna MAJORITATEA ACELUI POPOR!),  CARE POPOR VREA SA-L DE-SCAUNEZE PE UN TIRAN TÂMPIT SI RAU SI HIDOS/SINISTRU… – , ne convinge ca „democratia”, asa cum au re-gândit-o iudeo-masonii, prin Revolutia Franceza (deicida si regicida) – A MURIT! Sau, în cel mai fericit caz – A DAT UN CHIX, MARE CÂT CASA!!!

Un „chix” mosit, în primul rând, de SUA, prin ambasadorul SUA la Bucuresti – Mark Gittenstein, prin Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton…si, fireste, prin “asistentii” SUA, din UE: “merkeloaie”, “martinschultzi” si “barrosi”!

Iar România a fost transformata, din pacate, în laboratorul mondial, al exploziei acestui…ENORM SI PUTUROS CHIX GLOBALISTO-MONDIALIST!!!

…Da, stim, „democratia” cu pricina (aia propovaduita de  SUA&UE, „arheii democratiei mondial-mondialiste”!) agoniza, ea, de mult. Prin „cazul Coreea de Nord” (1950-1953), prin „cazul Vietnam” (1961-1972), prin…bombardarea Serbiei (spre „democratizare” si „eliberare”, fireste, au fost trimise, în capul sârbilor – copii, femei, batrâni… – bombe pe care ghidusia „democratica” americana scria: „Paste fericit”!), prin masacrele populatiei civile din Afghanistan, Iraq etc. etc. etc. („etc.” numeste, în fapt, misiunile cvasi-secrete, de comando si de bombardament, din Columbia-1903, Nicaragua-1926 si 1981-1988, China-1945/1946 si 1950/1953, Filipine-1946, Porto Rico-1950, Guatemala 1978, Liban-1958, Indonezia-1958, Laos si Cambodgia -1961-1972, Congo-1964, Panama-1964 si 1989, Republica Dominicana-1965, Peru-1965, Salvador-1980-1990, Libia-1986, Filipine-1989… – cf. AGRESIUNI AMERICANE ÎN LUME DUPA 1848 (Lista incompleta), din Justitiarul online, 23 aprile 2009).

…Si sa nu uitam (pentru nimic în lume!) de “CAZUL KOSOVO”!!! “PRECEDENTUL KOSOVO”…!
Toate dementele si masacrele astea, din partea slugii sionismului mondial, SUA (si multe altele, de acelasi fel, despre care vom afla, cândva!), s-au facut, bineînteles, în numele lui: “DEMOCRACY”& “LIBERTY”!

…Agoniza-agoniza ea…DAR, AZI, PRIN  “CAZUL ROMÂNIA” – A DAT CHIX! Sau, mai pe limba Golanului Basescu – “a dat cotul”!
“DE TOT SI DEFINITIV”!!! De la Referendumul din România/2012, încolo – e greu de închipuit ca vreun stat/popor al Terrei, chibzuit/întelept, va mai crede în…PUTEREA VOTULUI POPULAR! – … izvorâta, fireste, din “DEMOCRACY”& “LIBERTY”

În România, nu s-a bombardat decât cu…C.C.R. si cu “baseli”! Dar SUA (cu concursul la-a-a-arg, al “amicei” sale, U.E.!), a ucis (este un RECORD MONDIAL ABSOLUT, de…”bumbaceala/bombardeala  democratica”!), DINTR-O SINGURA SALVA, a C.C.R. & ”BASELI”, – SAPTE MILIOANE SI JUMATATE DE ROMÂNI VII! Afirmam aceasta cifra, pentru ca nu exista (în gândirea noastra, poate gresita! – dar…vorba unuia: “Daca altceva nu avem…”), ca forma umana de viata REALA, decât aceea numita: ”OAMENII  DEMNI SI REACTIVI”!!!

…Si s-a zis (pentru ca SUA nu poate, cum ar face orice macelar onorabil, sa ucida …SI SA  TACA, NAIBII, DIN GURA!!!), prin ambasadorul Mark Gittenstein (dublat de “philipgordoni” …”hillariti/KILLERITI” MORAL!), în momentul când s-a tras asupra celor sapte milioane si jumatate de victime: “Decizia C.C.R. vorbeste de la sine!

Scurt, mult mai scurt decât în …Vietnam!!! Dar ce zice, de fapt, C.C.R., când…“vorbeste de la sine”, oare? Ca asta v-a fost voua, VOIA, yankeilor, si ca C.C.R. si Golanul vor vorbi, în locul vostru, la noi, în România…probabil! Dar noi, românii, am scapat (e drept, dupa vreo 500 de ani!) si de turci…apoi, am “marit” viteza de “scapare”, si am dat afara din tara, câtamai Armata Rosie Sovietica de ocupatie (1944-1958 – …dupa 1964, adica de la venirea lui Ceausescu încolo, influenta U.R.S.S., în România, a fost aproape NULA!)…! Scapam noi, probabil, si de SUA! –  înca si mai repede, decât de bolsevismul sovietic!!!

…Si, totusi, sobolanilor, din SUA si din C.C.R. si Cotroceni si din haitele de procurori ai D.N.A./România: nu poti ignora, în vazul lumii, un popor (prin ANULAREA EXPRESIEI VOINTEI LUI SACRE – VOTUL!), fara ca celelalte natii ale Terrei (ne referim la popoarele Terrei, iar nu la conducatorii lor vânduti Satanei!),  sa nu înceapa a se feri de ciuma numita “DEMOCRACY”& “LIBERTY”!

Iar domnii de la USL sa termine cu tâmpenia: “Noi respectam decizia C.C.R. –  si  avem datoria sa-i aparam pe cei sapte milioane si jumatate de români!”
Nu! Nu puteti sa-l slujiti, în acelasi timp, si pe dracul, si pe Dumnezeu! Nu-i puteti respecta, simultan, si pe NEMERNICII SI TRADATORII DE LA C.C.R. (o democratie adevarata NU ARE DREPTUL SA FACA, DIN CURTEA CONSTITUTIONALA – O ZEITATE!  – iar C.C.R. trebuie sa fie desfiintata, si re-înfiintata, cu judecatori de cel mai înalt profesionalism, dar aflati sub controlul Parlamentului: nu pot fi, într-un stat, DOUA AUTORITATI …“SUPREME”: daca Parlamentul este “garantul SUPREM al democratiei”, atunci, ASA SA FIE/AMEN! … iar C.C.R. sa taca, dracului, cu toate “aspaziile” si “zegrenii” ei – vicleni, corupti, poltroni  si tradatori!!!) – …si sa-i respectati/slujiti, concomitent, si pe CEI SAPTE MILIOANE SI JUMATATE DE ROMÂNI, CARE SUNT VII SI EXPRESIVI, ÎN EXISTENTA LOR!!!

Constitutia trebuie schimbata (în sensul simtirii si gândurilor a milioane multe de români!), sau, macar, REVIZUITA SERIOS, în linia ziselor de mai sus. Noi ne-am zburlit serios, când Crin Antonescu si-a început discursul, azi, cu expresia: “Noi RESPECTAM decizia C.C.R…!” Noroc ca s-a corectat, la timp, zicând: “O ACCEPTAM…!”

Da, este, sensibil, o nuanta…Dar nu este nici macar de acceptat!!! Legile de acum (din “modernitate”…) sunt, din pacate, ale oamenilor (extrem si tot mai egoisti, rai, prosti si prostiti!), nu sunt, macar, cele divine, zise “de pe Muntele Sinai”!

Nu se poate admite ca o “aspazie” oarecare, si “defec(t)ânda”, pe deasupra (vom afla noi, curând, cum a fost cu acea “defectiune” si în ce a constat cauza…”defectiunii” ei imunde! – …când, TOT ACEA ASPAZIE , a zis, pe 2 august 2012, ca “Referendumul trebuia anulat, pentru ca se bazeaza pe DATE FALSE!” – s.n.), sau ca un golan de maidan sau de santul soselei… –   …sa influenteze viata, moartea, destinul a…SAPTE MILIOANE SI JUMATATE DE OAMENI, CARE SUNT/ERAU VII (…cel putin pâna în momentul când au votat!).

Iar pentru TRADAREA DE TARA SI DE NEAM – SA FIE PREVAZUTA, ÎN NOUA CONSTITUTIE (SAU ÎN CEA ZDRAVAN REVIZUITA!) –  PEDEAPSA CU MOARTEA!!!

Daca “DEMOCRATIA” moare (într-un atât de groaznic si grotesc CHIX!), si nu mor TRADATORII DE NEAM – atunci, apar VIOLENTA (pentru ca Balanta Dreptatii TREBUIE sa fie re-echilibrata, cumva! – fie si cu PUMNUL si cu PARUL – ESTE O LEGE COSMICA!!!) si…FRANCTIRORII (auzi, golane?). Si nu este indicat, pentru binele si lumina CIVILIZATIEI EUROPENE, multimilenare (spre deosebire de “civilizatia” trans-atlantica, una ridicola si sinistra, de… “COCA-COLA” si MASACRE/GENOCIDE MONDIAL/MONDIALISTE!!!).

…Noi, subsemnatul, am zis si ne-asumam cele zise mai sus, pentru ca suntem prea în vârsta si “hârsit”, spre a  ne mai teme de haitele voastre “procuroriste” (PERFECT APARATOARE DE…”DEMOCRACY”& “LIBERTY”!!!)   – …asta e bine s-o stiti, nenorocite SLUGI  ale SUA si TRADATORI DE ROMÂNIE!!!
      prof. dr. Adrian Botez

DEPASIND „CURENTELE”, ÎNTRU…ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC: „SEMNELE TIMPULUI”, DE ELISABETA IOSIF


             Elisabeta Iosif, “Semnele timpului”, Editura Rawex Coms, 2011

.

Recenzie de Prof.dr.Adrian Botez

.

Avem în fata un volum de o mare frumusete estetica, al scriitoarei Elisabeta Iosif – atât prin continutul poetic, cât si prin grafica, extrem de expresiva si inspirata, asigurata de tânara plasticiana/graficiana (si filolog de exceptie!), Laura Lucia Mihalca (ctitor al revistei de avangarda… înteleapta, „ArtOut”).

…De foarte curând mondial-premiat („Art&Life, Japonia 2012”), volumul Elisabetei Iosif (printre alte merite culturale, cu totul deosebite, toate: Presedinte al Ligii Scriitorilor din România – filiala Bucuresti, si redactor-sef al, la fel, premiatei în Japonia, revista „Cetatea lui Bucur”!), „Semnele timpului”, este un model pentru echilibrul cosmic al neo-clasicismului, altoit pe trunchiul mental al neo-modernismului, cu usoare tente de trans-modernism…dar, de fapt, „mestecând”, epuizând si… „fentând”, „cu strategie”, toate curentele din proximitatea  de Duh a scriitoarei!

Daca în „Manifestul Cercului literar de la Sibiu”, din 1943, Negoitescu & Comp. încercau un armistitiu cu E. Lovinescu (marele perdant, prin teoriile sale „sincronizatoare”, în fata arheilor „Gândirii”!) si cu secolul al XVIII-lea – Elisabeta Iosif, chiar daca, prin motto-urile, presarate printre poemele sale, se adreseaza, evocator, invocator si…provocator, lui Goethe, nu-l fetisizeaza pe Goethe! Ci se raporteaza si la…Leonardo da Vinci! –  dar, mai cu seama, la Eminescu, Blaga…Novalis. Adica, la Arheii Poetici Românesti si la Eonul Romantismului Vizionar German.

De ce nu se multumeste Elisabeta Iosif, cu gândirea Secolului Luminilor? Pentru ca Elisabeta Iosif este un poet de foarte profunda spiritualitate si de avântat vizionarism. E drept, la Elisabeta Iosif, sentimentul religios nu este atât de pregnant/vizibil, pentru ne-initiati, precum s-ar pretinde în cadrul trans-modernismului. Dar toata poezia volumului ei zvâcneste de vointa, bine temperata, de a strapunge invizibilul, spre vizibil – …indicibilul, spre expresia cât mai relaxata si limpede-apollinica. Chiar daca (sau, poate: TOCMAI pentru ca…Balanta Cosmica-Thule trebuie realizata, întru demiurgie) iubirea Poetului este „în echilibru” (cf. Poetul si umbra), el, Poetul, exista ca „vapaie rasarita”, „o zi din univers/cu patimi zamislita!” Poetul ARDE, Poetul PATIMESTE PENTRU/ÎNTRU LUMINA!!!

Lumina cere discretia Umbrei, spre a se reface si…reproduce!

“Fartatul” si “Nefartatul” tracici, care colaboreaza, cosmic, la demiurgie…: Dumnezeu si “Adversarul” – co-demiurgi!

Elisabeta Iosif face un veritabil slalom,  printre curentele literare, europene si românesti, ale ultimelor doua veacuri. Face, de asemenea, o croaziera vizionara printre “stelele-versuri”, deci, precum romanticii, tenteaza DEMIURGIA DINAMICA, opusa complet otiozitatii-pasivitatii demiurgice (“demiurgul bolnav”, “demiurgul cel lenes”, “demiurgul cel rau”, “Dumnezeu e mort!”), despre care vorbesc blazatele filosofii modern/moderniste, ai ultimilor “seculi”, dintru Kali Yuga (“Paseste singur printre versurile – pulbere de stele,/Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/De la rascruci din piatra” – cf. Era poetului).

   Elisabeta Iosif, cu seninatate, îl invita, pe cititor, sa treaca, din orbitoarea lumina a clasicismului apollinic, în “umbra” misterelor eleusine/pitagoreice si ale Kabalei. Neparasind Arheii Neamului – “stramosii”, “limbajul stramosilor” (cf. Era poetului). „La Sarmizegetusa am pus urechea Timpului sa asculte/În Sanctuarele magice. SI I-AM SIMTIT PE STRAMOSI…(cf. Oglinda timpului).

Mai mult: Poetul, în conceptia Elisabetei Iosif, se defineste prin calitatile Magului eminescian, cel care calatoreste “în stele”, având drept vehicul “Somnul-VISARE”: “Si-a legat visul de cifra opt, la adapost de stânca/Prin limbajul stramosilor. În salasul lunii/Poezia i-a ramas speranta, calatorind, înca./Are cheia secretelor – formula filozofala a cununii”.

Alchimia eminesciana a Labirintului Initiatic-POEZIE, din Epigonii (“Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita/Unor lucruri nexistente; CARTE TRISTA ?I-NCÂLCITA,/Ce mai mult o încifreaza cel ce vrea a descifra…”) – este preluata, elegant si discret, de poeta neo-modernisto-neo-clasicisto…neo… Pentru ca, nu-i asa, Poetul “are  cheia secretelor – FORMULA FILOZOFALA A CUNUNII”. Luna/LEBADA (“Lebada aurita de Duhul Lunii sta deasupra Cetatii” – cf. Duhurile Cetatii) si cu Soarele-CUNUNA – mioritica nunta…alchimica!
“Formula Filozofala” corespunde, în registru alchimic – “Pietrei Filozofale”…!

Si, deci, Poetul-Alchimist si Poetul-Mag intra în conjunctie (fara sa contrazica, nicio clipa, obârsia neo-modernista si neo-clasicista! – dar privind, initiatic si autosacrificial…”peste umar”, precum Orfeu!), sub semnul misticii Cifrei OPT – si rezulta, fara încetare, tot…Elisabeta Iosif!!!:
“OPT ESTE NUMARUL ECHILIBRULUI COSMIC. Este numarul directiilor cardinale si al  directiilor intermediare.(…) OMUL, IMAGINE A MACROCOSMOSULUI, ESTE DIRIJAT DE NUMARUL OPT NU NUMAI ÎN MECANISMUL GENERARII SI ÎN STRUCTURA CORPULUI SAU, DAR SI ÎN CREAREA SI ÎN RÂNDUIREA TUTUROR LUCRURILOR DE CARE DEPINDE EXISTENTA SA. Astfel, semintele plantelor pe care le cultiva, aduse pe pamânt, în claviculele stramosilor, sunt în numar de opt, iar CELE OPT GRAUNTE PRIMORDIALE SUNT PLANTATE ÎN CELE OPT CÂMPURI CARDINALE ALE SATULUI”- cf. Dictionar de simboluri, al cuplului Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt.

…Dar, de ce n-am încerca “rezistenta” versului iosifian, întru…spiritul religios (deci, “peste gard” de trans-modernism…!)? Are, oare, eleganta alchimista bucuresteana (situata, parelnic, drept în centrul veacului al XVIII-lea, cel care neaga irationalul!), si …“artera” crestina? De ce nu? Orfeu este, în definitiv, alaturi de Zalmoxis, Apollon & Artemis etc. – expresia unei hierofanii cristice!

Iata, venind, parca, din semantica eminesciano-sadoveniana, Simbolul Sacru al Margaritarului, ca Imagine Arheica a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “– Eu?! SUNT SCOICA DE FILDES CU GRAUNTELE PERLAT,/CUPRINS ÎNTR-O LACRIMA PRELINSA!” (cf. Cine esti tu?). Atâta doar ca “fildesul” pune surdina energica “suspinului” cristic…Lasa doar LACRIMA (“prelinsa”! – iar nu redublata…) “ a devenire” … actant al unei Dramei Golgotice subtextuale/metatextuale!

Timpul (ca si Fiinta) este, si el, circumscris unei alchimii cristico-initiatice (sub semnul mistic al Credintei-Peste/ICHTHEOS (Iisus Christos Dumnezeu/Theos!), care cosmicizeaza, întru demiurgie, grauntele/nucleul ontic si spiritual, precum …“Arca Noetica”!): “Poetul e artistul ce poarta-un cos cu pâine/E pestisor –oracol, Arca noastra de mâine…”(cf. Timpul regasirii Poetului).

La rândul lui, nucleul/graunte ontic trimite, în mod obligatoriu, la Oul/Mugure Brâncusian (Brâncusi echilibreaza, în Piatra, ceea ce patimeste Eminescu, în Stih!) – deci, din nou si mereu, la Initiere Cosmica (de dincolo de orice curente, în Gradina Arheilor!) – dar, foarte rebela, Elisabeta Iosif vrea sa compenseze/echilibreze (din nou, neîncetat!) hieratismul rece, prin “patima/patimirea rugului”: “În suflet am livada înflorita/Si-ascult durerea sa, prin mii de muguri/Ca o povara sta, „Maiastra” adormita/Si cânta piatra. Noi construim pe ruguri” (cf. Potecile lui Brâncusi).

…” EU SUNT POETUL, culegator al stelelor,/Când loveste-n Luna, SIRUL LUNG AL COCORILOR,/În prag de Toamna(…)SA NU-MI UITATI COCORII, sa-mi fie rosii merii!” (cf. Glasul Deltei – „marul rosu”, simbol al hierogamiei si al împlinirii androginitatii sacre!). Fireste, “Delta biblicelor sânte”, evocata de Eminescu, în ars poetica Epigonii. Cu adevarat, Elisabeta Iosif se situeaza sub semnul celest al COCORULUI: “longevitate, LOIALITATE, PACE, ECHILIBRU” –  pentru ca reuseste, precum Alchimistul, sa “împace contrariile” (“coincidentia oppositorum”); în plus, sa nu uitam ca, în simbolistica lumii (în special, al celei asiatice si al celei grecesti, care au marcat filosofiile Terrei!), COCORUL “este pasarea lui Apollo, zeul soarelui, care, de obicei, ia forma unui cocor, atunci când viziteaza tarâmul lumesc. (…) COCORUL ESTE ASOCIAT CU POETII, CE ÎL AU PE APOLLO CA PATRON” – cf. Dictionar de simboluri, al cuplului Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt.

…Poeta a echilibrelor (cosmice si intime), Elisabeta Iosif scapa, cu eleganta, subtilitate si… abilitate (poate nepremeditata, dar teribil de evidenta!), de toate etichetele si constrângerile denominative: ea este (si ramâne!), pur si simplu, COCORUL-POETUL! De aleasa si regala Stirpe ALCHIMICA!

