Comorile din cuvinte

,,La început a fost cuvîntul”. Iar cuvântul a fost darul suprem cu care Dumnezeu și-a aureolat Marea Creație – Universul și Omul. Iar omul, deopotrivă înzestrat cu minte și inimă, a înțeles misiunea ce i-a fost încredințată. Și s-a aplecat asupra cuvântului precum o mamă asupra pruncului din leagăn… “Cuvinte din bătrâni”, ,,Povestea vorbei”, ,,O samă de cuvinte”, ,,Cuvinte potrivite”, ,,Odă Limbei Române” și o sumedenie de alte trimiteri către această inepuizabilă comoară, care este și cea mai de preț moștenire, nu numai după părerea lui Ienăchiță Văcărescu: ,,Urmașilor mei Văcărești, / Las vouă moștenire, / Creșterea limbii românești, / Ș-a patriei cinstire”. De unde se poate trage concluzia / învățătura că, împreună cu vatra străbună, cu credința, cu tradițiile, cu întreaga spiritualitate, limba maternă participă la împlinirea certificatului de naștere a (al) neamului românilor (,,Limba noastră-i o comoară”).