„Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” – Confucius 

Cu câțiva ani în urmă, când Președintele Iohannis a spus că avem nevoie de educație, mulți au zâmbit neîncrezător. Am scris pe atunci un eseu despre educație, developând acest subiect, amintind proveniența cuvântului din latinescul „educatio, -onis” care înseamnă creștere, hrănire, cultivare, reamintind și definiția conform DEX 2009: „fenomenul social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate; cunoașterea bunelor maniere și comportarea în societate conform acestora”. 

   Din vechi timpuri filozofii s-au ocupat de înțelegerea, definirea educației. Grecul Socrate, gânditor creștin înainte de creștinism, insista asupra faptului că viața trebuie cunoscută, cercetată, nu glasul celorlalți trebuie înăbușit, ci pregătirea de sine însuși a fiecăruia este importantă, pentru a deveni virtuoși.