„Femeia care muta muntii”- o noua carte pentru femei!!

On By nelursIn literatureLeave a comment

DANIELA DELIBAS, redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava a publicat la Editura Little Lamb în luna februarie a acestui an cartea intitulata într-o maniera curajoasa „Femeia care muta muntii”.

 Aceasta noua carte pentru femei are ca motto versetul: Adevarat va spun ca daca va zice cineva muntelui acestuia: ”Ridica-te si arunca-te în mare”, si daca nu se va îndoi în inima lui, ci va crede ca ce zice se face, va avea lucrul cerut. (Marcu 11:23)

„Inspirându-ma din viata personala dar si din trairile altor femei despre care am aflat citindu-le cartile, – Domnind peste împrejurarile vietii, de Ligia Seman, Anotimpurile Inimii, de Gigi Graham Tchividjian, Pathway to Purpose for Women, de Katie Brazelton, Adevarata valoare a unei femei,de Lisa Bevere si altele -, am scris aceasta carte cu gândul la tine, o femeie care se lupta în viata de zi cu zi cu o sumedenie de munti si care, rareori, gaseste în ea puterea de a transforma lacrimile de tristete din viata ei în lacrimi de bucurie. Nu sunt o femeie care a fost scutita, pe parcursul vietii, de lupta cu diferiti munti, fie ei sub forma de lacrimi, de framântari, de neajunsuri, de probleme si situatii dificile sau, fie ei, sub forma de stres, de cârtire, de nemultumire si de dezamagire fata de viata. Am avut si eu parte de astfel de momente, tocmai datorita faptului ca nici o femeie nu va putea vreodata fugi de durerea fizica, sau sufleteasca, oricât de buna atleta ar fi. Inima mea s-a ridicat atunci la Ceruri si Si-a întrebat Creatorul: Ce trebuie sa învat de aici? Cum anume trebuie sa ma comport în aceasta situatie pentru ca numele Tau sa fie proslavit, printre oameni, si pentru ca inima Ta sa gaseasca placere în mine?

Principiile prezentate în aceasta carte sunt raspunsul pe care Dumnezeu mi L-a dat, si care este unul atât de minunat! „Femeia care muta muntii” va marca pentru orice femeie care va avea placerea de a o citi începului unei noi vieti traite împlinind scopul minunat pentru care a fost creata si mutând deoparte multitudinea de munti care tinde sa o zdrobeasca, zilnic. Doar atunci femeia se va ferici pe sine si va ferici la rândul ei pe altii, prin simpla ei existenta! Îti doresc sa fii o femeie care muta muntii, astazi si în fiecare zi! Ma rog ca  Dumnezeu sa te ajute la aceasta, si Sa-si ia slava si gloria din viata ta, si din a mea, mereu!” (Daniela Delibas)

Esti casatorita si dezamagita sa constati faptul ca, alaturi de iubitul tau sot nu traiesti adevarata fericire si împlinire, asa cum ai crezut si ai visat? Esti casnica iar monotonia, frustrarile si greutatile vietii te aduc, câteodata, în pragul depresiei? Te desconsideri mereu spunând ca tu nu esti în stare sa faci nimic, în lumea aceasta, care sa conteze? Femeia care muta muntii, te va ajuta sa întelegi de ce, uneori, sotul tau te raneste, de ce statutul de mama poate fi presarat cu lacrimi, sau de ce viata îti poate parea, câteodata, searbada si fara sens. Tu nu esti doar o femeie neînsemnata din milioanele de femei din lume care se lupta, în viata de zi cu zi, cu o sumedenie de munti, ci esti o fiica a Cerului, creata cu un scop bine determinat si minunat. Doar îndeplinind acest scop divin, devii femeia care este o binecuvântare atât pentru familia ei, cât si pentru biserica si pentru societate. Devii femeia care muta muntii!

„Femeia care muta muntii este titlul cel mai încurajator pentru femeia din ziua de astazi. Autoarea observa cu o finete nobila, situatia speciala în care se gaseste vasul sensibil – femeia se confrunta cu numeroase probleme delicate, prezentate în paginile care urmeaza cu o mâna sigura si matura -, însa, cartea aceasta nu se opreste la o prezentare obiectiva a vietii, cu toate punctele ei negative. Se pune pe tapet capacitatea femeii de a gasi solutii la problemele ei, aceasta calitate fiind rezultatul parteneriatului ei cu Dumnezeu.” (Ligia Seman)

„Daniela Delibas este o crestina matura care nu-I aminteste zilnic Lui Dumnezeu cât de mari sunt muntii din viata ei, ci fiecarui munte îi spune cât de mare si biruitor este D-zeu. Studiind cu atentie cartea, îti dai seama ca muntii problemelor si suferintelor de tot felul  sunt un numitor comun, de cele mai multe ori.Autoarea nu ne îndeamna sa le poruncim triumfalistic sa se mute din calea noastra, ci ne ia într-o calatorie, pas cu pas, în escaladarea lor, indiferent de înaltime. Acest alpinism spiritual împreuna cu Domnul  întareste omul dinlauntru si ne schimba complet perspectiva. Împreuna cu Daniela, si cu cele care vor avea întelepciunea sa faca acest studiu, vom binecuvânta pe Cel care a pus muntii în calea noastra, nu ca sa ne limiteze orizontul, ci ca sa ne sporeasca dorinta de a ne înalta mereu mai sus.” (Angela Tiprigan)

Daniela Delibas este absolventa a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii de Stat din Oradea si a Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Emanuel din Oradea. Este redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava si, împreuna cu sotul, Mitica, si cu cei trei copii, Marcu, David si Elisa, locuieste în Ipotesti, Suceava.

***

Daniela Delibas, din postura în care s-a consacrat, aceea de redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei,  face ea însasi  o interesanta si necesara prezentare VIDEO a cartii  Femeia care muta muntii, la Alfa Omega TV.

 

 

 

 

 

 

„Femeia care mută munţii”- o noua carte pentru femei!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

Daniela Delibaş, redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava a publicat la Editura Little Lamb în luna februarie a acestui an cartea intitulată într-o manieră curajoasă „Femeia care mută munţii”.

Această nouă carte pentru femei are ca motto versetul: Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acestuia: ”Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se face, va avea lucrul cerut. (Marcu 11:23)

„Inspirându-mă din viaţa personală dar şi din trăirile altor femei despre care am aflat citindu-le cărţile, – Domnind peste împrejurările vieţii, de Ligia Seman, Anotimpurile Inimii, de Gigi Graham Tchividjian, Pathway to Purpose for Women, de Katie Brazelton, Adevărata valoare a unei femei,de Lisa Bevere şi altele -, am scris această carte cu gândul la tine Continue reading “„Femeia care mută munţii”- o noua carte pentru femei!” →

