Category: Youth

Pot idolii sa moara?

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, News, YouthLeave a comment

by Dan Bercian
www.radiounison.ro

Despre idoli si blasfemie

Fara îndoiala ca stirea care a tinut capul de afis al tuturor publicatiilor din saptamâna care a trecut a fost stirea mortii lui Michael Jackson. Am aflat ca lumea a plâns si s-a întristat din cauza acestui eveniment nefericit. S-a aflat acum cât de mult a fost iubit Michael Jackson. Probabil ca s-ar fi bucurat sa stie acest lucru înca pe când traia. Michael Jackson dorea sa fie iubit. A facut tot ceea ce a putut pentru a fi iubit si acceptat. Poate mai mult decât oricare altul.
Lumea isi ia ramas bun de la un megastar, dupa cum a fost numit, dar daca suntem atenti la toate lucrurile din viata lui constatam ca Michael Jackson nu a fost decât un meganefericit. Unul care a trait tot timpul cu teama în suflet, unul care a fost mereu nemultumit. În primul rând de el.

[pullquote]… daca suntem atenti la toate lucrurile din viata lui constatam ca Michael Jackson nu a fost decât un meganefericit. Unul care a trait tot timpul cu teama în suflet, unul care a fost mereu nemultumit in primul rând de el.

Dan Bercian[/pullquote]

În contextul elogiilor care i se aduc înca celui ce a fost numit “regele muzicii pop” a spune despre el altceva decât bine pare o adevarata blasfemie. Si nu spun cuvinte mari doar de dragul de a le spune. Blasfemie este un cuvânt prin care se ultragiaza o divinitate sau un act de defaimare a lucrurilor considerate sfinte, sau demne de un respect deosebit. Poate nu ati stiut pâna acum ce înseamna blasfemie si ati folosit acest cuvânt doar atunci când v-ati gândit la Dumnezeu. Dar oare nu a fost Michael Jackson un dumnezeu? Si daca a fost, atunci ceea ce voi spune în continuare poate fi numit blasfemie. Sper sa nu aruncati cu pietre.

De fapt blasfemia este azi atât de comuna încât ma gândesc ca veti fi îngaduitori si fata de mine. În zilele pe care le traim blasfemia este la ea acasa. Numele lui Dumnezeu este vorbit de rau de dimineata pâna seara chiar de catre cei ce se numesc crestini. Cel putin crestinii din România parca si-au facut o preocupare deosebita din a înjura si a vorbi de rau Numele lui Dumnezeu.

Deci, de ce a-l vorbi de rau pe Michael Jackson poate fi considerata o blasfemie? Pentru-ca Michael Jackson a crezut ca este Dumnezeu sau a cautat sa ia locul lui Dumnezeu. Toti acesti fani care l-au plâns si înca îl mai plâng în aceste zile au spus cu gura lor ca Michael Jackson a fost (si înca mai este) idolul lor. Dar ce este un idol?

Întorcându-ne la dictionar iata ce explicatii gasim în dreptul acestui cuvânt: Divinitate pagâna, chip, figura, statuie reprezentând o asemenea divinitate si constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios. Fiinta sau lucru care reprezinta obiectul unui cult sau al unei mari iubiri. Persoana sau lucru care este obiectul unei adoratii.
Aceasta spune dictionarul dar mai exista o definite a idolului pe care o gasim în Biblie. Daca veti citi cu atentie veti vedea ca în Biblie idol era orice obiect sau lucru care lua locul lui Dumnezeu. Un zeu pagân, un obiect sau o imagine a vreunui lucru folosit în închinare si caruia i se atribuiau puteri magice. Aceasta imagine despre idol o gasim în special în Vechiul Legamânt. În Noul Legamânt termenul capata sensuri noi.

Prima epistola a apostolului Ioan se termina cu urmatoarele cuvinte (într-o traducere mai moderna): “Copilasilor, paziti-va cu strasnicie de orice lucru care ar putea lua locul lui Dumnezeu în inima voastra“. În traducerile mai vechi acest ultim verset al epistolei suna asa: “Copilasilor, paziti-va de idoli“.

Atât dictionarul cât si Biblia spun ca idolul poate fi o persoana sau un lucru care sa fie obiectul unei adoratii, care sa aduca omului confort si mângâiere, în care omul sa-si gaseasca linistea sau, si mai rau, în care sa-si puna sperante de mai bine, la care sa se gândeasca si sa apeleze atunci când are vreo nevoie. Nu în ultimul rând un idol este un model, ceva ca si care ai vrea sa fii.