CÂNDVA…

CÂNDVA

cândva – pe aceste meleaguri oameni iubeau
cândva – pe aici treceau regi si sfinti
cândva – sori pe-aici se-ntreceau – rânchezau
cândva – râdeau si cântau pe-aici zeii-parinti

…lacrimi de luna erau distilate
si orbii pe harfe se rastigneau
stime în valuri jucau razgâiate
flacaii  – pe numele-adevarate
le strigau – le iubeau – le mirau – le rapeau
pe când la urechi si în par le sopteau
povesti si minuni auriu-desucheate

…au fost veri frumoase pe-aceste tarâmuri
pescarusii scriau epopei peste ape
centaurii beau – de copite sa scape
cobolzii teseau la covoare de rime
scântei luminau munca-ntinsa pe rinuri
si ape si frunze-unduiau peste vise si crime…

…cine mai stie pe unde sunt astazi
duhuri-paianjeni  – împletind nostalgii
nu mai suport sa vad oameni – când stiu ca marirea
nu sta-n coroanele reci: cununìi
nu se mai fac – sfinte – decât daca-nchizi ochii
si-asculti –cu auz de-odalisca – -adâncirea
în fosnetul feciorelnicei – unicei rochii visate:
aceea-a celestei regine – Uimirea
aceea-a vesnicei Izvorâri Amânate

…cine mai stie – cine mai stie
unde e sânge – unde e glie
unde sunt vise – unde-i chilie
unde sunt valuri – unde-i betie
unde e viata – sorbind curatie…
unde e cer si unde-i otrava
unde-i regina cu rima bolnava…
…cine mai stie – cine mai stie
daca macar ea-lumina e vie
daca la patu-i veghez poezie…
cine mai stie – cine mai stie…
***

3 august 2012                  Adrian Botez

“DISTRICTUL TRANSILVANIA"

ADRIAN NASTASE

SI RAFUIELILE INTER-MASONICE,

REFLECTATE ÎN VIATA POLITICA SI ECONOMICA A ROMÂNIEI CONTEMPORANE


 

…Nu scriem aceste rânduri, pentru ca empathizam, cumva, cu dl Adrian Nastase. Cel de la Rahova, acum… – unde, din pricina razbunarii oarbe si excesiv de arogant-superficiale, a unui alt sadic (cvasi-egal, în isterie, cu dl Nastase!) – Golanul-sef (înca) TRAIAN BaSESCU! – dl Adrian Nastase nu a fost „gazduit” pentru ADEVARATELE lui tradari si jefuiri de Neam si Patrie – ENORME!!! – ci din pricina unor acuzatii „de dosar”, absolut penibile…Gainarii!

Un alt motiv de repulsie, fata de fostul premier, este faptul ca, din pricina “figurii” sale (umane si politice), absolut nocive, i-a obligat, pe oamenii-alegatori, la votul negativ, din 2004! Noi, subsemnatul, nici nu ne-am dus, macar, la vot – pentru ca nu puteam sa alegem între DOI tâlharo-criminalo-tradatori! Este, parca, un blestem (cu grija “fabricat” si “împachetat” de iudeo-masonerie!), al acestui Neam, amarât si umilit la culme – sa nu aiba de ales decât, mereu, între …DOUA RELE!!!

…Nici vorba, deci, de empathizarea subsemnatului, cu dl Adrian Nastase! Daca ar fi sa ne gândim câte zeci de mii de animale salbatice (ABSOLUT NEVINOVATE!), din paduri, a ucis, cu sadism, pentru “pura distractie” (?!) – …aproape regretam ca nu l-a nimerit, cu precizie, glontul (din partea oricui va fi fost el tras…!), la vila sa, din strada Emil Pangratti, în seara zilei de 20 iunie 2012…Nu putem decât sa-l dispretuim, pentru lipsa lui de virilitate umana autentica (se vorbea, cândva, când dl Adrian Nastase înca nu era premier! – despre grave disfunctii sexuale!), mascata (compensatoriu!) de actele sale sadice.

…Dar, de vreo doua saptamâni, face furori, pe Internet, un articol (de blog…), semnat de jurnalista Roxana Iordache (din câte ne amintim, am vazut numele domniei sale, ca semnatura, prin România libera) – intitulat „Districtul Transilvania” – cf. http://www.stiriazi.ro

Ce se zice în respectivul articol si prin ce ne-a atras atentia?

Se afirma ca nimic din ce s-a “dat” la posturile TV (de stat sau private) n-ar fi adevarat: adica – ce-am vazut – n-am vazut, de fapt. N-ar fi prima oara când televiziunile (patronate de Marea Finanta Mondiala si de slugile ei) ascund Adevarul, sub “inundatii” de imagini “torential-curgatoare”. Dar, sa vedem, mai exact, despre ce se zice ca s-ar fi întâmplat, în spatele imaginilor falsificate, prin comentarii televizionistice, departate (se accentueaza, mereu!) de realitatea-reala:

ADRIAN NASTASE; VICTIMA UNEI TENTATIVE DE ASASINAT RITUALIC, PENTRU A SE FI OPUS EFICIENT INTERESELOR ANTIROMÂNESTI ALE MASONICULUI “DISTRICT TRANSILVANIA” (conex, Republica de la Cluj). Adrian Nastase poarta semnele unui asasinat ritualic masonic ratat”.

Apoi, se detaliaza rolul „eroico-cavaleresc”, al dlui Adrian Nastase, în aceasta serparie masonica româneasca, de veac XX-XXI:

Adrian Nastase NU ESTE MASON – este Cavaler de Malta . Dar, a sustinut activ <> române, la începuturile anilor 1990. Mai exact, datorita lui exista Marea Loja Unita a României – loja regulara. Este firesc sa aiba o recunoastere onorifica si o influenta legata de aceasta. Influenta opiniilor lui avea sa-i atraga razbunarea unei <> antiromânesti”

…si se detaliaza (oarecum!) care ar fi fost repercusiunile (sanctiunile fata de) acestei/aceasta asa-zisa “pozitie rebela” a dlui Adrian Nastase, adica fata de, chipurile…”masonul-ne-mason”, pionier (totusi!) al “reaprinderii luminilor masoneriei>> române” postdecembriste:

Împotriva lui Adrian Nastase a fost înscenat un proces, în mod ostentativ fals si nedrept- pronuntându-se ostentativ o sentinta nedreapta, privativa de libertate (doi ani); acest lucru este evident, caci instanta de fond a precizat, clar, ca nu exista probe împotriva lui Adrian Nastase si nu s-a înregistrat vreun prejudiciu. Mesajul dorit a fi transmis este clar: <>. ADRIAN NASTASE NU S-A TEMUT DE NIMIC SI DE NIMENI!

…Nici Homer nu ar vorbi asa, despre însusi Achilles! – … iar nu despre un brigand si demagog, de doi lei gramada…

…Oooo, “Toi, Chevalier Sans Peur et Sans Reproche”! Aleluia!!!

Deh…Celebra “LEGE NASTASE” (de fapt, OUG 31/2002-NASTASE, transformata în Legea 107/2006: “<>. Totodata, OUG 31/2002 era foarte <> si respecta <>, astfel încât ea interzice totodata negarea holocaustului, PEDEAPSA FIIND CU ÎNCHISOAREA DE PÂNA LA 5 ANI! – cf. wikipedia: Dumnezeu nu doarme, domnule „ne-mason”, Adrian Nastase!) – “lege” care-i “fata de suflet” a “neînfricatului erou din strada Pangratti”… Mai curând s-ar fi referit, în OUG-ul cu pricina, LA PERICOLUL MASONIC TERORIST, decât la…legionari! – legionari pe care, dovedind fie ignoranta crasa, fie o rea-credinta, pentru care, acum, plateste-patimeste, penibil, chiar din partea “fratilor” sai! – dl Adrian Nastase-juristul îi asimileaza… “fascistilor”!

…si, la acest nivel al “motivatiunilor”, pe care singur si le-ar fi creat, pentru a fi supus “sacrificiului ritualic” – apare, pentru prima oara, si chestiunea “DISTRICTULUI TRANSILVANIA/REPUBLICII DE LA CLUJ” (“care doreste farâmitarea României” – deci, insistând pe “valentele fracturale si criminale” ale “neoplasmului”, aparut pe trupul “curat” al masoneriei românesti…) – dar nu suficient amanuntita, ca sa pricepem adâncimea (progresia diacronica si acutizarea sincronica) a conflictului MASONICO-MASONIC (nici pomeneala de “adâncimea” economica a faptelor si a dedesubturilor faptelor… – …ca doar masonii nu sunt masoni “degeaba”, si nici nu lucreaza…”pe surcele”! – …deh, trebuie sa ne multumim doar cu vagi trimiteri, ba chiar trebuie sa facem fata unor valatuci de neguri uriase, rostogolite peste text – si provenite din FALSIFICARE, PRIN MITIZARE…):

Motivul real al acestui sacrificiu ritualic (pe toate planurile) este multiplu: opozitia eficienta a lui Adrian Nastase fata de masonicul District Transilvania (aflat în directa relatie cu ceea ce curent se numeste <>, care dorea farâmitarea României); opozitia sa eficienta, în perioada în care a fost premier, împotriva <> (de exemplu, BOGDAN BUZAIANU – ENERGY HOLDING) reprezentanti ai masoneriei; opozitia sa eficienta – soldata cu procese – impotriva unor alti masoni care au incercat as prejudicieze interesele Romaniei (de exemplu, Ovidiu Tender – protejat, politic, la nivel înalt, de Ioan Talpes). Exemplele pot continua. Cunoscator al culiselor puterii pe toate planurile, în decembrie 2000, când a devenit prim-minisru, Adrian Nastase a acceptat un fel de <>- motiv pentru care, în guvernul sau au detinut portofolii membri ai <> – direct legata de Districtul Transilvania. Unul dintre acestia este Ioan Rus – fost si actual ministru de Interne. Adrian Nastase a fost, totdeauna, adeptul declarat al ideii <>. De asemenea, a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv, daca te afli în permanent contact cu ei. În acest caz, din pacate, s-a înselat. Atacul împotriva lui Adrian Nastase a început odata cu alegerile prezidentiale din 2004. Adrian Nastase a câstigat alegerile, victoria fiind cedata – cu sprijinul direct al PSD (al masonilor legati de interesele carora li se opusese Adrian Nastase) contracandidatului sau, Traian Basescu, care cazuse de acord cu sprijnirea acelor interese. În afara de realizarea acestor interese, un alt scop clar a fost <> lui Adrian Nastase: scoaterea din viata politica si înlaturarea lui din planul public decizional. Întrucât acest lucru nu s-a reusit (Adrian Nastase revenind, spectaculos, în zona decizionala, în pofida atacurilor, în 2007) – i-a fost înscenat un proces evident contrafacut, cu scopul de a-l degrada si umili total, uman (<> lui în zeghe, cu catuse la mâini, ca spectacol public) si, apoi, uciderea lui ritualica (dupa umilirea lui maximala, între zidurile închisorii) în interiorul penitenciarului. Este o razbunare masonica, pentru cineva care nu este mason, a sprijinit reaprinderea luminilor masoneriei (s.n: cam ilogic, nu?). Dar s-a opus, eficient, intereselor negre, anti-românesti, ale unor masoni, dejucându-le”.

(“Pax masonica” aia se instaureaza, mereu, si fara alde Nastase – pentru ca e vorba de “tunuri” economice, dupa care, musai, sa urmeze alte tunuri economice, date cu oameni stiuti, “de încredere”, “ei între ei”, profesionistii jafului si ai catastrofei nationale…!!!).

“S-a opus, eficient, intereselor negre, anti-românesti, ale unor masoni, dejucându-le”.

O fi…Vom vedea mai jos, de fapt, cât de …“ne-mason” este… “eroicul Nastase” si cât de…”neprihanit”, adept al “ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv”…!

…În sfârsit, un scurt istoric al “DISTRICTULUI TRANSILVANIA” (…prea scurt, dupa “gusturile” noastre!)

Putina istorie masonica recenta: Districtul Transilvania– <> – interese antiromânesti, scindarea României . Grupul supranumit <> l-a avut în frunte initial pe masonul Andre Szakvary. În 1994, el a devenit membru al Supremului Consiliu pentru România, condus de Dan Amedeo Lazarescu. Fusese recomandat de Henri Baranger, Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 pentru Franta. Dan Amedeo Lazarescu a declarat, în repetate rânduri, ca <> si ca <> Ceea ce atrage atentia în aceasta afirmatie este tocmai faptul ca problemele masoneriei sunt confundate cu treburile interne ale României, în contextul în care masonii au afirmat mereu ca ei nu se amesteca în politica. <> a avut, ca scop initial scindarea Lojei Nationale – urmând ca scindarea sa apara, ca reflex, la nivel administrativ si teritorial, prin actiunea unor reprezentanti ai institutiilor statului. Conform planului, Transilvania trebuia, rapid, separata de restul României. Dan Amedeo Lazarescu- senator PNL în 1994- a dezvaluit actiunile lui Andre Szakvary, ale Districtului Transilvania, într-o sedinta a Parlamentului României (citez): <>. Costel Iancu, Supremul Comandor al MLNR, a fost audiat, legat de acest subiect, de Comisia parlamentara pentru control a SIE. În cadrul audierii, a afirmat ca, într-o întâlnire desfasurata la Bruxelles, <>, Transilvania fiind una dintre ele”.

si, în fine, o recunoastere a “rezbelului inter-masonic” – recunoastere care, apoi, va fi semi-retractata, în text, sub o forma…“catifelata”, pentru a nu “zgâria”, Doamne, fereste!, prea mult…”eroicul chip nastasian”; credem, si avem motivele noastre, pe care le vom arata mai jos! – ca mai corect ar fi fost ca dna Roxana Iordache sa foloseasca nu sintagma “razbunare masonica”, ci …“RAFUIALA INTER-MASONICA”) . Recunoasterea cu pricina este dublata de toate “marafeturile” iudeo-masonice obisnuite, pentru :

I-a-si marca, în mod explicit, faptele, ca având PROVENIENTA EVREIASCA (de ura salbatic-anti-crestina/anti-goymica);

II- a intimida si teroriza, în vederea impunerii autoritatii sale (iudeo-masonice) globaliste/globalizante, asupra fraierilor lumii (“solstitialitatea”, “numerologia”, “taietura ritualica” etc.)

Revenind la Adrian Nastase: Ceea ce s-a petrecut în 20 iunie 2012 A FOST EXPRESIA UNEI RAZBUNARI MASONICE. A fost condamant definitiv, la o pedeapsa privativa de libertate, într-un dosar OSTENTATIV contrafacut (si cu nume simbolic <>!- Adrian Nastase spunea: <>). Adrian Nastase a fost condamnat cu cinism, în încheierea instantei (de fond) existând mentionat explicit ca NU exista dovezi împotriva lui si ca nu exista prejudiciu. Alegerea datei nu a fost întâmplatoare – anul acesta, Solstitiul de vara s-a înregistrat în noaptea 20/21 iunie, în jurul orei 1,00 a.m. Ziua de nastere a lui Adrian Nastase este 22 iunie (când, de obicei, este Solstitiul). În 20 iunie, în jurul orei 22,30, la domiciliul lui Adrian Nastase a sosit un <> de politisti (instruiti sa imobilizeze – cel care, zice-se, l-ar fi salvat de la moarte, anihilase vârfuri ale clanului Camataru, ale clanului Gemenilor; individul actiona violent fara clipire). Acesti politisti în civil trebuiau sa-l aduca la penitenciar pe Adrian Nastase care, la <>, trebuia supus unor sinistre actiuni umilitoare si dure. Apoi, urma sa fie asasinat ritualic (cu o <>, desigur) în penitenciar. <> Republicii de la Cluj (corelata cu Districtul Transilvania) – actual ministru de Interne- i-a telefonat lui Adrian Nastase în jurul orei 22,00, în 20 iunie, aparent (subliniez, aparent) pentru a <> asupra modalitatii în care Adrian Nastase urma sa fie luat de la domiciliu si dus la penitenciar. Pentru a se <>, Ioan Rus i-a telefonat, anterior, mult mai tânarului, mai neexperimentatului politic si mai putin cunoscator al unor astfel de culise, Victor Ponta, pe care l-a facut sa creada ca actioneaza astfel (discutând cu Adrian Nastase) din umanitarism. În discutia telefonica dintre Ioan Rus si Adrian Nastase apare – analizat în aceasta cheie – mesajul ca Adrian Nastase stia ce i se pregateste si ca nu va accepta situatia. Cei care îl cunosc pe Adrian Nastase stiu foarte bine ca acele cuvinte ale lui nu ascund de fel ideea ferma a sinuciderii – dar ca Adrian Nastase, care lupta pâna în ultima secunda, îsi vinde scump demnitatea si ca – desigur – daca nu o poate salva, prefera, ca orice Cavaler, moartea, pe care si-o da singur si demn, barbateste. Acelasi reprezentant al <> (corelata cu Districtul Transilvania) i-a telefonat si lui Traian Basescu pentru a-l pune la curent <>. Nu se stie cu <>- cert este ca nu l-a mai tinut la curent, dupa producerea tragicelor evenimente, dovada fiind faptul ca Traian Basescu a trebuit sa telefoneze la serviciul ambulanta pentru a afla stiri despre starea lui Adrian Nastase. Ioan Rus a “trimis” la locuinta lui Adrian Nastase si o ambulanta – dar, în urma investigatiilor, medicii au afirmat ca nu stiau de ce s-au deplasat acolo (fusesera instiintati ca ar putea fi nevoie sa i se acorde ajutor unui barbat de peste 60 de ani) si ca, atunci când au fost chemati sa intervina, li s-a spus ca <> un barbat de peste 60 de ani. Or, realitatea constatata avea sa fie cu totul alta! Acest lucru demonstreaza ca <> avusesera în vedere, pentru maxima siguranta, <> lui Adrian Nastase de catre (cel putin unul dintre) politistii instruiti pentru reactii dure (sub pretextul ca ar fi încercat sa se opuna), urcarea lui în ambulanta si transportarea la penitenciar, pentru <>”.

…În fine, urmeaza ceea ce „gura-casca” (pâna si noi, subsemnatul, mai ca ne înscriam în aceasta categorie de populatie româneasca, data fiind arta dnei Roxana Iordache, care se pricepe sa tensioneze, remarcabil, evenimentialul…- …daca n-am fi observat, dintru început, niste neconcordante logice!) astepta, de mult – „filmul evenimentelor”:

FILMUL EVENIMENTELOR : Adrian Nastase avea sa le dejoace planurile. În mod evident, nu se asteptase ca <>(?!) sa soseasca atât de repede. Politistii au fost lasati sa patrunda în casa, iar asa-zisul lui <> (în realitate un calau – iar evenimentele au demonstrat ca este unul dintre cei instruiti sa înfaptuiasca asasinatele masonice, conform ritualurilor) i-a pus urgent catusele la mâini, lui Adrian Nastase. Adrian Nastase a jucat, inteligent, o carte mare: a stat linistit (de aceea nu a fost lovit si nu a lesinat pentru a fi urmat planul aducerii lui la ambulanta, în stare de inconstienta). A afirmat ca doreste sa-si ia carti din biblioteca si, încatusat, a mers în birou însotit de asa-zidul <>. Adrian Nastase a scos un revolver, l-a apucat cu dreapta (este dreptaci) si l-a dus la tâmpla. Politistul l-a atacat – revolverul a cazut din mâna lui Adrian Nastase (încatusat).. Politistul a scos un pistol cu amortizor (motiv pentru care împuscatura nu s-a auzit de afara) si a tras asupra lui Adrian Nastase care (cei care îl cunosc, stiu) este agil si se misca repede. Primul glonte nu l-a nimerit (s-a înfipt în tocul usii). Al doilea glonte l-a nimerit pe Adrian Nastase doar sub clavicula dreapta, glontele iesind prin deltoid. Apoi, politistul a luat un stilet si, pornind de sub urechea stânga catre dreapta, respectând ritualul masonic (parafrazez) <>, pe dinauntru. Cine analizeaza, cu atentie, una dintre fotografiile, extrem de clare, ale lui Adrian Nastase, aflat pe targa (fotografiat din stânga), vede clar, foarte clar, deasupra fularului, o mare si adânca taietura de stilet! Este clar ca Adrian Nastase – cu catuse la mâini – nu a stat <>, desi fusese imobilizat. Este motivul pentru care calaul asa-zis politist are o rana la mâna – si este motivul pentru care nu a reusit sa îl ucida, stiletul trecând, miraculos, la doi milimetri de carotida si neatingând zone vitale. Aici, fara îndoiala, mâna criminalului a fost <> de Mâna lui Dumnezeu! Motivul pentru care Monica Macovei cere cu insistenta demisia ministrului de Interne Ioan Rus (s-a intrebat cineva de unde are acea siguranta, care pare a fi <>?) este faptul ca a fost ratata operatiunea preconizata, de umilire, degradare umana si, apoi, ucidere ritualica a lui Adrian Nastase în penitenciar – cu respectarea simbolisticii orelor si datelor, pentru a transmite mesajul înfricosator, la distanta”.

Dupa ce-si epuizeaza “gloantele seherezadice”, dna Roxana Iordache introduce si un “POST SCRIPTUM” – nu atât ca avertisment asupra “DISTRICTULUI TRANSILVANIA”, cât pentru a-si putea duce la capat idolatria domniei sale, fata de …”vizionarul” (domniei sale) domn Adrian Nastase:

“P.S. : În aceasta cheie – a atacului masonicului District Transilvania (având reflex <> în <>) trebuie citita postarea lui Adrian Nastase, din 27 mai – dar si cea mai veche (editorial din <>)> <>”.