Adunati la „Masa rotonda” a cuvintelor

On By nelursIn literatureLeave a comment

Zilele trecute, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a avut loc lansarea unui nou volum „Rotonda falnicilor tei”, aparut recent la Editura „Pontos”, a prozatorului Gheorghe Marin si a romanului în doua volume „Evadat din Basarabia cotropita”, aparut la Editura „Bogdana”, a bucuresteanului basarabean Stelian Nicula.
Mai întâi octogenarul Gh.Marin a tinut sa mentioneze ca Stelian Nicula, care nu a putut fi prezent la eveniment din cauza unor probleme legate de perfectarea documentelor pentru trecerea frontierei, este consatean si fost coleg de clasa la scoala primara din satul Câslita-Prut, plasa Reni, judetul Ismail, fiind bucuros ca dupa o perioada îndelungata de timp s-au regasit în lumea cuvintelor, fiind brutal despartiti atunci când armata sovietica „eliberatoare” a impus frontiera pe malul Prutului, unul refugiindu-se în Tara-mama, altul ramânând în Basarabia ocupata.
Pe post de moderator, Arcadie Suceveanu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, a mentionat: avem bucuria de a ne întâlni cu o distinsa personalitate a culturii noastre, semnatarul unei nou volum de proza, care înregistreaza un adevarat reviriment, dând viata cartilor una dupa alta: de memorii, nuvele, pentru copii s.a. Titlul cartii lansate este unul foarte frumos, poetic, semnificând parca românimea întregita la Masa brâncuseana. Proza domnului Marin este mai putin obisnuita, fiind la interferenta dintre genuri: eseistica, nuvelistica, memorii. Este unul din putinii cunoscatori ai evenimentelor istorice traite, „un translator de memorii”, cum foarte bine îl defineste scriitorul Ion Hadârca. Gh. Marin se dovedeste a fi cu mai multa savoare un portretist iscusit, interpret al unor evenimente si detalii inedite. Acest tip de carte se citeste foarte usor. Personal, la lectura ei, citeam pagina dupa pagina, vrând parca sa nu se mai termine. Lucrarea deschide portite în biografia unor personalitati dragi noua tuturor. Unele întâmplari pot servi ca nucleu, subiect pentru povestiri, nuvele documentare mai extinse, chiar si pentru romane. Ma bucur ca autorul la aceasta vârsta frumoasa este foarte activ, o prezenta cunoscuta si în publicistica. L-am cunoscut vreo 35 de ani în urma în calitate de vice-presedinte al Comitetului pentru Edituri, Poligrafie si Comertul pentru Carti. Domnia sa a semnat pentru aparitia a zeci si zeci de mii de volume, atunci fiind doar o singura editura – „Cartea moldoveneasca”. Erau trase tiraje mari, astfel ca de pe urma vânzarii lor în bugetul republican anual se varsau circa 12 milioane de ruble, o cifra impunatoare. Domnul Marin n-a facut figura de sef mare, mai mult, era ca un factor de detensionare atunci când apareau situatii critice si au fost nu putine, ajungându-se pâna la hotarâri de „ghilotinare” a unor volume semnate de scriitorii I.Cibotaru, I.Vatamanu, P.Carare, P.Botu s.a., salvând imaginea scriitorului si a redactorului de carte. Umorul si întelepciunea care-l caracterizeaza îl ajutau sa solutioneze o parte a „nodurilor gordiene” din cele mai complicate. Sunt pretioase paginile din aceasta carte, care îi readuc în actualitate pe nonagenarul Anatol Gujel, regretatii Gheorghe Voda, Gheorghe Malarciuc s.a., scriitori care fac parte din generatia de aur a literaturii noastre, care ne prezinta prietenia exemplara dintre scriitori, ce trebuie sa ne serveasca model de concordie. Domnul Marin cu multa candoare mai scrie si despre scriitorii din generatia mai tânara, bunaoara colegii Nicolae Dabija, Ion Hadarca, Claudia Partole etc. Sunt pagini frumoase, înduiosatoare, asa ca va felicit din tot sufletul domnule Marin pentru aceasta noua realizare. Romanul domnului Stelian Nicula doar o sa-l prezentam, dar speram sa facem o lansare cu prezenta autorului.
Poetul si parlamentarul Ion Hadârca, „nasul” si prefatatorul unor carti de-ale lui Gh.Marin, a apreciat evenimentul ca pe o sarbatoare. Cartea „Rotonda falnicilor tei” este rodul unei mari prietenii, iar efortul actului creator este unul salvator. Autorul insista întru salvarea prin cultura. Cartea poate fi citita în mod dublu, pentru ca însusi Gh.Marin a trecut prin drame mari. Ea este prefatata de acad. Gheorghe Ghidirim, care face parte din cohorta marilor personalitati. Sunt de aceeasi parere cu Arcadie Suceveanu, când a spus ca titlul este poetic. Vezi dupa lectura cât de clar defineste el semnificatia, pare ca suntem adunati la un simpozion în jurul rotondei pentru a discuta problemele neamului legate de limba româna, sentimentele patriotice, demnitatea nationala. Începând cu evocarea lui Alexe Mateevici, pentru care autorul are numai cuvinte de lauda, gaseste detalii inedite, cum sunt, de exemplu versurile adresate direct Tarului la 100 de ani de la cotropirea Basarabiei, anul acesta în luna mai vom marca bicentenarul acestui trist eveniment pentru neam. A fost un act de mare curaj pentru poet atunci când a scris aceste versuri cutremuratoare, aduse în actualitate si care constituie un filon al demnitatii nationale. Urmeaza portretizarea unui grup de scriitori despre care s-a pomenit, ei facând parte din generatia de sacrificiu si de risc, este vadit calvarul prin care a trecut aceasta generatie. Ma bucura noua carte si primesc cu rezerva faptul ca m-a inclus si pe mine în rotonda. M-a miscat evocarea parintelui meu. Vreau sa amintesc aici cum împreuna cu domnul Marin visam la deschiderea unei edituri a cartilor pentru copii, am pregatit documentatia necesara, dar având o plecare la Moscova, unde am fost filat, verdictul a fost negativ pentru aceasta initiativa. O fi de vina securitatea, regret ca nu s-a fondat aceasta editura a cartilor pentru copii. Si ultimul aspect – evocarea celor dragi – Doina si Ion Aldea Teodorovici. Am fost nu o data în ospetie pe vremuri în aceasta familie, eram impresionat de minunata lor biblioteca, unde, cred, mai dainuie cântecele patriotice ale celor doua inimi gemene, se mai simte candoarea aromei florilor de tei. Îndemn autorul sa mai scrie carti, inclusiv pentru copii, pentru ca este mereu tânar sufleteste.
Gheorghe Ghidirim: e greu pentru un chirurg sa vorbeasca de pe acelasi esichier cu predecesorii sai, remarcabilii scriitori A.Suceveanu si I.Hadârca, dar totusi voi încerca sa punctez câteva gânduri. Îl cunosc pe Gheorghe Marin din 1960. Am ramas placut surprins de inteligenta, cunostintele si curajul domniei sale. Atunci la putere era Boduil, care a adus enorme daune culturii nationale, mai mari decât întreg imperiul otoman. Gheorghe Marin are cuget si suflet curat si spune adevarul. Despre toti si tot ce a scris, a facut-o cu multa caldura, nu observam invidie, ci daruire. Este foarte impresionanta evocarea prieteniei celor patru scriitori, care s-au casatorit în aceeasi zi: Gheorghe Marin, Gheorghe Malarciuc, Alexei Marinat si Arhip Cibotaru, avându-l de nas pe marele actor Constantin Constantinov(cea mai stralucita Chirita din teatrul basarabean). În aceasta carte descoperim o rara frumusete sufleteasca. M-a frapat ceea ce am aflat despre scriitorul crestin Vasile Militaru. Regimul comunist din România, nu mai putin odios decât la noi, l-a întemnitat si l-a maltratat, a trecut în vesnicie cu moarte de martir. El este un exemplu pentru generatia tânara de astazi. Mi-au provocat profunde emotii poezia „Mama”, pe care vreau s-o citesc în continuare si care cu reala îndreptatire poate sta alaturi de versurile închinate fiintei dragi care ne aduce pe aceasta lume ale lui Grigore Vieru si George Cojbuc.
Nepotul Cristi Aldea Teodorovici, împreuna cu un grup de tineri interpreti: Adriana Rusu, Felicia Dunav, detinatoarea Marelui Premiu la Festivalul „Doua inimi gemene”, editia 2011; Cristi Papanaga, Lavinia Rusu, ambii laureati ai aceluiasi festival si Anisoara Balmus, i-au daruit lui Gheorghe Marin un buchet de rascolitoare melodii patriotice din repertoriul Doinei si Ion Aldea Teodorovici, dar nu înainte ca sa-i multumeasca iubitului „babalas” (cum îi spunea în copilarie bunelului) pentru frumoasa carte aparuta si lui Dumnezeu ca i-a daruit acestuia viata si memorie lunga, cu puterea de a o împartasi si în continuare în viitoarele carti, si-a destainuit visul în care bunelul o tinea de mâna pe micuta Doina, fiind nu departe si bunita Eugenia, multumindu-i si ei pentru ca are grija de amândoi.
Maria Sarabas, apreciata interpreta de muzica populara, a multumit numerosilor participanti la eveniment, care i-a pus în fata pe doi oameni venerabili, unul din ei Stelian Nicula fiind chiar unchiul distinsei profesoare universitare si cântarete. Este interesant ca S. N. nu face parte din rândul scriitorilor, dar ajuns la onorabila vârsta de 80 de ani în aprilie 2010, dupa moartea scumpei sotii, a simtit nevoia sa-si reverse în cuvinte scrise tumultoasa biografie personala, a satului si a taranilor din Câslita-Prut. Stabilit de ani buni în Bucuresti, n-a uitat radacinile de unde a pornit. A învatat la scoala primara cu Gheorghe Marin, apoi a facut Liceul la Ismail, a lucrat câtiva ani pe post de învatator la bastina, dar a venit „puhoiul rosu” si în 1946 s-a refugiat în Tara. Aici a învatat la Politehnica, a lucrat inginer, devenind apoi director general al Uzinei „Grivita Rosie” din Bucuresti, încheindu-si stralucit cariera în fotoliu de ministru al Constructiei de Masini. Maria Sarabas a remarcat ca unchiul ei a scris cu multa dragoste si evlavie despre satul în care s-a nascut, a studiat multe documente de arhiva. Cele doua volume reprezinta un roman autobiografic, în care sunt evocate viata si traiul câslitenilor, nepoata fiind mândra de memoria si imaginatia bogata a lui S.Nicula, care i-au permis sa oglindeasca minunate peisaje, folosind cu iscusinta metafora, comparatia etc, exprimându-si speranta ca romanul le va trezi revelatie cititorilor. A mai spus ca autorul trudeste la o a treia carte cu aceeasi simtire româneasca care-i uneste pe toti românii si ca satul Câslita-Prut mai are porniti în lume multe personalitati notorii: fostul ministru al Educatiei Ilie Vancea, istoricul si folcloristul Valeriu Chiperi s.a., prezenti la manifestare, facând un apel pentru fondarea unei asociatii a câslitenilor.
Valeriu Chiperi: Domnule Marin sunteti un model pentru noi, ca si oamenii despre care scrieti, sunt oameni buni, si exemplu lor parca ne îndeamna si pe noi sa devenim mai buni. Sper ca la Hramul satului sa mai facem o lansare, am si vorbit cu primarul, care a îmbratisat cu toata inima aceasta propunere. Am sorbit cartea în câteva zile, ca de altfel si pe a domnului Stelian Nicula. Prin romanul „Evadat din Basarabia cotropita” mi-am amintit despre cele povestite despre satul nostru de bunica si strabunica, fiind pretioase aceste relatari, pentru ca ele spun adevarul din perioada interbelica, mai putin cunoscuta, chiar si de unii profesori de istorie. Mi-a placut foarte mult cum este descrisa viata satenilor, evlavia lor pentru credinta în Dumnezeu si felul cum o transmiteau copiilor. Cât de frumoase erau relatiile dintre rude si netarmuita dragostea fata de pamânt! Sunt cutremuratoare paginile despre felul în care s-a cedat Basarabia, fara sa se traga un foc de arma, cum a venit balaurul rosu în sat cu „politrucii”, care încercau sa puna calusul în gura oamenilor. Familia Vancea a fost prima deportata „în Siberii de gheata”. Doresc protagonistilor multa sanatate pentru a scrie si alte carti, caci noi le vom citi cu multa recunostinta. Având asemenea personalitati, avem îndreptatita motivatia sa fondam o asociatie a câslitenilor. Domnul Vancea este primul om cu studii superioare din sat si cu functia de ministru.
În replica, Ilie Vancea, apreciind valoare cartilor care au fost lansate si a luarilor de cuvânt, a concluzionat: asistând la aceasta minunata sarbatoare de suflet ma simt de parca s-ar fi turnat ulei în candela sufletului meu si a Neamului întreg, la care moderatorul Arcadie Sucevanu a adaugat: sa dea Dumnezeu ca niciodata sa nu se termine uleiul din candela Neamului si sa ne tot adunam la asemenea rotonde pâna la întregire.
Marcela Mardare, editoarea volumului „Rotonda falnicilor tei”: Cartea este de fapt o continuare a celorlalte, care au aparut tot la „Pontos” în 2008, 2009, exceptându-le pe cele pentru copii. Autorul a stiut sa adune în proaspatul volum scriitori din mai multe generatii. În scriitura domnului Marin simti dragostea fata de aproapele nostru, care atât de mult ne lipseste în aceste timpuri zbuciumate la care suntem martori oculari. Autorul a pasit pragul celor 80 de ani, fiind în suflet copil. Îi dorim sanatate si sa-i sporeasca otelul în penita pentru a scrie noi carti si a ne aduna si la alte rotonde, tot atât de frumoase.
Gheorghe Marin, coplesit de emotii, a multumit tuturor pentru prezenta, cuvinte frumoase, organizare, editare si gazduire, încheind cu: m-am simtit la fel cum ma simteam la vârsta de sapte ani, dar si mai frageda, când ma duceam cu mama la biserica si ascultam slujba religioasa. Va astept si la alte lansari, caci scriu în continuare.
Pentru cei interesati sa citeasca cartile despre care am relatat, le spunem ca se pot adresa la Biblioteca Municipala „B.P. Hasdeu” si la filialele acesteia.
Raia ROGAC

Biblia, una singura!

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

„Adevarul nu a pretins sau sustinut ca Biblia care apare împreuna cu ziarul este o versiune ortodoxa, catolica, neoprotestanta sau sinodala.

Biblia e una singura.

Biblia care apare împreuna cu ziarul Adevarul este Biblia crestina, aceeasi pentru întreaga crestinatate indiferent de confesiune.”

.

Multumim, Adevarul!


.

ANTENA 3 si Antena 3 online au difuzat o informatie potrivit careia „Patriarhia Româna sustine ca Biblia difuzata împreuna cu ziarul Adevarul nu este ortodoxa si nu are binecuvântarea Sfântului Sinod, informeaza un comunicat de presa al bisericii, potrivit Mediafax.

În documentul remis de Patriarhie, se arata ca ziarul Adevarul a început si vânda, marti, împreuna cu ziarul, la toate punctele de difuzare a presei si în librariile proprii, o editie revizuita a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, aparuta anul acesta la editura Orizonturi din Bucuresti.

 “Deoarece mai multi credinciosi ortodocsi au sesizat deja Patriarhia Româna cu privire la faptul ca au fost indusi în eroare de catre cotidianul Adevarul prin oferirea spre vânzare a unei Biblii neoprotestante, solicitam acestei publicatii ca în articolele promotionale si în spoturile publicitare sa ofere informatiile corecte despre editia Bibliei pe care o difuzeaza”, se spune în comunicatul Patriarhiei Române.

[pullquote]În nici un material de presa sau promotional Adevarul nu a pretins sau sustinut ca Biblia care apare împreuna cu ziarul este o versiune ortodoxa, catolica, neoprotestanta sau sinodala. Biblia e una singura. Biblia care apare împreuna cu ziarul Adevarul este Biblia crestina, aceeasi pentru întreaga crestinstate indiferent de confesiune. Din punctul nostru de vedere, ea se adreseaza tuturor crestinilor vorbitori de limba româna. Diferentele de traducere si interpretare – care apar inclusiv în editiile acceptate de BOR – le lasam pe seama bisericilor si teologilor“, spune Peter L. Imre, într-un comunicat de presa.[/pullquote]

 În acelasi timp, Patriarhia Româna îndeamna clerul ortodox “sa informeze comunitatile de credinciosi despre faptul ca Biblia vânduta împreuna cu ziarul Adevarul nu este ortodoxa si contine diferente majore de traducere fata de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române”.

 De cealalta parte, directorul general Adevarul Holding, Peter L. Imre, afirma ca Biblia care apare împreuna cu cotidianul este cea crestina.

“Ziarul Adevarul se adreseaza tuturor cetatenilor români, indiferent de confesiune. În nici un material de presa sau promotional Adevarul nu a pretins sau sustinut ca Biblia care apare împreuna cu ziarul este o versiune ortodoxa, catolica, neoprotestanta sau sinodala. Biblia e una singura. Biblia care apare împreuna cu ziarul Adevarul este Biblia crestina, aceeasi pentru întreaga crestinstate indiferent de confesiune. Din punctul nostru de vedere, ea se adreseaza tuturor crestinilor vorbitori de limba româna. Diferentele de traducere si interpretare – care apar inclusiv în editiile acceptate de BOR – le lasam pe seama bisericilor si teologilor“, spune Peter L. Imre, într-un comunicat de presa.

