"SA LUPTAM PENTRU ANDREEA"

On By nelursIn Children, Devotional, NewsLeave a comment

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI & Stefan Doru Alin
impreuna cu echipa de la Club “Zod!ar” Galati –
prin bunavointa D-lui Bogdan Voicu,
va invita la un spectacol caritabil:
veniti cu totii miercuri 27 octombrie 2010, ora 19 pana seara tarziu in club
“Zod!ar” (fostul cinema “Popular”)
veniti cat mai multi prieteni sa fim alaturi de Andreea!!!

Din program:
– recital special: “Din inima pentru inima ta,Andreea” Ansamblul “Estrada Copiilor” si “Tinere talente” de la Casa de Cultura a Sindicatelor Galati & Andreea Ignat – instructor
– concert extraordinar Trupa “Crin Rock”: Stefan Doru Alin (crizalin) – chitara, Perju Alexandru – tobe, Blimki – chitara, Tatu Vlad Aristid – chitara bass, Trohari Bogdan (Eros) – voce
– trupa “Snyper” ce va incinge atmosfera – coordonator Roxana Burghelea
– Dani si…prietenii vor da foc fitilului de muzica cu o minunata flacara…folk
Prezinta: Stefan Doru Alin

Coordonatori eveniment caritabil: Angela Baciu, Stefan Doru Alin si Andreea Ignat

Spectacolul este organizat in sprijinul elevei ANDREEA MIHALCEA de la Colegiul “Elena Doamna”
pretul biletului: numai 10 lei –
VENTI SA O AJUTAM PE ANDREEA SA AIBA O INIMA SANATOASA!!!

Vor urma si alte spectacole caritabile pentru Andreea organizate de Colegiul “Elena Doamna” in parteneriat cu Casa de Cultura a Sindicatelor din Galati si toti cei ce vor sa fie aproape,
in zilele de 4 si 5 noiembrie ora 17 la Teatrul Dramatic “Fani Tardini” Galati,
VA ASTEPTAM!

Echipa!

Angela BACIU
scriitor, membru U.S.R
consilier cultural C.C.Sind.Gl

REGAL LA OPERA!

On By nelursIn Art, Inspirational, News, RomaniaLeave a comment

Mihaela Dordea
Vineri, 22 octombrie, Opera Nationala Bucuresti parea locul in care cu multi ani in urma, paseam cu grija. Paseam cu emotie. Multa lume chiar de la intrare. In general, lume buna. Mai erau, desigur si personaje pe care le intalnesti cum se iveste o ocazie sa poata vedea ce se intampla in jur, dar mai ales sa se faca remarcate, chiar daca nu au nici un motiv.
In rest, asa cum ma asteptam cu totii eram patrunsi de o vie emotie, culmea, sincera, pentru ca in seara aceasta aveam o noua intalnire cu Verdi, „signor maestro” si a sa nemuritoare La Traviata.
Povestea Violettei Valery a impresionat zeci si zeci de generatii care au lacrimat in batiste la finalul dramatic al frumoasei traviate.
Tema operei este aparent simpla. Un tanar de familie buna, Alfredo Germont, se indragosteste de frumoasa Violetta la balul pe care controversata doamna il da cu ocazia intoarcerii sale la Paris. Sentimentul fiind reciproc, lucrurile evolueaza astfel incat, in actul doi, ii gasim pe cei doi tineri undeva in apropierea Parisului, locuind impreuna, fericiti si cu sentimente din ce in ce mai puternice.
Violeta insa, nu avea destui bani pentru o viata de lux. Isi vinde trasura si bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile. Alfredo afla si pleaca si el la Paris sa faca rost de bani. In acest timp, Violetta primeste vizita batranului Giorgio Germont, tatal iubitului ei, care ii cere sa il paraseasca pe Alfredo, pentru binele familiei. Sora tanarului urma sa se casatoreasca, iar reputatia Violettei ii crea probleme. Urmeaza despartirea, pentru ca ea se va sacrifica pentru binele familiei Germont, apoi o revedere dramatica la o alta petrecere , intre cei doi iubiti, totul sfarsind cu boala Violettei agravata acum, o tuberculoza, si moartea ei in bratele lui Alfredo, care afla, prea tarziu adevarul , chiar de la tatal sau, framantat de remuscari.
Ei bine,Verdi nu ne spune doar o poveste. El a fost profund impresionat de ceea ce ascundea Violetta in interiorul sau, de drama sufletului unei femei indragostita, obligata de imprejurari sa isi paraseasca iubirea, fara sa poata face cunoscut adevarul, pentru ca a promis si pentru ca pe atunci, onoarea avea o mare insemnatate, chiar si pentru o „traviata”(intretinuta, femeie de moravuri usoare, it).
Signor maestro si-a propus sa nu esentializeze subiectul in sine, ci partea profunda, zona sensibila, psihologica, partea de suflet a personajului sau. A lucrat mult cu Francesco Maria Piave, autorul libretului, atat cat a fost nevoie pentru a reusi. Daca pana vineri am fost impresionata de poveste, si am vazut Traviata de nenumarate ori, ei bine, vineri m-a captivat, m-a subjugat Violetta Valery. Publicul din sala Operei a ramas pur si simplu fermecat de ceea ce vedea si mai ales auzea pe scena, de modul de interpretare a celei  care a dat viata personajului si a reusit sa fie, sa ne faca sa simtim, ca acolo, in fata noastra, se desfasoara cu adevarat, destinul greu de poveri al Violettei: soprana Irina Iordachescu.
De la Callas nu am mai auzit o astfel de voce, o astfel de interpretare! Vineri, 22 octombrie, marea triumfatoare a serii a fost tanara soprana care a demonstrat din plin speciala sa clasa de solist liric si de tragedian. Cu o voce de exceptie, Irina a facut sa transpara cele mai emotionante momente ale personajului sau, asa cum si-a dorit Verdi, cu cele mai mici detalii sufletesti.
Irina Iordachescu are o linie interpretativa cu patrunzatoare subtilitati in aprofundarea dimensiunilor psihologice ale personajului sau. Ea a descoperit cele mai intime detalii ale Violettei si a transpus totul cu un mare rafinament, cu sensibilitate si in acelasi timp cu o forta extraordinara de expresie.
Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a facut pe un suport deja existent, pentru ca Irina are ceva in interior, se simte la momentele cheie, nuante fine, un gen de puritate a cantului cum rar intalnesti, mai ales in aceste vremuri.
Vineri seara, Irina Iordachescu a reusit sa produca noi emotii publicului prezent in sala, prin freamatul sau interior, dar mai mult prin calitatile sale vocale care au incantat un public ce a ovationat indelung si in timpul dar mai ales la finalul unui spectacol in care frumoasa soprana a dominat si artistic si prin personalitatea puternica pe care ne-a dezvaluit-o cu sau fara intentie, dar demna de toate omagiile. Bravo Irina! Un debut plin de triumf, asa cum anticipam.
Alaturi de eroina serii, au contribuit cu prestatia artistica, colegii ei de scena Marius Manea, Eugen Secobeanu, Sidonia Nica, Valentin Racoveanu, Vasile Chisiu, Daniel Filipescu, Ruxandra Ispas, Stefan Schuller, Constantin Negru si Alin Manzat, avand sustinerea orchestrei condusa de dirijorul si compozitorul Cornel Trailescu. Trupa de balet si corul, remarcabile si de data aceasta.
Nu pot sa nu remarc faptul ca prezenta Irinei in Violetta a fost covarsitoare, colegii ei fiind la fel de impresionati.
Astept cu nerabdare urmatoarele reprezentatii avand in centru pe soprana Irina Iordachescu, a carei voce va face istorie in lirica romaneasca.
„ In muzica, la fel ca in dragoste, trebuie sa fii, in primul rand, sincer”. –spunea Verdi. Si Irina este!