Dupa toate acestea cred ca putem raspunde cu usurinta la întrebarea: A fost Michael Jackson un idol?
Un idol cere sa i se aduca închinare. Dumnezeu era foarte suparat pe poporul evreu atunci când acesta se închina si în fata zeitatilor pagâne a popoarelor din jurul lui, în fata chipurilor cioplite si în locuri speciale unde se aduceau jertfe acestor idoli, unde se ardea tamâie în cinstea lor. Referintele în acest sens sunt foarte multe. Iata doar câteva din ele:
Leviticul 26:1  Sa nu va faceti idoli, sa nu va ridicati nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; sa nu puneti în tara voastra nici o piatra împodobita cu chipuri, ca sa va închinati înaintea ei; caci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Deuteronomul 32:17  Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu Sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunosteau, dumnezei noi, veniti de curând, de care nu se temusera parintii vostri.

1 Împarati 14:15  Domnul va lovi pe Israel, si Israel va fi ca trestia clatinata în ape; va smulge pe Israel din aceasta tara buna pe care o daduse parintilor lor, si-i va împrastia dincolo de Râu, pentru ca si-au facut idoli, mâniind pe Domnul.

Iata în continuare un text din Ezechiel capitolul 8:
5  El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridica ochii spre miazanoapte!” Am ridicat ochii spre miazanoapte; iata ca idolul acesta al geloziei era la miazanoapte de poarta altarului, la intrare.
6  Si El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urîciuni pe care le savârseste aici casa lui Israel, ca sa Ma departeze de Sfântul Meu locas? Dar vei mai vedea si alte urîciuni si mai mari!”
7  Atunci m-a dus la poarta curtii. M-am uitat, si iata ca era o gaura în perete!
8  Si mi-a zis: „Fiul omului, ia sapa în perete!” Am sapat în zid, si iata ca era o usa.
9  Si mi-a zis: „Intra, si vezi urâciunile cele rele pe care le savârsesc ei aici!”
10  Am intrat si m-am uitat; si iata ca erau tot felul de chipuri de târâtoare si de dobitoace urâcioase, si toti idolii casei lui Israel, zugraviti pe perete de jur împrejur.
11  Înaintea acestor idoli stateau saptezeci de oameni din batrânii casei lui Israel, în mijlocul carora era Iaazania, fiul lui Safan; fiecare din ei avea o cadelnita în mâna si se înalta un nor gros de tamâie.
12  Si El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric batrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plina de chipuri? Caci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a parasit Domnul tara aceasta!”
13  Si mi-a zis: „Vei mai vedea si alte alte urîciuni mari pe care le savârsesc ei!”
14  Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului din spre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plângeau pe Tamuz.
15  Si El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea si alte urîciuni mai mari decât acestea!”
16  Si m-a dus în curtea dinauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, între pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul întors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se închinau înaintea soarelui spre rasarit.

Peste tot în aceste texte si peste tot unde este vorba despre idoli aflam ca oamenii se închinau înaintea lor. Fie ca erau chipuri cioplite sau imagini pictate, fie ca era soarele, oamenii se închinau înaintea lor. Michael Jackson, în aceasta acceptiune a termenului, a fost un idol. Iata câteva elemente care vin în sprijinul acestei afirmatii.
Asa cum am spus, mai întâi Michael Jackson a pretins închinarea. Aduceti-va aminte de marile concerte care au avut loc de-a lungul timpului, chiar în Bucuresti au avut loc doua astfel de concerte, de atmosfera din acele locuri. De fapt acolo nu avea loc un concert în sensul cu care noi ne-am obisnuit. Acolo era un templu în care i se aducea închinare unui zeu. Si zeul era Michael Jackson. El pretindea aceasta închinare. Am participat si eu la concerte de acest fel. Nu la concertele lui Michael Jackson dar la alte concerte unde erau prezenti alti idoli. Cei de pe scena nu acceptau o atitudine de pasivitate din partea spectatorilor. Spectatorii, sau altfel spus închinatorii, erau cumva obligati, sedusi, sa se închine în fata idolului si sa îi aduca laude.