***

Domnul Iisus a spus:

“Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti”

“Viata vesnica este aceasta sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

 “Cercetati Scripturile, caci tocmai ele vorbesc despre Mine”

 Ori, atitudinea Patriarhiei Române ni se pare deloc productiva, neortodoxa si deloc în concordanta cu Învatatura Mântuitorului Iisus.

Asemeni femeii pacatoase care a adus un vas de alabastru cu un mir foarte scump cu care L-a uns pe Iisus si ea a facut un lucru frumos pentru Mântuitorul – care urma sa sufere crucificarea si îngroparea Sa, temporara – , Ziarul ADEVARUL promoveaza imaginea lui Iisus si viata vesnica care se regaseste în Biblie, dar „vigilentii” Patrarhiei se opun asemeni acelor farisei si mai mari preoti contemporani lui Iisus, carora nu le-a placut când multimea  striga: „Osana! Binecuvântat e Împaratul care vine în Numele Domnului!”

Totodata, lucru greu de înteles, Patrarhia denigreaza munca rodnica a unei  Edituri si a  unui Ziar, lucrarea destoinica a unor oameni care-si câstiga  cinstit o pâine trudita din greu si care pun în mâna si în  inima românilor Pâinea vietii!

 Nu au fost însa la fel de „vigilenti” când alte  Edituri si  Inspectoratele Scolare nu au blamat, ci au promovat carti sataniste pentru copii si tineri (ocultism; vrajitorie), precum Harry Potter!

O televiziune din suflet, pentru suflet!

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

 

CtV

credo.tv

 .

Sa aducem Evanghelia

în casele românilor!

 .

Implica-te în raspândirea Cuvântului lui Dumnezeu,

prin televiziune, sunând operatorii de cablu TV si cerând

introducerea postului Credo TV în grila de programe.

Solicita canalul Credo TV!

RDS & RCS:

031 400 4600 (apoi, apasa tasta 1)

UPC:

031 1000 872 (apoi, apasa tasta 1)

FOCUS:

021 406 7220 (apoi, apasa tasta 1)

DOLCE:

1930 (apel gratuit în Romtelecom)

Daca furnizorul dumnevoastra nu se afla în lista de mai sus, va rugam

contactati compania care ofera servicii de televiziune în zona care locuiti.

Sunând operatorii de cablu TV, poti influenta luarea

deciziei de acceptare a canalului Credo TV.

Trimteti acest mesaj si altora!

Multumim!

Ana Tatar-Andras

Interviu cu scriitoarea Ana Tatar Andras la RVE Oradea!!

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Muzica crestina, Natura UmanaLeave a comment

Interviu la Radio Vocea Evangheliei Oradea cu Ana Tătar-Andraș

21 Septembrie 2011


Reporter: Nicoleta Burtic, RVE Oradea

Emisiunea ,,Mai aproape de cei ce ne sunt aproape”

Ascultătorii RVE vă cunosc în special prin intermediul melodiilor pe care le-aţi înregistrat cu ani în urmă în România. Sunteţi originară din Cluj şi acum locuiţi în America. Povestiţi-ne în câteva cuvinte despre dumneavoastră şi parcursul vieţii şi a lucrării dumneavoastră!

ANA: Vă mulţumesc mult pentru ocazia pe care mi-o oferiţi ca să împărtăşesc câteva din învăţăturile şi experienţele din viaţa mea. Continue reading “Interviu cu scriitoarea Ana Tatar Andras la RVE Oradea!!” →

Satul Dumbraveni (BN)

On By nelursIn Life and Health, TheologyLeave a comment

George Danciu

.

Câteva repere de istorie si geografie –

Biserica Baptista din Dumbraveni

.

 „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”                    Evanghelia lui Ioan, 17.3


 

 

Pregateste-te pentru întâlnirea cu Împaratul tau!

 

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca sa se împlineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneti fiicei Sionului: „Iata, Împaratul tau vine la tine, blând si calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.”

 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus si cele ce veneau în urma, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”                                                                                                                                                                                      Evanghelia lui  Matei, 21.1-9

 

A. DUMBRAVENI (BN) – date istorice si geografice

Comuna Ciceu-Giurgesti are în componenta doua sate: Ciceu-Giurgesti, satul de resedinta, si Dumbraveni. Se învecineaza la nord cu comuna Negrilesti si comuna Târlisua, la nord-vest cu judetul Maramures, la est cu comuna Caianu Mic, la sud-est cu comuna Uriu, iar la sud si sud-est cu comuna Petru Rares.

Satele Negrilesti, Breaza si Purcalete au trecut în anul 2002 în administratia comunei Negrilesti.

Prima atestare documentara pentru Ciceu Giurgesti, ar fi din 1405, într-un act de danie al regelui Sigismund. Actul nu este unul fundational, asezarea fiind întemeiata cu mult înainte de aceasta data. Când Stefan cel Mare a intrat în posesia cetatii si domeniului Ciceu, Ciceu Giurgesti exista cu mai bine de un veac în urma, cu numele pe care îl are si astazi. Prima mentiune documentara privind organizarea satului si apartenenta la o structura teritorial administrativa dateaza din 1553. Atunci satul era condus de cneazul Simion si facea parte din voievodatul Negrilesti, condus de voievodul Andreica.

Relieful comunei are aspectul unui amfiteatru circular, fragmentat în trei segmente de culoarele vailor Caprioara, Broastelor, Valea Podului si Meia. Sunt dominante dealurile care ocupa doua treimi din suprafata comunei. Vegetatia lemnoasa este formata din paduri de fag (70%) si gorun, tufarisuri de alun, paducel, carpen, macies, soc, salcii. Suprafetele mari de pasuni si paduri au permis dezvoltarea unei faune bogate: capriori, mistreti, jderi, iepuri, vulpi, râsi, rozatoare marunte. Braconajul din ultimii ani a împutinat exemplarele acestor specii. De-a lungul timpului oamenii priceputi si îndemânatici ai locului au deprins multe mestesuguri. În perioada celor doua razboaie mondiale în localitate erau caramidari, cizmari, cojocari, comercianti, croitori, dogari, dulgheri, fierari, horincari, lingurari, macelari, mecanici si morari.

La Ciceu Giurgesti au fost folosite vreme de doua secole 6 mori, dintre care una a mai functionat pâna în toamna anului 2001. La mijlocul secolului al XIX lea, 50-60 de localnici se ocupau cu cioplirea pietrelor de moara, pe care le transportau în centrele orasanesti ale Transilvaniei. De mare trebuinta în lumea satului, rotarii faceau care zdravene, de dus pietre de moara. Sobarii faceau sobe pentru încalzirea caselor iarna si cuptoarele în care fiecare gospodarie cocea pâinea. Mai târziu au aparut tâmplarii si zidarii.

Satul Dumbraveni, atestat la 1467 s-a numit Canci (Canciu) si a facut parte dintre acele localitati oferite de Matei Corvin lui Stefan cel Mare în cadrul domeniului cetatii Ciceului, apartinând Episcopiei de la Vad, înfiintata de domnul Moldovei. De la est de Carpati erau aduse “… carti de invatatura, aceasta vatra spirituala fiind sprijinita de protopopiatele de la Chiuesti, Ciceu-Poieni, Ciceu-Giurgesti, Muncel sau Targu-Lapus.” La 1798, biserica ortodoxa din Canci a devenit greco-catolica dupa mersul acelor vremi, situatie care s-a reglementat din nou dupa 1989.

B. Biserica Baptista din Dumbraveni (BN) – AZI

„Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”(Matei, 16.18)

Sunt cuvintele vii ale Domnului Isus care a zis Eu voi zidi Biserica Mea!

De aceea ea e o mireasa frumoasa si fara nici o pata sau zbârcitura. O asemenea Mireasa, a Domnului, am vazut în DUMINICA FLORIILOR din 2012 în Biserica Baptista din Dumbraveni (BN).

Acum, în 2012, ea e împodobita cu frati si surori ai Domnului, cu copii ai lui Dumnezeu, majoritatea lor fiind trecuti de 60 de ani, dar nascuti din nou pentru Noua Împaratie a Împaratului Vesniciei care a intrat în ovatiile multimii – acum mai bine de 2.000 de ani, triumfal, în Ierusalim, blând si smerit, calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.

Regele Universului a intrat în Ierusalim aclamat de multime deoarece toate manifestarile Mântuitorului îl prezentau ca El este Mesia.

Daca pâna atunci Isus zisese ca înca nu-i sosise ceasul, si a cautat sa pastreze cât mai bine ascuns secretul mesianic, în Aceasta mareata zi tot ce s-a întâmplat a încununat si ni s-a descoperit în toata splendoarea ca Isus este Mesia, Mântuitorul poporului lui Dumnezeu. El este Împaratul care vine în Numele Domnului! Glorie Domnului!

„Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19.38-40)

Ati observat ca astazi nici de pe buze nu mai este înaltat Isus-Dumnezeu? Nu mai este ovationat-aclamat Numele Lui, dimpotriva, oamenilor le place ca ei sa fie înaltati.

Sunt certati cei care striga lauda Domnului. Nu mai e voie sa-L onorezi pe Isus Creatorul si Mântuitorul în Scoli si Institutii. Însa Isus a zis: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

Tacem noi – oamenii – dar vorbesc pietrele, cutremurelor si ale ploilor cu ghiata (piatra), vorbesc copiii inocenti ai lui Dumnezeu, caci El n-a ramas fara marturie!

„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

C.  Biserica Baptista din Dumbraveni (BN)– date istorice

Biserica din Dumbraveni ia fiinta în anul 1928. Si exista o potrivire de date, deoarece e anul în care se naste si responsabilul bisericii, de acumi, Clapa Gheorghe (n.1928).

Cronologic, împreuna cu Pastorul cel bun, au lucrat aici si pastorii: Precup Gheorghe, Poienar Constantin, Mânzat Ioan, Mecea Augustin, Mânzat Petre.

Dintre primii membri mai amintim pe Precup Iosif, Valea Constantin, Clapa Costan (dirijor de cor).

Noua cladire – spatioasa si luminoasa, cu statie de amplificare a sunetului si încalzire centrala pe lemne – este ridicata în anul 1955.

Veteranul crestin Gheorghe Clapa, împreuna cu pastorul Petrica Mânzat si ceilalti frati seniori, calauziti de Sfântul Duh, îl preamaresc pe Mântuitorul lor, cum zice psalmistul: cu glasul meu strig catre Domnul si zic „Lucrarea mea de lauda este pentru Împaratul!”

Glorie-i fie adusa, în veci, lui Isus Mântuitorul!

"FAMILIA ROMÂNA" reunita la Baia Mare

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Mai bine de jumatate din spatiul primului numar pe acest an (44 în total) al revistei pentru solidaritatea românilor de pretutindeni este consacrat relatarilor de la Reuniunea “Familiei Române” la Baia Mare, desfasurata în zilele de 17-19 noiembrie 2011. Grupajul, coordonat de Ioana DRAGOTA si întins pe 85 de pagini, reda în cuvinte, imagini, carti si evenimente cele întîmplate în municipiul resedinta de judet si în cîteva deplasari ale participantilor la Casa Olarului Daniel Les din Baia Sprie, Biserica de lemn din Surdesti si Manastirea Sfînta Ana din Rohia. Au fost prezenti multi români de vaza din tara si strainatate, primiti cum se cuvine de înalte oficialitati ale Maramuresului. Sînt reproduse apoi ecourile reuniunii în presa scrisa si audio-vizuala din tara.
Capitolul nelipsit din sumarul fiecarui numar este “Românii în lume.” Retinem cîteva titluri: “Exilul românesc la mijloc de secol XX” de Gabriela CaLUTIU SONNENBERG, “O candela în îndepartatul Nord” de Adelina ULICI, “Românul … la nevoie se cunoaste!” de Mihai NAE. În “Cununa de Aur a României” s-au prins cu doua materiale Iurie LEVCIC si Elena TAMAZLÂCARU.
Un colaborator constant al revistei, Corneliu FLOREA din Canada, scrie despre Milton G. Lehrer si al sau volum de peste 500 de pagini “Ardealul, pamînt românesc”. Nu este uitata nici Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român la 150 de ani de la înfiintare. Conf. univ. dr. Stefan VISOVAN scrie trei texte despre ASTRA maramureseana, ASTRA blajeana si ASTRA clujeana.
Sînt trecute în revista si file din cronica “Familiei Române” din anul care a trecut, publicatia trimestriala de cultura si credinta româneasca fiind cea mai raspîndita în lume la ora actuala.