…Mda. Cam asta ar fi. Evident, cei mai… “reptilini”, mai “reci la simtire”, încep sa cârcoteasca si sa se întrebe. Adica, încep sa mediteze, serios, asupra materialului dnei Roxana Iordache – senzational-senzational, dar, oare, data fiind admiratia doamnei, pentru chipul “olimpiano-nastasian” – chiar or fi toate cele scrise în text (si aflate în raspar, TOTAL, cu “televizionistica” asta cotidiana!) – …asa, bune si gustoase? si, în definitiv, ce naiba va fi fiind cu sinistrul acela de…”DISTRICT TRANSILVANIA” (cu “reflexul sau <>, în <>) ?! Care-l are, întru “aparare”, pe câtumai Ministrul de Interne, Ioan Rus!

…Dar, în primul rând (înainte de îndreptarile de fond), vrem a face o îndreptare semantica, având în vedere precara cultura generala a jurnalistilor nostri mai tineri, de azi. Dna Roxana Iordache, de dragul sonoritatii socante, pentru cititorii cei oligofreni (cel putin trei sferturi!), foloseste, pentru a “colora” mai violent scena “asasinatului ritualic”, sintagma “ECHIPA MOR+666+++++++++++++++9999999999999999999999999999999999999999999999933333333333333

33333333333333333333333333333333333333333333333333II“Adrian Nastase avea sa le dejoace planurile. În mod evident, nu se asteptase ca <>(?!) sa soseasca atât de repede”.

Echipa mortii” este o sintagma utilizata, de dna Roxana Iordache, exclusiv din ratiuni si dupa criterii eufonico-demagogico-propagandistice, de intoxicare. Ea (sintagma cu pricina) nu are ABSOLUT NIMIC de-a face cu realitatile iudeo-masonice, cu Iudeo-Masoneria si cu actiunile asasine ale acesteia!
Sintagma “echipa mortii” este specifica DOAR Miscarii Legionare. Indiferent de antipatiile sau simpatiile publicului (de obicei, dezinformat grosolan, de presa, când e vorba despre o realitate de natura nationalist-patriotica!), realitatea istorica este/ramâne realitate istorica – si ea trebuie restabilita, peste idiosincraziile unui jurnalist sau altul, ori în functie de complacerea unora sau altora dintre cititorii articolelor acelui jurnalist, în ignoranta (…n-au decât sa ramâna ignoranti, si dupa deslusirile noastre – dar noi suntem datori sa fim mai prieteni cu Adevarul, decât cu…Platon: “Amicus Plato, sed magis amica veritas”!):

”(…)Denumirea de “ECHIPA MORtII” se refera la primirea voluntara , de catre membrii Miscarii, a sacrificiului personal. (…) Legionarul este un element dinamic si înnoitor, care-si îndeplineste misiunea nationala prin educatie, munca si sacrificiu. De aceea, nu oricine poate deveni legionar. Pentru a fi apt trebuie sa ai, sau sa-ti creezi, o structura sufleteasca si intelectuala în contrast cu starea haotica, perversa si egoista ce domina umanitatea epocii noastre.(…) N-a existat jandarm sau adversar politic, mercenar sau ciomagas, care sa fi fost omorât de legionari. În schimb, numarul legionarilor ucisi în asemenea încaierari e de MAI MULTE SUTE. Dar numele lor si împrejurarile tragice în care au pierit n-au fost niciodata înscrise în condica vremii si nici vreodata aduse la cunostinta opiniei internationale… (…) Numai ca , ACESTA ERA SENSUL LUPTEI LOR. În acele clipe, fara a se numi ei însisi sau fara a fi recunoscuti ca atare, erau adevarate ECHIPE ALE MORtII. Caci ei mureau , pentru împlinirea destinului lor de luptatori ai neamului. (…) N-a existat niciodata macar o singura unitate legionara care sa întruchipeze , în gând si în fapta, ideea de ECHIPA MORtII-GRUP TERORIST. Faptul ar fi fost în contradictie cu însasi doctrina legionara, care nu admite terorismul sub nici o forma. În schimb, se admite conceptia jertfei, dusa pâna la daruirea suprema(…) Sub aceasta înfatisare se întelege cu usurinta ca orice echipa legionara este, prin definitie, si o ECHIPa A MORtII, chiar daca nu poarta acest nume “ – cf. Faust Bradescu – ECHIPA MORtII, Gordian, 1996, pp. 9-33.si, pentru a sublinia aspectul auto-sacrificial, al acelor tineri martiri interbelici: “Nu este echipa mortii TRANZITIVE, ci a mortii REFLEXIVE – adica a mortii AUTO-SACRIFICIALE” – cf. Adrian Botez, Opera scrisa a lui Corneliu Zelea Codreanu – între vizionarism si alchimie nationala, Criterion Publishing, Bucuresti, 2009.

Dar si textul codrenian: ”ECHIPA MORTII (s.CZC) este expresia acestor stari de suflet ale tineretului legionar din întreaga tara. Ea înseamna hotarârea acestui tineret DE A PRIMI MOARTEA . Hotarârea lui de a merge înainte, TRECÂND PRIN MOARTE”.

(…)Noi stim sa murim, dupa cum va vom dovedi(…) PUTEM FI ÎMPUsCAtI, DAR NU PUTEM FI PaLMUItI (…) Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru – în trista, dar mândra noastra istorie româneasca – sa fi primit vreodata a fi dezonorat.

(…) NU SUNTEM LASI CARI SA FUGIM DE JERTFA CUVENITA UNEI ALTE ROMÂNII. Dar, iarasi, va atrag atentiunea ca eu (CZC) am facut acestor tineri SCOALA SENTIMENTULUI DEMMNITATII OMENESTI,SCOALA ONOAREI (s.CZC).

(…) Sunt pline câmpurile nostre de morti, dar nu de lasi(…) SCLAVI NU SUNTEM sI NICI N-AM FOST” – cf. Corneliu Zelea Codreanu – Pentru legionari, Colectia Omul Nou, pp. 457-471.

…Bun. Acum, sa ne ocupam, putin, de cât de „ne-mason” este/ar fi dl Adrian Nastase, „Cavalerul de Malta” – si, mai ales, cât de benefice sunt actiunile acestui Ordin. Pentru ca dna Roxana Iordache afirma, despre dl Adrian Nastase, ca „a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv . stim bine ca, în oricare societate (fie secreta, fie discreta…), functioneaza disciplina de fier – si nu credem c-ar fi putut face “opinie separata” (nu mai vorbim de “a face nota discordanta”!), cu Ordinul, întru…”pozitivitate/bunatate”, un soldato-cavaler exemplar, precum este dl Nastase…

Informatiile cu privire la “Ordinul Cavalerilor de Malta” le-am luat atât din sursa româneasca (revistele online Bucovina profunda si Pelerinul ortodox), cât si din surse autorizate, straine: politologii Penny Lernoux (romano-catolica), în lucrarea “Poporul lui Dumnezeu” si Françoise Hervet, autoarea lucrarii “Cavalerii Întunericului”.

Cavalerii Ordinului de Malta provin din toate tarile Europei. si astazi în Malta, le sunt aratate turistilor opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului: franceza, italiana, engleza, spaniola, germana si diverse dialecte ale acestora. Existau sedii diferite pentru fiecare limba, care erau numite „auberge”, un fel de hanuri sau palate în care cavalerii provenind de pe aceeasi filiera locuiau împreuna. Structura aceasta o întâlnim astazi si în trupele NATO, cu care cavalerii au multe lucruri în comun. Simbolismul lui opt apare atât în Crucea de Malta cât si în simbolul NATO” – cf. Mihaela Gheorghiu – Cavalerii de Malta: O organizatie oculta suprastatala, cu un trecut dubios. Toate conspiratiile duc la… Malta, în revista Bucovina profunda, bucovinaprofunda.wordpress.com .

Nu avem decât dubii extrem de serioase, în legatura cu “intentiile pozitiv-benefice” ale acestei haite internationale militariste, pe post de jandarm mondial si manipulata de Marea Finanta Mondiala, în razboaiele petrolului, duse de SUA, si în interventiile banditesti, în defavoarea crestinismului, în special contra celui ortodox (a se vedea “cazul Bosnia”, “cazul Kosovo”…!) si în favoarea Israelului si evreilor din întreaga lume (a se vedea diversele navale barbare, ale trupelor NATO, direct sau prin interpusi/trupe paramilitare, împotriva statelor arabe).

Deci, mai departe:

“Conform propriilor statistici, Ordinul de Malta numara astazi 12.500 de „cavaleri”, carora li se alatura 80.000 de voluntari. Nu va imaginati cumva ca în cazul lor a îndraznit cineva sa considere voluntariatul ca fiind trafic de fiinte umane sau exploatare. De pe un site de prezentare al Ordinului, aflam chiar ca EXISTa DOAR 38 DE „CAVALERI” DE MALTA ÎN ADEVaRATUL SENS AL CUVÂNTULUI. MAI PRECIS, DOAR 38 DINTRE EI AU DEPUS CA sI ÎN VECHIME CELE TREI JURaMINTE: DE CASTITATE, DE SaRaCIE sI DE SUPUNERE. Restul sunt persoane aflate foarte departe de aceste valori si, desigur, serios implicate în politica sau afaceri. Despre acestia trebuie spus faptul ca ei nu depun decât juramântul de obedienta totala fata de Ordin. tinând cont de pozitiile de putere pe care ei le ocupa în societate, UN ASTFEL DE JURaMÂNT ÎI TRANSFORMa ÎN INSTRUMENTE ALE UNOR INTERESE STRaINE DE CELE ALE POPOARELOR SAU STATELOR PE CARE AR TREBUI Sa LE REPREZINTE” – …dl Adrian Nastase nu face parte, SIGUR, dintre cei 38 de…”SaRACI”! Cât despre “patriotismul” (sau, mai stii, pacatele noastre! – poate chiar…”nationalismul” acestor domni “cavaleri”, aflam, cu stupoare (?!), ca juramântul lor îi transforma…” ÎN INSTRUMENTE ALE UNOR INTERESE STRaINE DE CELE ALE POPOARELOR SAU STATELOR PE CARE AR TREBUI Sa LE REPREZINTE”.

Mda, începem sa ne lamurim…!

Dar, sa mai încercam! Sa perseveram în a oferi “prezumtia de nevinovatie”, atât dlui Nastase, cât si glorificatoarei sale jurnaliste…!

“Îi regasim (n.n.: pe Cavalerii de Malta), acum, peste tot, dar mai ales în Consiliul pentru Relatii Externe al SUA (CFR în limba engleza), CIA, FBI, NATO, Bilderberg, Comisia Trilaterala. Toti „Cavalerii de Malta” detin functii politice care le confera imunitate diplomatica. Astfel ei au acoperire pentru foarte multe din activitatile ilegale în care sunt implicati si se pot sustrage în caz de nevoie cercetarii autoritatilor”.

Numai de “bine” si de “foarte bine”!!! Pai, nici nu se puteau “companii” mai selecte, de banditi si de “killeri” si tâlhari profesionisti, decât CFR, CIA… – …cât despre “Bilderberg, Comisia Trilaterala”… – apoi, suntem exact în…”MIEZUL PROBLEMEI MASONICE”!!! Cele doua organisme masonice (Bilderberg si Comisia Trilaterala) cam conduc…lumea asta contemporana, ca forte iudeo-masonice, direct subordinate lojei B’NAI B’RITH (“Fiii Legamântului”) – LOJA PUR IUDAICa, care-i contine pe “stapânii lumii” (cel putin, asa se cred si se auto-intituleaza ei!)!

Mai încercam, mai insistam? De ce nu? S-ar putea sa aflam lucruri mult mai interesante decât am…vrea sa credem!

Ei au o Constitutie proprie si au jurat sa depuna toate eforturile în scopul stabilirii Noii Ordini Mondiale” . Aha! Ei, da, într-adevar, de la ei ne vine tot …”BINELE”, adica, toata nenorocirea actuala, numita “criza globala/globalism”, New Age-ismul, ecumenismul (strict cezaric, cu anasâna!), “political correctness”…Da-da-da: “Adrian Nastase a fost mereu adeptul ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv” – sigur ca da…adica, facuti/transformati în roboti si sclavi perfecti, mancurtizati perfect!!!

…Dar, sa mai vedem si alte opinii:

“(…)Precizam ca Bisericii Ortodoxe îi este interzisa prin canoane foarte aspre orice legatura cu organizatiile masonice. ÎN 1937 SINODUL BOR A CONDAMNAT sI EL ÎN MOD EXPLICIT FRACMASONERIA.Ordinul Suveran Militar de Malta, cunoscut si sub numele original al Ordinului Militar Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim, este o fratie apropiata Bisericii Romano-catolice. Membrii sai initiati trebuie sa fie catolici si sa fi activat în armata. Ei participa la ceremonii secrete învesmântati în tinute rituale feudale si îmbratiseaza o puternica mentalitate de casta, ca parte a initierii lor în dogma Rosicruciana (…)Ordinul si membrii sai s-au dovedit a avea legaturi cu <>, calea de scapare din Germania învinsa spre America folosita , dupa cel de-al doilea razboi mondial, de nazistii de prim rang si de expertii lagarelor de exterminare. Au fost eliberate pasapoarte de Cavaler Suveran de Malta cu identitati false, permi?ându-se astfel scaparea de urmarire penala pentru crime de razboi. În mod perfid, dupa razboi cea mai înalta decoratie a ordinului, <>, a fost acordata Generalului nazist Reinhard Gehlen, seful de spionaj al lui Hitler pe Frontul de Est, complice în cel mai înalt grad la atrocitatile efectuate de catre nazisti în Rusia si Europa de Est – mai ales masacrul fara precedent al evreilor si al civililor slavi.

Radacinile catolice si aristocratice ale fratietatii i-au facut pe cavalerii moderni anti-comunisti ferventi. Ordinul a fost în mare parte responsabil pentru constituirea CIA, si a multora dintre nenumaratele ei operatiuni sub acoperire la nivel global. Parintii fondatori ai CIA-ului William <> Donovan si Allen Dulles erau cavaleri, asa precum au fost multi altii din cadrul ierarhiei CIA, inclusiv William Casey, directorul lui Ronald Reagan si John McCone, directorul lui JFK. Conform ziaristului <> Carl Bernstein, Casey a dat Papei Ioan Paul II un acces fara precedent la informatiile secrete ale CIA, inclusiv la sateliti si agenti de spionaj.De fapt, <> Donovan ar putea fi învinuit personal de începerea razboiului rece (…)”.

Tot asa afirma si dna Penny Lernoux, în cartea “Poporul lui Dumnezeu”: “Dupa razboi, Vaticanul, OSS -ul, SS-ul, si diferite ramuri ale Ordinului Suveran Militar de Malta s-au reunit pentru a lupta împotriva inamicului comun sovietic – sI PENTRU A-I AJUTA PE CRIMINALII DE RaZBOI NAZIsTI Sa EVADEZE… Baronul Luigi Parrilli, un aristocrat italian si cavaler de Malta / sambelan papal, a luat parte la negocierile dintre liderii SS si reprezentantul CIA Allen Dulles ” .

Ce mai, niste “dulci de tot”, toti acesti banditi internationali! “Vino sa te pup, nene…Adriane!”

Ordinul Suveran Militar de Malta (SMOM) este din punct de vedere ideologic ?i istoric, aliat cu Masoneria internationala, împar?ind în cele din urma acelasi scop al suprematiei sângelui albastru, fie ca membrii lor accepta sau nu lucrul acesta. Gradele masonice, Cavalerul de Malta si Cavalerul Templier, sunt grade superioare Rosicruciene ale Masoneriei, si îsi dezvaluie mostenirea într-un mod cât se poate de limpede.(…) În general, Francmasoneria pretinde a fi ostila catolicismului … cu toate acestea, în decembrie 1969 o întâlnire exclusivista a avut loc la Roma în biroul Contelui Umberto Ortolani, ambasadorul Cavalerilor de Malta în Uruguay, care a fost numit “creierul” din spatele lojei masonice <>. În afara de Ortolani, la întâlnire au participat numai Licio Gelli, Roberto Calvi si Michele Sindona; toti acestia au fost implicati în moartea Papei Ioan Paul I si într-o masiva frauda bancara” – afirma autoarea lucrarii “Cavalerii Întunericului”, Francoise Hervet – si, tot domnia sa – continua:

“FOsTII PREsEDINtI RONALD REAGAN sI GEORGE BUSH SUNT ASTFEL DE INItIAtI DE SEAMa, IAR REAGAN A FOST SaRBATORIT ÎN CADRUL UNUI DINEU EXTRAVAGANT OFERIT DE ORDIN ÎN 1989. (…) Initiatii oculti vor descoperi ca asemenea pentagramei rasturnate sau steaua cu cinci colturi, CRUCEA DE MALTA ESTE ÎN MOD SIMILAR O CRIPTOGRAMa PENTRU tAPUL DIN MENDES, ANDROGINUL IDOL AL TEMPLIERILOR, BAPHOMET, REPREZENTÂND BARBA ?I COARNELE ?APULUI. (…)ORDINUL CAVALERILOR DE MALTA ESTE UN ORDIN SATANIC, ALE CaRUI RITUALURI INCLUDEAU PRUNCUCIDERE, HOMOSEXUALITATE sI VRaJITORIE” – sursa:foaienationala.ro

Ce mai, NUMAI lume buna si doritoare numai de…”bine” si de…”excelenta” – si care se ocupa NUMAI cu caritatea si cu dezvolatarea, prin mijloce specific, a “ideii ca oamenii pot fi schimbati pozitiv”! Consideram ca a insista, în aceasta directie demonstrativa, când avem atâtea dovezi ale …”superlativelor morale”, ale acestor “cavaleri” contemporani, ar fi nu doar jenant, ci chiar futil!

…Doar o precizare: cam de când si cum si în ce împrejurari a început sa se ocupe dl Adrian Nastase de…”binefacerile” astea “ne-masonice”? Vom afla, mai jos, cât de infiltrata este BOR, de…”SUS”, prin membrii români ai acestui Ordin…”ne-masonic” – “bien sûr”!

În fruntea listei de cavaleri de Malta din România se afla nimeni altul decât Adrian Nastase. Într-un interviu din anii ’90, Adrian Nastase vorbeste despre faptul ca este cavaler de Malta si ca a fost numit undeva în afara tarii. Pentru a-si justifica apartenenta la acest Ordin el declara ca <>. Tatal sau, dupa absolvirea scolii Militare de Ofiteri ca sef de promotie ar fi fost primit în Ordin. Tot el arata ca <>. Adrian Nastase este de altfel detinatorul Marii Cruci a Ordinului de Malta din 1992(…) Constantin Balaceanu Stonici – <> ziarului masonic Ziua si primul ortodox acceptat în Ordinul Suveran Militar de Malta. Imediat dupa primirea sa în aceasta grupare oculta, în 2003, el declara, pentru ziarul Adevarul: <>. CONSTANTIN BaLACEANU STOLNICI A FOST PÂNA NU DEMULT MEMBRU ÎN CONSILIUL ELECTORAL AL PATRIARHIEI ROMÂNE SI A AVUT DE SPUS UN CUVÂNT GREU ÎN CEEA CE PRIVESTE ALEGEREA NOULUI PATRIARH, TOT UN ECUMENIST. ÎN ACEST FEL, CAVALERII DE MALTA S-AU ASIGURAT Ca BISERICA ORTODOXa ROMÂNa VA MERGE ÎN DIRECtIA DORITA DE EI, ADICa CEA A CATOLICIZaRII. (…)Maria Grapini – patroana unei firme de industrie textila din Timisoara si presedinta Asociatiei Femeilor de Afaceri Timis. În 2005 se afla pe locul doi în Topul celor 100 de femei de succes din România, realizat de revista Capital. Culmea ridicolului maltez, în 1996 a primit în Italia placheta <>” – cf. Pelerinul ortodox – online. Maria Grapini fiind “clienta” permanent a Antenei 3 – întelegem, deci, grija “antenelor” dlui Dan Voiculescu, pentru soarta dlui Adrian Nastase…

…Iar cât de departati sau cât de apropiati, în opiniile de…”ordin” sunt Adrian Nastase si adversarul sau (politic) Traian Basescu, putem intuit din urmatoarea stire de pe Saccsiv’s Weblog: “Principele si Marele Maestru al Ordinului Suveran Militar de Malta, Matthew Festing, efectueaza în perioada 7-12 iunie o vizita de stat în România, LA INVITAtIA PREsEDINTELUI TRAIAN BaSESCU, informeaza Presedintia”. Mda. Dusmanie “la catarama”, ce mai! Dar, vedeti domniile voastre – setea de putere îi poate învrajbi pâna si pe doi “gemelari” (din punct de vedere spiritual, fireste!)…

…si, în chip de prima concluzie, în ce priveste veridicitatea afirmatiilor dnei Roxana Iordache, cu privire la dl Adrian Nastase: este deosebit de dificil sa acceptam logica frazelor din textul dnei Roxana Iordache (si nu se potriveste nimic din ceea ce afirma domnia sa, despre ORDINUL-DE- MALTA-CEL-NEMASONIC, cu afirmatiile atâtor cercetatori ai „fenomenului maltez”!): „Adrian Nastase NU ESTE MASON – este Cavaler de Malta . Dar, a sustinut activ <> române, la începuturile anilor 1990. Mai exact, datorita lui exista Marea Loja Unita a României – loja regular”. Cine “REAPRINDE LUMINLE MASONERIEI”, desi stie despre excomunicarea/afurisirea Iudeo-Masoneriei, de catre BOR, din 1937 (cu efecte pâna în zilele noastre!) – este, CLAR, un individ caruia “i se fâlfâie” de autenticul crestinism!!! Iar dusmanii cei mai crânceni si mai bine organizati, spre distrugerea crestinismului AUTENTIC, din lume (nu cel cu putoare de…Vatican, sau de…Daniel!), ori sub ce denumire pompoasa ori extravaganta se vor ascunde, EI TOT IUDEO-MASONI SUNT!!!