Marea Enciclopedie a Spiritualitatii Romanesti se scrie din mers ca o inchegare istorica

On By nelursIn Essays, History, Inspirational, literature, RomaniaLeave a comment

Volumul XLIV

Ajunsa la al 44-lea volum marea enciclopedie a spiritualitatii noastre”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2010 „ de Constantin Toni Dartu, presedintele Filialei Iasi a Ligii Scriitorilor si directorul revistei”Moldova literara “, a devenit, pe drept cuvant, o  paleta policroma care cuprinde toate nunatele stradaniilor intelectualitatii noastre puse in slujba creatiei umane.Munca depusa cu acribie de autor in descoperirea personalitatilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii si consemna date , evenimente, lucrari inedite, imagini, din viata celui care printr-un efort de-o viata lasa in urma sa o creatie utila societatii romanesti si nu numai.Toata aceasta stradanie a lui Constantin Toni Dartu se inscrie in filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt. Aceasta este mizul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucreaza de un deceniu si mai bine.
Despre volumele acestea am scris de fiecare data cand au aparut, ajungand la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: Cultura poporului fara carti pentru dansul nu se poate. Si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica n-au nici o valoare. Opera infaptuita de Constantin Toni Dartu, prin muca, stradanie, transpiratie intelectuala si generozitate este mai presus decat, facand aluzie la ce zicea Iorga,de orice alcatuire economica sau forma politica, daca acestea nu sunt puse in slujba culturii.
Aceasta lucrare de proprtii nu este un dictionar,fiindca acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate intr-o anumita ordine, de obicei alfabetica. Lucrare masiva de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune ca acest cuvant este format din grecescul enkyklia care ineamna “ansamblul stiintelor “ si paideia care inseamna “ educatie invatatura “. Este o lucrare care trateaza sistematic termini din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dartu?
Studiind fisele a celor peste o mie de personalitati din toate domeniile creative si de activitate, incluse in aceasta enciclopedie am ajuns la concluzia ca in societatea romaneasca din ultimii 60 de ani se castiga bani numai cu ajutorul banilor. Prin munca si creatie se castiga doar painea cea de toate zilele, cu toate ca omul de cultura creator daruieste societatii in care traieste o valoare inestimabila de care se foloseste.In acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea”Totdeauna si in lume, intai se aud cantarile si apoi rasare soarele “.Adica intai este “cantecul creatiei “ si apoi vine lumina intelepciunii si a cunoasterii.
In volumul XLIV, dupa ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalitati, inclusiv imagini de la diferite lansari organizate in marile orase culturale din tara, redescoperim personalitati despre care stiam, despre unii s-au scris volume intregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. Insa descoperim pe romanciera Dora Alina Romanescu nascuta in judetul Bistrita-Nasaud, sportivul militar Traian Moldoveanu inzestrat cu darul povestitorului si iubitor de calatorii, pe Pamfil Biltiu, din Baia Mare, etnolog, publicist si animator cultural, cunoscutul cantaret de muzica populara Benone Sinulescu, scenograful Elena Fortu, sculptor si artist plastic, iubitoare de cunoastere prin calatorie, si artistul plastic Sorin Spiridon Gatu din Gherla, artist plastic a carei opera este patrunsa de spiritul  Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai insemnati artisti plastici bisericesti, maestro in arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artistilor plastici Bisericesti a Patriarhiei Ortodoxe Romane, colaborator principal al al acestui dictionar enciclopedic. Alaturi de sotia sa Livia, artist plastic au pictat zeci de biserici.Si acest volum se incheie, ca toate celelalte, cu numele personalitatilor cuprinse in volumele anterioare.
Parafrazandul pe Grigore Vieru, cu care incepe prezentul volum, pot sa spun ca atunci cand m-am vazut in paginile acestei enciclopedii, m-am simtit ca femeia care naste: am strigat in sinea mea de bucurie si durere. Fiindca fiecare enciclopedie inseamna o recunoastere pentru cel inclus si declanseaza un catharsis, o purificare. Purifica lucrurile, faptele, creatiile, dar si sufletul celui care este inclus si al celui care citeste aceste volume.Purifica faptele, metamorfozand trasaturile realitatii in forme pure si armonioase. Iar prin citirea acestor fise, se purifica si sufletul nostru, tulburat si plin de incertitudini.
Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dartu pot spune, cum zicea odata filozoful grec Constantin Tsatsos, ca exista lecturi pentru a fugii de lume( aici nu este cazul ), si lecturi pentru a te mentine in mijlocul lumii prin reprezentantii de varf ai neamului nostru, cum este enciclopedia  PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2000 de Constantin Toni Dartu.

Al.Florin Tene

Cat a costat vizita lui Emil Boc la New York?

On By nelursIn Media, Opinions, Romania, USALeave a comment

By Simona Botezan
Washington D.C.

Presa din Romania scrie ca 470.000 de dolari au fost cheltuiti cu ocazia vizitei premierului Emil Boc , la reuniunea plenara la nivel inalt a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, din perioada 21-24 septembrie, de la New York. Cu mici exceptii, presa romaneasca din SUA nu a fost invitata la acest eveniment. De ce n-au fost invitati jurnalistii din New York la intalnirea cu primul ministru? Pentru ca ei ar fi mers acolo gratis?

“Vizita de patru zile a premierului Emil Boc la New York a costat aproape o jumatate de milion de dolari. Boc a fost insotit de o delegatie formata din 35 de persoane. Aproximativ 63.000 de dolari au fost cheltuiti pentru cazarea in hoteluri de 4 si de 5 stele din in centrul orasului; alti 400.000 de dolari s-au cheltuit pentru transportul cu un avion inchiriat de la Romavia, iar diurna a fost de circa 6.300 de dolari”, anunta ziare.com

„La solicitarea Antenei 3, Guvernul a remis un comunicat, potrivit caruia delegatia cu care a plecat Emil Boc la New York a avut trei componente: cea oficiala, cea insotitoare, o delegatie a SPP si un grup de jurnalisti”. Dupa matematica mea, in fraza anterioara sunt amintite patru componente, dar ce mai conteaza! Care o fi fost rolul delegatiei insotitoare? Daca tot s-au cheltuit acesti bani, care sunt rezultatele intrevederilor de la New York, astfel incat sa se justifice suma enorma cheltuita de delegatia Romaniei? Cu ce s-au ocupat cei 35 de membrii ai delegatiei, in cele 4 zile, in afara de shopping? Este Romania atat de bogata, incat isi permite sa arunce 400.000 $ pe inchirierea unui avion de la o companie falimentara? Guvernul Romaniei este o agentie de turism, care organizeaza vizite de grup la New York?
Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc. Din pagina web a Misiunii Permanente a Romaniei la New York reiese ca, in discursul sau “premierul s-a referit la noile provocari cu care se confrunta tarile lumii si a pledat pentru imbunatatirea relatiilor functionale intre ONU si alte organizatii internationale cu vocatie globala sau regionala. Premierul roman a subliniat ca Grupul tarilor Europei de Est merita o mai buna reprezentare in Consiliul de Securitate al ONU, in orice format de extindere”.
Am recitit pasajul de mai multe ori si am inteles un singur lucru – in acelasi stil ne relata si ziarul “Scanteia” vizitele de lucru ale “conducatorului iubit” peste hotare. Am remarcat limbajul de lemn si forma fara fond, pentru ca lipseste cu desavarsire continutul. Care o fi fost tema discursului lui Boc la Adunarea Generala a ONU din septembrie? O fi fost tema “cum sa vorbim ore in sir fara sa spunem nimic”?
Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genuchi. In aceeasi zi de 22 septembrie, in fata Palatului Victoria, 20.000 de sindicalisti protestau impotriva masurilor de austeritate inumane ale guvernului Boc, masuri care au adus milioane de romani in pragul disperarii, in imposibilitatea de a-si achita facturile, de a-si cumpara alimente, imbracaminte si medicamente. A trecut o luna de zile si protestele continua. Tot mai multe categorii sociale isi exprima nemultumirile in strada. Pe 27 octombrie sindicatele vor scoate in strada 80.000 de oameni. Cate pensii si salarii ale acestor protestatari s-ar fi platit din 470.000$?
Intrebat de catre jurnalistul Grigore Culian, de la New York Magazin, despre motivele miscarilor sociale din Romania si decizia guvernului de a diminua pensiile si/sau salariile bugetarilor, Emil Boc a raspuns cu o intrebare: “De unde aveti aceasta informatie?” Probabil ca, in viziunea domnului Boc, diaspora romana din SUA este dezinformata, traieste in cocotier, fara acces la “goagal” (vorba unui distins politician roman) si este rupta de realitatea din Romania. Care o fi, atunci, misteriosul mijloc de comunicatie, prin care au aflat romanii din America despre vizita premierului la New York?
Calitatea unei persoane se vede numai in relatiile cu oamenii din jur. Va amintiti momentul in care Horia Roman Patapievici a fost numit de catre Traian Basescu in functia de director al Institutului Cultural Roman? Fiu de demnitar comunist, crescut in cartierul Primaverii, Patapievici face parte din camarila prezidentiala. Din moment ce dintre toti oamenii de cultura romani, tocmai Patapievici a fost desemnat ca sef la ICR, probabil ca presedintele ii impartaseste parerile despre romani si cultura romana. Si reciproc – Patapievici o fi amator de manele, la fel ca presedintele Basescu? Sa nu uitam ca Patapievici este un privilegiat, care se plimba cu avionul la Neptun, pe banii Cotroceniului, pentru “consultari” -de parca numai la Neptun se puteau consulta alesii nostri, in privinta Legii Lustratiei.