GHEORGHE PETER

Acasă

Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Florille, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”               Ioan, 17.3

Fii gata pentru întâlnirea cu Împăratul tău!

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Continue reading “Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)” →

Tristete si speranta

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Vavila POPOVICI

 .

„Din Eul rastignit de iubirea pentru celalalt, curge viata vesnica.”

M.-A. Costa de Beauregard

 .

Trist poti fi atunci când esti singur, când ai nevoie de sprijin, de cuvinte mângâietoare sau când alaturi de altul fiind, suferi pentru suferinta celui de lânga tine, suferi împreuna cu el si încerci sa-i usurezi tristetea cu ajutorul cuvintelor, gesturilor… Tristi suntem când ne amintim de momentele dureroase ale vietii noastre, sau ale celor pe care îi iubim. Tristi suntem în aceasta Saptamâna a Patimilor lui Hristos, amintindu-ne de durerea si suferintele Sale: umilinta de a cara propria-I cruce si a fi scuipat, piroanele batute în membre, coroana de spini de pe cap, sabia împunsa în coaste… Si toate îndurate pentru ca noi sa avem drum liber spre Dumnezeu. Dar, la capatul celalalt sta speranta care face ca sufletele noastre sa poata primi bucuria Învierii. Prin cunoastere înlaturam tristetea din sufletele noastre. Avem nevoie de evadarea gândurilor catre trecut si viitor. Iar trecutul înseamna Traditie si Nicolae Iorga spunea ca „Traditia poate fi uitata, dar ucisa, nu!” Si generatia mea a trait vremurile uitarii… Omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorita unui cod al valorilor, a unei traditii culturale si spirituale. În momentul când sunt negate traditiile culturale, oamenii se neaga de fapt pe sine, iar natiunea se poate confrunta cu o criza de identitate. Comunismul s-a opus cu vehementa oricarei traditii. În Manifestul Comunist al lui Marx – documentul principal al partidelor comuniste – se recunoaste pe fata rolul malefic al doctrinei: „Revolutia comunista reprezinta ruptura cea mai radicala cu relatiile traditionale; nu este de mirare ca dezvoltarea sa implica ruptura cea mai radicala cu ideile traditionale”. Dar iata ca roata vietii nu s-a blocat, ea ne-a readus traditiile, sarbatorile… si ele nu au putut fi ucise!

Traditie, înseamna trecut, o suma de valori, conceptii, obiceiuri sau credinte care se pastreaza la un popor sau chiar la nivelul întregii umanitati, concentrate fiind în jurul unui Adevar. Exista o traditie Sfânta si o traditie a poporului. Este bine sa ne dam seama de diferenta lor, cu toate ca amândoua slujesc Binele, frumosul si Adevarul. Traditia populara s-a transmis de-a lungul secolelor prin viu grai, inspirata din întâmplarile, observatiile, experientele acelor zile de demult, prin obiceiuri perpetuate (transmise de la o generatie la alta), iar Sfânta Traditie se refera strict la învataturile lui Hristos, transmise Apostolilor si continute în Sfânta Scriptura.

Iata ca intram în Saptamâna Patimilor si fiecare zi este marcata de Biserica prin slujbe minunate, numite Denii, numele lor venind de la slavonescul „vdenie”, însemnând priveghere sau slujba nocturna. Prima dintre Denii se tine chiar în seara Duminicii Floriilor si este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare si este cutremuratoarea Denie a Prohodului Domnului, dupa care urmeaza Noaptea Învierii.

Niciodata nu trebuie sa ramânem în bratele tristetii, „sa nu plantam copacul tristetii în inimile noastre”, dupa cum ne sfatuia un poet, ci sa avem în spate trecutul si în fata „cartea bucuriei”, pentru a putea duce lupta pe mai departe, în aceasta viata. Sa întrevedem, sa gândim un scop, cel mai mare fiind cel al mântuirii noastre, speranta sa ne umple sufletul! A spera este ca si cum ti-ai construi o barca, te-ai urca în ea si ti-ai propune sa ajungi la malul celalalt. Poate sa nu ajungi, sa se rastoarne barca, sa pierzi cârma, sa întâmpini valuri mai mari sau mai mici, dar daca stii sa eviti pe cât posibil toate obstacolele si sa lupti pentru înlaturarea lor, o data ajuns la celalalt mal, vei stii ca viata pe acest pamânt nu a fost zadarnica, ca ai avut o menire si te-ai straduit s-o îndeplinesti. Speranta care ne calauzeste, ne presara-n drum flori si ne daruieste energii dumnezeiesti.

În aceste zile triste, de sarbatoare religioasa crestina asteptam Învierea Domnului, ne pregatim sufletele pentru bucuria trairii ei. Sarbatoarea Învierii lui Hristos este numita si Paste sau Pasti, interpretarea duhovniceasca a cuvântului fiind acela de trecere. Ea a devenit o traditie în viata noastra, a crestinilor, în viata Bisericii, fiind cea mai veche sarbatoare crestina, sarbatorita înca din epoca apostolica.

Dupa credinta noastra crestina, în aceasta zi – Vinerea Patimilor – a avut loc moartea lui Iisus care a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pacatului stramosesc. Acestei zile i-am dedicat poemul:

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos./ Se-aude toaca./ Credinciosii se-ndreapta spre biserici./ Încep slujbele religioase./ Îngerii coboara blând din cer,/ întind aripile deasupra capetelor noastre./ Îsi pregatesc glasurile,/ Preotii-nalta rugaciuni./ Se-aud cântari de cinstire, se – nfioreaza întreaga fire./ Se-aprind lumânari,/ se lumineaza inimile si gândurile noastre./ Se cânta Prohodul…/ Îngerii tristi cânta cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungati de vânt./ Pasari tresar din somn speriate./ Printre fosnet de aripi si unde sonore,/ lumânarile noastre,/ unite-ntr-o singura lumina mare./ Învaluiti în propria lor lumina/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjuram biserica împreuna cu preotii,/ purtatori ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ si ne hranim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf…/ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plina./ În jur roiesc enoriasii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se afla printre noi!

De secole rememoram tristetea acelor zile, acelui timp, Patimile lui Hristos, Cel venit sa ne lumineze, sa ne dezvaluie sensul vietii, iar Învierea Domnului este un moment încarcat de lumina, de bucurie, seninatate, dragoste si speranta. Biserica, asezata si înaltata pe Traditia Apostolilor, propovaduieste aceasta sfânta sarbatoare prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora.

Ouale rosii pe care le pregatim simbolizeaza mormântul purtator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morti. De aceea, când se aprinde Lumina Învierii, când se sparg ouale prin ciocnire la masa, când se întâlnesc oamenii pe strazi, crestinii îsi spun: Hristos a înviat! – Adevarat a înviat!

 

Din „Articole si eseuri – vol.II” 

Cateva notiuni de baza despre venirea pe lume

On By nelursIn Interview, Life and HealthLeave a comment

Interviu cu Dr. Adrian Sângeorzan, medic specialist OB/GYN in New York

Exista semeni de-ai nostri care si-au ales in viata profesii generoase, in care satisfactia de a-ti fi dus la bun sfarsit munca vine in mod firesc, simplu. O astfel de profesie, unde invitata de onoare este insasi existenta, in care ai impresia ca asisti la facerea unui destin, ca zilnic participi la o aniversare, ca dragostea fata de omul nou nascut si respectul fata de puritate aduc culoare, ca nimic nu este in alb si negru, ca raul nu s-a inventat inca, a fost si ramane si cea de medic specialist in obstretica si ginecologie. Printre cei ce o practica de ani buni, dovedind daruire si pricepere se numara si Adrian Sangeorzan, absolvent al Facultatii de Medicina a Universitatii din Cluj, ce alege sa se mute din 1990, pe pamantul fagaduintei. Stabilit in prezent, la New York, Sangeorzan isi indeplineste in continuare, cu pasiune si interes, dublate de anii de experienta acumulata, indeletnicirea pentru care s-a pregatit. La fel de total insa, se dedica si ocupatiei sale de suflet, aceea de a mestesugi cuvantul, de a aduce pe lume viata si sub alta forma decat in carne si oase. Marturie ca lucrurile ii reusesc la fel de bine si aici, stau volumele de poezie si de proza ce ii poarta semnatura: „Pe viu” (2001), „Intre doua lumi- Povestirile unui doctor de femei” (pentru care ii va fi decerant Premiul Gib Mihaescu, in 2004), „Circul din fata casei” (2006), „Vitali” (2008). Impreuna cu sotia sa, scriitoarea Carmen Firan, publica in 2003, volumul de poeme exquisite corpse, „Voci pe muchie de cutit”, editie bilingva romano-engleza. Adrian Sangeorzan face parte din Uniunea Scriitorilor din Romania si are calitatea de membru al International Library of Poets din SUA, unde obtine locul al treilea la concursul de poezie din 2003. Stihurile sale au fost selectionate in antologia „The best poems and poets of 2002”. Sangeorzan s-a nascut in 1954, in Bistrita-Nasaud.
– Care sunt complicatiile ce pot aparea in timpul sarcinii? Dar la nastere?

– Intrebarea e prea generala si face subiectul unei vaste specialitati medicale: OBSTETRICA. In mare, voi mentiona doar cele mai comune complicatii, care sper sa nu sperie si sa nu puna prea tare pe ganduri pe cei din tanara generatie. Generatie responsabila cu stafeta reproducerii umane si a carei mentalitate pare a fi tot mai diferita de cea a parintilor si bunicilor lor. Cu cat reproducerea umana a devenit un proces mai “safe” si mai controlat, cu cat cresterea si sanatatea copiilor s-au imbunatatit, cu atat mai putin sunt dispusi oamenii sa se reproduca. S-ar putea ca cel mai eficent ”contraceptiv” sa fie civilizatia – cel putin in Europa (vestul si estul ei sunt egale in privinta asta), in Rusia sau Japonia, unde populatia pare a fi intrat intr-o greva silentioasa a reproducerii.

Sa incep cu fecundatia, acest miracol “stiintifico-fantastic”, al carui rezultat suntem cu totii. Un singur spermatozoid din milioane, nu neaparat cel mai merituos, dar cel mai norocos cu siguranta, va ajunge la destinatie fecundand unicul ovul, care in fiecare luna asteapta rabdator, pana in ultima clipa, marea intalnire. O intalnire de viata si de moarte. Fiecare vine cu cate 23 de cromozomi, adica cu exact jumatate din cat e nevoie ca din aceasta intalnire sa rezulte o fiinta umana intreaga. Daca lipseste ceva din acest material genetic sau combinatia lui nu e adecvata, rezultatul va fi anormal. Stiinta a ajuns destul de departe pentru a despista, elimina sau chiar trata unele din aceste anomalii, dar nu pe toate. Multe din aceste combinatii genetice nereusite si absolut intimplatoare se autoelimina rezultand in acele avorturi spontane inexplicabile din primele saptamani de gestatie si pentru care nu exista niciun remediu.

Daca reusesti sa treci cu mintea dincolo de evidentele stiintifice, nu poti sa nu te gandesti putin si la acea ceasca de cafea care intoarsa pentru ghicit isi va lasa zatul sa se scurga dupa niste principii pe care le vom intelege la fel de putin.

In prima saptamana de viata, cand cele doua celule contopite incep sa se divida, suntem un fel de ghemotoc celular (zigotul) care pluteste nelegat de nimic prin acea trompa care duce in uter, unde e ipotetic asteptat in fiecare luna, in a doua partea a ciclului. E o perioada ciudata si unica de “independenta” a fiinitei umane, in care zigotul, timp de o saptamana, nu se afla “niciunde” si se hraneste din “nimic”. Dupa o saptamana de calatorie, suspans si continua diviziune celulara, se va implata in cavitatea uterina, unde isi va arunca rapid radacinile (numite trofoblast, viitoare placenta) si se va fi hrani apoi cu lacomie direct din sangele mamei.