În al doilea rând un idol promite fericirea. Frenezia care îi cuprinde pe fani, asteptarea cu nerabdare a evenimentului, dorinta aprinsa de a-l vedea si auzi pe idol, toate acestea ne duc cu gândul spre o împlinire la cel mai înalt nivel, o fericire de nedescris. Îmi aduc aminte ca un împatimit al muzicii rock, asa cum am fost si eu odata, spunea în urma cu circa un an de zile când a concertat în tara noastra formatia satanista Rolling Stones, ca se va duce la acel concert chiar daca ar trebui sa mearga într-un scaun pe rotile. Si cel ce facea aceasta afirmatie nu mai era un tânar adolescent ci unul care se apropia de finalul vietii. Semn ca idolii promit fericire.

În al treilea rând înaintea unui idol se aduc jertfe. Va spun ca jertfele sunt mari. Si nici nu suntem constienti de ele. Eu le-am adus în vremea în care eram un împatimit al muzicii rock, înainte sa-L cunosc pe Domnul Isus Hristos. Oamenii renunta la multe lucruri pentru a avea idolul. Fie la bani cumparându-i muzica, sau platind ca sa ajunga la concerte, fie la timp, pentru a sta în prezenta lui, si renuntand la compania altora, chiar a celor apropiati (sot, sotie, copii). Eu am jertfit mult platind bani grei pentru muzica dar cred ca cei mai multi jertfesc timpul lor pentru a sta în prezenta idolului. De fapt, datorita progresului tehnic la care s-a ajuns, oamenii petrec cu idolul lor tot timpul. Dar jertfele nu se opresc aici. Ultima stire este ca 12 fani ai lui Michael Jackson s-au sinucis. Nu au mai putut trai fara el. Si au adus jertfa suprema.

În al patrulea rând un idol îl modeleaza pe cel care crede în el, îl transforma dupa chipul si asemanarea lui, sau, cel putin, oamenii îsi doresc sa fie asa. Nici nu este de mirare din moment ce te închini înaintea lui, din moment ce astepti de la el fericirea, din moment ce îi aduci jertfe. Nu este de mirare ca vrei sa fii ca el.
Problema mare însa este ca toate aceste lucruri numai Dumnezeu are dreptul sa le pretinda si ca toti cei ce au aceeasi pretentie sau toti cei care ofera aceste lucruri altuia decât lui Dumnezeu, intra în conflict cu El.

De ce este Dumnezeu atât de suparat? Pentru-ca totul nu este decât o minciuna. Idolii nu pot da fericire celor ce o cauta la ei. Idolii nu sunt ceea ce pretind ca sunt. Singurul care poate da fericire este Dumnezeu. El este sursa fericirii pentru-ca El este Fericirea. Tot ceea ce este bun vine de la Dumnezeu si nu de la cei ce intra în conflict cu El pretinzând ca sunt ceea ce de fapt nu sunt. Când vorbim despre Dumnezeu, despre promisiunile Lui, despre ceea ce poate El face pentru noi oamenii, constatam ca El este ceea ce pretinde ca este. El nu se ascunde sub o masca, nu face promisiuni false, nu este un ipocrit. Este acelasi în veci. Nu are o fata când intra în scena si o alta în intimitatea Lui. El nu se poate schimba si El nu poate spune si face azi un lucru si mâine un altul care sa-l contrazica pe primul. El este perfect si desavârsit si nimeni nu mai este ca El. De aceea numai El poate sa-i asigure omului confort si fericire.

Acum as vrea sa vedeti cât de diferit de Dumnezeu a fost Michael Jackson, desi i-a placut sa se creda Dumnezeu.
Mai întâi cum poate fi Michael Jackson un idol când chiar el era nemultumit de felul în care arata? Stim cu totii ca a fost tot timpul obsedat de felul în care arata. Pur si simplu s-a desfigurat în urma multiplelor operatii estetice pe care si le-a facut. Pentru început a fost nemultumit ca era negru si si-a dorit sa fie mai alb. Apoi nu i-a placut forma nasului, a fetei si a procedat la numeroase operatii estetice care l-au transformat într-un subiect de bancuri morbide. Idolul înaintea caruia se închinau si se închina milioane de oameni suferea de frica, era dependent de asistenti si bodyguarzi pâna acolo încât tremura de frica daca trebuia sa deschida singur o usa. În ultimul timp îsi mentinea cu greu echilibrul, purta o masca pe fata aproape desfigurata în urma operatiilor estetice, era dependent de medicamente, chiar de morfina. Medicii i-au descoperit celule canceroase pe pielea din partea superioara a corpului. A fost acuzat de pedofilie si abuzuri sexuale si obligat sa faca fata unor procese rusinoase.