La New York, mana dreapta a domnului Patapievici este Corina Suteu, directoarea Institutului Cultural Roman din marea metropola americana. Doamna Suteu l-a intampinat pe primul ministru cu o expozitie organizata in mare graba, iar comunitatea a rasuflat usurata, pentru ca de data aceasta nu erau expuse in vitrina ICR svastici si exponate cu tenta erotica.

Doamna Suteu reprezinta cultura romaneasca la New York. Sunt curioasa daca i-a cerut domnului Emil Boc sa vorbeasca in engleza la ICR, asa cum le cere romanilor din New York, atunci cand au tupeul sa participe la evenimentele organizate de institutia pe care o conduce. A fost numita de la Bucuresti, de catre prietenul dumneaei H.R. Patapievici, apoi a fost motivata pecuniar din fondurile statului roman, cu cateva miliarde anual, pentru a promova cultura, traditiile si obiceiurile romanesti in America. E ca vorba din popor: “ce se aseamana se aduna”. Oare este normal sa reprezinti cultura romana la New York, dar sa refuzi sa vorbesti in limba materna?

Aceeasi doamna Suteu declara pentru “Revista 22”, in anul 2006, ca obiectivele ICR New York sunt: “cum faci sa existi, pe de o parte, ca organizatie cul¬turala, intr-una dintre marile metropole artistice ale lumii” si al doilea: “cum faci ca, prin programul pe care il ai ca institut cultural, sa dai o imagine emanci¬pata despre ceea ce este Romania de azi.”
Practic, doamna Suteu si angajatii dumneaei devin extrem de zelosi cu ocazia vizitelor de lucru de la Bucuresti. In restul timpului, cauta (probabil) raspunsurile corecte la intrebarile din 2006, timpul trece, leafa merge!

Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia, veche de cand lumea, a formei fara fond. Cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Discutii cu accente isterice, privind promovarea turismului romanesc, au inundat presa si televiziunile din Romania, dar n-au atins marea problema – ce fel de turism poti sa faci intr-o tara fara autostrazi, cu maidane pline de gunoaie, cu oameni care fura ca sa manance si care asteapta strainii cu mana intinsa dupa maruntis si souveniruri? Ce fel de turism poti sa faci cu  dotarile anilor ’70 si preturi mai mari decat in vest? Care sunt lucrurile care ar indemna pe cineva sa compare Romania cu o gradina a Carpatilor?

De la Imperiul Roman incoace, noi avem munti pe care-i jefuim cu spor, paduri, campii si ape de care ne batem joc. Ce fel de promovare poti sa faci, la New York, cu oameni ca H.R. Patapievici, Corina Suteu sau Emil Boc?  Ce fel de promovare poti sa faci cu un presedinte ca Traian Basescu, sef de stat care nu este invitat in nicio vizita oficiala si pe care nu-l viziteaza nici un omolog? Dar cu un prim ministru care vine la New York insotit de 35 de persoane, sta 4 zile intr-o companie selecta, chletuieste jumatate de milion de dolari si nu reuseste sa stabilieasca nicio vizita de lucru undeva pe planeta, oriunde? Imi vin in minte cuvintele belgianului Achille Chavee si ele par sa descrie perfect situatia: “ Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina. Uneori trebuie sa o rupem”.

Congresul Geneticienilor si Amelioratorilor din RM – imagine fidela a stiintei nationale

On By nelursIn Life and Health, Ministry, ScienceLeave a comment

In zilele de 21 si 22 octombrie curent isi tine lucrarile Congresul al IX-a National cu participare internationala al Geneticienilor si Amelioratorilor din Republica Moldova, eveniment organizat de catre Societatea Stiintifica a Geneticienilor si Amelioratorilor in comun cu Academia de Stiinte a Moldovei. Delegatiile celor 8 state (Federatia Rusa, Finlanda, Germania, Moldova, Polonia, Romania, Suedia, Vietnam) numara peste 200 participanti si reprezinta 22 de universitati si 30 de institute de cercetare.

Participantii la For au fost salutati de catre presedintele Academiei de Stiinte a Moldovei, acad. Gheorghe Duca, care a exprimat deosebita placere de a fi alaturi de specialistii geneticieni din mai multe tari, salutand in mod special prezenta dr. Frieder MÜLLER-URI, profesor la Universitatea Friedrich-Alexander University of Erlangern-Nurnberg. Erlangen, din Germania si prof. Le Huy HAM, directorul Institute of Agricultural Genetics, Hanoi, din Vietnam care si-au facut studiile in Republica Moldova.

De asemenea, presedintele ASM s-a aratat placut surprins de faptul ca printre participantii la Congres se regaseste numele a doi savanti moldoveni, care reprezinta diaspora stiintifica a Republicii Moldava peste hotare –Victor Croitoru la  Nobel Institute for Biochemistry, Karolinska Institutet. Stockholm, Sweden si Vladimir Rogojin,Universitatea din Helsinchi, Finlanda.

Dand o inalta apreciere activitatii savantilor, tuturor colaboratorilor institutiilor de profil din Republica Moldova care au contribuit, prin profesionalism si devotament, la mentinerea geneticii ca stiinta si la dezvoltarea acesteia, presedintele ASM a dorit participantilor la reuniune comunicari interesante, discutii constructive cu idei noi si propuneri judicioase de eficientizare a cercetarilor in domeniul pe care il reprezenta, iar oaspetilor – sa aiba si un sejur placut in Republica Moldova.

La lucrarile Congresului a participat Mihai Ghimpu, Presedintele interimar al Republicii Moldova, care a mentionat ca organizarea unor asemenea forumuri in Republica Moldova constituie un imbold pentru tinerii cercetatori de a dezvolta aceste stiinte de o importanta majora pentru cetateni. “Prin acumularea experientei avansate a celor mai moderne centre universitare din lume, tinerii savanti vor contribui pe viitor la obtinerea acelor informatii stiintifice care vor fi utilizate pentru deschiderea noilor posibilitati de dezvoltare a geneticii si ameliorarii”, a subliniat seful statului. Presedintele interimar a exprimat convingerea, ca implementarea practica a cercetarilor din acest domeniu va constitui un important punct de reper pentru dezvoltarea continua a geneticii atat in Republica Moldova, cat si la partenerii de peste hotare.

Mihai Ghimpu a remarcat, de asemenea, contributia deosebita la dezvoltarea geneticii si ameliorarii adusa de catre institutiile specializate din Republica Moldova, care, impreuna luate, reprezinta adevaratii piloni ai stiintei genetice nationale.

In numele Academiei de Stiinte a Moldovei, a luat cuvantul acad. Teodor Furdui, prim-vicepresedintele ASM, care a felicitat participantii la Congres, dorindu-le succese in dezvoltarea geneticii si biologiei moleculare. Prim-vicepresedintele ASM a subliniat in luarea sa de cuvant semnificatia stiintei genetice in descifrarea mecanismelor conceptului si dezvoltarii lumii animale si vegetale, inclusiv a omului, ameliorarii acestora si crearii noilor soiuri de plante si specii de animale cu o productivitate si rezistenta mai sporita, accentuand, in acest sens, importanta elementului genetic care este incadrat in domenii prioritare, precum biologia, medicina, agricultura.