…Mai este ceva de remarcat: iudeo-masonii NU RATEAZA, NICIODATA, EXECUtIILE RITUALICE (a se vedea cazurile: SERGE MONASTE, cel care a dar publicitatii Protocoalele de la Toronto-1967, ANNA LINDH, care s-a opus ca marca germana-EURO sa înlocuiasca coroana suedeza, ALDO MORO, care a atentionat ca B`nai B`rith, prin Mafia italiana, conduce Italia, OLOF PALME, care nu a fost de acord cu actiunile Grupului Bilderberg… etc. etc.: TOtI AU FOST LICHIDAtI, FaRa NICIUN FEL DE PROBLEME!). Faptul ca lui Adrian Nastase i-au…”circumcis” oleaca gâtul (de la o ureche la alta,) este, mai mult ca sigur, nu o încercare de…”asasinat ritualic”, ci DOAR UN AVERTISMENT. (Pentru ce anume, vom încerca sa vedem/întrevedem, mai jos…).

Fireste, este foarte rau, oribil chiar, si acest lucru (avertizarea cu…”suriul”!) – dar nu ne asteptam, DE LA O ORGANIZAtIE DE BANDItI INTERNAtIONALI, la ceva mai de soi. si, în definitiv, dl Adrian Nastase stia foarte bine care este “procedura” si se astepta la ea…(nu avem dovezi, dar avem anume banuieli vajnice, precum ca nu este COMPLET strain, si domnia sa, de anume “executii ritualice”, de dupa 21-22 decembrie 1989!). Pe de alta parte, voiam sa punem adevarul în margini cât mai veridice.

…si acum, sa vedem ce este cu acel misterios “DISTRICT TRANSILVANIA”, despre existenta caruia ne-au trecut numai zvonuri (vagi) pe la urechi…si n-am fi aflat nimic precis, fara rafuielile astea inter-masonice – “de vara”.

Va avertizam, dintru început, ca ne afundam într-o serparaie, de toata…”frumusetea”! Un veritabil drum dantesc (DAR CU REPERCUSIUNI EXTREME DE GRAVE, ASUPRA SUVERANITatII SI INTEGRITATII TERITORIALE A ROMÂNIEI!!!).

Cine are chef sa ne urmeze, pe acest drum infernal, bine de bine, cine nu…NU!

…Sa începem, deci, cu începutul:

Istoricii D.G.R. serbanescu si Jacques Pierre (în Dictionarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirma ca prima loja masonica româneasca fost întemeiata la Iasi ,în 1748, de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în tarile române, ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. Nu se stie daca si domnitorul reformator a facut parte din loja. A doua loja apare în 1749, printre sasii de la Brasov, a treia în 1767, printre cei de la Sibiu. A patra loja a fost inaugurata la Bucuresti, de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a aparut în Basarabia, la Chisinau, în 1820, fiind întemeiata de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numara printre membrii sai un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul sau o a sasea loja, <>, majoritar româneasca, la Silistra, si apoi înca una, bulgara, la Ruse, în 1830”.

Pâna aici, nimic deosebit de situatia iudeo-masonica din celelalte tari europene, din veacurile XVIII-XIX. Abia în perioada interbelica, din secolul al XX-lea, BOR se trezeste si excomunica Iudeo-Masoneria, în 1937. Nici relatiile cu legionarii n-au fost calduroase, fireste…Interesant este ca nici cu comunistii, “fiii lor de suflet”!

“Dupa razboi, obedientele masonice, autorizate din nou, dar amenintate de partidul comunist care le socotea <>, s-au unit în 1945 într-o <>, în frunte cu generalul Pandele si cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercarilor acestora de a împaca francmasoneria cu partidul, comunistii nu puteau tolera o organizatie necontrolata de ei. În 1948, dupa arestarea multor francmasoni cunoscuti sau descoperiti (în parte, multumita listelor întocmite de legionari), comunistii au decis desfiintarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu a scapat de arestare trecând definitiv în partid si manifestându-si fatis dispretul pentru fostele sale principii, dând manifestului sau pro-stalinist titlul LUMINA VINE DE LA RaSaRIT, care, în simbolistica masonica, înseamna ceva total potrivnic stalinismului, anume caldura iubirii fratesti si luminarea mintii prin cunostinta si libertate” – cf. wikipedia.

…Ei, dar dupa “revolutia” masonica din 1989 (datorita “agenturilor straine”, mânca-le-ar mama sa le manânce pe ele! – …stia Ceausescu ce stia, când i-a zis sotiei lui, Elena: “Marcel ne-a facut-o!” – adica, “venerabilul”, Marele Comandor bulgaro-evreu, Marcel Schapira…), parea ca a revenit raiul pe pamânt, pentru iudeo-masoni…Dar n-a fost chiar asa. Din vina lor, evident – pentru ca “prostimea” (adica, noi, în general!), nici nu prea auzise de…”farmazoni”. De…”nasoi”, cum ziceau niste oachesi, de prin Ferentari, în perioada interbelica!

“La 27 decembrie 1989, la Bucuresti, francmasonii supravietuitori s-au întâlnit în fostul templu din strada Radu de la Afumati si au pus la cale renasterea francmasoneriei române. În octombrie 1990, la Paris, francmasonii români din exil au înfiintat Marea Loja Nationala a României. Aceasta mare loja cuprinde trei loji: Steaua Dunarii, România Unita si Solidaritatea. Alexandru Paleologu, atunci ambasador al României la Paris, a fost ales Mare Maestru. În februarie 1991, s-a deschis loja Concordia, depinzând de Marea Loja Nationala Unita din Anglia, prin intermediul Marelui Orient din Italia, a Marii Loji nationale franceze si a Marii Loji din Austria. În mai 1991, s-a deschis loja Humanitas a Marelui Orient (din Franta). În 1992, a avut loc deschiderea altor doua loji, la 24 ianuarie 1993 a fost facuta posibila întemeierea Marii Loji Nationale din România.

Au aparut si dezacorduri: 13 loji au creat separat un DISTRICT TRANSILVANIA care, în martie 1996, împreuna cu câteva loji de obedienta franceza, au format MAREA LOJa NATIONALa UNITa DIN ROMÂNIA (MLNUR). În 1997 s-au unit cele doua Supreme Consilii. În iulie 2000, Marea Loja a României si Marea Loja Nationala din România au tentat sa se uneasca. În 2003, Marea Loja Nationala a României si Marea Loja Nattionala din România s-au federat într-o Confedera?ie a Marilor Loji din România de Rit Scotian Antic si Acceptat” – cf. wikipedia.

Iata, pentru prima oara, explicata problema “mistica”, a “DISTRICTULUI TRANSILVANIA”!!! Numai ca unii zic de “dizidenta” a 13 “loji”, altii de … 12 “loji”: “Martie 1996 aduce alte 12 LOJI TRANSILVANENE sub jurisdictia noastra. În aceeasi data, membrii Marii noastre Loji au votat, în Convent, în favoarea adaugarii cuvântului UNITA, în numele oficial al Marii Loji. Asadar, începând din acel moment, Marea Loja Nationala din România devine cunoscuta sub numele de Marea Loja Nationala Unita din România. Mare Maestru a fost ales Dr. Titus Nicoara.

În perioada 2001-2004, Fratele Petre STEtIU 33° a fost ales Mare Maestru. În 2005 este ales un nou Mare Maestru în persoana Fratelui Dorel MANU 33°, un cunoscut profesor si chirurg orelist. Din 2009, Marele Maestru al Marii Loji Nationale Unite din România este Fratele Liviu MÂNECAN 33°” – cf. Istoria Marii Loji Nationale Unite din România, http://www.glnur.ro.

Apare, apoi, în 20 august 2010, pe blogul ordinulnegru.blogspot.com – un material masonic definitiv relevant, în legatura cu “hazul” MARII LOJI NAtIONALE UNITE DIN ROMÂNIA/MLNUR/”DISTRICTUL TRANSILVANIA”:

“IN ATENTIA D.G.I.A., S.R.I. S.I.E.!!!

INTRODUCERE:
Voi prezenta o serie de informatii. Unele sunt incomplete. Unii dintre voi puteti ajuta la întregirea acestui tablou…
Esenta acestui material este faptul ca ARE LEGATURa CU TENTATIVA DE FaRÂMItARE A ROMÂNIEI (ATAC ASUPRA CONSTITUtIEI ROMÂNIEI) sI TRANSFORMAREA TRANSILVANIEI ÎNTR-UN DISTRICT SUBORDONAT MASONERIEI FRANCEZE.

MASONII FM(M)R sI <> !

TENTATIVA DE UZURPARE (si farâmitarea tarii) SE REPETa

ANDRÉ SZAKVARY

Ajuns în România în 1994, el a devenit membru al Supremului Consiliu pentru România, condus de Dan Amedeo Lazarescu, dupa ce Anca Nicolescu i l-a prezentat, recomandându-l ca pe un expert al Ritului si prieten apropiat cu Suveranul Mare Comandor al Frantei, Henri Beranger, ceea ce l-a impresionat pe Lazarescu. Drept multumire, Szakvary a încercat, pe 2 februarie 1997, sa-i ia locul lui Dan Amedeo Lazarescu, printr-o lovitura de palat. << Impunerea unui cetatean francez, care nu cunoaste limba româna, în functia de Suveran Mare Comandor, încalca toate Regulamentele si Constitutiile masonice românesti si internationale>>, spunea Lazarescu la vremea respectiva.

DUPA ESUAREA TENTATIVEI DE UZURPARE, ANDRÉ SZAKVARY A REUNIT CÂTEVA LOJI DIZIDENTE SUB DENUMIREA DE DISTRICTUL TRANSILVANIA, A CaRUI MISIUNE ERA SA PROVOACE O SCINDARE ÎN LOJA NAtIONALA.SI CUM MASONERIA ESTE INFILTRATA ÎN TOATE ORGANISMELE STATULUI ROMÂN, SE URMAREA CA ACEASTA SCINDARE SA FIE REPLICATa LA NIVEL ADMINISTRATIV SI TERITORIAL DE INSTITUtIILE STATULUI. ASTFEL, TRANSILVANIA AR FI FOST RAPID SEPARATA DE RESTUL ROMÂNIEI.

Din Districtul Transilvania a evoluat MLNUR, iar André Szakvary a preluat conducerea Ritului Scotian Vechi si Acceptat din România din obedienta MLNUR, pîna la alegerea lui Bartolomeu Constantin Savoiu ca Mare Maestru. La Marea Loja Nationala din România, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici (cea mai mare obedienta si singura recunoscuta de Loja Mama din Anglia), pozitia de Suveran Mare Comandor al Ritului Scotian Vechi si Acceptat este ocupata de Costel Iancu.

ROLUL LUI ANDRÉ SZAKVARY ERA DE A FaRÎMItA MASONERIA ROMÂNa sI A ACtIONA DIN INTERIOR PENTRU SCINDAREA ROMÂNIEI ÎN REGIUNI AUTONOME. AUDIAT DE COMISIA PARLAMENTARa DE CONTROL AL SIE, COSTEL IANCU A AFIRMAT Ca, ÎNTR-O ÎNTÎLNIRE CARE A AVUT LOC LA BRUXELLES, REPREZENTANtII MASONERIEI EUROPENE I-AU SPUS CLAR Ca TREBUIE Sa SE PRODUCa O ÎMPaRtIRE A ROMÂNIEI ÎN REGIUNI AUTONOME, IAR TRANSILVANIA TREBUIE Sa INTRE SUB TUTELA MASONERIEI FRANCEZE.

Pe 29 martie 2008, Conventul Extraordinar al Marii Loji Nationale Unite din România l-a ales, în unanimitate, Mare Maestru, pe Bartolomeu Constantin Savoiu, iar Horia Nestorescu- Balcesti a fost ales Mare Maestru adjunct.

Pe 18 octombrie 2008, un convent cu 55 de delegati a hotarât excluderile lui Dan Trofin, Liviu Mânecan, Doru Manu, Andre Szakvary si Sergiu Anghel.

Bun, asta a fost atunci. <> internationala (în special, cea din Franta) a încercat prin “spionul” mason ungur, Andre Szakvary, nevorbitor de lb. româna, sa <> masoneria româna asa încât (masoneria fiind prezenta peste tot în România) sa se reuseasca farâmitarea statului român, iar <> (independent) sa fie subordonat masoneriei franceze.

Tentativa, se pare, a esuat. Spionul mason ungur a fost exclus din MLNUR (loja iregulara).

Astazi, iulie 2010.

Citim lucruri interesante despre O NOUa TENTATIVa DE FaRÂMItARE A STATULUI ROMÂN PRIN INTERMEDIUL MASONERIEI ROMÂNE, <> DE MARI MAEsTRI DIN STRaINaTATE, DAR PRIN INTERMEDIUL MASONILOR “MILITARI”.

<> si-au manifestat nemultumirea fata de <>, luând în calcul inclusiv debarcarea acestuia. Cel mai vehement a fost <> al editiei, nimeni altul decât <> în intrigi si destructurari – dr.Francisc Toba. Acesta <> sa-l compromita iremediabil pe <>.

Comentariul apare la articolul intitulat: <>Articolul vorbeste despre înfiintarea <> (FMR) si scopul ocult al acestei federatii”.

Dupa ce Dan Amedeo Lazarescu a fost asasinat (întâi, asasinat civil, de catre CTP, “în direct si la ora de vârf”, la TVR-1!!! – …apoi, abia, fizic!) – se voia dez-românizarea României (pâna si la nivel…masonic!), prin actiunile marionetei masonice a Lojii Marelui Orient, André Szakvary . N-a mers. Iudeo-masonii “români” n-au fost patrioti, dar…n-aveau chef sa li se ia ciolanul! Pe asta mizeaza si loja pur ebraica B’nai B’rith, ca sa-i tina în frâu pe masoni. Poate ca aici sa stea argumentul, în favoarea semi-afirmatia Roxanei Iordache, cu privire nu la “încercare de asasinat ritualic” (asta era valabil pentru un suflet mare si curat, cum au fost Tudor Vladimirescu, Nicolae Balcescu, Serge Monaste sau Aldo Moro!) – ci, asa cum am afirmat mai sus: AVERTIZARE (în obiceiul ebraic, musai sa fie prin TEROARE!). “Sa stai în banca ta! Altfel, te ia gaia!!!” si Adrian Nastase va sta. Probabil. De fapt – SIGUR! Dl Adrian Nastase nu are, în personalitatea domniei sale, nimic puternic, deci NIMIC EROIC, nimic viril (în sensul roman al vocabulei!) – …ci, doar, cel mult, LUDIC!!!

si: “Controversatii Constantin Degeratu si Francisc Toba au pus pe roate o structura civila buna la orice. Surse din SRI monitorizeaza infiltrarea unor fosti artizani ai serviciilor secrete militare în structurile civile. Formatiunea, fidela lui Gabriel Oprea, apare pe fondul scaderii veniturilor militarilor si se vrea un soi de sindicat. În fapt, este pregatita pentru o ampla revolta populara” – cf. Mihail Fagarasanu, Se pune de un puci, sau de o dictatura militara? – în http://www.agentia.org.

Iar: “Generalul Mircea Chelaru a început sa deranjeze, chiar daca ilustra un spirit national deloc acceptat într-o Românie slaba si dominata de interese financiare si nu de spiritul si cultura traditiilor latin-ortodoxe, care caracterizeaza acest popor, înca dinainte de a fi seful armatei române, atunci când a facut direct reprosuri armatei rusesti, din statul nerecunoscut Transnistria” – cf. art. Masoneria îngroapa România. Ce legatura poate fi între generali-masoni, comisari europeni, Cavaleri de Malta, Codex Alimentarius si OMG? – pe http://www.ziaristionline.ro

…Daca este pusa în discutie ARMATA unei tari (cu perspective de dictatura militara, DAR NU ROMÂNEASCa, ci…”MILITAR-IUDEO-MASONICa”!!!), apoi…lucrurile chiar încep sa miroasa…taman ca în Danemarca hamletiana!!! Un razboi civil, pentru ca România sa pateasca chiar mai rau decât a patit în decembrie 1989: OCUPAREA EI DE CaTRE UN GUVERN IUDEO-MASONIC!!!

…Evident, sobolanii-masoni evrei au încercat (si au si reusit!), în aceste vremuri tulburi, de mari si dramatice întrebari si de razboaie “pe sub masa” (…pregatindu-se, însa, prin acesti sobolani cu colti otraviti, PREMIZELE PENTRU UN ÎNFIORaTOR RaZBOI CIVIL, ROMÂNO-ROMÂN!), sa se strecoare în posturi-cheie, ale statului român (prin intermediul evreilor khazari, tip Andre Szakvary – ba, chiar, si prin cei sefarzi, tip Petre Roman! – fara vreo…”segregare”!) – la toate nivelurile de influenta si putere (evident, prin “vânzatorii de tara”, cica, “ROMÂNI” – slugile odioase ale Iudeo-Masoneriei si ale multinationalelor!) – fie politice, fie sereistice, fie ziaristice – fie “DOAR” economice…:

“Întors în România dupã 1989, Lucian Cornescu-Ring s-a remarcat ca unul dintre apropiatii lui PETRE ROMAN. A devenit extrem de activ, în politicã, afaceri si masonerie. S-a înscris în Partidul Social Democrat, condus de Sergiu Cunescu, ajungând vicepresedinte. A plecat cu mare scandal si si-a înfiintat propria formatiune, <>, devenit, ulterior, <>.(…) LUCIAN CORNESCU este si Presedintele Executiv al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din România (UZP). (…)Sub aceasta acoperire, a UZP, acesti indivizi patrund în diferite institutii, la diferite persoane (PERSONAJE), pentru a-si “indeplini” misiunea… Misiune anti-româneasca. NU ÎNTÂMPLaTOR ACEST <>ESTE BUN PRIETEN CU SPIONUL UNGUR ANDRE SZAKVARY (…)” – cf. http://www.uzp.org.ro/conducerea.php (…)BIHOREANUL a reusit sa afle ca pe teritoriul judetului activeaza de fapt doua loje masonice, una româneasca, reunita în jurul unei intelectualitati asa-zis elitiste, si una maghiara, orientata în special pe afinitati religioase. Numita LOJA <>, ACEASTA SE PARE Ca ESTE CONDUSa DE EPISCOPUL ROMANO-CATOLIC TEMPFLI JOZSEF – si numara personalitati ale minoritatii maghiare, cum ar fi primarul de Salonta, Torok Laszlo, si consilierul judetean Szabo Odon, mâna dreapta a presedintelui CJ Bihor, Alexandru Kiss. Amândoi neaga apartenenta la masonerie. <>, zice primarul Torok. Mai elegant, Szabo remarca doar ca masonii sunt <> folosit cu succes ca tap ispasitor: <>. CELE DOUa LOJE BIHORENE <> INDEPENDENT. ÎN PREZENT, DOAR SE TATONEAZa, SPERÂND ÎNTR-O COLABORARE VIITOARE” – cf. http://old.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/frccia-umbrelor/12104/

…Deci, cu ce avem de-a face, în seara de 20 iunie 2012? Cu un erou “ne-mason”, care a vrut sa se sinucida, în semn de protest fata de ingerintele masonilor-masoni?! Cu un erou “ne-mason”, care a fost victima unei încercari de “asasinat ritualic”, din partea masonilor din “DISTRICTUL TRANSILVANIA”, pentru ca s-a împotrivit…la ce, oare, s-o fi împotrivit – când UDMR-ul (deci, oameni dintre care, multi, faceau parte, prin aripa lor politico-masonica, din…”Districtul Transilvania”!) a fost co-guvernant cu PSD-ul, între 2000-2004?!

Chiar asa de curat-helge îl cunoastem noi, pe fostul (AZI!) premier Adrian Nastase, când…era premier???!!!