Complicatii posibile in aceasta perioada: neimplantarea zigotului sau eliminarea lui imediat dupa implantare odata cu sangle menstrual, in cazul in care ajunge prea tirziu la destinatie. Se numeste ‘avort menstrual” si se intampla foarte frecvent. De cele mai multe ori, femeia nici nu stie c-a fost gravida. Exista doar banuiala unei sarcini, datorita ciclului intarziat si al unui test de sacrcina discret pozitiv, care remarca efemera trecere a unei potentiale fiinte care n-a avut norocul sa depasesca faza embrionara. Sunt de multe ori intrebat de catre pacientele care trec prin astfel de situatii, care cred ca e cauza acestui esec? Binenteles ca nu stiu, nimeni nu cred ca poate sti cu exactitate, asa cum nu stim de ce urmele din doua cesti de cafea intoarse, nu arata la fel.

O situatie mult mai grava e atunci cind zigotul se implanteaza din greseala in trompa sau chiar mau rau, undeva in cavitatea abdominala. Rezultatul: o sarcina extrauterina sau ectopica, ce va trebui intr-un fel sau altul eliminata imediat dupa depistare, fie chirurgical, fie printr-o chemoterapie de scurta durata, menita sa distruga sarcina anormal implantata. Din pacate, numarul sarcinilor extrauterine este in crestere, datorita mai ales asa numitelor “anexite” cauzate de inflamatii ale trompelor. Clamidia, gonoreea si mai ales infectiile nespecifice transmisibile sexual sunt principalii vinovati ai sarcinilor extrauterine si-ai infertilitatii, datorita obstructiei tubare pe care-o provoaca .

Mortatlitatea datorata hemoragiilor interne cauzate de aceste sarcini ectopice continua sa ramana ridicata in lume, iar depisatrea lor in faza incipienta, asimptomatica, poate fi un “challenge” pentru orice ginecolog. Sunt destul de rare garzile mele in care sa nu fie o ”suspecta de extrauterina” la camera de urgenta! Au existat cazuri extrem de rare de sarcini extrauterine (abdominale majoritatea) care au ajuns intamplator, la termen. Vazusem candva o lista cu cateva nume celebre venite pe lume in felul acesta, o lista demult incheiata, pentru ca astazi, orice extrauterina depistata trebuie intrerupta cat mai repede.

Atunci cand sarcina se implanteaza prea jos in uter, placenta poate deveni previa. La primele sonograme, pe la 18-20 de saptamani, multe din placente sunt localizate previa, speriind pacienta, insa ulterior, placenta va migra “nord” spre fundul uterului, eliberand colul uterin, adica viitoarea “usa” prin care va iesi la termen copilul. Daca placenta continua sa ramana in dezvoltare, asezata peste colul cervical, atunci pot aparea sangerari, unele masive si neasteptate, care pot pune viata pacientei si a copilului in pericol. O placenta previa completa impune observare atenta , evitarea sexului, a oricarui examen genital si nasterea obligatorie prin cezariana, ininte de-a incepe durerile de nastere.

Cazurile de placenta previa sunt tot mai frecvente datorita chiuretajelor, a cezarienelor repetate si pot duce la codittii dramatice inainte, dar si in timpul cezarienei. Dupa nasterea copilului si eliminarea placentei, hemoragia poate continua. Pe langa situatia previa, placenta poate fi si “acreta” sau ”percreta”, atunci cand creste agresiv in peretele uterului sau al vezicii urinare (situatie aproape imposibil de diagnosticat inainte de nastere si care pe multi ginecologi neexprimentati poate sa-i ia complet prin surprindere). Recomand oricarei femei diagnosticata cu placenta previa completa sa-si aleaga pentru cezariana un obstretician cu experienta, unul care sa poata face fata unor potentiale situatii grave, care atunci cand apar intraoperator se deruleaza foarte rapid. Hemoragiile care apar in timpul acestor cezariene pot fi masive si necesita o hemostaza riguroasa, transfuzii mari de singe, o echipa buna si, uneori, masuri dramatice care trebuie luate rapid: histerectomie, ligatura unor vase mari in pelvis, etc.

Sangererea vaginala ramane cea mai frecventa complicatie in primul trimestru (primele 12 saptamani). Pierderea de sânge nu înseamna deloc pierderea sarcinii. La început, placenta creste spectaculos de la o zi la alta, uneori, erodand agresiv endometrul. Atata timp cat sangerarea e mica, iar sonograma arata in mijlocul acelui ghem de celule o inima care bate, nu sunt motive mari de ingrijorare. Inima embrionului, din fericire, e vizibila de la cinci saptamani de sarcina si in jurul acestui organ pulsatil se dezvolta mai apoi embrionul si fetusul. E valabil si “in utero” ceea ce-i valabil in afara lui: atita timp cat inima bate, exista speranta. Cu ea se incepe si se termina totul.

Pe vremuri, in Romania, puteam cel mult asculta inima celui nenascut cu o palnie metalica dupa patru-cinci luni. Astazi, primul lucru pe care-l fac cand intru in cabinet deschid ecograful (sonograma). Nu e indicat sa faci o sonograma de fiecare data (desi e absolut inofensiva), dar prefer sa le arat gravidelor la fiecare vizita embrionul, fetusul, apoi copilul care-si suge degetul, se misca sau sughite linistit pe ecran. Cred ca e o bucurie, de cateva secunde, pe care medicul poate sa i-o ofere femeii, fara a lungi cu nimic timpul consultatiei. Am si avut astfel, ocazia de-a descoperi intamplator, situatii care altfel ar fi trecut pentru moment neobservate si “momentul” poate insemna mult cand e vorba de o sarcina. Poti astfel, depista ca inima unui embrion sau fetus a incetat sa bata, ca a inceput sa se deschida prematur colul uterin, ca sunt doi sau trei inauntrul uterului si ca la vizita urmatoare unul a disparut (“vanished twin”) resorbindu-se pur si simplu, etc. intarind teoria generica a unui batran profesor care spunea ca in medicina, “unul plus unul nu fac totdeauna doi”. In primul trimestru de sarcina, in cazul acestor “amenintari de avort”, cand femeia are dureri si mici sangerari, posibilitatile de interventie sunt minime. In Europa, se prescriu asa zisele medicamente “progestative”, care in America sunt rar folosite, fiind considerate in general, ineficiente.

Oricarei femei care ramane gravida ar trebui sa i se spuna de la primele vizite ca in general, sansa de-a avea o sarcina cu probleme genetice e de 3%, iar cea de-a o pierde e de 15%. E foarte greu, daca nu imposibil, sa previi un avort spontan in primele trei luni pentru ca multe din aceste sarcini care se pierd sunt “sortite” genetic la autoeliminare. E vorba fie de-o combinare genetica defectuoasa si intimplatoare a celor 46 de cromozomi sau de un alt accident al naturii (o mutatie genetica). Sunt accidente genetice care duc la sarcini ce pot merge la termen cu fetusi care au Down syndrom, trizomii grave, anenecefalii, etc. Conditii grave, care din fericire pot fi depistate la timp, in primul trimestru de sarcina. Acest tip de mutatii genetice nu sunt ereditare. Bineinteles, atunci cand un cuplu are cateva pierderi inexplicabile de sarcina la rand, se fac investigatii speciale pentru a depista posibile boli autoimmune care ataca sarcina ca pe un “corp strain” sau mutatii-translocatii rare cromozomiale tramsmise de la parinti. Oricum, o sarcina normala intr-un corp sanatos e in general, “planificata” sa mearga inainte si dovedit stiintific, foarte rezistenta la posibilii factori teratogeni (medicamente, toxine, radiatii). Nu pot sa nu-mi amintesc de perioada sinistra a avorturilor provocate din Romania. Am vazut foarte multe femei care-au incercat fara success sa-si termine sarcina in fel si chip si care au sfarsit nascand copii sanatosi. Cea mai critica perioada in dezvoltarea sarcinii este cea dintre primele patru si noua saptamani de dezvoltare embrionara. Atunci se formeaza toate tesuturile si organele si atunci un potential teratogen ar putea strica jocul normal al naturii.

Prematuritatea ramane una din cele mai cele mai frecvente complicatii, cel putin in America. Cauzele sunt multiple, iar consecintele prematuritatii sunt cu atat mai grave cu cat fetusul e mai mic. Sectia de terapie intensiva neonatologica a spitalului meu se poate lauda cu salvarea unui fetus prematur de 496 de grame (23 de saptamani), dar o face cum se spune, cu ”jumatate de gura”. E desigur, o mare performanta la care s-a ajuns in medicina, dar multi din cei recuperati pot ramane sever handicapati pentru toata viata.

Nasterea prematura poate fi cauzata si de erodarea si ruperea membranelor datorita unor banale infectii vaginale (bacterial vaginosis) sau datorita deschiderii premature a colului uterin (incompetenta cervicala) conditie cauzata de cele mai multe ori, de avorturile repetate prin dilatare si chiuretaj. De aceea, le recomand femeilor care vin pentru terminarea sarcinii pana la opt saptamani sa aleaga varianta medicala, cu pastila (Mifeprex sau RU-486). In aceste cazuri, avortul se produce oarecum ” spontan”, acasa si se evita dilatarea mecanica a colului care poate fi astfel afectat, cat si instrumentarea uterului prin chiuretaj. Intr-un foarte mare numar de nasteri premature cauza nu se cunoaste.

Preeclampsia e o conditie speciala care apare dupa 21-22 de saptamani (mai ales ultimul trimestru), si care odata instalata, poate pune in pericol atat viata mamei, cat si a copilului. In formele grave de eclampsie, mama poate avea brusc comvulsii, poate intra in coma, iar copilul poate sucomba. Cauzele nu se cunosc si nici tratament nu exista. Odata conditia diagnosticata, nasterea trebuie indusa, copilul trebuie scos, chiar in conditii de prematuritate. Primele semene clinice de preeclampsie pot fi umflarea exagerata a picioarelor (desi in multe sarcini normale exista edeme), dureri de cap, tulburari de vedere si ridicarea tensiunii arteriale. Analizele de sange contribuie mult la lamurirea lucrurilor si stabilirea gravitatii.

Diabetul de sarcina apare dupa 24 de saptamani si se datoreaza unor toxine produse de placenta, care afecteaza pancreasul mamei, reducand astfel cantitatea de insulina. Glucoza (zaharul) crescuta din sangele mamei trece la fetus care poate deveni macrosomic, adica prea mare si mai mare nu inseamna deloc mai bun cand e vorba de un diabet gestational. Organele copilului pot fi afectate. Nasterea naturala poate fi problematica, uneori foarte riscanta. Capul copilului poate iesi, dar umerii care sunt largi pot ramane blocati. Complicatia, numita shoulder distocia (distocie a umerilor) devine brusc o urgenta obstetricala care se poate incheia dramatic, mai ales pentru copil.

Complicatiile la nastere in general, fac un capitol la fel de larg. Din fericire (dar in acelasi timp si din nefericire), numarul complicatiilor pe care astazi un stagiar in formare le vede intr-o sala de nastere din America sunt din ce in ce mai putine. Nota de ambiguitate pe care am strecurat-o in remarca de mai sus voi incerca s-o explic cum pot mai bine. Spun ”din fericire” pentru ca nimeni nu mai vrea si nici nu mai tolereaza complicatii la nastere si ”din nefericire” pentru ca ele totusi vor continua sa apara, iar noua generatie de doctori va fi intr-un fel nepregatita in a face fata acestor neasteptate complicatii. Motivul? Cresterea enorma a nasterilor prin cezariana. Am invatat si profesat obstetrica in Romania anilor 80, unde procentul de nasteri prin cezariana era de 5-6% si era impus ca si interzicerea avorturilor. Astazi, lucrurile s-au schimbat si acolo si aici (unde am ajuns la 40-50% rata de cezarianaa). In Romania acelor vremuri nu puteai face o cezariana fara aprobarea sefului de sectie. In acea perioada am vazut aproape toate complicatiile posibile, unele perfect evitabile, multe soldate cu rezultate dezastruoase, greu de uitat. Am si invatat multe in acea perioada!