Dr. Victor Croitoru care reprezinta diaspora stiintifica a Republicii Moldova peste hotare si care, dupa cum s-a exprimat, a trecut prin greutatea afirmarii a exprimat ideea ruperii barierelor formale intre generatii. In dorinta de a promova genetica, genetica moleculara, cercetatorul considera ca trebuie de evitat dogmatizarea pe care a cunoscut-o la timpul sau. Mesajul tanarului savant este de crea echipe, consortiumuri, nu de a face competitivitate interna, or daca avem potential in Republica Moldova sa se mearga spre o evolutie dinamica a tinerei generatii.

Mesaje de salut catre participanti au rostit personalitati notorii din domeniul geneticii din Germania, Polonia, Rusia, Vietnam.

Congresul Geneticienilor si Amelioratorilor si-a continuat lucrarile in cadrul sesiunilor de comunicari pe sectii.

In cadrul unei expozitii, participantii la for s-a familiarizat cu realizarile de exceptie, cu rezultatele ultimelor lucrari in domeniu a specialistilor de la Institutul de Genetica si Fiziologie a Plantelor, Institutul de Fitotehnie, Institutul de Cercetari pentru Culturile de Camp “Selectia”, Institutul National de Horticultura etc.

Eugenia Tofan,
Centrul Media al ASM, tel. 27-23-37

Bucurestiul, gazda festivalurilor de toamna

On By nelursIn Art, Inspirational, RomaniaLeave a comment

Sunetele din sala de repetitii a teatrului Masca din Bucuresti, ne-au adus in prima saptamana a lunii octombrie fata in fata cu a sasea editie a „Festivalului Mastilor Europene!” S-au prezentat publicului forme ale teatrului practicat in Italia, Olanda, Finlanda sau Danemarca, prin spectacole si ateliere sustinute de invitati straini, spectacole fara decoruri sau costume, utilizand doar mastile specifice acestui gen teatral. Printre artisti s-au numarat Carlos Garcia Estevez (Olanda), Davide Giovanzana (Finlanda), Ted Keijser (Italia) si Troes Hagen Findsen (Danemarca).
Pe langa piesele teatrului Masca („Una historia de tango”, „Gigi Amoroso”, „Muzeul viu”, „Pierror Lunatecul”), publicul a putut urmari productii sustinute de invitati, toate piesele fiind apreciate la festivaluri prestigioase: „Odyssey”, „Solo dell’Arte” si „Posthumous Works”.
Anul acesta festivalul a fost organizat in memoria actorului Jacques Lecoq, renumit pentru metodele sale de predare a teatrului de miscare si pantomima. Prezenta la festival, sotia sa, doamna Fay Lecoa, ne-a marturisit: „Sunt foarte onorata pentru ca nu m-am asteptat ca domnul Malaimare va organiza un astfel de festival si in primul rand in memoria sotului meu si sunt foarte mandra. Cred ca ideile lui se vor dezvolta pentru ca are intelegerea si energia respectiva”.
La data de 10 octombrie s-au deschis portile celei de-a doua editii a „Festivalului Artelor Bucuresti”, manifestare organizata de Asociatia Culturala „Maria Domina”, eveniment cultural-artistic cu un amplu program, care a cuprins concerte, piese de teatru, conferinte, lansari de carte si ziare. In premiera absoluta, a avut loc relansarea pe piata a revistei „Moftul Roman” in editie tiparita cu ocazia debutului festivalului si a volumului de poezii „Antologia vinovatelor placeri”, realizat in urma initiativei Asociatiei Culturale Maria Domina „Scrieti, baieti, numai scrieti”.
Evenimentele au adus in salile de spectacol nume de rezonanta ale scenei artistice romanesti: Radu Beligan, presedintele onorific al festivalului, Dan Puric, Tudor Gheorghe, Florin Piersic, Ion Caramitru, Jony Raducanu, precum si muzicieni de talie internationala, cum este Lothar Hensel, care a deschis festivalul cu spectacolul de bandoneon „Tango Sinfonico”. Au participat Orchestra Nationala Radio, Opera Nationala din Bucuresti, Filarmonica Muntenia.
Presedintele festivalului, domnul Romeo Pepino Popescu a mentionat ca „acest festival este sustinut 100 % de public. Singurul sponsor al acestui festival este publicul”, un lucru de remarcat si in acelasi timp un mare risc asumat de organizatori, evenimentul fiind singurul festival de acest gen din tara.
In perioada 2-9 octombrie, scena salii Rapsodia din centrul istoric al Bucurestiului a fost gazda „Festivalului International de Teatru pentru Copii” si a primului „Festival Indian” din Romania. Cinematografele au gazduit, intre 8 si 17 octombrie, „Festivalul International de Film de Animatie anim’est”, iar in perioada 22-28 octombrie, cinematecile au prezentat publicului „Festivalul filmului rusesc 2010”.

Madalina Corina Diaconu

"FLORILE COPILARIEI MELE"

On By nelursIn Art, Children, Inspirational, News, RomaniaLeave a comment

 CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
                       DEPARTAMENTUL CULTURAL ARTISTIC
organizeaza un nou concurs de fotografie amatori:
 
                            “FLORILE COPILARIEI MELE”
 
* se adreseaza elevilor cls.I – XII din Romania si diaspora
* perioada de inscriere: 25 octombrie – 25 noiembrie 2010
 
Conditii de participare:
– fiecare concurent va trimite prin posta minim 15 fotografii – color, alb negru, sau sepie –
– formatul il alege fiecare, dar nu mai mici de 15 x 21
– tema concursului: florile
– fiecare fotografie sa aiba pe fata o eticheta (sau sa scrie direct din calculator pe fotografie) cu:
numele si prenumele autorului, tema si/sau locul fotografiei, numele florii daca se stie, scoala, varsta – pentru a se face dovada ca fotografiile sunt realizate chiar de concurenti
– in plic se va introduce si o fisa cu datele personale ale concurentului: nume si prenume, adresa, varsta, scoala, telefon, mail
– data limita de trimitere a  plicurilor este de 25 noiembrie a.c. – data postei –
pe adresa: Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, Str.Brailei, Nr.134, pentru Departamentul Cultural Artistic, persoana de contact: Angela Baciu.
– pe plic specificati “pentru concurs”
– plicurile se pot depune si personal la C.C.Sind.Gl, et.1, secretariat.
– nu se accepta fotografii pe mail
– premiile constau in: diplome, carti si expozitii personale
 
Coordonatori proiect:
         – Angela Baciu   – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl
         – Andreea Ignat – instructor C.C.Sind.Gl
Director C.C.Sind.Gl.: ec.Ovidiu Ioan MANOLE
 
Tuturor mult succes!
Echipa concursului.
 
Angela BACIU
scriitor, cons.cult.C.C.Sind.Gl

Ne vindem istoria cu 20 de lei biletul!