Ia sa vedem. Deci, se pare ca dl Adrian Nastase face parte, prin “cavaleria” domniei sale, NU din Marea Loja Nationala DIN România – ci din “rivala” sa: Marea Loja Nationala A României. Atunci, se pare ca toate cele de mai jos îl privesc, direct, sI pe domnia sa:

“ (…)În 1997, are loc, efectiv, unificarea celor doua Consilii Supreme si, oficial, si Marea Loja Unita a României va avea un nou conducator, în persoana lui Costel Iancu. Acelasi Costel Iancu <> – iata, deci, ca, la 7 ani de la primele demersuri, Adrian Nastase reuseste, în sfârsit sa înghita loja masonica concurenta, iar Dan Amedeo Lazarescu primeste un titlu onorific, de Suveran Mare Comandor <>, adica pe viata. Dan Amedeo Lazarescu era un fel de Iliescu, în PSD.(…)
În 2002, Nicu Filip invoca marea coruptie din cadrul Marii Loje Nationale a României si îl acuza pe Comanescu, în cadrul unui miting la Brasov . 15 loje, care au participat la acest miting, au hotarât demiterea conducerii Marii Loje Nationale DIN Româna si numirea unui nou conducator, în persoana lui Viorel Danacu , un apropiat al lui Nicu Filip.

1.La începutul anului 2003, Marea Loja Nationala a României este condusa de Ovidiu Chirovici.
2.În timp ce Marea Loja Nationala din România este condusa de Viorel Danacu.

În plus fata de aceste doua loje regulate, în România mai exista alte doua loje iregulare:
3.Marea Loja Unita din România, condusa de Petru Stetiu , un profesor de fizica de la Cluj.
4.Marea Loja a României, condusa de Marele Maestru CORNELIU VIsOIANU (n.n.: din aceasta loja face parte si dl Adrian Nastase…!). Acesta a încercat si el sa obtina la Calgary recunoastere internationala, dar s-a ajuns la concluzia ca nu îndeplineste toate conditiile.

În octombrie 2003 cele doua loje iregulare (3 si 4) se unesc într-o confederatie numita:
Confederatia Marilor Loji din România de Rit Scotian Antic si Acceptat.

Cine este Corneliu Visoianu?
Corneliu Visoianu este descendent al lui Constantin Visoianu, fost ministru de externe al României si colaborator al lui Nicolae Titulescu.

Cornel Visoianu, Mare Maestru al acestei loje masonice, are un foarte bun prieten pe nume Bogdan Buzaianu, acesta din urma fiind el însusi mason, apartinând de Loja Alpina din Elvetia. Asa cum, probabil, ati ghicit deja, Buzaianu este patronul de la <> , <>, din afacerile cu energie, protejatul lui Tariceanu.

Colaborarea lui Tariceanu si Patriciu, cu Marea Loja a României, condusa de Visoianu, a început în anul 2000.
în acel an, bogdan buzaianu, împreuna cu visoianu, aveau o firma de consulting, numita b&c consulting ( numele vine de la bogdan si corneliu)

Tariceanu, vice-presedinte al PNL, în acea vreme, a introdus firma B&C CONSULTING, în sânul liberalilor, pentru a se ocupa de campania electorala.
Tariceanu îi cunostea pe cei doi, înca de pe vremea afacerii de la Portile de Fier, iar acum, împreuna cu Patriciu, încercau sa impuna aceasta firma, la nivel national.
În fapt, aceasta a fost prima actiune clara, prin care cei doi încercau sa creeze conditiile pentru a prelua puterea în PNL. Unealta de forta pe care urmau sa o foloseasca era firma de consultanta a doi masoni: Visoianu si Buzaianu.

Valeriu Stoica a sesizat miscarea lui Patriciu si nu a fost de acord cu propunerea facuta. În final, firma B&C Consulting s-a ocupat cu campania electorala în judetul Prahova , fieful lui Patriciu – în Neamt si alte câteva judete.

Tot în anul 2000, Theodor Stolojan vine la PNL, condus de Stoica. Chiar în acelasi an el este contactat de Visoianu, care îi propune sa intre în loja lui masonica – MAREA LOJA A ROMÂNIEI.
Stolojan l-a refuzat categotic – ulterior, când a aflat de legaturile lui Patriciu si Tariceanu cu loja masonica a lui Visoianu, a înteles ca, de fapt, Buzaianu , Visoianu , Patriciu si Tariceanu încearca sa faca din PNL o subdiviziune a lojei masonice.

În acest moment, nu exista niciun dubiu ca Tariceanu a fost introdus de Visoianu lojei masonice si, în acelasi timp, Visoianu i-a facut legatura cu Buzaianu. Astfel a început colaborarea lor în afacerile cu energie electrica . ENERGY HOLDING a ajuns sa detina monopol la energia electric. În timp ce organizatia masonica a urmarit destabilizarea PNL, scopul, bineînteles, era de a asigura politic activitatea companiilor în care cei patru erau implicate.
În plus, în anul 1997, Tariceanu, ca ministru al industriei, l-a numit pe Visoianu, prin negocierea contractului privind PETROM.

Pâna acum, rezulta urmatoarele:
Exista o asociatie formata din: <>, condusa de Marele Maestru Corneliu Visoianu, împreuna cu Bogdan Buzaianu, mason al Lojei Alpine din Elvetia, Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu.

În perioada 1996-2000, aceasta asociatie a capusat statul român, prin tot felul de afaceri dubioase, de consultanta. din care au rezultat sume imense de bani, în contul unor firme straine, conduse de Bogdan Buzaianu.
Aceste firme sunt: ENERGY HOLDING si ENERGY CONSULT ROMÂNIA , al carui director general a fost numit, în 2006, tocmai Corneliu Visoianu.

Alte legaturi masonice:
Marea Loja Nationala a României are sediul pe strada Edgar Quinet nr. 7, în casa unde avea sediul, înainte, firma lui Buzaianu, ENERGY HOLDING – la aceeasi adresa se afla si sediul fundatiei culturale DELTA , condusa de Corneliu Visoianu.

Conform declaratiilor lui Valeriu Stoica, Calin Popescu Tariceanu este membru al Marii Loje a României. Stoica a afirmat ca Visoianu a încercat sa racoleze pe toti liderii Partidului Liberal, înca din anul 2000.

În Marea Loja a României, condusa de Visoianu, mai este membru Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu Tariceanu.
Nu întâmplator Boroianu si Buzaianu au fost parteneri de afaceri la firma de consultanta B&C CONSULTING.

Fostul sef de la RENEL , Aurelian Leca a declarat ca Boroianu a facut lobby pe lânga Tariceanu, ca firma lui Buzaianu VA TECH (transformata, mai târziu, în ENERGY HOLDING – sa primeasca contractul de la Portile de Fier.

Avocatul lui Bogdan Buzaianu, domnul Doru Bostina este si el membru al aceleiasi loje masonice si, prin urmare, în interiorul lojii, Visoianu este Marele sef al tuturor.

Radu Boroianu a fost ambasadorul României în Elvetia si se banuieste ca era confrate cu Buzaianu, în cadrul Lojei Alpine din Elvetia.

În incheiere, câteva concluzii:

Toate aceste informatii sunt de domeniu public. Presa din România a atins toate aceste subiecte, în decursul anilor, dar sitematic si discret, s-a descurajat absolut orice investigare mai profunda.

Este evident ca, în acest moment, PNL si Guvernul României se afla sub directa conducere a unor oameni de afaceri membri ai Marii Loje a României.

Asa cum a spus si Basescu , deschiderea dosarelor penale privind Portile de Fier si activitatea companiei ENERGY HOLDING a determinat precipitarea evenimentelor politice, care au culminat cu suspendarea presedintelui.

Nu exista niciun dubiu ca loja masonica a lui Visoianu a facut lobby pentru Patriciu pe lânga Loja Masonica Rusa. Numai asa se explica faptul ca Patriciu si firmele sale se bucura de avantaje clare, din partea rusilor”- cf. http://www.roportal.ro.

…Deci, dl Adrian Nastase, prin “cavaleria” lui, amestecata, pâna la identificare, cu Marea Loja Nationala A României, a lui Visoianu, devine, din “erou national”… – UN RECHIN, alaturi de Tariceanu, Buzaianu, Patriciu…deci, sI un oarecare tradator al intereselor economice ale României: înghite loji, înghite “holdinguri”, tradeaza petrolul românesc, din nou, spre…EST!

Deci, nu meciul “Nastase contra Buzaianu-Boroianu” – ci un cu totul alt meci: Nastase si Visoianu, îi iau “din prag” pe Buzaianu-Boroianu, Tariceanu si Patriciu, si navalesc, toti deodata, TOATa GAsCA IUDEO-MASONICa! – peste pirpiriul, peste adversarul fara nicio aparare (si fara nicio pregatire, împotriva golanilor si a cutitarilor si a blasfemiatorilor rânjitori!), numit…”ROMÂNIA”!

Care va sa zica, nu se dovedeste, pe nicio cale, “OPOZItIA SA EFICIENTa, în perioada în care a fost premier, împotriva <> (de exemplu, BOGDAN BUZaIANU – ENERGY HOLDING) reprezentanti ai masoneriei” – ci, dimpotriva, “se arunca” peste PRADa! Cum se arunca asupra bietelor animale libere, de la Dumnezeu, ca un …“bampir”! – dar mult mai lacom decât stefan Tipatescu!!!

…Basescu, prieten „la toarta” cu Laszlo Tökes-„stranepot attilian” (SIGUR, membru al „DISTRICTULUI TRANSILVANIA”!) – si, totodata, „stapân aladinic” al clujeanului Emil Boc, „foamea si urgia si plânsul necurmat al pamântului” (probabil, membru influent, si el, al lojei „DISTRICTUL TRANSILVANIA”, nu?!) – …mai mult ca sigur ca fac parte, amândoi, ungurul barbar si românul „zombie”, dintre „DIN-isti”. Asa s-ar cuveni, dupa logica de balamuc, românesc si terestru.

…si, iata ca se poate explica, astfel, si de ce nu a permis Basescu sa se treaca, în dosarul „cavalerului nastasian” – ADEVaRUL! Adevaratele jafuri, nu: NU! – pentru ca vrea sa se înfrupte el din PRADA REALa! – … EL, „el jefe”, fara sa fie stingherit de nimeni!

Niste sacali oribili!

…Dementa, dementa cea mai curat-aiuristica si aiuritoare: TOtI POT FI ORICE/ORICINE – sI POT FACE ORICE/ORICÂND!!! – …dar, fireste, pot sa întruchipeze numai PERSONAJE INFERNALE, DE COsMAR!!!

De ce, o, Doamne, Mântuitorule, Hristoase Iisuse, ne-ai lasat în seama si-n stapânirea acestor dementi, acestor jalnici si furiosi dementi…si nu întrerupi cosmarul, cu Lumina Ta Mângâietoare si Alinatoare – si nu „dai foc la puscarie si la casa de nebuni” ?!

De ce…Pentru pacatele noastre, „cele multe, cele grele”.

…E în primejdie România, se va zice. O ameninta primejdii mortale, din partea ungurilor „attilieni” si a „fratilor nostri de ginta latina, ÎNSa”! – ai Lojei Marelui Orient de la Paris…!

Pai, cum altfel?! De când este, ea, România – ROMÂNIE, mereu se gasesc, pentru ea, PRIMEJDII DE MOARTE (de jur-împrejur, dar, parca, mai mare-i durerea când vin, ele, primejduirile si hainìile, drept de lânga INIMa, de la cel cu care manânci dintr-un blid si dormi cu el, sub acelasi acoperis!) – …de se si mira pâna si masonul Dimitrie Cantemir, pe la 1716, cum de mai rezista, oare, pe harta Europei, tarile române?! „Nu putem face nimic alta, decât sa punem pe seama osebitei si nemarginitei pronii…”, precum ca ne apara si rezistam, peste istorie si peste orice logica umana… – …se crucea domnul acela, un valah „illuminati”!

Da, fireste ca „fratii”, carora s-a „scremut” dl Nastase sa le „<>”, pe la “începuturile anilor 1990 “ – l-au “tras în piept”, cumva. Dar de ce, cât a fost premier, n-a facut ABSOLUT nimic sa-i demaste, sau, macar, sa permita politiei, serviciilor secrete, JUSTItIEI, sa-i aresteze si, apoi, sa-i judece, PE ACEI TERORIsTII IUDEO-MASONI, cei cu…”DIN”???!!!

O, da: tocmai acum, când nu mai e decât un simplu pesedist (si nici macar atât!), de n-o avea el, Adrian al lui Nastase, mai multa putere, asupra “DIN-istilor”, cei hainìti de tot, contra României, care le-a dat pita pe masa lor de tradatori nemernici (sau, macar, asupra “A-istilor” lui…”ca helgea”!) – si sa faca praf (singur sau cu “fratii re-aprinsi” de el!), pe nemernicul acela de ”DISTRICT TRANSILVANIA”!!!

Pe naiba, “OPOZItIA SA EFICIENTa, în perioada în care a fost premier, împotriva <>! El, dl Adrian Nastase, s-a crezut, atunci, ca premier, cel mai “destept baiat”, din Estul Europei…si chiar mai încolo/dincolo!!!

Nu, oameni buni: daca-l durea pe dl Nastase de România (“macar cât negru sub unghie”, cum zice românul, “sireacul” patit!), desfiinta, demult, Iudeo-Masoneria, din România – …de pe când era MARE premier (cât un Mare Vizir!), cu puteri discretionare (asa si le facuse, în mandatul sau, daca or mai fi fiind oameni cu memoria nestearsa, prin România asta, într-una haituita!), vazând si îngrozindu-se (daca ne-am lua dupa portretul idilizat, al dnei Roxana Iordache…facut “eroului patriot”, “cavalerului fara prihana”, care nici nu stie ce-i aia Francmasonerie, nici n-o fi auzit…si de aia l-or fi pedepsit, nu-i asa, draga dna Roxana Iordache?! – “Cum îti permiti, ma, tâca, sa nu auzi de noi? – … auzi, TOCMAI de noi?! – …ca acuma te taiem la jugulara!”)!

…L-au “circumcis”, olecuta, la…gât, doar pentru ca el o fi vrut mai mult, din partea lui de jaf, asupra bietei Românii…! Cu un “HOLDING” mai mult…!!! “Nu-nu, vei fi fiind tu <>, dar ar trebui sa stii ca, la noi, la mafioti, când îmbatrânesti, iesi din jocuri – GATA! Fiuuut!!!”

…Ce ultima concluzie ar urma sa tragem? Doar ca dna Roxana Iordache s-a grabit nefiresc de mult sa-l “mitizeze”, “martirizeze”, “mioritizeze” si “muceniceasca” pe un…INFRACTOR DE DREPT COMUN (e drept, cu valente, reliefat, INTERNAtIONALE!). Un brigand, numai bun de spânzurat (dar cu toti “fratii” lui de balamuc, “în par”!), daca ar fi trait într-un Ev Mediu, care a fost ceva mai serios justitiar si mai “aspru legist” (decât lumea masonizata si scarmanata de Iudeo-Masonerie, din contemporaneitatea “imediata”). Ceea ce ne mâhneste mult – este ca, la Rahova, dl Adrian Nastase va ramâne singur, dupa gratii, înca multa vreme. Probabil. Mai mult ca sigur, de fapt…

…De fapt, dl Adrian Nastase trebuie sa-si asume conditia de puscarias: aceasta conditie, evident, NU ESTE DECÂT REZULTATUL UNEI RaFUIELI ÎNTRE DOUa LOJI MASONICE “BALAMUCEsTI” (una cu “A” si una cu “DIN”…!). Dar nu pe motive de APaRARE DE TRaDARE A ROMÂNIEI – ci…o penibila încaierare pe bietul ciolan, atâta cât a mai ramas din el. “

“Ciolan” (scos în “batatura” de iudeo-masonii globalisti!) – …“ciolan” numit…ROMÂNIA.

…Deci, repetam ce-am spus, la începutul demersului nostru de cercetare a realitatilor românesti contemporane: n-avem absolut niciun motiv sa-l (de)plângem pe dl Adrian Nastase – …ci, mereu (din pacate!), suntem “pusi pe plâns” un NEAM – pe cel românesc! – si o PATRIE, numita ROMÂNIA…!!!

prof. dr. Adrian Botez

INCANTATIA COSMICA A UNUI INITIAT-

N. N. NEGULESCU


Avem în fata poemele unui initiat, N.N. NEGULESCU. Un transmodernist initiat. Sunt doua volume („LACRIMI DE DIAMANT1 – cu o Prefata de Florea Miu – Forma Cuvintelor – si „OCHIUL DE FOC2 – cu o dubla Prefata: una de Harion Voroneteanul – Calea Regala, precum si una de Petre Ciobanu: Metafizica triunghiului originar).

Ambele volume sunt împartite în câte cinci sectiuni:

I-„LACRIMI DE DIAMANT”: 1-„Piramida ontica”; 2-„Crucea Sephirotica”; 3-„Pendulul percutiei opalice”; 4-„Cupola cu haikaiuri”; 5-„Domnia Logosului”.

II-„OCHIUL DE FOC”: 1-„Omul gnostic”; 2-„Roua Hierogliptica”; 3-„Întruparea Luminilor”; 4-„Misterele Verbului”; 5-„Fântâna Panomphee”.

Se vede clar, cel putin, prin intermediul primului volum, „LACRIMI DE DIAMANT” – ca Poetul N.N. Negulescu tine „mortis” la cifra cinci, în sectionarea pe care si-o propune: partea a V-a, a primului volum, nu contine decât doua poeme (fata de celelalte patru parti din volum: 16, 11, 33 – respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar…TREBUIA sa se iste, si a cincea „sectiune”, caci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre!!!

Si orice initiat are toata dreptatea de partea sa, în ce priveste grija si respectul (dus pâna la adoratia pythagoreica!), fata de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalenta cu Litera HÉ – „Numarul CINCI al Literelor si 15 al Cailor – Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eterna – Numarul Stiintei Binelui si Raului; Litera Femeii si a Religiei; Pentagrama Angelica si Diabolica” (cf. Eliphas Lévy, Chei majore si Pantaclul lui Solomon) – este, deci, CIFRA SUPREMA A CUNOASTERII REGAL-COSMICE, CIFRA A CONTRASTELOR DEMIURGICE SUPREME SI A NUNTILOR COGNITIVE SUPREME!

Este „semn al unirii, numar nuptial” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt – Dictionar de simboluri, vol. I) – dar si numar al Centrului! – deci, al Armoniei si Echilibrului! „Cinci este si simbolul Omului (având bratele desfacute, acesta pare dispus în 5 parti sub forma de cruce)” – cf. idem. În hinduism, „reprezinta conjunctia dintre 2 (numar feminin) si 3 (numar masculin) – este, deci, Principiul Vital” – iar în buddhism si crestinism, este simbolul sintezei si al Treptelor Iluminarii-Revelatiei (cele 4 principii elementare cruciforme sunt „cimentate”-unificate si semantizate, întru eternitatea Învierii, de catre Hristos-CENTRUL!).

…Din punctul de vedere al continutului, însa, opinia noastra este ca titlurile (atât ale sectiunilor, cât si ale poemelor!) sunt de-a dreptul futile: avem de-a face cu o incantatie/VIBRATIE CONTINUU-DEMIURGICA (PARASHABDA brahmanica!), asa cum numai în templele buddhiste am mai putea auzi, atunci când „Marii Hierofanti” invoca, identifica, si reprezinta/actualizeaza eternul AUM/Omul Divin.

…Cum se defineste Poetul, prin N.N. Negulescu? Ca fiind CAUTATORUL TACERII MISTICE – adica, Ucenicul Supremei Aflari: „Eu caut în mine/tacându-mi roza tacerii” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9). „Roza”, în crestinismul esoteric medievalo-alchimic, este Hristos-Lumina Lumii. Roza/Trandafirul/Tradafillos este hieratica Floare cu 1.000 de Petale…!

Numai prin simtirea efectiva, a Verbului Demiurgic, se pot stabili, si pentru om („precum în cer, asa si pre pamânt” – sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, si ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii” si „Marii Ierarhi”, care conduc la starea de SFERA platoniciana a Re-Armonizarii Cosmosului („Din maretia sferelor/ vine duhul asupra limbilor:/<<în>> – zice;/<<în-spre>> – zice;/fluturii monahi ies din gânduri” – cf. Din maretia sferelor, p. 14; „în” este SPLEDOAREA MEDITATIV-EXTATICA, iar „în-spre” este DINAMISMUL LOGOS-ULUIFLUTURII fiind simbolul Dublului Zalmoxis-HRISTOS: Om târâtor care, prin metamorfotica crisalida, devine DUMNEZEU MÂNTUITOR/ILUMINATOR DE SANSE DEMIURGICE!)!) , întru SPLEDOAREA SUPREMA si VESNICA (întâi cea al Fiintei Proprii, si, prin aceasta, ulterior, Re-Armonizarea Creatiei Divine – viziunea aceasta exista atât în crestinismul isihast, cât si în ocultismul astrologic, alchimic sau al Kabalei!) : „Si-n vibratiile/Marii Ierarhii/îmi devin sfera a sunetului,/îmi devin sfera a culorilor,/îmi devin temelie/a puterii începutirilor/din substanta opalica/a Spiritului Zohar” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9).

 

OPALUL are semnificatii mistico-mentale: are rolul de a ajuta individul sa-si descopere/reveleze ADEVARATUL EU, “stimulând originalitatea si creativitatea(cf.http://www.semipretioase.ro).