Ma întreb: Cum putea un astfel de om sa fie un idol? Sau cum putea unul ca el, aflat în mari nevoi si probleme sa poata da fericire? Este un lucru simplu si la îndemâna chiar si a unui copil constatarea ca nu poti da ceea ce nu ai. Ca si în domeniul material si în cel spiritual. Ca sa poti da cuiva ceva trebuie mai întâi sa ai tu. Altfel nu esti decât un mincinos. Cum îmi poti da mie 10.000 de euro când esti sarac lipit pamântului, ba mai ai si datorii? Tot asa, cum poti sa-mi dai mie fericire când tu esti bântuit de teama, de angoase, de spaime, de durere? Cum ma poti ridica dintr-o stare de întristare sau apasare când tu esti mai rau decât mine?

În domeniul spiritual oamenii au duhovnici. Oameni cu o viata sfânta, care stau aproape de Dumnezeu si care cunosc voia Lui. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, pentru-ca si în domeniul spiritual sunt multi înselatori. La acestia apeleaza oamenii atunci când au nevoi spirituale, nu se duc la macelar. În sensul acesta Michael Jackson a fost un mincinos. A promis ceea ce el nu avea. Dar nu îl interesa. Ceea ce îl interesa a fost el. Imaginea lui, faima lui, banii lui, sanatatea lui, el în centru atentiei. Adica IDOL.

Întelegem mai mult durerea lui Dumnezeu si de ce este El atât de suparat pe idoli. Pentru-ca îi iubeste mult pe oameni. Si stie ca idolii nu pot da oamenilor fericirea. Daca o puteau nu trebuia sa moara însusi Fiul Sau, Domnul Isus Hristos.
Dupa toate acestea ma alatur si eu fanilor lui Michael Jackson care plâng acum la moartea lui. Dar plânsul meu este de un alt fel. Pentru mine Michael Jackson nu este un idol ci o victima. Nu este “regele muzicii pop” ci nefericitul care s-a lasat înselat la rândul lui de alti idoli. Asa cum
s-a întâmplat si se va mai întâmpla. Un om nefericit care a amagit milioane de alti nefericiti dându-le sperante false. Si aici este cel mai mare necaz: amagirea pe care le-a dat-o altora. Nu fericirea. Michael Jackson nu a fost un star, o stea, o vedeta, ci un ratat, un învins.
Daca Michael Jackson si-ar fi ratat doar viata pe acest pamânt, si asa a fost daca suntem atenti la istoria vietii lui, nici nu ar fi fost o nenorocire atât de mare, desi fiecare suflet are o valoare imensa. Dar Michael Jackson a înselat multe milioane de suflete amagindu-le si furându-le vesnicia. Exact asa cum fac idolii. În spatele concertelor, a efectelor speciale, a focurilor de artificii si a tot ceea ce vrajea mintile oamenilor dornici de fericire a fost un plan satanic de amagire si de înselare.
Daca Dumnezeu a fost si este furios pe idoli si daca El nu-si schimba principiile si ramâne acelasi de-a lungul timpului, ceea ce eu cred cu toata taria, înseamna ca este furios si pe Michael Jackson. Si atunci stim unde se afla Michael Jackson acum. Nu a fost fericit pe pamânt si nu este fericit în vesnicie. A încercat cu disperare am zice, sa fie fericit. În plina glorie si-a construit o resinta luxoasa numita NEVERLAND (numele spune multe) încercând sa-si ofere ceea ce nu a avut în copilarie. A trebuit sa o vânda, fiind si el ajuns de criza.
A avut, de la Dumnezeu, talent si o voce deosebita. Ar fi putut sa le foloseasca glorificând Numele lui Dumnezeu si multumindu-I pentru tot ceea ce a primit. Dar a preferat sa se creada ceva si sa-si doreasca sa fie ca Dumnezeu. Sa pretinda închinare si sa promita fericire. Un destin ratat desi lumea spune ca va ramâne în istoria omenirii si a muzicii. La ce folos? Si pentru câta vreme? Caci istoria omenirii se apropie de sfârsit. Dar vesnicia nu se va termina niciodata.
A murit copil, la 50 de ani, bolnav si nefericit, nemultumit de el si de lumea de care se ascundea si de care îi era teama dar si pe care o dorea cu disperare. Înca o dovada, daca mai era nevoie, ca banii si faima nu sunt o garantie a succesului si fericirii. Singurul care le poate da este Dumnezeu.