On By nelursIn Opinions, RomaniaLeave a comment

Un mic ghiseu, o doamna simpatica, zgribulita, asa, ca de venirea primelor zile racoroase ale toamnei, si noi, cei de-o seama, cu hartiutele miraculoase in maini, gata sa le dam pe biletele de vizitare a muzeului… castelului… fortaretei… teatrului de fantome… si puteti sa mai adaugati ce mai vreti si cum mai vreti, ca nu se va supara nimeni! Si asa, una: te duci sa vezi, si ce gasesti, chiar te surprinde si parca intr-adevar iti spune ca ai venit la un spectacol de proasta calitate, sau, ca sa vorbim in termeni „academici”, kitsch! Dar, sa o luam incetinel, sa nu ne suparam, ca si asa degeaba o facem! Sau nu? Poate ca daca ne-am strange la o cafea si am mai discuta, am reusi sa descretim fruntile apasate de atata ignoranta a celor din jurul nostru! Cum este posibil sa dam bani ca sa auzim povesti fabricate cu imagini false in propria noastra ograda? Asa cum va spun, dam bani sa invatam istoria eronata a Romaniei! Pe langa faptul ca acum Castelul Bran nici nu ne mai apartine, este „proprietate privata”, cum a binevoit domnita de la ghiseu sa ma informeze cu un zambet pe buze mai mare decat cel al Giocondei, mai dam si bani sa fim instruiti in termenii voiti de noul proprietar! Ca e curat pe langa castel? Da, adevarat! Ca s-a ridicat in jur un targ cu tot ce vrei, de la figurinele din Dollar Store, la caciulitele din Peru? Da, adevarat! Ca bietul castel sta sa cada si ar necesita si el o restaurare pe ici, pe colo? Da, adevarat, numai ca pentru asa ceva nu sunt bani! Ca intri in castel si niste ghizi, cine-or fi ei, ca eu tot sper sa nu fie cei angajati oficial, dau detalii cu floricele, povestind in diferite limbi straine cum familia regala a Romaniei s-a nascut si a crescut printre zidurile acestui falnic castel? Da, adevarat! Pozele cu familia regala de pe peretii castelului o dovedesc, nu? Iar ca sa fie totul impachetat frumos si cu fundita, odata ce te aventurezi sa ajungi la etajele superioare ale castelului… ce sa fie, ce sa fie?! Poze frumoase, reproduceri din renumitele filme despre Dracula si texte care sa incante imaginatia noastra insetata de vampiri! Iar daca tot nu ti-a ajuns, mergi la subsol in magazinul de suveniruri si gasesti lilieci impaiati si frumos inramati, cavaleri teutoni si nici mai mult, nici mai putin decat Omul Vitruvian al lui Leonardo da Vinci! Si-atunci iti spui: ura!!! Banii dati pe bilet au fost cea mai buna investitie pe timp de criza! Sau orice timp! Da? Gresit! Banii dati pe bilete sunt acei bani cu care ne vindem istoria, fara sa ne pese, fara sa ne punem problema ca oricat si-ar dori cineva sa scoata un profit de pe urma unei inventii, caci nu o pot numi legenda, ar putea sa o faca in limitele bunului simt. Cand te apropii de Castelul Bran, nu mai simti nimic Romaneste! Totul este Halloween, Dracula’s land si alte jucarii Made in China. Mai lipseste Muzeul Figurilor de Ceara, unde Dracula, Printul Vampirilor sa stea langa Marilyn Monroe, sprijinindu-se de Maiastra lui Brancusi, si atunci le vom avea pe toate, caci de istoria pentru care ne-a pierit neamul, nu-i mai pasa nimanui! Mai bine un liliac impaiat, decat o opinca si un fluier de cioban, ca suvenir!

Madalina Corina Diaconu

Veni, vidi, vici

On By nelursIn Christian Life, Media, Opinions, USALeave a comment

By Psychologist Mstrd. Ilie Marinescu

 Astfel as incepe mica mea aventura pe „pamantul fagaduintei”: punand cuvintele lui Caius Iulius Caesar ca titlu, asa cum acesta a facut o lapidara misiva Senatului dupa victoriile repurtate in Spania, Grecia, Asia.
Cum visul oricarui roman este acela de a vizita macar o data America, la fel cum musulmanii merg la Mecca, iata ca si eu am revenit in aceasta tara, nu cum o fac cei mai multi dintre artistii nostri (muzicanti, interpreti, actori) – cu alai si trambite, cu invitatii care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fara sa abandonez observatiile discrete ale psihologului dornic de cunoastere, de aprofundare a modului in care o parte din comunitatea romana isi duce traiul de zi cu zi in tara tuturor posibilitatilor, astfel incat informatiile sa le am direct de la sursa si nu distorsionate prin diverse canale mass-media sau de alta natura. Am fost interesat mai mult, in vizita mea, nu de constructiile somptuoase, nu de strazile curate, ci mai degraba de oamenii care au contribuit fiecare cu puterea lui de creatie la evolutia unui stat puternic.
Odata ajuns in SUA, cel pe care il cunoscusem doar prin intermediul corespondentei electronice, prin materialele pe care le trimiteam redactiei publicatiei sale – in persoana Domnului Octavian Curpas, redactorul revistei „Phoenix Mission”, un OM admirabil – m-a contactat si m-a pus in legatura cu o serie de persoane din Chicago, astfel incat sederea mea aici sa fie cat mai placuta si plina de evenimente deosebite, la care am si luat parte, unul dintre acestea fiind Romanian Heritage Festival desfasurat in perioada 18-19 septembrie 2010, un adevarat festival al tuturor romanilor, care s-a petrecut in localitatea Nieles, la cativa kilometri de Chicago, eveniment care mi-a prilejuit cunoasterea multor romani care traiesc de ani buni in America.
Cea care urma sa-mi fie ghid pe tot parcursul sederii mele aici a fost Doamna Adina Sas-Simoniak, o adevarata crestina (poeta) cu frica lui Dumnezeu, de a carei credinta am fost fascinat, precum si de fericirea afisata cu seninatate pe chipul ei si al celor cu care intram in contact. Cum se explica marile diferente care pot fi observate, de la un om la altul, in ceea ce priveste capacitatea de a fi fericit, erau primele intrebari pe care incepeam sa mi le pun odata cu integrarea mea in mijlocul comunitatii crestine din Chicago. Are vreo legatura cu predispozitiile innascute? Sau cu faptul ca traiesc intr-o tara unde grija zilei de maine nu este o povara, asa cum este in tara de origine? Sau evolutia lor in decursul vietii, in functie de evenimentele care survin?
Noi, psihologii, ne punem astfel de intrebari, la fel ca toata lumea, dar probabil putin mai des, pentru ca intalnirile cu pacientii reprezinta sursa unor istorii uimitoare despre raportul cu fericirea, ratate sau reusite. Fiecare dintre noi stie ca realizarea unor contacte cu interlocutori apartinand unei culturi diferite de cea din tara de unde vii, in lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a informatiei transmise, poate fi un demers dificil de realizat.
Ceea ce a putut sta la baza unei comunicari reale si benefice de ambele parti a fost, dupa cum aveam sa constat destul de rapid, ca toti aveam aceeasi credinta in puterea suprema, acelasi crez in Divinitate. Cuvantul la ordinea zilei era un sincretism al bunului-simt, al respectului fata de semeni, al moralei crestine, ceea ce am putea numi buna dispozitie, una dintre manifestarile cele mai tangibile ale temperamentului, un fenomen discret, un fel de fundal, de peisaj, de plan indepartat al starilor noastre mentale. Daca americanii spun ca dispozitia vine de nicaieri „out of blue”, eu afirm ca, pentru comunitatea de romani, vine din cercul format in jurul Bisericilor Crestine si ca are o influenta profunda asupra privirii pe care o aruncam lumii si, prin urmare, asupra comportamentului nostru. Daca buna dispozitie a fost, la inceput, datorata antrenului de muzica acompaniata cu mancarea traditionala romaneasca din cadrul festivalului, ea a putut fi continuata si manifestata la Biserica Crestina Philadelphia si la Biserica Crestina Betania, unde i-am cunoscut pe pastorii Florin Cimpean si respectiv Luigi Mitoi, doua personalitati puternice si pline de har, care m-au integrat in randul comunitatii prin calduroasa primire facuta in cadrul predicilor de binecuvantare, predici ce au darul de a intari coeziunea comunitatii de romani in jurul bisericii. Aici, diverse categorii sociale: muncitori, intelectuali, profesori, doctori, avocati, artisti etc. impreuna cu familiile, participa intr-un numar surprinzator de mare la predici, lasand de o parte diferentele de cultura, de clasa sociala etc.
Cum vizita mea la cele doua biserici crestine s-a desfasurat pe parcursul festivalului, nu pot trece cu vederea pe cel care a fost organizatorul si sufletul acestui eveniment – pe Domnul Steven V. Bonica, cel care este directorul si redactorul ziarului „Romanian Tribune”. Insa, cum niciun eveniment nu poate fi mediatizat fara sprijinul mass-mediei, prezentarea programului a fost facuta de directorul postului de televiziune din Chicago RTN (Romanian Television Network), Domul Petru Amarei, al carui invitat special am fost in cadrul emisiunii sale „Fata in fata”. Suita de evenimente insa nu s-a oprit aici, pentru ca am avut ocazia sa vizitez scoala romaneasca „Logos” unde am intalnit profesori dedicati profesiei lor, printre care profesorul scriitor Daniel Chiu, cel care a pus bazele acestui lacas de cultura sub egida caruia elevi ai comunitatii romane pot sa urmeze cursurile in limba materna, elevi pe care am putut sa-i cunosc in cadrul unei ore de discutii libere, dornici de a sti cat mai multe si cerand mai ales informatii despre tara in care parintii celor mai multi dintre ei s-au nascut, elevi cu o inalta tinuta morala si crestina. Aici sunt deprinse obiceiurile bune, cu care, desi sunt greu de format, se poate trai usor, spre deosebire de deprinderile proaste care sunt usor de format, dar se traieste greu cu ele – iata concluzia pe care am desprins-o din aceste intalniri si m-a condus la ideea pe care o invatasem din copilarie, ca indiferent ce am fi sau ce am face, credinta in Autoritatea suprema este singura care da fundament existentei noastre. Din experienta psihoterapeutica, pot spune ca desi multi, initial, nu sunt „inzestrati” pentru o conduita crestina, dintre ei, multi au invatat in timp sa acceada la acest statut si au recuperat intarzierea in ceea ce priveste capacitatea lor de a fi buni crestini. De aceea un travaliu reusit asupra propriei personalitati (eforturi personale, terapie) urmareste intotdeauna acelasi lucru: sa ridice nivelul de baza al bunei dispozitii pe care afirmam la inceputul acestor randuri ca am descoperit-o in sanul comunitatii, insa trebuie sa fim constienti de faptul ca acest deziderat se construieste cu rabdare.
Daca as scoate in evidenta, insa, doar lucrurile frumoase, as fi acuzat de o analiza partinitoare in ceea ce priveste impresiile formate in scurta mea vizita la Chicago, de aceea voi spune si ca un lucru mai putin placut ce mi-a atras atentia este legat de modul in care, dintre sutele de mii de romani plecati de pe bancile scolii romanesti in „lumea noua”, nu s-a gasit o singura persoana, dintre cei realizati profesional si material, sa indrume pasii turistilor romani spre locuri ce poarta amprenta unor mari invatati romani care au dus faima tarii dincolo de granite, si ma refer aici la o mare personalitate de talie mondiala care a slujit la Universitatea din Chicago, Mircea Eliade, ale carui locuinta si loc de veci nu le gasesti, datorita nepasarii, atat a celor ce guverneaza tara, cat si a unora din diaspora care, prinsi in valtoarea vietii de dincolo de ocean, nu s-au preocupat sa realizeze, pentru indrumarea celor dornici de cunoastere, fie un ghid, fie o placa comemorativa la casa acestuia. Daca nimeni nu stie unde se afla aceste obiective, in urma cautarilor mele pentru a ajunge la aceste locuri, pot ajuta cu informatiile obtinute prin diverse mijloace: acesta a locuit in campusul universitar la numarul 5711 N Woodlawn ave si doarme somnul cel de veci pe aleea principala din cimitirul din campus „Oak Woods Cemetery” pe Main Entrance 1035 E67th Street, alaturi de marele fizician Enrico Fermi.
Cu toate acestea, vizita mea a fost una cat se poate de fructuoasa, prin faptul ca am vazut locuri noi si fascinante, am cunoscut oameni deosebiti, si cu siguranta ma voi intoarce, ori de cate ori voi avea posibilitatea, sa-i reintalnesc si impreuna sa consolidam comunitatea romaneasca, indiferent unde s-ar afla.
Dincolo de orice zgarie-nori, de opulenta prezenta la mai tot pasul, se afla aceasta comunitate de romani ce isi duce viata cu bune si mai putin bune, muncind cinstit si respectandu-si semenii, indiferent de nationalitate, dar care nu a uitat traditiile, ospitalitatea si bunul-simt stramosesc, incercand sa duca mai departe un spirit ce se inalta numai prin credinta.