ZOHARUL este, de fapt: Sepher ha-Zohar (Cartea splendorii”), care a fost publicata, în 1290, de evreul spaniol Moise ben Semtov de Leon. Înca din veacul al XII-lea (Languedoc), KABALA (cea mai veche traditie – caldeeana, egipteana si ebraica, în egala masura!) era considerata Izvor de Energii Cosmice. Circulatia energiei prin Sistemul Solar este reprezentata prin Arborele Sephiroth, la care face apel (metaforic, evident!) N.N. Negulescu:

Pe masura ce Forta Vietii se manifesta, ea exprima noi calitati precise. Pornind din punctul superior Kether (Coroana), printr-o traiectorie în zig-zag, ea exprima, în ordine, Hokmah (Întelepciunea). Binah (Întelegerea), Hesed (Mila), Gheburah (Severitatea), Tifereth (Frumusetea), Netzach (Victoria), Hod (Gloria), Yesod (Fundatia) si, în final, Malkuth (Împaratia), care este a zecea Emanatie.
Între limbajul si simbolistica planetara din astrologie, pe de o parte, si Arborele Vietii, pe de alta, exista o corespondenta strânsa. Primele trei Emanatii se numesc Triada Superioara. Începând cu a treia Emanatie, gasim corespondenta cu planetele sistemului solar, cunoscute în antichitate si caracteristicile asociate acestora în astrologie: Binah – SaturnTimpul, scleroza, batrânetea, uscâciunea, rasplata actelor fiecarei fiinte. Hesed – Jupiter-Maretia si stralucirea, guvernarea, justitia, succesul social, banul, prosperitatea materiala, burghezia. Gheburah – Marte-Lupta, razboiul, violenta, forta. Tifereth – Soare-Viata, dragostea altruista, sanatatea, aristocratia. Netzach – Venus-Emotia, sentimentalitatea, placerea, atractia erotica, artele. Hod – Mercur-Cunoasterea, inteligenta, energia mentala, cartile, scoala, comunicarea, adaptabilitatea. Yesod – Luna-Inconstientul, nasterea, caminul, femeia ca mama, multimea, democratia. Malkuth – Pamântul-Manifestarea cea mai densa si cumulul tuturor calitatilor enumerate mai sus.  Si mai stim ca: Cabala împarte omul în trei parti fundamentale:

1.Nefes – corpul eteric sau principiul vietii, ce sta la baza corpului fizic si al existentei concrete. Nefes este forta care contribuie la construirea trupului. Cabala ne spune ca nefes se introduce în samânta barbatului când se uneste cu sotia sa. Dupa ce omul, duhul, a parasit lumea terestra, nefes înconjoara mormântul sau;
2.Ruah – suflu, viata, sufletul format din corpul dorintelor si mentalul concret, este un mediator între nefes ti nesamah. Ruah nu este atât de sensibil la influentele lumii exterioare ca si nefes si cuprinde personalitatea sau ego-ul. Plutind între activ si pasiv, între interior si exterior, ruah reprezinta legatura dintre spirit si materie, unind în om lumea interna cu cea externa;
3.Nesamah – arborele vietii” – este spiritul ce cuprinde vointa, inteligenta si memoria. Este în legatura cu Divinitatea, astfel ca ruah si nefes ajung la Sursa divina, prin nesamah. Patrunzând în nesamah, Divinitatea le da viata lui ruah si nefes.
Nefes si nesamah sunt esente diferite – ca uleiul si apa – între care nu poate exista o conexiune directa. Din acest motiv, este nevoie de un mediator, de ruah, care le uneste. Nefes, ruah si nesamah nu sunt complet distincte si separate, ci se interfereaza, asemenea culorilor spectrului, care, desi sunt successive, se topesc una în alta. Dupa moartea biologica, nefes, ruah si nesamah se separa de trup si se înalta, fiecare în sfera de unde a venit” –
cf. http://www.opal-astre.ro.

Pâna la blânda chemare/a efluviului TIFERET,/împodobite de planete/merg pe urmele însângerate/ale lui Iosif din Arimateea/sa umplu drumul cu plânset,/suflete sihastre” („sihastru” – sinonimul Initierii) – cf. Trecerea Eului, p. 34.

…Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regala a Adevarului Ultim, se trage si domnia (aparent, oximoronica!) a Poetului: „imperiul bogatei saracii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Saracii” – p. 10) – o domnie a „dezmarginirii”, prin „îmblânzirea” (FAPTUIREA cognitiv-ontologica, îngânare/dublare demiurgica!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/zidit de îngeri/din fiinta lumii/care se dezmargineste” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) – dezmarginire, sinergica, a Fiintei Umano-Divine si Lumii!

…”Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din noua vremi/din noua fulgere/din noua împaratii/seniorii smaraldului/ma cauta/pe o corabie zburatoare/în ploaia de aur/a amurgului” – adica, în Viata GLORIOASA, de Dincolo de Ierarhiile Cerului, oricând amurgitoare!) este un alt simbol para-biblic si ocult, care este utilizat, pentru lucrarea sa alchimica, de N.N. Negulescu: „Au cele tesute/pe vai retrase în rugaciune/ stralucirea smaraldului ceresc” (cf. Culegatorii de seri, p. 12).

SMARALDUL :”(…) este piatra luminii verzi, ceea ce îi confera atât o semnificatie esoterica, cât si putere regeneratoare. (…)Chezasie a fertilitatii(…). Pentru alchimisti, era piatra lui Hermes, crainic al zeilor si Mare Psihopomp. (…) Are proprietatea de a strapunge cele mai întunecate tenebre(…). Din fruntea lui Lucifer s-a desprins, în timpul caderii acestuia, un smarald (…). Piatra a cunoasterii secrete(…). Era piatra clarviziunii, precum si a rodniciei si nemuririi. La Roma, era atribuita lui Venus, iar în India conferea nemurirea” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt, idem).

Sa nu uitam si ce spun V.Lovinescu si R.Guénon, în cartile lor: din Smarald a fost cioplit Potirul GRAAL…pe care Iosif din Arimateea l-a purtat, întâi, prin “Tara EVALAC” (probabil, Maramuresul VALAHILOR CTITORI!…datorita lor, a aparut Tara lui VENUS/”CEA VERDE”/SFÂNTA VINERI/PARASCHEVA/MOLDOVA!), dupa care l-a dus în Irlanda/Tara-cea-VERDE, se pare…oricum, la druizii din “Tara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundata, azi…: OCULTATA SACRU!) – Regatul Regelui Arthur!

…Oricum, cunosterea duce la hierogamia celest-solemna, trans-temporala, deci trans-istorica/trans-terestra, re-întregitoare/re-structuratoare ANDROGINIC-ARMONICA: „dati-mi sunetul linistii unice/întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13).

…Din „pânza carnii” crisalidice (adusa sub semnul Eros-ul hesiodic – „cel dinainte de toti zeii”: „Sunt nascut înainte/de vremea care se nastea” – cf. Nasterea dintâi, p. 17), se produce Revelatia Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos si a Rascrucii Noilor Lumi-Cai Nebanuite decât de Poet si Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Asa, încântator de nevazut,/la capatul strigatului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Gasit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primavara biblica!/si embrionii îngerilor/luminosi/îmi vor salaslui inima” (cf. Primavara biblica, p. 23); zeitatile sunt „îmbracate în lotusii” infinirii Luminii (cf. Semn prorocit, p. 31); pâna la ICONARUL VESNICIEI PARASHABDEI/SUNTETUL ORIGINAR-DEMIURGIC („Eu, creatul eu/ivit prin fii omenesti,/ma vedeam înaltat/pe aripa sunetului/de iconarul vesniciei” – cf. Pe Aripa Sunetului, p. 37) si la Mumele Logos-ului: „O, Doamne,/privesc si ascult/apropierile, înrudirile, / familiilor de limbi/care se traiesc,/ care se ridica/din radacini originare” – cf. Familii de limbi, p. 73).

Astfel, prin Initierea în Arborele Sephirotic al Fiintei Cosmice, se produce Re-Sfintirea, întru ORFEUL Re-Armonizator al Starii Paradisiace a Fapturii Lui, a Logos-ului, Re-Încoronarea Logos-ului-CUVÂNT DEMIURGIC: „În stralucirea/cântului tau / arbore sephirotic,/limba mi se împodobeste/cu ambrozia/ slavitilor craisori” (cf. Împodobirea Limbii – p. 79 – „craisorii” erau Regii Mistici ai Neamului Românesc, neîncoronati de oameni, dar purtând aureole de la Logos-ul Dumnezeiesc!); se produce Originalizarea „Zilei Înalte” A Facerii prin Cuvânt A Lumii (YOD este Slova si Semn al Lui Dumnezeu!): „De atâta armonie/la nordul (n.n.: NORDUL este Capul Lui Hristos, Iluminarea/Învierea Duhului!) poemului/îngenunche oceanele” (…) IOD straluceste/peste întinderea stralucirii,/arborele Universului” (cf. Zi înalta, p. 87); Tatal Logos s-a stârnit, si initiatul cade (cu trupul) în extaz – dar cu Duhul îsi ia zborul, alertant, dintre noi (cei „din Cercul Strâmt”!): „Tata LOGOS – /Domn al Lumilor, Domn al INIMII/vietilor arzatoare/din inimi/zbor Visul Tau/din interiorul Cercului,/zbor maretia/întreitei recunoasteri,/zbor ashramul/gravat/de cele sapte raze,/zbor Taborul,/cu aripile Varsatorului” (cf. Tata Logos, p. 88).

***

…Vizibil influentat de proiectiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficientei incantatorii, nimic nou (adica, are MAXIMA eficienta, precum volumul proxim, din 2005!) – ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantica! Dimpotriva, semantica se dezvolta maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice.

Doar ca, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învaluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodeaza într-o apoteoza steiner-iana/antropozofica!

Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor perioadelor de evolutie spirituala a Pamântului:

1-perioada polara;

2-perioada hiperboreeana;

3-perioada lemuriana;

4-perioada atlanteeana (si postatlanteeana), sugerându-se, ulterior, si „cele 7 rase” si cele „Sapte Epoci de Cultura” – cf. Rudolf Steiner – Apocalipsa lui Ioan, Univers Enciclopedic, 1996, p. 200 (India veche, Persia veche, egipto-chaldeana, greco-latina, actuala, Filadelfia, Laodiceea…).

Ies din nasterea Galactica/visat de Geniile Ierarhiilor/si cobor în nadirul materiei/fostelor trupuri/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Hyperboreean/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Atlanteean/Îmi caut flacara splendorii/Sufletului Arian (…) Se fac curcubeie/si urca, urca/un munte etherat/de Aura Lui Dumnezeu/Ce ne e noua?/întreb viata înaripata/Ea deschide zâmbetul/polului austral/Misca cheile/vechilor Sfere/si întinde radacinile/diminetii cazute în genunchi” (cf. Viata Înaripata, p. 110).

De ce cade „dimineata” – „în genunchi”? Pentru ca Starea Gloriei Spirituale Finale se numeste „Locul cu PATRU RASARITURI” – si este, evident, starea de Iluminare Spirituala superioara oricarei încercari de imaginare, din partea noastra, aici, pe acest Pamânt prapadit si tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiata, chiar din „radacina” (de la a doua „frângere” COMPLETA a Fiintei, dupa GLEZNA… – …si Prima „FRÂNGEREÎNTRU CRUCE: Prakrti re-unificata, functional, cu Purusha)!!!

Însasi Lumina Originii se închina…SUPREMEI ORIGINI, HRISTOS-LUMINA LUMII/IZVORULUI LUMII/LUMINII!

…Din pacate, din acest poem evocând sferele evolutive ale spiritului terestru, lipseste „carnea”, simtirea autentica, din primul volum. Totul, în poemul citat (partial) mai sus (Viata Înaripata), pare o însiruire, iar nu o traire. O consemnare de „jurnal de bord”, febrila si rapida, iar nu reproducerea (imposibila, spun multi!) unui/unei…EK-STASIS!

…Peste tot, în întreg volumul, sunt, totusi, metafore splendide, iconografice/iconoglifice sau icono-dinamice („O padure de umeri /cauta-n vadul visului/urma Omului”- p. 16, „Lyra-flutura” – p. 31, „farâmiturile cuvântului” – p. 31, „alergau pe cararile/cerbilor/speriate sub/sinusoida sarpelui” -, p. 36, „îi dau drumul/cântecului crucii/prin furtuna poemului” – p. 44, „eonii filigranati” – p. 119 etc. ) – dar care nu pot sugera…”ceva mai înalt decât înaltul”! În plus, e mai putin evidenta Calea spre Lumina, tocmai din pricina Betiei de Lumina, naucitoare!

Un singur poem convinge, nu prin Lumina (NIMIC nu ar mai convinge, prin Lumina, dupa Initierea din Lacrima de Diamant!) – ci, tocmai, prin durerea re-gasita, re-luata, re-traita… – poemul Desculti (p. 131): „Fratele meu Sufletul/umbla descult!/Si ma întreb/în Biserica nasterii: pe ce mai calcam, Doamne?/ca, uite, am venit/sa ascult tacerea,/cu tot Cerul în mine” – p. 131.

Da, este consemnata, clar, criza celui care constientizeaza ca a ajuns la CAPAT – indiferent unde ar fi capatul acesta – în cer ori pe pamânt…Cine nu mai „calca”(masurând, ritmic, Pamântul, cu limitele Inimii sale!), este silit la…”plutirea eterna”, adica, la conditia non-terestra, a-corda/anti-corda!

Chiar nu stim a raspunde la întrebarea: oare, dupa Iluminarea Suprema, Dionysiaca (din aceste doua ultime doua volume), Initiatul N.N. Negulescu n-ar trebui, oare, sa nu mai scrie despre Gloria Armonica, o vreme…”si-nc-o vreme”…?!

…Apoi, într-un târziu, ca si cum ar fi uitat de ele/volumele cele doua, ar trebui sa schimbe registrul poetic…Poate.

Criza din poemul de mai sus (Desculti) ne face sa credem ca Initiatul întru Cer va avea o sansa, precum Kesarion Breb, al lui Sadoveanu: dupa Cer – Pamântul, Mlastina Augusteonului, poate…

VISUL, mai curând: da, o re-scriere, în cheie personala, a viziunii romantice – este o solida speranta de „pipaire (penibila, dar teribil de UMANA!) a Dumnezeului”, în maniera argheziana!

…Nu ne lasa inima sa parasim aceste poeme „cu cheile sferelor” într-însele, înainte de a sublinia o posibila afinitate templiera, a Initiatului N. N. Negulescu: „(…) cormoranul tâsneste /prin etherul privirilor/chemat la Învierea/LITEREI CHINONULUI” (cf. Poemul luminos, p. 68).

În ciuda titlului, poemul nu evoca DELOC lumina, ci blestemul fruntasilor TEMPLIERILOR (primul prizonier – JACQUES DE MOLAY!), închisi, de Filip cel Frumos (cu complicitatea papei Clement al V-lea!), în donjonul castelului de la Chinon!

Litera (de pe peretii castelului) Chinonului” este, în fapt, o lucrare satanica! „Ordinul Templierilor era un organism viu, în deplina stapânire a depozitului sau traditional, si atunci ei (n.n.: TEMPLIERII) au socotit crima (n.n.: regelui si a papei) într-atât de mare, încât au cerut razbunare pentru criminali si pentru posteritatea lor. Ei nu si-au dat seama ca ordinul, fiind la sfârsitul ciclului lor de existenta, cazuse sub dominatie demonica. Proba cea mai evidenta a acestei situatii consta în faptul ca Templierii foloseau actiuni de MAGIE NEAGRA” (cf. Vasile Lovinescu, Mitul Sfâsiat, cap. Blestemul Templierilor din Donjonul din Chinon, Institutul European, 1993, p. 105).

…Asa se face ca, pe 21 ianuarie 1793, când a cazut capul nevinovat al regelui Ludovic al XVI-lea, din multime a aparut un asa-zis „calugar”, care, luând sânge din gâtul taiat al bietului rege, i-a „botezat” pe toti cei prezenti la hidoasa executie-asasinat, „Au nom de Jacques!”/„În numele lui Jacques”…

…Adica, al demonizatului JACQUES DE MOLAY…ars pe rug, cu „tovarasii” sai cei demonizati, dimpreuna, „în ziua de<<13 martie 1313>>, iar nupe 18 martie 1314” – cf.www.osmth.ro, Marele Priorat al  României,Obedienta Regulara de Porto, art.La  ce  data   s-a  produs supliciul   lui   Molay?, de Cav.CRISTIAN  TIBERIU  POPESCU, Comandantul Comanderiei nr. 1 „Dimitrie Cantemir !

…Doua carti ne stau, ne pândesc, acum, de pe birou. Asteapta sa le reluam hermeneutica, mereu, la nesfârsit: NUMAI asa vom afla Taina despre Lume si despre Sinele propriu devenit, prin miracolul trans-substantierii – SINEA COSMICA!

Numai asa INITIATUL (Poetul – N.N. Negulescu) care le-a scris/înscris (prin Poemele-Glife Sacre!), în Vesnicia Învierii, îsi va fi împlinit Luminata lui MISIUNE, fata de Om, Omenire – fata de Creator si fata de…mirabila, etern-enigmatica Lui Creatura, care (dupa ce a vazut, precum Lazar cel Înviat – Minunile Paradisului!) – nu-si mai poate curba, spre jos, Fiinta-CAPUL-Duhul, înapoi, spre Pamânt… – ci asteapta Efectul ORFIC-Sarbatoarea-fara-de-Sfârsit, Efectul de Transcendere a MUNTILOR, în Unicul Munte-MERU – efectul de anulare a ultimei ramasite de tânjire, perversa-diabolica, dupa borboros-ul „argintilor lui Iuda”, dupa starea de „parere” – efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRA a „viorilor de sarbatoare”: „Daca se dilata muntii/topind peste noi argintii,/mi se pare, mi se pare/ca-s viori de sarbatoare” (cf. Daca vin…, p. 132).

prof. dr. Adrian Botez

 

1-N.N. Negulescu, „Lacrimi de diamant”, Ed. Autograf, Craiova, 2005.

 

2-N.N. Negulescu, „Ochiul de foc”, Ed. Autograf, Craiova, 2008.

 

LINISTEA LUMII SAU CAUTAREA CERULUI LA ADRIAN BOTEZ

Recenzie de Constantin Stancu

Linistea lumii

de Adrian BOTEZ

Editura „Dacia XXI” – Cluj-Napoca

2011

 

Linistea lumii1 este un titlu neobisnuit pentru Adrian Botez2, spirit tumultuos, energic si revoltat pentru mersul spre haos al lumii în care traieste, o lume care a uitat valorile curate ale crestinismului, o lume a caderii în gol… E un popas în miscarea sufletului spre infinitul spre care tânjeste poetul, oprirea care se regaseste în psalm, pentru ca exista psalmi în care apare brusc acest semn – oprire! Cuvintele se prefac în peisaj, în cântec, în imn, în vis, în speranta, dar sunt acolo, cu adevarul lui Dumnezeu în consoane sau vocale…

Adrian Botez este un scriitor aplecat spre rânduiala, îsi organizeaza volumele în cicluri care sa reziste, anotimpuri ale poeziei, iata ca si acest volum are mai multe parti, legate între ele, simbolice, cu deschidere spre vibratiile lumii:

Cartea I: LINISTEA LUMII;

Cartea a II-a: VÂRTEJURI;

Cartea a III-a: DINCOLO DE ZARE.

Volumul mai cuprinde OPINII CRITICE si sectiunea PERSONALITATE SI OPERA, toate legate de mesajul poeziei lui Adrian Botez, aducând explicatii, argumente, texte, pretexte si bucuria lecturii si a scrisului.

Un volum complex în care autorul pune accentul pe valorile crestine, pe marturia lui Dumnezeu în lume, pe rezistenta crestinului, pe revelatia personala, particulara, pe literatura ca soapta în cetate, soapta care pentru altii, necunoscatori, pare tipat, tipatul zimtat de la miezul noptii…

Brusc, în poezia lui Adrian Botez apar temele care pot aduce linistea unui suflet ce tânjeste sa vada dincolo de zare, prins în vârtejurile lumii, în valurile care zguduie lumea si timpul în care traim, pentru a produce netimp!