– Exista cazuri in care lichidul amniotic este prea scazut sau prea ridicat. Care este nivelul optim al acestui fluid pentru ca fetusul sa fie in afara oricarui pericol?

– Fetusul nu poate supravietui fara o cantitate adecvata de lichid amniotic in jurul lui. Viata in general, provine din apa si nu se poate sustine fara ea. Lichidul din jurul copiluilui e produs de fetus insusi (care inghite fluid si-l urineaza inauntrul uterului reciclandu-l intr-un fel), de catre placenta si membranele amniotice. Cand ceva nu functioneaza bine, “lacul” din uter fie ca seaca, fie ca da pe dinafara. Cand e prea putin se numeste oligohidramnios, iar cand e prea mult fluid, polihidramnios. Amandoua situatiile pot deveni periculoase atunci cand se trece peste o anumita limita. Important e sa urmaresti la sonograma aceasta “cota a apelor” din uter, mai ales in ultima parte a sarcinii, cand poate scadea. Exista un index stabilit al fluidului (AFI-amniotic fluid index) care masoara pungile vizibile de fluid din jurul copilului. Cind acest AFI este sub patru centimetri, sarcina ar trebui indusa cat mai repede.

Exista pericolul compresiei cordonului ombilical care poate sufoca fetusul. In cazul multor copii care sucomba in apropierea nasterii, lichidul amniotic s-a resorbit, iar femeia vine la spital pentru ca nu mai simte miscand copilul si atunci nu se mai poate face nimic. Recomand inducerea nasterii cand lichidul scade sub cota admisa, mai ales aproape de termen. Uneori, lichidul dispare mai devreme si atunci cauza poate fi o lipsa congenitala a rinichilor la fetus sau obstructtia uretrei de catre o valva anormala care blocheaza eliminarea urinei (se intimpla doar la baieti).

Oligohidramniosul e una din cele mai frecevente cauze de inducere a nasterii. Totdeauna trebuie sa te intrebi daca nu cumva femeii i s-a rupt apa si pierde acest lichid silentios, fara sa-si dea seama. Cazurile de polihidramnios sunt mai rare si e greu de depistat care din cele trei “izvoare” produce prea mult. Sunt situatii acute (rare) cand lichidul trebuie evacuat, pentru ca uterul supreadestins sta gata sa plesnesca sau trebuie indusa nasterea aproape de termen (cezariana e preferabila pentru ca atunci cand apa se va rupe va fi o adevarata ‘inundatie” care poate antrena cu ea cordonul ombilical, iar fatul poate fi prins intr-o pozitie anormala).
– In ce situatii se recurge la “inducement” (in engleza “LABOR INDUCTION”, in romana “inducerea nasterii”) si ce riscuri sunt asociate cu nasterea provocata?

– O nastere se induce ori de cate ori continuarea sarcinii pune in pericol copilul sau mama. Numarul si situatiile in care sarcina e indusa e in plina crestere (ca si numarul nasterilor prin cezariana). Ideea de a te abtine si de a nu interfera cu mersul NATURAL al sarcinii nu mai corespunde cu obstetrica moderna. Cel putin nu cu cea practicata in America, unde nu se mai toleraza niciun fel de esec legat de nastere si unde medicul e tarat in procese si pedepsit pentru cea mai mica greseala (cel putin in New York). In principiu, cand se induce o nastere trebuie luati in consideratie cativa factori: in primul rand, cat de imperioasa e aceasta inducere, apoi alti parametri legati de deschiderea si orientarea colului (care daca nu se va deschide nu se va intampla nimic bun), de prezentatie, orientarea capului fetal, marimea pelvisului matern, etc.

Am enumerat deja cateva dintre complicatiile sarcinii care necesita inducerea (provocarea) nasterii. Preeeclampsia este una din cele mai comune probleme si din pacate, poate apare oricand dupa 22 de saptamani. Scaderea periculoasa a lichidului amniotic e o alta indicatie curenta. Din fericire, se intampla aproape de termen. Sarcinile care depasec termenul merita o urmarire deosebita, iar nivelul de lichid amniotic trebuie controlat la doua-trei zile. In teorie, orice sarcina care depaseste 42 de saptamini trebuie indusa. Lichidul se poate resorbi de la o zi la alta si din cauza aceasta inca se pierd multi copii pe ultima suta de metri, chiar si aici, in Statele Unite.

Sarcinile cu diabet gestational asociate cu fetusi mari (macrosomici) e bine sa fie induse la 38-39 de saptamani. Daca fetusul e considerat mai mare de 4.500 g e preferabil sa se recurga direct la cezariana. Uneori, hotararile se iau pe “muchie de cutit” asa cum se intampla de multe ori, in obstetrica. In general vorbind, in timpul evolutiei unei sarcini lucrurile se pot schimba surprinzator de la ozi la alta, iar in timpul unei nasteri, de la un minut la altul. In afara marimii fetusului trebuie totdeauna apreciata corect marimea si forma pelvisului femeii. In obstretica de azi, medicii tineri nu mai sunt invatati sa evalueze pelvisul femeii, ci doar conflictul dintre capul copilului si pelvisul matern prin care trebuie sa treaca. Capul copiilor macrosomici reuseste de multe ori sa treaca prin pelvisul mamei (incalecandu-si oasele, modelandu-se, schimbandu-si forma) si se naste complet, insa umerii, prea largi, pot ramane blocati deasupra pelvisului. Am vazut mult mai rar aceasta complicatie in Romania anilor 80, poate datorita faptului ca nou nascutii erau mai mici in greutate. In America, obstreticienii sunt mai ingrijorati de nasterea umerilor decat de cea a capului. Copilul, in cazul in care e scos la timp, poate ramane cu o pareza a unei maini (care se poate sau nu rezolva prin terapie) sau cu traume serioase. E nevoie de-o anumita experienta, viteza de reactie si o echipa buna in jur, pentru a rezolva o astfel de situatie. Pentru avocatii din America aceasta complicatie e “bread and butter” pentru ca reusesc sa stoarca bani chiar daca copiii sunt complet recuperati. E unul din motivele pentru care rata nasterii prin cezariana a crescut enorm. In principiu, inducerea nasterii, mai ales daca e facuta mult inainte de termen si in conditii nefavorabile, creste sansa de cezariana, dar de multe ori nu ai de ales.

Am in fiecare an femei care vin din Romania doar sa nasca in America si nu neaparat doar pentru a le oferi nou nascutilor cetatenia americana. Daca ajung la timp, cu o luna sau doua inainte de nastere, primesc automat asigurare de stat Medicaid care acopera totul. Oricum, chiar si fara asigurare sunt primite in orice spital si tratate ca toate celelelte gravide. Femeia gravida este efectiv protejata in America.

Nu vreau sa fac propaganda sistemului americam de sanatate (care are foarte multe probleme) si nu sunt in nici un caz, partizanul acestei rate imense a nasterii prin cezariana. In cazul in care se ajunge la cezariana, si numai atunci, le explic femeilor avantajele cezarienei, comparativ cu nasterea naturala. Legat de evitarea durerii prin cezariana: de multe ori, femeia nici macar nu fost scutita de toate chinurile unei nasteri vaginale, pentru ca inainte de-a le duce in sala de operatii au trecut deja fara succes prin tot calvarul, adica s-au dilatat complet si s-au scremut, unele una-doua ore. Avantajul indepartat si de durata al cezarienei e ca pelvisul si vaginul femeii ramin neschimbate, prevenind astfel, prolapsul genital si largirea vaginului. Pe langa asta, se evita toate posibilele complicatii si riscuri legate de nasterea vaginala, care sunt incomparabil mai numeroase si mai dramatice decat cele ale nasterii prin cezariana. Avantajul major al nasterii naturale este refacerea rapida si posibilitatea de-a avea fara riscuri, multi alti copii. Exista insa multe femei astazi care au trei-patru sau chiar cinci nasteri prin cezariana care se programeaza sa nasca la 38-39 de saptamani, intr-o sambata sau intr-o joi sau intr-o zi care poate corespunde cu ziua de nastere a tatalui, a altui copil, etc. E desigur ciudat, cum intervenim astazi cu totii in destinul unui copil care poate fi sau nu Capricorn, Balanta sau Sagetator, femeie sau barbat sau a nu fi deloc. Continuu sa observ cu curiozitate si pasiune tendintele si preferintele femeilor legate de modul de nastere. Unele iîmi spun de la inceput ca nu concep sa nasca altfel decat prin cezariana, chiar daca au nascut un copil natural. Multe au avut o experienta proasta la prima nastere. Astazi cezariana la cerere e acceptabila. Altele nu concep sa nasca decat natural, din pacate situatie mai putin garantabila astazi.

Pe vremuri, in Romania femeile, chinuite si asa peste masura, te implorau sa le faci cezariana. In Brazilia si Porto Rico rata de cezariana a ajuns la 60%, si acolo se considera ca doar femeile sarace mai nasc pe jos. In SUA datorita abuzarii nasterii prin cezariana tot mai multe vor sa nasca natural si unele chiar isi iau riscuri mari incercand sa nasca acasa cu o moasa, in timp ce multe romance vin aici tocmai pentru siguranta pe care le-o da nasterea intr-un spital american. Si intr-un caz si in altul, femeile au ajuns sa fie speriate de propriul sistem. In Romania, si in alte locuri le e frica de neglijenta si nepasarea doctorilor si a personalului din spitale. In America, de excesul lor de zel.

– Cand se aseaza fatul in pozitia normala de nastere? In cazul in care fetusul este in pozitia “breech”, considerati oportun ca medicul sa incerce sa intoarca copilul sau in acest caz pledati pentru cezariana? (C-section).

-Copilul de obicei, se intoarce cu capul in jos pina la 33-36 de saptamani, pe principul “hopa mitica”, adica partea mai grea a corpului se va intoarce in jos,gravitational. Aproximativ 4% din copii raman cu pelvisul in jos (asezare pelviana sau ‘breech”) din motine diverse (utere arcuate, placenta inserata defectuos, fibroame, etc). O asezare si mai defectuoasa e cea transversa sau oblica, incompatibila cu nasterea normala. Totul e sa le diagnostichezi la timp, inainte de-a incepe durerile pentru a nu expune femeia si copilul unor riscuri. Atat asezarea pelviana cat si transversa pot fi reversate in prezentatie cefalica printr-o manevra care se numeste versiune externa. Cazurile in care se face trebuie foarte bine selectate, utere normale fara cicatrici, inainte de 38 de saptamani, lichid amniotic adecvat, o femeie care sa nu fie supraponderala (ca sa nu rostesc cuvantul “obez” considerat ofensiv in America, desi adecvat in atatea cazuri). E o manevra relativ ofensiva fizic si cu riscuri in care sansa de reusita e 40-50%, asta dupa cele mai optimiste statistici. De fapt, este doar o “incercare” pe care trebuie sa stii cind s-o opresti. Rata de insucces e foarte mare si sunt posibile complicatii ca dezlipirea placentei (complicatie grava care necesita cezariana imediata) sau ruperea membranelor. Chiar daca pe moment reuseste, sansa de-a regasi curand copilul asa cum a fost, e mare. Copilul e intr-o pozitie anormala pentru un anumit motiv pe care de multe ori nu-l stim si nici n-avem cum sa-l corectam. Personal, nu sunt un partizan infocat al versiunilor externe, metode care intra totusi in trainingul stagiarilor. In America aproape orice pelviana ajunsa la termen se naste prin cezariana. In Romania am nascut in pelviana foarte multe femei, asa c-am vazut si complicatiile posibile ale acestor nasteri. Pelvisul copilului se poate naste usor, insa capul poate ramane blocat si uneori e greu sau chiar imposibil de scos afara. E un “sah mat” mult mai periculos decat cel din distocia umerilor. Cu toate acestea, inca mai vad nasteri in pelviana. Sunt cele care vin intr-o faza avansata a nasterii in care pelvisul e aproape afara si trebuie s-o nasti asa cum e. Colegii mei americani raman surprinsi de simplitatea cu care se produce o astfel de nastere, dar cine ar avea curajul sa programeze intentionat o nastere în pelviana.