OPINIE SI CONTRAOPINIE IN HOCHEI

On By nelursIn Life and Health, Opinions, Romania, YouthLeave a comment

Surpriza in Divizia A de hochei
Hocheistii brasoveni nu s-au prezentat la meciul de la Galati
Publicul prezent marti seara la Patinoarul Artificial din Galati a avut parte de o surpriza neplacuta: oaspetii de la S.C.M. Fenestela Brasov nu s-au prezentat pentru jocul cu C.S.M. Dunarea.

La ora 17.30, ora oficiala de disputare a partidei, arbitrii Gergely Leghel, Istvan Mathe si Peter Vilmos (Gheorgheni) au iesit pe gheata, au constatat lipsa echipei oaspete si  au asteptat – conform regulamentului – 15 minute venirea acestora.

Apoi, dupa ce timpul acordat regulamentar s-a epuizat, au angajat pucul  la centrul terenului pe care se aflau numai cei sase componenti ai echipei Dunarea, consemnand sfarsitul meciului. Observatorul federal, Octavian Corduban (Braila) a incheiat procesul verbal de constatare, iar secretarul Sebastian Dinu a consemnat neprezentarea in raportul oficial de joc.

Ramane de vazut ce va hotari Federatia, regulamentul fiind totusi clar: 5-0 pentru Dunarea. In continuare, galatenii vor juca trei meciuri acasa:
•    miercuri, 27 octombrie – cu Steaua,
•    vineri, 29 octombrie – cu Progym Gheorgheni,
•    vineri, 5 noiembrie – cu Sportul Studentesc.

Oricum, este o mare surpriza ca o echipa participanta intr-o competitie de acest nivel – Divizia A – sa nu se prezinte la joc!

Pana la hotararea Federatiei de specialitate, CSM Dunarea ocupa locul 4 in clasamentul primului esalon de hochei – cu 9 puncte (golaveraj 27-25), bilant rezultat din obtinerea a trei victorii si doua infrangeri.

Gh. Arsenie, M. Petrescu
Viata Libera, Galati
Meciul Fenestela Bra?ov – Dunarea Gala?i va fi rejucat

E adevarat ca regulamentul va da castig de cauza echipei noastre, insa, tinand cont de faptul ca mantinelele noastre sunt din lemn de salcam comunist, de faptul ca tabela merge ca locomotiva cu abur (scoasa din uz), ca nu avem apa calda si caldura in vestiare etc, s-ar putea ca urmatoarele meciuri sa le pierdem la masa verde. In aceste conditii ar fi bine ca meciul sa se rejoace la o data ulterioara, castigand in acest fel clementa federatiei la handicapurile noastre organizatorice.

Si pe domnii reporteri, cu tot respectul, i-as ruga, daca se poate, sa scrie despre conditiile jalnice de pregatire. Nu avem curent pentru antrenamente, caldura in vestiare sau apa calda. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca patinoarul este administrat de oameni care nu au nimic in comun cu sportul. Vreau sa trag un semnal de alarma pe aceasta cale si sa va spun ca daca aceste conditii vor continua, sporturile de iarna vor disparea.

Ce le oferim copiilor in loc ?! Aromaterapia, strada si lipsa de alternativa. Se merita oare ca pentru 50 de locuri de munca adunate intr-un SRL sa luam dreptul la sport si la performanta a catorva sute ori mii de copii. DE CE UN S.R.L. ADMINISTREAZA PATINOARUL?! NU CREDETI CA ACEST LUCRU ESTE MOTIVUL LIPSEI DE PERFORMANTA SPORTIVA? Ce stiu ei despre nevoile sportului?! Sunt oare interesati? Au fost vreodata?! Haideti sa spunem si noi adevarul. Sa nu ascundem totul si din barbati cu capul pe umeri si cu atitudine, sa lasam capetele in jos, spunand ca astea sunt conditiile – cu astea defilam. Ce s-a facut cu spatiile din patinoar? Dar cu terenurile pentru pregatirea sportiva? Ne plangem ca suntem bolnavi, ca nu avem unde sa ne ducem in timpul liber.

De ce oare? Pot fi meciurile de hochei ori concursurile de patinaj artistic o alternativa? Suntem la capatul rabdarii? Ce spuneti, sunt subiecte pentru un reportaj adevarat? Ori ne intereseaza doar constatarile si can-canul sportiv. Cand vom dezbate subiecte adevarate?!

Va multumesc pentru atentie si sper ca acest mesaj sa rascoleasca suflete, sa mobilizeze minti si sa porneasca initiative.

Cu respect, Cristi Munteanu – antrenor Dunarea Galati.

Despre sufletul omenesc si vicisitudinile vietii

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Devotional, InspirationalLeave a comment

By Octavian Curpas
Surprise, Arizona

„Cele sapte pacate cardinale”, Cristian Barbosu, Arad, Carmel Print, 2010, 291 p.