Asteptând florile, mântuirea, zapezile, primavara, sarbatori de primavara, metamorfozele, Visul Gradinii – toate devin elemente ale asezarii lumii în matca initiala, cele care sustin posibilitatea existentei ca realitate prin cuvinte, în Cuvânt. Dar lumea e prinsa în tentaculele aruncate de tsunami în aceasta parte de univers, pentru ca apar umbrele: singuratatea de acasa, instabilitatea, vremuri fara ceas, jocul leprei în lume, spasmul cosmic, pastele orbilor (!!), conversatii cu un asasin. Dar speranta se coaguleaza în posibilitatea vederii cu inima dincolo de zare: iubirea ca valoare, Hristos ca stânca în vârtejurile lumii, mustrarea Domnului, supraidentitatea. Pendulând între poezia lirica a lui Octavian Goga, între cuvintele potrivite ale lui Arghezi sau metafora lui Nichita Stanescu, volumul lui Adrian Botez este unul al cautarii echilibrelor posibile într-o lume care si-a pierdut orizontul, iar oprirea pare o solutie…

Autorul, într-un moment de împacare cu sine, dedica volumul sotiei, Elena, ca semn al reîntoarcerii în matricea familiei…

Prezenta Gradinii în constructia volumului este tânjirea poetului dupa raiul pierdut, dar posibil a fi visat, gândit, trait prin imnul dedicat muntilor, anotimpului, florilor…

Îngerii sunt bolnavi de roua diminetii, iar Hristos viseaza într-o stea, raiul e aproape si totul e promisiune sau clipa captata de poet în poemele sale. Dumnezeu cu barba în palme priveste dincolo de orizontul marii, apa botezului curge spre noi radacini, trupul poate fi de raza, animale ucise de prea multa blândete… Prezenta lui Hristos în peisajul lumii, Duhul Sfânt miscând poemul: „a fâlfâit Duhul Sfânt peste mine/de-am simtit – …o, în sfârsit – ca e bine…!/ nu exista frica-nici moarte: sa stii//numai om Dumnezeu vrea ca iarasi sa fii/…va trimite – la tine – alai cu faclii:/povesti-vei – tihnit – ce durere-i în glii…/” – A TRECUT DUHUL SFÂNT.

Atâta liniste declanseaza delirul în primavara, ca posibilitate a salvarii: „o Doamne – ?i-ai deschis comoara-n/ceruri/nu se mai vad arhangheli la creneluri:/nu merit izbavirea – dar ma simt izbavit/în tot arde fratia – desi toti m-au hulit!” – DELIR DE PRIMAVARA.

Dar luciditatea poetului îl prinde în oglinda ei: partea corecta câstiga din ce în ce mai rar, trebuie sa se schimbe ceva în lume din temelii, demnitatea umana a pierdut ritmul în fata vârtejurilor de toate felurile… (Balada si rugaciunea lui Joan Sala I Ferrer Serrallonga). Dumnezeu poate sa mântuiasca, Dreptatea e Mireasa de Taina a lui Hristos, crima e legea celui tare, Hristos lacrimeaza pe fruntile noastre uscate. Paralela bine-rau demonstreaza ca raul poate fi învins prin binele pe care omul îl poate face în lumina divina, e o balada a celui care tânjeste dupa reforma, dupa schimbarea cea mare, dupa linistea lumii care poate da roade în fiintele noastre. Poetul e neîndurator cu negustorii burtosi care au scos lumea la mezat, e prezent si smecherul cu aureola în buzunar, patronul de stele, paiatele lumii. Privind din perspectiva divina, Adrian Botez vede clar nevoia lumii dupa Dreptatea lui Dumnezeu, pentru ca dreptatea oamenilor nu mai are efect, dreptatea oamenilor s-a stins pe un munte care s-a topit.

Strainatatea de acasa pare semnul departarii de sine, pierderea identitatii, câinele mort în sant, copaci scheletici care cersesc mila într-un secol al masinariilor de toate felurile, masinarii care imprima viteza fenomenelor, e un „suflu al arogantei”!

Metaforele poetului sunt sugestive: spinarile cerului se ating, se freaca una de alta, masa la care scrie are mereu alte dimensiuni, nici un lucru nu e la locul lui! Luciditatea se misca în linistea lumii, spiritul omului atras de miracole, de mântuire lucreaza prin cuvinte, prin rugaciune, prin apropieri… Sunt vremuri fara ceas: „pasari vremuiesc cu glasuri sure/vremea nu mai stie cum sa fie/vântul bate parca sta sa-njure/ o lume livida – vinetie/” sau „ Dumnezeul lumii e cenusa/n-a lasat pe nicaieri vreo usa/” – VREMURI FARA CEAS.

Sfârsitul de vremuri fara de timp se vadeste prin prezenta Pasarii Cenusii, care îl priveste pe poet în ochi, e moartea care are îndrazneala sa arunce fulgere cenusii într-o lumea a culorilor cazute din curcubeu si este o dunga, fizic, inexplicabila, caderea perspectivelor, orizontul care s-a topit în moarte.

Poate ca imaginea cea mai dura si care depaseste durerea fizica e prezenta fiintei alunecate în moartea cea de toate zilele: „trag dupa mine un cadavru,-n salturi/nu ma trezesc – nu stiu unde-l ascund:/nu-s vinovat – ci blestemat de–nalturi…/si lepra-ncape-n timpul tot mai scund/. – ADVERSARUL.

Speranta, însa, e dupa zare, acolo, în aproapele din inima: „aerisind luminile în pasari/ne sprijinim de cer spre-a trece-n linisti:/acolo nu-s recolte si nici miristi/ doar cântec de incendii hialine/”- ACOLO.

Dincolo de zare e un pisc de rugaciune, un munte care se poate urca prin staruinta sau încapatânare, muntii dau argumente pentru o alta viata, curg pâraiele din cer, muntele visa un om… E, desigur, Muntele Dreptatii lui Dumnezeu! Muntele acesta a fost vazut de proorocul Isaia (vezi Biblia), a fost urcat de Iisus, e motivul poemelor lui Adrian Botez, care se topeste, dupa considerente divine, într-o lume în faliment.

Natura e parte a sperantei, natura e parte a creatiei si puterii lui Dumnezeu de a reforma cele vazute: verdele plin al gradinilor, albastrul sever al cerului, gradina, boarea din gradina, pasarile cânta prin copacii din rai, lumina cerului, marile lumii, porti enigmatice, cirezile faptelor, ploaia de roua ca o ploaie spirituala, aer sfânt, o lume proaspata ce trimite la un alt cer si un alt pamânt din Apocalipsa (vezi Biblia).

Despre sine Adrian Botez marturiseste: „n-am fost bun – nici/rau: un oarece/ om// am vazut ape-n amurg/ le-am înfruntat – am vazut/ munti în rasarit – si/ m-am înaltat/” – MARTURIA LUI DISMAS.

În ultimul poem al cartii care poarta un titlu frust si marturisitor – C.V. DE CIOBAN AL CERULUI, autorul se vrea un biruitor, un luptator, unul care stie sensul bataliei spirituale si care are argumente la înaintasii sai, purificati de un foc divin. Se poate observa si o anumita oboseala la poet, viata e un joc în care energiile se strivesc, se duc: „Doamne – stinge-ma undeva/între ape mari – cu tarmuri ametitor/departate – tarmuri pline de/ lacrimi”. – DOR DE STINGERE.

Dar lumea tânjeste dupa linistea dintâi, e o lume în care Pastele s-a modernizat, care vrea altceva, dar nu gaseste: „nu-L mai plânge – astazi – nimeni pe Hristos/ nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi/ Crucea-I grea n-o înduram – direct – pe os/ nici hidosu-i strigat – horcaind în toi/ … nevinovata carne sa înghita/ în vina lui mereu deschisa-i pofta/ oricine-i pregatit – smerit – sa minta/ sa cumpere privata lui Golgota…/ – MODERNIZAREA PASTELUI.

Poet incomod, dar pregatit sa se ierte pe sine si sa-si recunoasca limitele, Adrian Botez recunoaste ca nu poate evada din aceasta lume în care îsi cânta si cânta nedesavârsirea, ca etapa spre omul de dincolo de zare. Versurile sunt dure, cuvinte aparent nepoetice strivesc corola poemelor si aduc mirare cititorului clasic de poezie, dar cel care citeste Scriptura stie ca sunt acolo cuvinte mult mai dure si ca Dumnezeu vrea sa ne recunoastem ticalosia.

Stilul sau penduleaza între clasic si modern, virgulele sunt înlocuite de linia care desparte cuvintele, ideile capata astfel putere, versurile sunt sentinte pentru cititor, uneori cuvintele curg simplu, cadentat, alteori se cauta complicat si simbolic, e un simbolism crestin, cu pecetea lui Hristos, vocalele striga, consoanele cauta linistea noptii, vechi linii ale literaturii române se regasesc în scrierile acestea tulburate de vis si dorinte neîmplinite, lumea se deschide în fata poeziei ca o carte a Privirii Extatice… Poate ca poetul ar trebui sa-si cenzureze uneori discursul liric pentru a lasa aurul din gând sa iasa la suprafata, prin versul cercetat de sapte ori…

Luminita Aldea scria despre Adrian Botez: „Întâmplarea a facut sa citesc poezie scrisa de domnul Adrian Botez si sa exclam fericita: Iata Poetul! … Tema dominant-esentiala a poeziei domnului Adrian Botez este credinta – raportare la divinitate. Toate celelalte teme palesc sau sunt mici, prin comparatie cu tumultul si vibratia înaltator – sfâsietoare a cautarii caii spre Cer.” – Luminita Aldea, Cornul Luncii/Suceava – Scrisul ca destin.

 Nota

 1Adrian Botez, Linistea lumii, Editura „Dacia XXI” – Cluj-Napoca, 2011, versuri, Colectia Poezie si muzica crestina. Cartea aparuta în colaborare cu Primaria Gura Humorului.

2 Scriitor român, autorul cartilor: POEZIE1-Jurnal din marea temnita interioara(Axa-Botosani, 1998); 2-Rog inorog(Salonul literar-Focsani, 1998); 3-Povestea unui colectionar de audiente(Corgal Press-Bacau, 2003); 4- Epopeea Atlantica(Corgal Press-Bacau, 2003); 5- Eu, barbarul(Casa Scriitorilor-Bacau, 2005); 6- Crezuri crestine – 70 de sonete cruciate; Van Gogh – perioada Borinage (tumorile artei), Casa Scriitorilor, Bacau, 2005. 7-Nu mai ridicati din umeri! (Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2007); 8-În contra dementei de astazi în cultura româna (Ed. ProPlumb, Bacau, 2008); 9-Aici – la-ntâlnirea tuturor câinilor, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2009; Cartea Profetiilor, Ed. Rafet, 2010, Linistea lumii, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, Obârsii, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2012. PROZA: volumul Basme- pentru copii, pentru oameni mari si pentru foarte mari oameni (Corgal Press-Bacau, 2004). CRITICA/HERMENEUTICA:1- Prigonitii cavaleri ai Mielului – despre poezia culta aromâneasca (Ed. Dimândarea parinteasca, Buc., 2000); 2- Spirit si Logos, în poezia eminesciana – pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textului eminescian(Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2005); 3–Loja Iohanica Româneasca – ION Creanga, ION Luca Caragiale, IOAN Slavici– pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textelor lui Ion Creanga, Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici(Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2006)–; 4Cei Trei Magi ai prozei românesti (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade) – si Epoca Mihaelica : pentru o noua hermeneutica, aplicata asupra textelor lui Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu si Mircea Eliade (Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2007); 5- Opera scrisa a lui Corneliu Zelea Codreanu – între vizionarism si alchimie nationala, Criterion Publishing, Bucuresti, 2009. ESEURI: 1-RuguriRomânia sub asediu, Carpathia Press, Buc., 2008 (postfata de dr. Artur Silvestri); 2-Cartea Cruciatilor Români, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2008; 3-„Cazul Dacia…”, Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2011etc.

HRISTOS A ÎNVIAT!

    Adrian Botez

 

PRIMAVARA CRÂNCENA

muguri din ramuri cata sa strapunga
precum pruncestii dinti – din cerul de gingii
…crâncena primavara da s-ascunda
‘n piezisu-i rânjet – haita: ierni târzii…!

i-e frica si Lui Hrist sa ne ajunga
i-i groaza de-orice dâmb coltos din noi:
în inimi ni s-a-nchis orisice strunga
tortùri nepomenite-am atâtat în sloi!

caldura ori nadejde nu-s de unde
sa iasa-n joc de primaveri si îngeri:
înca nu-i Rastignire – si Tu sângeri

paduri de cruci ne-nabusa – imunde!
…vântul NEMILEI e asa salbatic
ca stinge-n pasari duhul de jaratic…!
***

RUGACIUNE DE PASTI

numai Tu – Hriste – mai poti avea stiinta
pe un’ sa scoti camasa Mântuirii!
e viscolita primavara firii:
de peste tot – piroane rup fiinta!

…lacrima a-nghetat la porti de Crima
în culmi de mânastiri mai bate clopot
Gòlgote  s-au cladit în loc de rima
crinii s-au frânt – sub zbor de ciori în ropot!

frate-al durerii si al neputintei
nu ne lasa-n sleirea ne-caintei!
Hristoase-nsângerat si-nsingurat

smulge din Cruce Focul Tau curat
si napusteste-Te-n plin geamat necurmat:
incendiaza-n lume – NOU OLAT!
***

MINUNEA LUI

Te rastignesc – mereu – zarafii lumii –
copacii nu-ndraznesc sa dea în floare:
degeaba ne trimiti îngerul boare –
viscolul Crimei a-nghetat colunii!

Hristoase – pune palma Ta strapunsa
în locul inimii ce-am dat-o amanet:
sângele ranii-Ti picura-va-ncet
si va-nchega o stea ceresc ascunsa!

Print al Luminii – Împarat de Raiuri
trimite moartea peste Crima noastra –
si vei vedea cum dintre mii de vaiuri
se va aprinde Culmea cea Maiastra:

Podet de Stele – peste mari de valuri!
si Stâlp de Îngeri – peste nori de scris!
pacatul ne-a-mbatat – dar nu ucis!

totul va învia – la Sfinte Maluri!
…tot ce se clatina în aiurare
înstapâni-vei: Iubire si-Ndurare!
***

“LECTIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE, PASTELE – SI ADEVARUL NEAMULUI ROMÂNESC

prof. dr. Adrian Botez

 

 

Duhovnicul meu din tinerete (Dumnezeu sa-i ierte si odihneasca sufletul! – caci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grait, mereu, dupa fiece împartasire din Trupul si Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Sa tii minte, fiule, ca Pastele, pentru noi, ortodocsii, este cea mai luminata sarbatoare!

Si, pentru ca mie, atunci, mai multa placere îmi facea Craciunul cel cu daruri surprinzatoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Pastele nu e mâncare si bautura, ci Pastele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Înca nu aparusera (în acei ani departati…), cum au aparut azi, prin magazinele “burdusite” de marfa scumpa si proasta – iepurasii de ciocolata si reclamele licarind turbate, mai sa-ti scoata ochii…

Mai târziu, intrând prin mânastiri, multi dintre preasfintitii calugari mi-au explicat ca Pastele nu ar trebui sa însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…1

Tot batrânul meu duhovnic de tinerete mi-a lamurit si cele sapte “lectii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divina:

1-întâi: “Parinte, iarta-i, ca nu stiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (si ramâne!) semnalul pentru cei care coboara în comoditatea de Duh a ascultarii (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fara sa-si exercite Libertatea Discernamântului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, înca din Rai, Omului/Întâiului Adam…;

2-apoi: “Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în sila, de Maria Cea Pururea Fecioara si de Maria din Magdala – pentru ca, stiind latineste, se putea întelege cu legionarii romani, care pazeau, pe Golgota, cele trei cruci…si sa puna o vorba buna, ca femeile sa se poata apropia de Rastignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iata fiul tau!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOTI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…si, deci, fratii Sai, ai Lui Hristos!

3-“Dupa aceasta, Iisus stiind ca toate s-au savârsit, ca sa se plineasca Scriptura, a zis: <<Mi-e sete!>> Si era acolo un vas plin cu otet. Iara ostasii umplând un burete cu otet si puindu-l într-o varga de isop, l-a dus la gura Lui”. Ca unul care stiu, dupa operatie, cât de “taietor” de sete este otetul (cu care mi se tamponau buzele), am înteles bine ca sarmanii pagâni nu fusesera sadici, cum se mai interpreteaza, pe ici, pe colo, si azi… – … ci chiar milosi, în felul lor grosolan, rudimentar…Dar nu pricepusera ceea ce, peste ani, Vasile Voiculescu al nostru, în poemul În Gradina Ghetsimani, a talmacit ca fiind setea de sufletele noastre, pe care voia sa le preia ÎN TOTALITATE, astfel luând asupra Sa si TOATE pacatele omenirii (de aceea, la Mânastirea Zamfira, Nicolae Grigorescu picteaza, pe un perete, un Hristos Alb/Luminat-tot-anul, iar pe alt perete, un Hristos-Negru/Întunecat-tot-anul!), pentru a le mântui pe TOATE!

Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura” –
…de fapt, Iisus-omul refuza, pe când Hristos-Dumnezeu îsi împlinea, “cu asupra de masura”, Misiunea Cosmic-Soteriologica!

4-…lui Dismas, Tâlharul (de fapt, zelotul lui Barabas!)-de-Dreapta, care (SINGURUL DIN UNIVERS!) îi recunoaste DUMNEZEIREA PURA, deci cu efecte SOTERIOLOGICE CLARE (pocaindu-se, din strafundul durerii si, deci, al INIMII sale! – si-l mustra pe Hestas, Tâlharul-din-Stânga: “Nu te temi tu de Dumnezeu, ca în aceeasi osânda esti? Dar noi dupa dreptate suntem osânditi, caci primim cele cuvenite dupa faptele noastre, iar ACESTA nimic nu a facut!” – Luca, 23/40-41…în acele clipe în care, si Hristosul, si ticalosul pocait, se chinuiau SUPREM, în ceasul mortii – iar apostolii, afara de Ioan, se ascundeau pe sub pamânt, precum sobolanii!): “Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru împaratia Ta!” (Luca, 23/42) – Mântuitorul Hristos îi zice, cu ultimele puteri: “Adevarul îti graiesc: astazi vei fi cu mine în rai!” (Luca, 24/43).

Va dati seam ce lectie adânca a dat Hristosul, în aceste momente cumplite? “Orice vei fi facut în viata asta trecatoare (n.mea: în timpul încercarii, pe care-l numim “istoric”!), daca te pocaiesti, fie si cu bratele faptei/faptuirii blocate, fie si cu picioarele actiunii strapunse – DAR CU LIMBA TRADUCÂND SUFLETUL, SMERIT DIN RADACINI! – …Dumnezeu este atât de incredibil iubitor de fapturile sale, de Capodopera Zilei a Sasea, în primul rând, încât STERGE TOT ÎNTUNERICUL DIN FIINTA TA, pentru El si întru El suferitoare, pâna la zdrentuirea ultima a trupului cu care ai împlinit, cândva (n.mea: într-un timp pe care El îl “uita”, pentru a-ti “uita” pacatele istoricei tale fiinte de rele îndemnuri, de la Satana venite!), pacatul…SI TE RESTAUREAZA/INSTAUREAZA ÎNTRU ADEVARATUL TAU SALAS- RAIUL!”

5-Urmau acele enigmatice vorbe, pe care le mentioneaza Marcu (15/34): “<<Eloi, Eloi, lamma sabachtani?>> Adica: <<Dumnezeul/Stapânul meu, Dumnezeul/Stapânul meu, pentru ce m-ai lasat/parasit?>>”

Cât de controversate au ramas, pâna în zilele noastre, aceste vorbe, de o nemaipomenita vehementa a durerii hristice! Iata cum le talmaceste, un crestin-scriitor, de azi : „Foarte simplu, noi stim ca Dumnezeu este sfânt si ca El uraste pacatul. Chiar uraste pacatul, mai mult decât noi ne putem imagina. In acele momente, pe cruce, Isus duce povara tuturor pacatelor noastre. Va dati seama ca El avea pe umerii lui miliarde de miliarde de miliarde…. de pacate?

Am putea spune, în ghilimele, ca, în acele momente, Isus a fost “cel mai pacatos om din istorie”, pentru ca avea pe umeri Sai, pacatele mele si ale tale si ale TUTUROR oamenilor. Putea un Dumnezeu sfânt sa fie lânga un pacatos?

Asta ar putea explica de ce Dumnezeu l-a parasit, dar de ce a strigat si a permis si celorlalti sa afle asta?

Toata viata Lui, a trait alaturi de Tatal. De când s-a nascut în iesle, pâna ce a ajuns sus pe cruce, Isus a fost mereu în prezenta Tatalui. Noi nu ne putem imagina ce gol imens a simtit El pe cruce, în acele clipe, pe lânga durerea insuportabila, pricinuita de biciuire si rastignire. Astfel, prin faptul ca El a strigat, în auzul tuturor, avem înca o pilda, prin care putem vedea cât de mult uraste Dumnezeu pacatul.