Anul trecut intr-o garda, ambulanta a dus o femeie care a dorit sa nasca acasa cu moasa, (erau chiar doua moase) al doilea copil. Nu si-au dat seama ca-i pelviana pana cand un picior a iesit afara. Norocul a fost ca celalalt a ramas inautru, blocand cumva nasterea corpului. Parea evident un copil foarte mare si in ciuda atitudinii acestei femei, care inca nu realiza ce i se intimpla si credea ca va mai putea naste pe jos, i-am facut o cezariana de urgenta, asa zisa “clasica” in care extractia copilului a fost foarte dificila. Fetita avea 5.200 g, si-a revenit rapid si a fost bine. Daca am fi incercat o nastere in pelviana, capul ar fi ramas cu siguranta blocat inauntru (datorita marimii si-a deflectarii), iar nasterea ar fi devenit imposibila. Copilul poate muri in cateva minute pentru ca se sufoca si daca nicio manevra de scoatere a capului nu reuseste, solutia e extrema: gatul trebuie taiat si capul extras separat, printr-o cezariana tragica. In 27 de ani, am vazut trei astfel de cazuri (unul in America). Mama acestei fetite era o femeie educata, care lucra in Manhattan, dar a refuzat orice contact cu un oobstretician sau clinica. N-a avut nicio investigatie , nicio sonograma si a crezut orbeste in cele doua moase care i-au nascut acasa in dormitor, primul copil. Fetita nascuta in pelviana a fost bine, iar mama mi-a fost pacienta doar pentru vizitele postoperator. Au incercat atat ea, cat si sotul sa ma convinga ca moasele au avut dreptate, anume ca copilul s-a “rasucit ” in pelviana si a scos piciorul afara in ultima clipa, dupa ce se scremuse doua ore. O explicatie absurda, imposibila si care a infuriat-o cel mai tare pe moasa sefa din spitalul meu care le-a raportat pe cele doua moase la State Department. Dar ele practica si azi! Am aflat ulterior ca pentru prima nastere facuta acasa, asigurarea pacientei platise moaselor 8.000 $ din cei 8.600 pe care ele ii cerusera, iar ea a platit cash diferenta de 600$. Eu, pentru acea cezariana am fost platit 730 $ si am fost foarte fericit ca totul a iesit bine. Acea femeie nu mi-a spus niciodata un “Thank you” si a continuat sa ma priveasca cu suspiciune, ca pe unul care intr-un fel ii agresasem si invadasem corpul si convingerile nestramutate de “natural” si “organic”, etc. Nenorocirile, accidentele si moartea sunt si ele intr-un fel “naturale”, dar in America nu sunt acceptate.

– Ce parere aveti despre folosirea instrumentelor “forceps” sau “vacuum” la nastere?

– Cu zece ani in urma, profesorul meu din spitalul newyorkez ma ruga sa folosesec forcepsul cat pot mai des, pentru ca manevra intra in curriculum de educatie al stagiarilor si tot mai putini specialisti stiau sa-l folosesca. Invatasem bine manevra in Romania cand folosirea lui insemna efectiv vieti salvate. Daca rata de cezariana era doar de 5% , e usor de imaginat ca multe nasteri ajungeau in faze complicate. De multe ori, capul copilului ramanea blocat in pelvis, cu o inima care abia mai batea, mama era complet epuizata dupa ore de efort si forcepsul era solutia. Vacuumul pe vremea aceea exista doar in teorie, pentru ca e un dispozitiv mai nou si mai special, care nici nu se producea nici nu se importa, ca atatea lucruri folositoare care stiam ca exista, dar nu le vazusem niciodata.

Forcepsul a fost inventat in urma cu sute de ani si e refolosibil. Inventia apartine unui doctor englez, Chamberlain si a fost tinuta ca secret de familie vreo suta de ani. A fost apoi perfectat de-a lungul timpului, existand mai multe variante, care astazi stau toate usor ruginite intr-un colt al salii de nastere. Se resterilizeaza la cateva saptamani, exista in protocol, dar ca atatea lucruri vechi si folositoare, exista mai mult in teorie. Vacuumul practic, a inlocuit forcepsul. E vorba de o cupa elastica sau rigida care se aplica ca un capison pe capul copilului, apoi se creeaza vacuum in el si astfel capul copilului se poate trage afara. Dispozitivele pe care le folosim astazi sunt foarte folositoare, bine reglate, relative atraumatice chiar si in mana unui începator. Cea mai frecventa indicatie este blocarea capului fetal combinat cu epuizarea materna. De multe ori, inima copilului se duce in jos semnaland o suferinta care cere nasterea imediata. Capul trebuie sa fie perfect vizibil, coborat aproape de iesire, altfel se recomanda nasterea prin cezariana. Pe vremuri, forcepsul era folosit in coditii de neconceput astazi, atunci cand capul era inca in pozitii inalte, abia angajat in pelvis. Folosit incorect, forcepsul e categoric un instrument periculos, atat pentru mama cat si pentru fat. Oricum, devine tot mai mult parte din istoria obstreticii si a fricii.
– In cazul unei nasteri normale, recomandati anestezie generala sau epidurala? Dar in cazul unei nasteri cu cezariana?

– As vrea sa precizez ca la nastere avem de-a face cu sedatie, anestezie generala este cand femeia e adormita si intubata pentru operatii mari. Spaima nasterii vaginale e produsa in primul rind, de durerea care o acompaniaza. Astazi, nimeni nu mai tolereaza in America, ideea de “durere la nastere” si asa si trebuie sa fie. Anestezia epidurala e cea care poate face minunea si o recomand cu tarie tuturor femeilor care nasc. Spun “cu tarie”, pentru ca spre marea mea mirare, sunt multe femei care o refuza. Motivul? In general “au auzit” ( multe cunostinte “docte” de medicina incep din pacate, cu “am auzit”) ca n-ar fi buna, ca inseamna o injectie durereoasa in spate, ca vor sa nasca natural, etc. (de multe ori, cele care le sfatuiesc sunt mamele, soacrele care ca nu sunt in dureri si care au uitat prin ce-au trecut, pentru ca nu prea exista o memorie a durerii fizice). Epidurala e bine sa se faca odata ce travaliul e bine instaurat, la o dilatatie de trei-patru cm. Foarte multe femei se razgandesc, odata ce durereile cresc insa e bine s-o faca la inceput pentru ca atunci cînd ajung la opt-noua cm dilatatie, e in general, prea tarziu. În faza finala, cand femeia trebuie sa se screama, epidurala se intrerupe, dar perceptia durerii e oricum, mult redusa. Toleranta la durere variaza enorm de la o persoana la alta, iar pentru cele cu toleranta scazuta, epidurala e o binecuvantare. Sedativele injectabile nu pot nici pe departe inlocui epidurala . Femeia, desi ametita intre contractii, va continua sa le simta, plus ca in timpul nasterii, poti sa pierzi un element important, colaborarea directa cu femeia care poate fi prea ametita ca sa impinga eficient.

Pentru cezariana, anestezia rahidiana ramane anestezia de electie, dar epidurala daca e deja instalata, poate fi foarte bine folosita pentru operatie. Anestezia generala se foloseste in cazurile de mare urgenta sau cand rahidiana e contraindicata.

Durerea fizica trebuie categoric, combatuta la nastere. N-are nimic purificator, “natural”sau “organic” in ea.
– Considerati ca asistarea sotului la nastere ofera un suport emotional substantial?

-Da, cred ca sotul sau “tatal copilului” cum e tot mai des numit aici in America, poate oferi un suport emotional real femeii care naste. Pe langa asta, cred ca unii barbati pot “suferi” aceea transformare care sa le dea (sau redea) resposabilitatea si emotia necesara pentru a se lega prin fire solide de ideea de famile. In cultura noastra si in cea europeana in general, copii vin dintr-o casatorie (si de multe ori, nici de-acolo) Aici in America, situatia e cu totul alta, indiferent de nivelul social sau de grupul etnic. E o societate care fundamental iubeste copiii si care inca are un real avant procreator, chiar daca, uneori, o face la limita responsabilitatii. Am cupluri de elevi care vin pentru vizitele prenatale in pauza mare, in timpul scolii. Ei bine, nu stiu daca acel tata de 16-18 e bine sa asiste la procesul nasterii, desi toti il împing de la spate. Vorbind de cuplurile mature, sudate prin casatorie, incurajez totdeauna prezenta sotului la nastere, dar nu neaparat si participarea lui la tot procesul. Sunt barbati care vor sa vada si sa stie totul, dar nu sunt comvins ca in final a vedea totul e spre binele lor si al viitoarei relatii intime cu sotia. Venirea pe lume, desi nobila si inaltatoare, poate fi in acelasi timp un proces brutal si traumatizant, amestecat cu singe, fecale si urina. Am avut barbati care au lesinat la nastere si care au avut nevoie de ingrijire medicala sau care au fost evident neplacut impresionati sau socati de acest act final al facerii, in care nu erau absolut necesari. In America, nefiind nici o restrictie legata de participarea sotului si-a familiei la nastere, singura regula e cea a bunului simt. Uneori, in sala de nastere, pe linga sot si mama mai sunt si cateva matusi, verisoare, prietene, vecine care urmaresc curioase procesul, in timp se mai uita si la televizor, comanda mancare chinezesca si înca dezbat cine va fi nasa copilului si cine va taia cordonul ombilical. In una din ultimele garzi, am avut la o nastere o asistenta de douasprezece femei, care voiau cu toate sa vada nasterea. Le-am rugat sa ramaina doar trei sau patru. Soacra a fost tot timul pe telefon si mi-a explicat ca transmite “in direct” nasterea. La celalalt capat al firului era sotul, soldat amertican care servea al doilea tur in Irak. Personalul medical de garda poate fi uneori coplesit de asistenta prea numeroasa dintr-un bloc obstretical. In spitalul meu sunt douasprezece sali de nastere, care cand sunt pline pot crea iluzia unei gari inutil aglomerate, in care toate trenurile sunt in intarziere sau vin deodata. In principiu, personalul medical dintr-un asemenea loc se selecteaza cu timpul si e antrenat sa lucreze in conditii de normalitate chiar si in situatii extreme.

In America, sotii sunt incurajati sa participe si la nasterea prin cezariana. Din fericire, in sala de operatii e admis doar un singur membru al familiei. Am observat ca prezenta lor in sala de operatie e mai dorita si mai necesara decit in cazul nasterii vaginale. Sotul va sta asezat la capul sotiei, in imediata apropiere a anestezistului, putand comunica direct cu sotia, care fiind sub anestezie epidurala sau rahidiana va fi total prezenta si in afara oricarei dureri. E o perioada de liniste si de incordare binecuvantata, in care fiecare din echipa isi vede de treaba lui. Femeia care cu putin in urma poate se scremea in dureri nu mai trebuie sa faca nimic. Imi amintesc multe din conversatiile celor doi soti, pe care inevitabil, le-am auzit in timp ce operam si care cred ca spun mult despre ralatia dintre ei. Dupa nasterea copilului, atentia se muta pe el. Unii barbati aproape uita de cea care e inca operata, se reped la aparatul de fotografiat, imortalizand primele imagini ale nou nascutului, altii isi amana aceasta curiozitate normala si raman la capul sotiei pana e scoasa din sala de operatii. Imediat dupa nastere, copilul curatat si infasat le este adus parintilor si lasat in bratele tatalui. O cezariana poate dura intre o jumatate de ora si doua ore, in functie de caz si de experienta celui care-o face. Cand s-a nascut fata mea (Romania, anii comunismului), eram stagiar de ginecologie si astfel am putut participa la nasterea ei. A fost o experienta unica, m-a marcat profund, desi vazusem atatea nasteri. Sper ca astazi tatii din Romania nu mai trebuie sa ramana la poarta spitalului sau sa astepte acasa vesti despre sotie si copil.

– Aici, in Statele Unite pacientii sunt sfatuiti sa “se educe” cat mai mult despre tratamentul medical care li se administreaza. Care sunt elementele pe care un cuplu trebuie sa le tina sub observare la nastere?

