În primele mele cărți am punctat faptul că în drumul meu spre Roma am avut simțământul că italienii sunt precum americanii, romani/daci/traci rebeli, refugiați în peninsula italică pentru a-și crea o fortăreață și apoi imperiul lor. Toată această concluzie o trăgeam bazat pe o logică simplă și clară: nu puteau romanii să cucerească Dacia doar pentru aurul din munți și să reușească să schimbe limba dacilor care se vorbea în teritoriul locuit de ei care se întindea de fapt la mii de km în Europa, în sate care existau chiar până la Munții Urali. În acea vreme, nu exista ziar și internet ca să ducă limba prin toate satele și văgăunile munților. Poate acesta e și motivul pentru care noi românii nu reacționăm precum alte popoare venite peste noi. Chiar mai departe, specificam că noi am ajuns în poala Carpaților înainte de potop ca refugiați din Egiptul antic al Piramidelor, după pierderea războiului cu Biserica de atunci. L-am luat pe zeul Zamolxe și ne-am retras în Europa din zona protejată a Carpaților.

Continue reading “BEN TODICĂ: ADEVĂRUL IDENTITAR” →