Puteti sa ma acuzati de blasfemie. Asa si este. Am vorbit împotriva unui idol si înteleg ca sunteti jigniti si suparati. Dar am vorbit cu durere. Si cu dorinta de a va ajuta sa nu cadeti în capcana idolatriei, daca nu ati cazut deja.

Îmi aduc aminte de momentul descris în cartea Faptele Apostolilor, capitolul 19, când apostolul Pavel se ridica împotriva unui idol, mai precis împotriva zeitei Diana care avea un templu însemnat în Efes si era cinstita în toata Asia. S-a produs atunci o mare rascoala si oamenii au fost furiosi. Ma întorc la gândul de la început si ma mir ca ne suparam atât de usor când cineva se atinge de idolii nostrii dar nu ne pasa atunci când Numele lui Dumnezeu este necinstit si batjocorit. Si idolii sunt de multe feluri. Michael Jackson este doar unul dintre ei. Dar iata ca idolii mor, doar Dumnezeu este vesnic.

Tabăra creștină în orasul montan Payson din Arizona în perioada 25-30 mai, 2009

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, News, YouthLeave a comment

lucian-oniga-penielLucian Oniga si fundația “Peniel” au devenit deja o marcă.

Bistriteanul in varsta de 36 de ani, licentiat in teologie la “Continental Theological Seminary” din Bruxelles si avand master degree de la University of Wales, este presedintele si fondatorul acestei organizatii de tineret din Romania. In SUA a ajuns prima data in 2001, in vizita la parintii si fratii sai mai mici, care s-au stabilit in Arizona, in 1997. De atunci, i s-a mai oferit de nenumarate ori ocazia de a calatori pe pamantul fagaduintei, dar nu a avut nicicand dorinta de a ramane permanent aici, intelegand ca voia lui Dumnezeu pentru el este de a se dovedi credincios lucrarii in care s-a implicat cu multi ani in urma. In prezent, Oniga se ocupa de tinerii din biserica “Sfanta Treime” din orasul natal, Bistrita. El si Veronica formeaza un cuplu si impreuna au doua fetite, Thea si Petra.

Am dori sa ne povestesti cate ceva despre activitatea ta de pana acum in cadrul fundatiei “Peniel”. Ce rol ai avut la infiintarea fundatiei si ce functie ocupi in prezent, la “Peniel”?

Lucrarea “Peniel” a inceput in Romania in anul 1995, cu o tabara de tineret in Muntii Birgaului, langa Bistrita. Impreuna cu un coleg de facultate, George Gavrus, am avut initiativa acestui demers, fara a detine un plan de lunga durata, pe care Dumnezeu, in intelepciunea Lui nu a ales sa ni-l descopere de la inceput, ca sa nu ne sperie. In decursul anilor, viziunea lucrarii a devenit mai clara si s-a dezvoltat in ceea ce este acum: o unealta pe care o foloseste Dumnezeu pentru mantuirea tinerilor romani de pretutindeni.

Avand un rol de coordonare inca de la inceputul lucrarii, din anul 1999 cand a luat fiinta din punct de vedere juridic Fundatia “Peniel”, am preluat functia de presedinte al organzatiei.

Ce isi propune fundatia “Peniel”? Ce loc ocupa organizarea de tabere si alte evenimente in cadrul fundatiei? Ai vrea sa ne dai cateva exemple de astfel de activitati? Unde au fost organizate si carui segment de varsta s-au adresat cu precadere?

Fundatia «Peniel» are drept scop castigarea generatiilor tinere pentru Cristos si motivarea acestora pentru a trai o viata crestina autentica. Taberele si conferintele Peniel sunt principalele mijloace pe care le folosim pentru implinirea acestui deziderat.
Daca in vara anului 1995, am inceput cu o tabara la care au fost prezenti aproximativ o suta de tineri, din 1999, datorita numarului mare de participanti, a trebuit sa oferim cate doua tabere de vara, unde iau parte pana la opt sute de persoane intr-o serie.
La cererea tinerilor, din anul 1997 am inceput si organizarea unor conferinte nationale cu caracter motivator. Astfel, daca la prima editie din 1997, au participat aproximativ sapte sute de persoane, in anii urmatori numarul acestora a crescut pana la aproape cinci mii.
Din 2001 avem si conferinte regionale, mai restranse, la care vin pana la o mie de tineri.
Bineinteles ca toate aceste activitati nu s-au putut si nu se pot realiza fara ajutorul unei echipe de voluntari inimosi, pe care ne-am straduit sa o formam in cele patrusprezece conferinte de strategie si echipare a liderilor.
Avand ca grup tinta adolescentii si tinerii adulti, “am mers dupa ei” in toate regiunile tarii si in aproape toate orasele mari din Romania.
Acum ne confruntam cu o mare “problema buna”, nu mai gasim orase romanesti in care sa existe o sala suficient de mare pentru a gazdui minimum doua mii de persoane. Prin urmare, suntem nevoiti sa revenim cu intalnirile Peniel in orasele in care am mai fost cu ani in urma.