– Problema e cum se educa, cat inteleg si de unde preiau informatia. Exista prea mult ”junk science” astazi propagat de media, de studii false, de-o literatura medicala indoielnica . Incerc sa le dau femeilor cat mai mult material explicit de citit sau surse bune de informatie. Internetul ajuta mult desigur, dar inca observ ca informatia cea mai credibila incepe, cum am mai spus, cu ”am auzit de la cineva ca…”. E greu de multe ori sa te lupti cu ideile preconcepute, cu informatiile rau intelese si cu generalizarile . Asa cum multor femei gravide le e greu sa inteleaga si pe buna dreptate, de ce rata nasterii prin cezariana a crescut atat de mult. Important e sa aiba incredere in cel sau cei care asista procesul nasterii. Nu cred ca trebuie tinut ceva in particular ”sub observatie” pentru ca lucrurile se petrec in dinamica la nastere si de multe ori, lucrurile se pot schimba de la un minut la altul. E important ca sa i se exlice cuplului clar si laic tot ce se intampla in timpul nasterii, iar daca asta nu se intampla, sotii trebuie sa puna intrebari. In principiu, dilatatia trebuie sa progreseze normal, iar capul copilului sa se angajeze in pelvis si sa coboare. Aplicarea unor reguli rigide, matematice nu functioneaza . Exista o diagrama a progresului nasterii, numita curba (sau diagrama) lui Friedman, invatata si folosita mai mult sau mai putin in toate spitalele din America. Friedman e un faimos profesor care a practicat in New Yok si care a studiat toata viata dinamica nasterii. Inca traieste (are spre 90 de ani) si am asistat pe viu la cateva din conferintele lui. Cu ani in urma, spitalul meu l-a invitat doi ani la rand sa tina conferinte. Unul din stagiari i-a adus in al doilea an aceeasi diagrama a unei nasteri care n-a mers bine. Profesorul Friedman a venit cu o cu toul alta interpretare si solutie decat o facuse in anul precedent. Nu exista reguli absolute in obstretica, a spus-o chiar el.
– Ati asistat nasteri sub apa?

– In spitalul meu nu exista o instalatie pentru asa ceva si nici nu ”am auzit” vorbindu-se prea mult in cadrul academic despre beneficiile acestui tip de nastere, asa ca nu pot sa ma pronunt. Am avut doua pacienete care si-au dorit sa nasca acvatic si le-am recomandat unul din spitalele din Manhattan. Nu s-au intors cu impresii prea bune. Au fost amandoua socate de imaginea apei amestecata cu sange. Nu de mult, am citit in Wall Street Journal ca un club de belly dancers din Manhattan a ”descoperit”? si ”dovedit”? ca dansul din burta (sau din buric cum cred ca se spune in romaneste) in timpul nasterii (sic) ar avea mari beneficii pentru dilatatia colului si coborarea capului fetal. Asa o fi! As vrea, dar nu prea tare, sa apuc sa vad si asa ceva. M-am gandit ca poate risc sa raman un obstetrician de moda veche.

Octavian D. Curpas

Interviu realizat in 2009

MAMALIGA CU GOGONELE

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Drama Caliciei consta in faptul ca muncitorii muncesc, nu gandesc, iar intelectualii gandesc, nu muncesc.

*

Cand nu ai bani de un pahar de vin, cauta adevarul in paharul gol.

*

Optimistul vede numai partea plina a paharului, si o bea. Pesimistul vede numai partea goala a paharului, si o arunca.

*

O femeie usoara este mai usor de intretinut decat o nevasta grea.

*

Dorinta pescarului insomniac: Sa traga un pui de somn, macar.

*

Minciuna merge pe tocuri, adevarul – descult.

*

Barbatul este capul familiei. Nevasta lui – creierul.

*

A fost suficient ca un singur om sa inventeze roata, pentru ca miliarde sa o schimbe.

*

Dupa ce miliarde de oameni au facut ceva pe luna, a ajuns pe ea si primul om.

*

Este adevarat ca nu se stie de unde sare iepurele, dar se stie ca fuge si repede…

*

Filozofia groparului: Grabeste-te incet. Tot acolo ajungi.

*

Filozofia altui gropar ( sau a politicianului): Decat sa ma ingroape ei pe mine, mai bine ii ingrop eu pe toti.

*

A fost prost de da in gropi. Acum e destept de-i baga pe toti, in groapa.

*

Sa nu sapi niciodata groapa altuia. Sa-l convingi sa si-o sape singur…

*

Alta drama a Caliciei: toti isi fac datoria. Putini isi platesc si creditul…

*

Cu o singura nada iti poti atrage cea mai teribila ura, sau cea mai deplina dragoste: cu limba.

*

De la spiritul laic, la cel religios: Salariul cel de toate zilele – este al fiecaruia. Painea cea de toate zilele – este a noastra.

*

Dumnezeu iti da. Iti baga si in sac. Iti baga si in gura. Dar de inghitit ce primesti, trebuie sa inghiti singur…

*

Culmea politicii: Datoria externa a Caliciei se datoreaza falimentului zilnic al saracilor.

De ce doresc românii sa plece din tara?

On By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

Emigrarea înseamna plecarea din tara ta, înseamna o schimbare a vietii cu  repercusiuni în plan psihologic.

Este un proces care rupe într-un fel linia  vietii. Unii cred ca este o “boala”, un curent ce rastoarna si modifica valorile  existente pâna în acel moment al vietii si “ne usuca radacinile”. Putem spune  totusi ca este o provocare, putini având curajul s-o  încerce, ca o proba de atletism – saritura în lungime sau înaltime, de exemplu -, de teama unei dezamagiri, dar putem vorbi si de radacinile adânci care îi tin pe unii legati  de  pamântul din care s-au nascut, au crescut, s-au format. Aceasta desprindere  pentru unii este usoara, pentru altii este grea, pentru altii chiar imposibila.

Schimbarile locului de trai, locuintei, serviciului, chiar daca se fac în conditii mai  avantajoase, ele impun “reajustari psihologice” foarte dificile, afirma Toffler în cartea sa “Socul viitorului”. Omul trece prin diferite stari: de anxietate si depresie chiar, de  framântare, comparatie sau nemultumire si numai dupa aceste stari începe adaptarea, la unii realizându-se mai curând, la altii mai târziu, la altii poate niciodata. Oricum, omul fara radacini se pare ca traieste în nesiguranta, ca “ printre dune miscatoare”.

El se poate consola cu cuvintele unui critic: „Nici unul dintre noi nu are un locas sigur, un adevarat camin. Toti suntem la fel, oameni în camere de închiriat de pretutindeni,  încercând cu disperare si înfrigurare sa stabilim  relatii sufletesti cu vecinii nostri”.
În data de 25 iunie, 2010, a avut loc emisiunea „Adevar sau baliverne” la ANTENA 2, invitatii realizatoarei Irina Cordoneanu fiind: Ioan Carmazan – regizor, si Ilie Marinescu – psiholog. Emisiunea a fost motivata de Hotarârea Curtii Constitutionale referitor la  cuantumul pensiei care este un drept câstigat si nu poate fi diminuat, deci legea propusa este neconstitutionala. Imediat, a sustinut realizatoarea, a urmat suita de informatii referitor la ce ne asteapta: Cresterea taxei pe valoare adaugata, cresterea impozitelor, devalorizarea  leului, marirea preturilor, scaderea consumului, concluzia fiind ca oamenii vor fi afectati la fel de rau sau chiar mai rau dupa aceasta Hotarâre, iar românii au început sa-si pune problema emigrarii.

Subiectul discutiei a fost deci EMIGRAREA, întrebarile esentiale fiind: cum sa te pregatesti pentru emigrare, daca este bine sau nu sa emigrezi, ce sfaturi pot fi date oamenilor?

Regizorul a vorbit despre impresia sa în urma vizitei facute cândva în Franta, spunând ca a constatat o înstrainare a oamenilor, o lipsa de comunicare, mentionând, printre altele, cuvintele lui Buda: “Cea mai mare suferinta este sa nu fii alaturi de cei dragi”. Românul din tara, spunea dumnealui, se conduce dupa zicala: ”Când construiesti o casa, tu însuti devii o fereastra si atunci te desprinzi mai greu, nu pleci, nu o poti lasa”. În general când ajungi în strainatate, toti asteapta sa fii docil, cu capul plecat si sa accepti o leafa mica. Ori, sunt tineri care se uita în ochii tai si spun adevarul si nu accepta orice. Românii au o inteligenta nativa, sunt si smecheri multi; caruta oricum este trasa de cei capabili, „pe un tâmpit îl treci o data strada, dar nu merge la infinit”, apropo de pilele si relatiile existente, de promovarile care se fac. Dar, mai spunea dumnealui, în România parintii au învatat un lucru bun, ca singura investitie reala sunt copiii. Dureros i se pare ca nu a reîntâlnit oameni plecati, pe fata carora sa citeasca fericirea. În timpul discutiilor, la un moment dat, realizatoarea a fost întrebata câti prieteni si-a facut în ultimii 5 ani? Dovada ca si la noi s-au schimbat mentalitatile: “Ai un grup de prieteni pe care i-ai format într-o perioada a vietii tale, când exista o anumita disponibilitate si aceia îti ramân ca un Patrimoniu.” “Oricum, în tara ta calci pe toata talpa, într-o tara straina calci pe vârfuri”. La întrebarea ce trebuie sa-si ia romanul care pleaca, regizorul, scriitorul a spus ca este suficient sa se uite la cele 10 porunci…

Psihologul , la întrebarea: “Vremurile pe care le traim va înteapa catre a pleca în  strainatate?”, a dat un raspuns negativ, ca si regizorul de altfel, argumentând ca are o stabilitate emotionala, psihica, are o familie, o vârsta, dar pentru copilul sau gândeste altfel, fiindca în tara la noi daca încerci sa faci ceva, nu poti din cauza nonvalorilor. Îsi face un Masterat aici în Statele Unite, colaboreaza la revistele : MIORITA USA (Sacramento, California) si Phoenix Mission Magazine (Arizona), a scris un articol despre Psihologia emigrarii; a adus vorba despre cei doi jurnalisti de seama “oameni admirabili, fiind vorba de jurnalistii Octavian Curpas si Viorel Nicula”.

La întrebarea realizatoarei: “Poti fi acasa si sa-ti manânci pâinea cu lacrimi pentru ca sunt promovati prostii si puturosii; ce sfat le dati oamenilor?” acesta a vorbit despre emigrarea definitiva care implica mai multi factori:


Adaptarea, asimilarea, alienarea (opusa asimilarii), stratificarea (daca ma voi adapta la alt sistem de referinte), sindromul strainului (nu ai pe nimeni, apar frustrari, nu-ti gasesti imediat servici, cu un cuvânt cumul de frustrari); omul când pleaca din tara îsi ia  problemele pe care si le transfera, si acolo ele nu se mai caleaza pe cele întâlnite; vor pleca oamenii cu spirit de aventura, ei vor fi cei care vor lua o decizie sub impulsuri. Munca în afara tarii poate genera nevroza: neofobia (teama de nou), anxietatea, depresia si sindromul strainului.

Referitor la raspândirea culturii române în tarile straine, psihologul a exemplificat pe domnul V. Necula care organizeaza spectacole cu actori din Romania, bucurându-se si dumnealui de o astfel de invitatie la Ambasada româna.
A intervenit si regizorul Carmazan, concluzia fiind aceea ca nu reusim sa depasim granitele zidului românesc, adica spectacolele numai pentru românii din strainatate.

11 milioane de români pe diferite perioade de timp au trait, muncesc în strainatate, au emigrat temporar si în aceasta cifra se includ si cei emigrati definitiv. “Ce s-ar cere unui om care se pregateste de emigrare?” – Rigoare,  corectitudine, profesionalism. De ce doresc românii sa plece din tara? –Nu atât  din motive economice, cât din motive morale.

Mesajul venit din partea unei telespectatoare în cursul emisiunii, a ajutat la concluzionarea dezbaterii: “Iubirea de tara si de Dumnezeu exista în inima fiecaruia si cu ajutorul acestor sentimente poti sa te duci oriunde în lume si poti sa gasesti un oarecare echilibru, sa muncesti, sa revii acasa, sa fii aproape de cei dragi”.

http://www.infonews.ro