Se poate constata in ultima vreme, o crestere a interesului pentru aplicarea Cuvantului lui Dumnezeu, Biblia, la problemele concrete ale vietii de zi cu zi. Putem spune ca intr-un fel sau altul, exista nevoia unei redefiniri a religiei, in mod deosebit prin realizarea unei apropieri semnificative de problemele cu care ne confruntam si la care avem nevoie de o rezolvare autentica. Nu intamplator, numeroase carti de psihoterapie crestina au fost editate si in limba romana, incercand sa formeze sau chiar sa educe gustul cititorilor in ceea ce priveste aceasta abordare oarecum neconventionala in studierea Sfintelor Scripturi.

Cartea „Cele sapte pacate cardinale”, scrisa de pastorul Cristian Barbosu, ne calauzeste in lumea fascinanta a intelegerii mecanismelor de natura sufleteasca ce stau la baza diferitelor devieri de comportament si de caracter, descrise simbolic prin notiunea de cele sapte pacate: mandria, mania, imbuibarea, lacomia, pofta, invidia, apatia.

Cristian Barbosu, teolog cu vocatie de scriitor

Cristian Barbosu este pastorul bisericii Metanoia Arad (www.bisericametanoia.ro). Acesta s-a nascut la Arad si a urmat trei scoli teologice, absolvind (BA) Moody Bible Institute in 1995, Dallas Theological Seminary (ThM) in 1999, si Trinity Evangelical Divinity School (PhD) in 2009.

Cristian este casatorit cu Anne, originara din Franta si impreuna au doua fete, Tara (8 ani) si Fiona (12 ani). Printre hobby-urile sale se numara cartile si muntele. Cristian Barbosu este autorul volumelor „Ce vrea Dumnezeu sa stiu despre viata de familie”, „Cele zece porunci”, „Habacuc”, etc. 

Idolii inimii

Clasificarea celor sapte pacate are o istorie mai lunga, ce dateaza din vremea Evului Mediu, fiind intr-o mare masura legata de teologia romano-catolica a vremii. De-a lungul timpului, aceasta suma de sapte pacate a fost preluata si de alte curente religioase, dar si de arta, in speta de literatura si film. Este un lucru deosebit faptul ca autorul aduce si in Romania, intr-o versiune moderna, notiunea celor sapte pacate.

„In istoria bisericii, s-au identificat sapte pacate cardinale sau pacate de radacina, stari spirituale ce genereaza o multime de alte pacate in viata unui om. Aceste pacate rup relatii, inseala, inlantuie si mint, distrugand vieti si destine. Multi nu le baga in seama, dand vina pe temperament, obiceiuri, trecut, circumstante – ele fiind insa idoli ai inimii, probleme spirituale adanci, cu multe implicatii si consecinte grave.”

Intrebari si discutii pentru grupa mica

Imbinand cu talent experienta pastorala cu aceea de pedagog si psiholog crestin, autorul reuseste sa trateze intr-un mod original si axat pe studiul biblic, aceste sapte pacate, schitand si eventualele remedii ce se pot aplica. Noutatea acestei carti consta in faptul ca in loc sa se rezume doar la o expunere a celor sapte pacate fundamentale, Cristian Barbosu ne pune in fata si diferite chestionare de evaluare, ceea ce o transforma practic, acest volum intr-un manual, bazat pe intrebari si discutii.

„Fiecare trece pe aici”

In acelasi timp, inserarea unor studii de caz alaturi de prezentarea diferitelor invataturi biblice genereaza o atmosfera de prospetime care atrage pe cititor si fixeaza foarte bine notiunile ce sunt expuse.

„Puneti-va centurile de siguranta, fiindca astazi vom trece printr-o zona de turbulenta maxima, intram pe teritoriul unui pacat care probabil face cele mai multe ravagii printre tineri, dar nu numai. Fiecare trece pe aici, de cel putin de cateva ori in viata. Unii ajungem raniti, altii zdrobiti, putini sunt victoriosi, dar multi cazuti, chiar omorati de acest pacat teribil de puternic, de salbatic, universal: pofta.”

„Cele sapte pacate cardinale”, o carte vie si atractiva

Avand certe calitati de povestitor, Cristian Barbosu reuseste sa capteze atentia si sa o mentina de-a lungul intregii carti, cu o adresabilitate maxima in randul potentialului public cititor. Din acest punct de vedere, putem spune ca nu avem de-a face cu o carte scolastica si nici cu limbajul de lemn religios, ci cu o carte vie, plina de dinamism, atractiva, pe care daca incepi sa o citesti, cu greu o vei mai lasa din mana pana nu o parcurgi in intregime.

Dincolo de a da sfaturi „moralizatoare” sau de a genera o atmosfera de predica, discursul autorului se imbraca in tonalitati asemanatoare momentelor in care ai sta de vorba cu cel mai bun prieten al tau. Aceasta calitate deosebita a lui Cristian Barbosu de a se apropia cu intelegere si dragoste de cei pentru care lucreaza in calitate de pastor, se transfera si asupra relatiei dintre el si potentialul cititor.

Iubirea nu este o stare, ci o actiune

„Nu poti spune Il iubesc pe Dumnezeu, daca nu faci nimic sa-ti demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o actiune. Cand stii ca exista un pacat de care trebuie sa te eliberezi si stii ca acel pacat Il raneste pe Dumnezeul pe care tu il iubesti, ce faci? Ce iubesti tu de fapt? Pe cine iubesti? Pacatul sau pe Dumnezeu?”

Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce catre un punct de decizie in care sa abandonam aceste sapte pacate, precum si ceea ce decurge din ele, avand drept fundament iubirea pe care ar trebui sa o dovedim fata de Dumnezeu. Astfel, „Cele sapte pacate cardinale” se constituie ca o pledoarie convingatoare pentru transformarea interioara pe care Dumnezeu doreste sa o realizeze prin intermediul Cuvantului Sau. Am putea spune ca autorul, coborand de la inaltimea amvonului, vine in intampinarea fiecarui om dispus sa asculte, sa priveasca, sa creada si sa actioneze in directia eliberarii de sub jugul unor pacate care altfel l-ar distruge atat pe el, cat si pe cei din jurul sau.

The Technology Evangelist

On By nelursIn Science, USALeave a comment

By Ioana Moldovan

Los Angeles, California

Jaron Lanier was no one I had heard of before. But the meeting we were supposed to have with him looked interesting right from the announcement; anyone writing a book “You are not a Gadget” had to be a beautiful mind.

The easiest way to get to know Lanier was to google him. Wikipedia had a long article on him and I’ve started to read. I needed an online dictionary and more Wikipedia to get a sense of what it was written there.

Computers were never my thing. I’ve passionately embraced the computer class in 1991, in high school, hoping that I would use my Mathematics skills, which back then were worth exploring. Instead I’ve found myself every Thursday condemned in a chair in front of little screen in black and white. Actually we were three students in front of every such machine. There were always the boys hitting the keys and actually doing the work on it. The girls were using pencils and paper trying to replicate the commands, in writing.
 
I’ve never got along with those machines, probably because they were too ugly. I was good with foreign languages, but not with those Basic and Pascal; too alien for me.

There was however a nice machine I was drawn to, a nice 286 IBM: tall, majestic, and white, with a screen in colors. I’ve never touched it! Back then such a thing was more expensive then my parent’s house and the perspective of becoming homeless because I had touched a wrong key seamed horrific. My way of understanding computers then was comparing them to pianos: fingers making bad “music” on their keyboards that would destroy the machine. I was taught to consider them frail things, easy to terminate by human touch. I’ve got it so wrong!

 I’ve used the email services for the first time in 1998 and it was a hotmail account. I’ve switch afterwards to yahoo and sometime in 2004 I’ve got my gmail account. Back then a gmail account holder had to send you the invitation in order to be able to join the service. I’ve got my facebook account in January 2009.

I’ve never owned a computer, never spent money on one. I remember writing my law dissertation through a secretary: my father’s, in 2000. My first computer was the one at work. It’s when I’ve started to know about passwords, safe connections, viruses, online updates. It’s exactly then my eyes were affected by the screen radiation and slowly I’ve became a short-sighted person. My myopia is the gift of a computer!

I’ve moved in a house with a computer on 1st January 2001. My then boyfriend had a HP laptop, black and heavy, as a small suitcase. It was a mid 90’s model. I’ve started to use it daily, to connect to the world through a dial-up connection and saved all my data on disks. CDs and DVDs came a couple of years later.