Cum s-a nascut ideea de a planifica o astfel de tabara in AZ si ce isi propune? In SUA au mai avut loc pana acum asemenea tabere sau in AZ vom asista la o premiera?

Ideea s-a nascut din insusi scopul organizatiei noastre. Avand ocazia sa intalnesc multi tineri romani din SUA cu aceleasi aspiratii, intrebari si probleme ca ale celor din Romania, am simtit indemnul Domnului de a veni si eu in intampinarea nevoilor lor. Pe langa intalnirile din cadrul bisericilor si din alte locuri, cred ca tinerii trebuie sa se separe de cotidian pentru a se retrage intr-un loc special, in mijlocul naturii, pentru a-L descoperi pe Creatorul lor intr-un mod inedit. Numele Peniel inseamna fața lui Dumnezeu. Ori de cate ori cineva merge la Peniel si vede fața Domnului, se intoarce acasa schimbat. Acest lucru ni-l dorim si pentru tinerii care vor participa la prima tabara Peniel din SUA, sa se intoarca transformati si mai asemenea Domnului Iisus!

Te rugam sa ne dai cateva detalii despre acest camping, in ce perioada va avea loc si orice altceva ti se pare relevant si crezi ca ar merita mentionat.

Tabara va avea loc in Payson, Arizona, la Tonto Rim Christian camp (www.tontorimcamp.com), in perioada 25-30 mai 2009. Avand ca titlu “Extreme Experience”, in aceasta tabara sunt asteptati toti tinerii care doresc sa guste din bunatatea Domnului (Ps. 34:8a) si sa-L intalneasca pe El ca Mantuiror, Eliberator, Vindecator si Datator al plinatatii Duhului.

Vor predica din Cuvantul lui Dumnezeu pastori cunoscuti in comunitatea romaneasca, precum: Nelu FILIP, Lazar GOG, Petru LASCAU, Marinel MESAROS, Leonard SEMENEA, Ioan SZASZ, plus alti lideri de tineret din bisericile locale din Arizona. De asemenea, il avem ca invitat special pe Ron BROWN din CA, un frate de culoare pe care speram ca Dumnezeu sa-l foloseasca intr-un mod deosebit.
Inchinarea va fi condusa de catre Peniel band – AZ si de alte grupuri de inchinare din bisericile penticostale din Arizona.

De ce ai ales orasul Payson?

Pentru ca acolo am gasit oferta cea mai buna la vremea cand cautam locuri de tabara. In plus, este o zona foarte frumoasa in care te simti parca mai aproape de Dumnezeu.

In ce va consta programul derulat in cadrul acestui camping? Ce beneficii au cei care se decid sa participe?

Programul taberei incepe luni seara cu cina si se incheie sambata, la amiaza, cu pranzul si include intalniri duhovnicesti zilnice si multe activitati sportive si recreative precum archery, target shooting (pellet guns), low ropes course, zip line, mountain boards, mountain scooters, canoeing, low-rock jumping (into water), crafts, volleyball, basketball etc. Bineinteles ca nici focul de tabara nu va lipsi. Pe langa lucrurile mentionate anterior, tinerii care vor participa la Peniel vor beneficia de cazare si trei mese pe zi, toate incluse in costul de numai $200. In pret nu intra transportul la si de la locul taberei!

Cum trebuie sa procedeze cei interesati sa se inscrie in acest camping? Cu cine sa ia legatura si care sunt datele de contact ale persoanei care se ocupa de inscrieri (numar de telefon, fax, e-mail)?

Tinerii care doresc sa participe la tabara sunt rugati sa se inscrie prin liderul de grup care ii va insoti, la adresa penielcampusa@yahoo.com. Inregistrarea va fi valida in momentul in care vor depune cei $200 de persoana in contul Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. 457007350160, deschis la Bank of America, AZ.