In concluzie, Isus a spus aceste cuvinte, pentru ca realmente era parasit de Dumnezeu si pentru ca noi sa întelegem, o data pentru totdeauna, cât de mult uraste Dumnezeu pacatul. Nu exista pacat mai mic, sau pacat mai mare, exista pacat si atât. Mai mult decat atât, aceasta afirmatie ne arata dragostea imensa pe care Dumnezeu ne-o poarta. El a îngaduit ca Fiul Sau sa poarte pacatele noastre, sa moara în chinuri, pentru a le spala chiar cu sângele Sau, totul ca noi sa putem sa ne împacam cu Dumnezeu” – cf. dumnezeuestedragoste.blogspot.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, art. “Eli, Eli, lama sabachtani?”, din 24 Feb 2009 – si ce fel de comentarii se fac, pe forum: “Explicatia aceasta pur si simplu este fantezista. Acele cuvinte dovedesc cât se poate de clar ZDRUNCINAREA CREDINTEI LUI IISUS”, dar si: “Cea mai puternica fraza spusa de Iisus, pentru oamenii deznadajduiti…”

Ce grea se dovedeste, precum vedeti, Doctrina Sfintei Treimi! Se uita ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh… “una sunt”!!!

Iata cum mi-a talmacit duhovnicul meu de tinerete, atunci, cu zeci de ani în urma, aceste vorbe, strigate în aramaica2 (pentru a se adresa, astfel, TUTUROR TIMPURILOR UMANITATII!), de Mântuitorul Hristos: “Fiule, tu stii ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh sunt cele trei ipostazuri ale Lui Dumnezeu. Deci, Tatal nu putea sa-si paraseasca Fiul, pentru ca…PE SINE S-AR FI PARASIT! – ceea ce, cum singur îti dai seama, este absurd! Atunci, Dumnezeu este absurd…sau omul este absurd? Vei zice, si bine vei face, ca omul este absurd. Atunci, ne întrebam, din moment ce TOATE cele sapte lectii ale Mântuitorului, pe Sfânta Cruce a Mântuirii, sunt lectii pentru om, iar nu pentru…Dumnezeu: cui se adreseaza Hristos – cu aceste vorbe ale înstrainarii Sfintei Treimi… – se adreseaza omului, sau se adreseaza Lui Dumnezeu? Fireste, zic eu, ca Hristos se adreseaza omului – pentru ca Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul nu se puteau parasi, unul pe altul, pentru simplul motiv ca erau ACELASI DUMNEZEU! Si atunci, care este mesajul Lui Hristos-Dumnezeu (UNA cu Tatal si cu Sfântul Duh!), catre om? Pai, eu zic ca ar fi acesta: <<Omule, te cunosc, întru toata adâncimea si diversitatea pacatelor tale, cunosc, deci, ispitirile Satanei, cât de departe de Dumnezeu te duc. Dar, tocmai pentru ca Eu, Hristos, Dumnezeu-Cel-Întrupat, ti-am cunoscut chiar mai îndeaproape decât tine, pacatele si ispitirile tale, Eu te înteleg, ÎTI ÎNTELEG ABSURDUL: ajungi cu nebunia pacatului tau sa te departezi de Dumnezeu, atât de mult, încât fie te simti parasit si de neîntors pe Calea cea Dreapta, fie chiar te dedai pacatului lui Iuda Iscarioteanul – deznadajduirea! Eu îti spun, si nu de oriunde, ci chiar din Vârful Fiintarii Lumii, de pe Golgota, de pe Crucea înfipta, cu capatul de jos, în teasta Întâiului Adam: Dumnezeu nu pretinde de la tine imposibilul, niciodata! Dumnezeu îsi întelege si-si iubeste Creatia, oricât de mult ai striga tu împotriva acestei iubiri si ai contesta-o si te-ai teme ca nu exista! Omenire-a-Omului, stiu ca Satana te va îndemna, si de acum încolo, ca si pâna acum, la multe si grele pacate – DAR DUMNEZEU STIE CA NU ESTE POSIBILA CALIREA DUHULUI UMANO-DIVIN, DECÂT PRIN ÎNFRUNTAREA PACATELOR/DEMONILOR, DAR SI SLABICIUNILOR OMENESTI, DIN EXPRESIA PACATELOR! Daca tu vei savârsi TOATE pacatele Lumii, pâna si pe cel al RESPINGERII CREATORULUI TAU! – …dar nu vei starui, înversunat, pâna la capat, în aceasta gretoasa nebunie a pacatului <<îndepartarii>>, spre care te impinge Satana, ci, ÎN ULTIMA CLIPA, te vei întoarce, cu fata plina de lumina nadajduirii si cu sufletul umilit si prabusit de rusinea pacatului, Dumnezeu te va ierta! – tot asa cum l-a iertat si pe criminalul Dismas, care, în ultima lui clipa de luciditate, M-a recunoscut si s-a luminat de Nadejdea Ultima, cea în Dumnezeirea Mea…da, l-am iertat DEPLIN, FIRESC! – CA PE PROPRIUL MEU COPIL/CREATIE/CREATURA: Eu-Fiul, dimpreuna cu Eu-Tatal, dimpreuna cu Eu-Sfântul Duh…care UNA SUNTEM!!! >>”.

Mi s-a parut a fi cea mai de bun-simt si cea mai pilduitoare si mai umano-dumnezeiasca interpretare a (aparent!) “crâncenelor” (sau…”puternicelor”!) vorbe ale lui Hristos, dupa care Acesta,

6-…pentru a da, pâna la capat, Modelul pentru Omul/Faptura Umano-Divina a Zilei-a-Sasea, a rostit, cu împacare si nesfârsita blândete, vorbele “predarii”, ultime si deplin-triumfale, catre Dumnezeu (marcând, astfel, înfrângerea definitiva a Satanei-Marele Iluzionist al Crimei Deznadajduirii!): “Parinte, în mâinile Tale îmi dau duhul/îmi încredintez duhul Meu!”

7-Iar ultima vorba/”lectie” hristica, de pe Cruce: “Savârsitu-s-a!” (Ioan, 19/30) este, prin Taina ei Cosmic-Încifrata, de-a dreptul zguduitoare: “Mi-am împlinit misiunea de a descatusa Duhul Umano-Divin! Din acest moment, va începe, majestuos si la nivelul întregului univers al Fiintei Umano-Divine (trecute, prezente si viitoare), Procesul Mântuirii! NESTAVILIT, FARA OPRIRE, PÂNA LA TRONUL JUDECATII DE APOI!”

Pâna si scepticii “oameni de stiinta”-fizicieni – marturisesc ca au vazut, în jurul pamântului, acea aura/”halou” de Lumina Dumnezeiasca, urmare a tâsnirii Apei din Rana Inimii Hristice (sângele s-a pogorât peste “teasta” Primului Adam!) – prin care, peste timpuri si vreri meschin-umane (expresii ale degenerarii spirituale umane, pervertite, partial, de “frecventarea coltului/<<clubului>> cu ispite”, al Satanei!), se împlineste destinul Fapturii UMANO-DIVINE: MÂNTUIREA!!!

Deci, în definitiv, ce este PASTELE? Este vesnica reamintire, catre om (din partea Lui Dumnezeu!), a Învierii. Cu Duh si Trup, deopotriva (pentru ca si Trupul va fi judecat, la Supremul Tron Cosmic, pentru cât s-a supus si cât s-a împotrivit poruncilor Duhului Curateniei – si cât a pastrat si cât n-a pastrat, prin faptuire externa, Puritatea de Duh, Puritatea Cea Dinlauntrul Omului, acolo unde vine, pe neasteptate, MIRELE-HRISTOS!). Si ce înseamna Lumina Minunata a Învierii? Trebuie sa aflam, ori macar “sa pipaim” aceasta Taina Dumnezeiasca – pentru a nu ne prabusi, azi, în vremurile Beznelor celor mai dese si al Dansului Satanei, peste Lume – în prapastia DEZNADAJDUIRII, NEPASARII EGOISTE SI EGOTISTE…A LEHAMITEI VINOVATE, PRIN PASIVITATE (complice!) FATA DE CEL RAU!!!

Pentru a nu ne pierde omenia din noi si pentru a nu ne rataci de SUPRA-FIINTA NOASTRA NATIONALA – de popor si de NEAM!!! Caci, la Tronul Judecatii din Urma si Desavârsite: “…iata o multime mare de oameni, pe care nimeni n-ar fi putut-o numara, din toate semintiile si neamurile, si din toate popoarele si limbile (s.mea) – multime care statea înaintea tronului si înaintea Mielului, în haine albe si cu ramuri de finic în mâinile lor. Acestia strigau cu glas mare si ziceau: <<Mântuirea este a Dumnezeului nostru care sade pe tron si a Mielului!>>” (Apocalipsa, 7/9). Iata cum se zice CLAR ca SEMINTIILE si NEAMURILE si POPOARELE si LIMBILE sunt entitati dumnezeiesti (iar nu inventii de-ale…”turbatilor de nationalisti!”) – oricât s-ar da peste cap sa demonstreze contrariul toate…”UNIUNILE” masonice – si, mai ales, peste toate stradaniile masonilor lumii, de a amesteca, într-un spurcat Babilon, toate neamurile si a strica, satanic, toate limbile (cu exceptia celei maghiaro-udemeriste, poate…). Priviti cum …nu mai avem la ce si pe cine privi, la fotbal, unde la formatia C.F. R.-Cluj, într-o vreme, NU MAI EXISTA UN SINGUR ROMÂN, “DE SAMÂNTA”, MACAR… – nu mai zic de “alde” F.C. Barcelona, Bayern-München, Olympique Marseille, Chelsea Londra, Arsenal Londra etc. etc. (exceptie nu fac decât bravele echipe ale BASCILOR!!! – …frati traci, de-ai nostri, dar mult mai întelepti si stabili decât noi, întru Divina Traditie!!!). Si uitati-va cum corcesc rasele si semintiile, “fratii” ucigasi ai Franc-Masoneriei…si vor sa stearga toate hotarele dintre minti, religii (“ecumenismul” peste fire, cu de-a sila, în forme …“poruncite de la centru”!) si dintre neamuri si semintii…

VADE RETRO, SATANAS!!!”

Frumos si adânc graieste (cum niciun teolog crestin n-a facut-o si, din pacate, nici nu se straduieste a o mai face, azi!), despre ÎNVIERE, Parintele Dumitru Staniloae: “Învierea Domnului este evenimentul fara pereche, în istoria lumii. Importanta ei întrece absolut tot ce se întâmpla si se poate întâmpla în univers. (…) Creatia da posibilitatea istoriei, Învierea o arata ca insuficienta, ca stadiu ce trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu forma cea perfecta si definitiva a existentei. Învierea arata istoria ca un provizorat, în tensiune spre eschatology. În Înviere se manifesta nemultumirea Lui Dumnezeu cu istoria. O nemultumire de care suntem, si noi, patrunsi. Daca Învierea ar fi fost un fapt istoric, încadrat perfect în cauza si efectul ei, în istorie, atunci ea nu ne-ar arata ceva peste istorie, ci ne-ar confirma existenta istorica drept existenta ultima. Numai prin faptul ca Învierea atrage cu forta metaistorica, ceva din istorie – în alta orbita de existenta! – arata spre un viitor altfel decât istoric. Învierea are un lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma, ca singura realitate – CI PENTRU A O JUDECA, A O ARATA ÎN CRIZA DE CARE SUFERA SI PENTRU A SE MILOSTIVI DE EA! (…)

Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnava în care s-a rostogolit, înaltând-o la o stare a carei bogatie, plenitudine si fericire nici nu ne-o putem închipui, asa cum nu-si poate închipui omul mereu bolnav starea de perfecta sanatate. Daca prin pacat s-a introdus în viata, de la Dumnezeu, boala radical – prin Înviere, aceasta boala este eliminata. E de crezut ca, fara caderea în pacat, n-ar fi intervenit Învierea, asa cum, peste tot, n-ar fi avut loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos, viata cea noua, eshatologica, e realizata. El este începatura pentru toti care cred în Învierea Lui, pentru întregul univers, care, actualmente, boleste. Viata cea noua nu este numai promisiune, ci este realizata, prezenta. Noi traim mai departe în istorie, dar cu ochii credintei si ai nadajduirii spre El, spre viata cea adevarata, deplina, ultima si fara de moarte.

Când zicem, cu credinta: <<Hristos a înviat!>> – afirmam implicit: <<NOI TOTI AM ÎNVIAT!>>” – cf. D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sfintele Pasti, 1937 – tiparita La Sibiu, în 1939 – pp. 268-274.

Bine-bine, eu, noi… – ca fiinte, am aflat câte ceva din Vesnica Taina a Învierii. Dar SUPRA-FIINTA noastra, Neamul/natiune?

Deci, cum se produce Învierea, pentru Supra-Fiinta noastra – NEAMUL/NATIUNEA? Se produce la fel ca si pentru fiinta, numai ca este un eveniment fara margini de maret, întrevazându-l (prin SUPRA-FIINTA noastra!) pe însusi Adam-Cel-Mântuit, din Rai!

(…)Este diversificarea omenirii în natiuni un pacat, sau o urmare a pacatului? Ar fi de ajuns sa respingem aceasta presupunere, cu simpla provocare la legea universala a treptatei diversificari a faunei si a florei. Legea aceasta nu e plauzibil sa fie contrara Voii Lui Dumnezeu, mai ales ca diversificarile acestea manifesta, cele mai adeseaori o înnobilare a trunchiului de baza, nu o decadere a lui (s.mea). Dar raspunsul se poate da si altfel: pacatul sau raul e de alt ordin decât unitatea sau diversitatea. El înseamna stâlcire, desfigurarea a lucrului dat, a existentei produse de alte puteri. Este specificul national o stâlcire a umanului, o decadere din fiinta omeneasca? Ar fi, când acest specific national s-ar prezenta ca un ceva vicios, meschin, fara înaltimi ti puritati de simtire si de gând. Cine nu stie, însa, ca nimic josnic nu se afla în felul specific cum percepe si reactioneaza în lume membrul unei anumite natiuni? In simtirea doinei românesti si în hora noastra nu cred ca e ceva pacatos, sau daca e si asa ceva, aceasta nu e caracter national, ci omenesc. Natiunea în faza pacatului are manifestari pacatoase (n.mea: de aceea, eu fac deosebirea între Neam, pe de o parte – care este expresia metafizica a Supra-Fiintei umano-divine, în eternitatea Revelatiei Dumnezeiesti, deci înafara pacatului! – …si natiune-popor, care sunt expresia istorica, deci pacatoasa, a Supra-Fiintei umano-divine!), pentru ca natura omeneasca, în general, cu toate diversificarile în care se înfatiseaza, este pacatoasa. Scoaterea oamenilor din starea pacatoasa nu se face prin anularea calitatilor nationale, ci prin îndreptarea naturii omenesti, în general. Daca ar fi ceva pacatos în însusi specificul national, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni si rai în cadrul unei natiuni, caci toti ar fi rai (o logica perfecta! – A SE LUA AMINTE, DE CATRE…”UNIONISTII” MASONI!!!).

Chestiunea îmi pare atât de evidenta, încât socotesc de prisos sa mai insist.

Se pune problema, greu de descurcat, a raportului între national si uman. Nationalul nu întuneca umanul, nu-l extermina? Iar daca umanul ramane, nu cumva e nationalul o simpla iluzie, ceva de suprafata, pe care sa-l poti lepada în oricare moment voiesti?

E de remarcat, întâi, canu exista om anational. Nici Adam, macar, n-a fost anational – ci a vorbit o limba, a avut o anumita mentalitate, o anumita constructie psihica si trupeasca. Un om pur, necolorat din punct de vedere national, fara determinamentele nationale – ESTE O ABSTRACTIE (n.mea: iata la ce vor cei de la “uniuni” sa realizeze din noi: niste …ABSTRACTII, niste “zombie”, pe care le/îi înrolezi cu mult mai lesne, în “armata” de sclavi mondiali – decât pe niste fiinte umano-divine, determinate, ca personalitati, de Însusi Dumnezeu!). Asa cum nu poate exista un mar fara determinamentele unui anumit soi, asa cum nu poate exista un om fara determinamente individuale.(…) Un român, când simte mila fata de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de fratie umana care simte ca-l leaga de un ungur, e un sentiment colorat româneste, nu e anational.(…)” – cf. Bucovina profunda online, Parintele D. Staniloae, art. Scurta interpretare teologica a natiunii, Sfintele Pasti, 1934.

(…)Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu PE TOATE LE VREA! În fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfârsita. Le vom suprima noi, vrând sa rectificam opera si cugetarea eterna a Lui Dumnezeu? SA NU FIE! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, protestând când una vrea sa oprime sau sa suprime pe alta si propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si în lumea ideilor dumnezeiesti (…) În cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupari, însusiri, cu politica, arta si cugetare originale. Ortodoxia este RITMUL, este MASURA, nu este melodia vietii însesi. Si câte melodii nu pot exista, pe aceeasi masura? ” – cf. Parintele D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sibiu, 1939, p. 32.

Deci, cu inima plina de lumina, îti marturisesc (de fapt, dar egal: RE-AMINTESC!) Cereasca Minune, CERESCUL ADEVAR – Tie, Neam al Românilor:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVARAT A ÎNVIAT!

VEI ÎNVIA SI TU, MIRACULOS NEAM AL ROMÂNILOR – CU TOTI SFINTII SI MARTIRII SI VOIEVOZII SI “CRAISORII” TAI… – …CÂT DE CURÂND VA BINEVOI DUMNEZEUL MÂNTUIRII!!!

FACETI SA TACA RAZBOAIELE SI CRIMELE VOASTRE (cele de pe dinlauntru, precum si cele de pe dinafara) – SI, HAIDETI (începând cu ACEST Paste!!!) SA ASCULTAM MAGNIFICA ARMONIE DUMNEZEIEASCA (…dinafara de partide „manelisto-tamburinice”, de interese grotesco-burlesti – lacomii dovedind lacomii si pofte animalice, de fiare ale beznelor…, dinafara de gasti si tâlhari nepocaiti, de tot soiul…!) – SI SA FIE (în sfârsit!), DUPA VORBA LUI HRISTOS: “PRECUM ÎN CER, ASA SI PRE PAMÂNT”!!!

…”SA FIE PASTI ÎN FIECARE ZI!” – cum întelept graieste Parintele Constantin Sturzu…!!! (cf. oradereligie.wordpress.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, ziarul Lumina de duminica, din 30 Mai 2008).

 

1 Trebuie sa spunem însa, de la început, ca, si la sat, si la oras, Biserica de Zid (institutionala), iar nu Biserica lui Hristos – perpetueaza, în mod ciudat (si deloc spre cinstea ei!), pe lânga traditiile autentice, închinate Pastelui-Învierii – si traditii false, traditii care nu tin nici macar de pagânismul tracic! Pastele n-are, nici în clin si mâneca, ceva cu mâncarea si bautura!!! Pastele este, exclusiv, bucurie spirituala!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numarul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundati pe Hristos cu abatorul!, ca macelarirea mieilor, de Paste, este o crima oribila, un pacat strigator la cer si, totodata, unul contra Sfântului Duh (pacat de care “pastorii turmei”-clerul, daca nu neaparat stimulator, macar un complice asiduu! – va avea de dat seama, din greu, pe cealalta lume!!!) – pacat prin care Hristos este rastignit, de lacomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Si demonstram ca obiceiul pagân al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) mielului, de Pastele-Pesahul evreiesc, precum si cel, tot atât de pagân, al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) porcilor, de Craciun (când se naste Mântuitorul Lumii!!!) – tin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea crestin-româneasca, si trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a-porcii, de Craciun, sunt masacrati, ca “restanta” a pagânilor greci si romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b-mieii masacrati de Paste sunt “restanta” a primitivilor evrei, închinatori lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar si “restanta” de la pagânismul grecesc! Leviticul ebraic mentioneaza, pentru sarbatoarea Ispasirii, sacrificiul unuia din doi tapi de jertfa – în urma operatiei de MAGIE SIMPATETICA: tapul ispasitor, tinut la usa Tabernacolului, era atins de toti membrii comunitatii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în desert, fie aruncat într-o prapastie. Dar, într-o prima faza a mozaismului, tapul ispasitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFA CATRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DESERTULUI!! – cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeasi mentiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e facuta si în legatura cu sarbatorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinatorii lui Dionysos) aruncau, în hau, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul portilor infernale” (cf. Séchan Louis si Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Crestine, mult mai atenti la autenticitatea crestin-religioasa decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restantelor” pagâne din mentalul popular, si mult mai putin dispusi a ceda DEMAGOGIEI BURTII POPORULUI (îndemnând si aratând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperati de rezultatele strict culinare si de macel, ale identificarii lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CRESTINA SA-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE SI LUNA, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam multi ani, si oamenii Bisericii (deh, oameni si ei…) au cazut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Si astfel, macelul oribil al mieilor continua, într-o veselie tembela si terifiant-criminala – sporind astronomic pacatele noastre, în loc sa ne apropie, prin Paste, de Mântuire… – cf. revistacontraatac.wordpress.comnr. 20.

2Limba aramaica este o limba aproape moarta, vorbita în special în Antichitate. Câteva capitole din cartile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvânt din Geneza (31:47) sunt scrise în aramaica si nu în vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeste cu ebraica asa cum spaniola se aseamana cu portugheza. Diferentele dintre aramaica si ebraica sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele doua sunt privite ca doua limbi distinct – cf. Wikipedia.