In 2006 entered into my life my laptop, another HP (Compaq nx7000). It was a second hand one and became my best friend. After divorce, I kept the laptop. It was a great burgeon worth fighting for. Ever since then, it traveled with me all over the places: from Asia to Paris, from Munich to New York, from Washington to Cuba. As if it was on my passport, as a person!

The Monday I’ve met Lanier, I was after a sleepless night. A virus infected my computer, unableling all applications on my laptop. Isn’t it ironic, I was thinking?

He was dressed in comfortable black linen trousers and same color T-shirt. Few days later, I’ve told about him to a couple of friends. Hearing the name “Jaron Lanier” they’ve replied me: “the technology evangelist”. Yes, I think he looked exactly like one.

Jaron is a sort of Shakespeare of the technology. As a musician, he might want to be called the Mozart of the technology, but I still like paring him to the Bard, not because his CV is longer than a midsummer’s night dream, but because his work, writings and ideas are just as important for the humanity. Can anyone imagine humanism without Hamlet, without Romeo and Juliette, without King Lear? Now can anyone imagine technology without virtual reality and its laws of content and experimentation?

As the one who baptized and explained the virtual reality, Lanier started to evolve parallel to the businesses of Silicon Valley, trying to stay an objective observer of the internet and computers, predicting ways for both technologies to get better and people to cope with them and even develop more through them.

Time Magazine called him one of the 100 most influential people in the world this year. But he modestly refers to his involving into technology evolution simply as:  “Very oddly, I’ve just happened to be around when a lot of particular computers and Internet were designed, were put together and contributed to the current system.”

Yes, computers are in the middle of our relationships, the way we educate and raze children.  People are recreating their future using computers and technology is into the very center of how we are thinking about how things should be done.

Lanier is not a rebel when he says that “there isn’t any particular way Internet has to be”. He criticizes what exists right now, but it doesn’t at all mean he is “criticizing the very idea of Internet or technology”.

You are not a gadget, his latest book, is an essay of the same value as McLuchan’s The Gutenberg Galaxy. The first part is dedicated to digital mistakes. Technological designs came into existence in very particular ways: “Not exactly by accident, but not in any well picked for either”. And once integrated into the network, they became really hard to change.  “It’s much harder to rethink than to think. That’s always true in life but it’s exceptionally true with digital staff. It takes longer to undo than to think. We’ve become lost in the illusion of what we’ve created before. This is the tyranny of digital legacy and it’s severe.”

Change is necessary. Not change for the sake of change, but change into improvement. The gain is civilization itself: “I think that some of the ways the Internet should change are necessary if civilization is to continue seriously. I think what we are dealing right now cannot continue however it can take a long time to change. It could be 1000 years. Quite seriously! It’s a very BIG thing to undo. It might be 100 years – I don’t know. But it’s not going to be 10 years!”

Lanier has a special way to explain things, touching all facets: the serious ones and the not so serious ones, the necessary and the essential, the facts and the fiction, the literature and the philosophy. No one is left out: not Marx, not A.J Wells and his Time Machine and not even Spielberg and his Minority Report film that made usage of a lot of Lanier’s gone wrong scientific projects.

He made everyone aware of the carbon footprint of the internet. The main reason is because Internet is filled with copies of all sorts of things. In order for these copies to exist, Internet has to expend and the giant machines that makes it all possible use carbon. It’s a very dramatic way to imagine Internet. Loading photos and keeping 5-6 years old emails on the yahoo account started to look criminal!

Internet is not a democratized space. The money and the power are in the hands of few servers and no one has access there. Private information is at the disposal of who pays more and the user is just a targeted audience that is expected to spend money on system picked items. “If anyone would have told me 30 years ago that a company of three people would decide on what’s private for a whole world, I would have been scandalized”, confessed Lanier and suddenly Facebook did not seam so cool anymore!

Internet is not an oracle that knows you – the user; though companies sell this idea of an Internet that knows your taste, knows you and loves you. Of course, it also costs you – but they just love to take your money!

The real issue about Internet is that nowadays, it does exactly the opposite of what it was created for: it does not broader the horizon; it shrinks it with research engines that are manipulated my companies’ money that want their products, their info to pop on your screen.

The more you pay, the higher you are on the search engine’s list.

According to Lanier, here still are about two dozens of ideas that will make billionaires out of those who will exploit them best, one being an online medicine site and one being the telepresence.

Also Arts will improve their dominium with a new kind of performance. Lanier calls it “high value improvise performance” and it takes place in the virtual reality. The performer, as a puppeteer, would make things happen spontaneously, live on Internet.

I am clearly not a gadget. Not anymore. And discovering Jaron Lanier was a nice plunge into another dimension of human spirituality of a technological dimension, but still flavored with the art of a great humanist.

Uniunea Scriitorilor din Romania Filiala Cluj anunta cu durere stingerea din viata a poetului, traducatorului, editorului, publicistului de marca Virgil Bulat

On By nelursIn Devotional, literatureLeave a comment

Odihneasca-se in pace!

(24 februarie 1940, Raduleni, Basarabia – 20 octombrie 2010, Cluj-Napoca). Poet, traducator, eseist. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debut absolut cu poezii in Tribuna (1965). Volume de versuri: Nocturnalia, 1985; Dragonul de ziua, 1988; Patimile tanarului Ioan in Arcadii, 2000; Mezopunct/Mésopoint, 2002; Metaintarsii in mezopunct, 2005; Metaintarsii, 2005. Traduceri: Anatole France, Revolta ingerilor, Zeilor le e sete, 1978; Ana de Noailles, Umbra zilelor, 1982; Cartea vietii mele, 1986; Marcel Proust, Scrisori catre Anna de Noilles, 1986. Editii din N. Steinhardt: Monologul polifonic, 1991; Jurnalul fericirii, 1996.

Cavaler al Iluziei, fin traducator din literatura franceza, Virgil Bulat este un poet de stirpe macedonskiana („ca poti invulnerabil fi la tot ce te loveste doar ajungand tot mai sensibil la ceea ce doresti”), indragostit de marea poezie (biblioteca de suflet a poetului ii numara pe Blaga, Seferis, Elytis sau Saint-John Perse). El degusta, in somptuoase, minutios textualizate fraze, cu o savuroasa (pedanta uneori) gesticulatie lirica, atat fulguratia unei metafore, cat si dezlantuirea exaltata a unui poem in proza. Dimensiunea livresca a poemelor este indiscutabila. Poezia este invocata ca mijloc de terapie existentiala: „Un cuvant poate fi crampeiul de gand / bucuria de-a reusi inca o data / umbrele, strambe, sa frangi”; „Si totusi inca visul / ca armatura launtrica realitatii”. Sub semnul „faradeseamanului haituit de-atata emotie”, mecanismul complicat, ambiguu, al poemului inainteaza, adanceste semnificatii, constient de „zadarnicia” demersului sau („Au cine nu stie ca eroul Ulis / a uitat sa-si ascunza auzul / de cantul sirenei din propriu-i vis?”), dar crede cu obstinatie in, totusi, superioritatea lui („unde altundeva ca negru diamant scanteie crinul, decat in mijlocul gradinii poeziei suspendate?”).

Ratacit de buna voie in lumea guresa nascocita de propriul verb, poetul da cep „banalelor porniri / fapte / cuvinte / nesabuiri / si ele de toata minunea innadite in talcuri mestesugite”. Intelesuri, mirari, patimiri, cautari, canturi, strafunduri, nuante, chemari, oglindiri, toate fragede, nestiutor pagane, ingemanate, colcaie cu o stranie, paradoxala stiinta de a sugera limpezimea si transparenta. Muzicalitatea prelunga, insinuanta, dar si dibuitoare de sensuri mai adanci traduce lucrarea, ne-starea, forfota. Virgil Bulat se recunoaste imblanzitor de vorbe – „Invat cuvintele sa zboare / in vazduhuri mult mai subtile decat mireasma zorilor”; „Naluci se-ndeasa ca in Goya / imbracand cuvinte”, amanand ceasul „cand toate inaintele scancesc”…

Irina PETRAS
Presedinte US Cluj
21 octombrie 2010

Draga Virgil… odihna vesnica! Ai fost un bun prieten, un mare om de litere! Condoleante familiei!
(George Roca, redactor sef Romanian VIP)