Pentru mai multe informatii privind inregistrarea, doritorii sunt rugati sa ia legatura cu Marta, la tel. 602-653.31.75. Pentru informatii financiar-bancare, Paul poate fi contactat la paul_oniga@hotmail.com sau la tel. Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. 602-757.12.37.

Am dori sa ne spui daca tabara din AZ este “one time” sau doar primul eveniment de acest gen dintr-o serie mai lunga? Ti-ai propus sa organizezi in fiecare an un asemenea camping si daca da, urmatorul va avea loc din nou in AZ sau te vei orienta spre un alt stat?

Mi-ar placea ca tabara din acest an sa fie doar inceputul unor serii de tabere care sa se extinda in fiecare stat american unde traieste o comunitate de romani. Chiar daca Peniel nu va putea organiza aceste tabere, mi-as dori ca tinerii romani din SUA sa-si asume o asemenea viziune pe viitor. In cazul in care va fi nevoie, imi voi oferi sprijinul si experienta pentru realizarea unor astfel de proiecte.

In prezent, as dori sa-mi focalizez atentia pe acest inceput din Arizona, urmand ca detaliile legate de desfasurarea taberelor viitoare sa fie stabilite ulterior.

In cazul in care se va opta pentru AZ si se va merge pe varianta ca taberele sa se desfasoare anual, urmatoarele editii se vor tine tot la Payson sau prin rotatie vor fi alese si alte locuri, ca Prescott, Flagstaff, Sedona sau chiar Grand Canyon?

Ar fi frumos sa gasim si alte locuri de tabara in Arizona.

E corect sa afirmam ca vom asista la o lansare in SUA a camping-urilor cu care romanii sunt deja familiarizati?

Da.

Ce diferente si ce asemanari exista intre taberele pe care le organizezi in SUA si cele din RO?

Asemanarile au de-a face cu organizarea, programul si accentul pus pe spiritual. Deosebirile sunt de natura materiala: in Romania taberele au loc in corturi si in conditii mai rudimentare, iar in SUA beneficiem de o baza dotata cu toate facilitatile.

Chiar daca nevoile tinerilor sunt comune, indiferent de rasa si de cultura in care traiesc, abordarea slujirii lor va trebui sa fie adaptata mediului din care provin. Acest lucru ni-l dorim si in cazul taberei din Arizona.

Pentru mai multe informatii legate de activitatile Peniel, vizitati http://www.peniel.ro.

Sindromul antichristului ?

On By nelursIn Christian Perspective, News, Parenting, YouthLeave a comment

Sursa: http://www.ziua.net

Șocant: O mamă și-a executat fiul cu sânge rece la poligonul de trageri!

Soc in Statele Unite. Marie Moore, o mama din Florida, care credea ca este Anticristul, si-a executat fiul, cu sange rece, la un poligon de tragere din Casselberry, Florida, titreaza “Mail Online”. In vreme ce baiatul se concentra asupra tintei din fata, femeia in varsta de 44 de ani, a luat un pistol l-a indreptat spre capul acestuia si a tras. “Imi pare rau. Trebuia sa-mi trimit fiul in Rai, iar eu sa merg in Iad”, a notat aceasta in biletul de sinucidere. Intr-un mesaj audio emotionant, inregistrat inaintea evenimentului sangeros, femeia povestea cum va salva lumea de violenta daca isi va omora fiul. “Ai un pistol. Poti sa o faci!”, l-ar fi auzit pe Dumnezeu spunandu-i. “Trebuie sa mor si sa ajung in Iad pentru ca pe Pamant sa fie 100 de ani de pace. Dumnezeu m-a transformat in Anticrist. Sunt o persoana buna, insa diavolul si Dumnezeu m-au schimbat in cea mai rea persoana din lume. Sunt atat de rusinata si imi este foarte frica. Voi plati pentru totdeauna”, explica femeia pe caseta.

Anchetatorii au dezvaluit ca Moore era bolnava mintal. Pe casete ea povesteste cum a petrecut lungi perioade de timp in spitale de psihiatrie si, de asemenea, despre halucinatiile pe care le avea adesea. De multe ori femeia credea ca era ingropata de vie, devorata de furnici, arsa pe rug si gazata. Acum, autoritatile vor sa afle de ce Marie a putut inchiria doua pistoale de la poligonul de tragere, dupa ce, in urma cu sapte ani, incercase sa se sinucida chiar acolo. De asemenea, Marie Moore fusese condamnata de doua ori pentru conducere sub influenta alcoolului.

Martorii la incident au declarat ca femeia era nelinistita si ca intre ea si fiul ei au observat o tensiune. Moore se plimba nervoasa in jurul lui cu cateva minute inainte sa-l execute. Insa, ea a fost observata si razand cu o persoana din apropiere. Camera de securitate din incapere a inregistrat oribilul moment, in care femeia s-a intins pe langa fiul ei si a luat pistolul suplimentar, in timp ce baiatul se pregatea sa traga. Apoi, l-a pus la doar cativa centimetri de baza craniului si a tras o data.
Mitchell a cazut fulgerat la pamant si a murit pe loc, in vreme ce mama sa a facut un pas in spate, si-a bagat pistolul in gura si a mai tras o data. Femeia a decedat la spital. “M-am uitat si am vazut adolescentul pe jos scuipand sange”, a declarat martorul, Bobby Davidowitz.

Mama criminala era divortata, dar avea un iubit care apare pe casete drept “Regele”. La randul sau, femeia isi spunea “Regina decazuta”. “Imi pare rau. Te voi iubi mereu. Diavolul a ajuns la mine si vrea sa ma distruga. Sper ca ma vei putea ierta. Cand ajungi in Rai te rog spune-i fiului meu cat de mult il iubesc”, suna mesajul acesteia pentru iubit, titreaza “Mail Online“.

***

Adam si EvaCand ai dat peste un adevar, n-ai voie sa-l tii pentru tine. Adevarul e ceva public. Ai datoria sa-l imparti cu toti. -Cugetari, D.I. Suchianu

Instrainarea de Dumnezeu duce foarte usor la catastrofe personale, in familie sau in societate.

Prima catastrofa a fost a Evei, care a intrerupt partasia cu Dumnezeu din gradina Edenului si a ascultat de soapta diavolului. Insa s-a complacut si Adam. Apoi intimitatea cu Cel care i-a creat s-a stricat. Samanta pacatului era intrata in om.

Moartea spirituala l-a cuprins pe om colorandu-i intraga viata asa cum turnesolul coloreaza intreaga solutia in care se afla. La Cain a incoltit dorinta de-a-l ucide pe fratele sau Abel din ura ca acesta a inteles sa aiba o relatie de ascultare de Dumnezeu. Si l-a ucis. Cu timpul s-a ajuns la Sodoma si Gomora. Aceleasi comportamente animalice anima omul si in zilele de azi.

Pentru a-l recrea din nou pe omul decazut, Dumnezeu a trimis in aceasta lume pe Fiul Sau Isus Christos care sa ia asupra Sa pacatul si vinovatia noastra acceptand sa fie rastignit in locul meu si al tau pe lemnul Crucii.

Nicodim si IsusLui Nicodim, un fruntas al iudeilor, Domnul Isus i-a spus: < “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: “Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?”  Isus i-a raspuns: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: ‘Trebuie sa va nasteti din nou.'”>

2 Corinteni cap 3. –  “Nu ca noi, prin noi insine, suntem in stare sa gandim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu, care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.

“Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata, fiindca marama este data la o parte in Christos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o marama peste inimile lor. Dar, ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

2 Corinteni cap 5. – “Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei. Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si, chiar daca am cunoscut pe Christos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta. Caci, daca este cineva in Christos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Christos si ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Christos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi, dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Christos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Christos: impacati-va cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

Fara aceasta nastere din nou suntem cu totii niste ucigasi chiar daca nu toti apasam pe un tragaci. Aprobam avortul, eutanasia s.a. Ucidem cu vorba, cu gandurile, cu imprejurarile in care ne place sa traim. Numai Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus si harul Sau, ne poate transforma si innoi. Fara o natura noua, divina, aprobam ca bune casatorii homosexuale, barbat-barbat, femeie-femeie.

Solutia ar fi reintroducerea deindata a Bibliei in scoli si institutii, rugaciunea si meditatia inspirata de Dumnezeu, Cuvant si Duhul Sfant.

Mai presus de mirajul scenei

On By nelursIn Christian Life, Christian Perspective, Culture, News, Youth1 Comment

ADINA-SASBy Roxana Curpas

Arnold Bennett, un renumit scriitor englez, comenta intr-unul din romanele sale „acea calitate misterioasa numita stil”. Stilul constituie modul în care spunem, facem sau exprimam ceva, stilul reprezinta însasi manifestarea persoanei noastre, a ceea ce ne defineste, a ceea ce suntem. Metaforic vorbind, stilul este vestmântul gândurilor pe care le avem, un dar, o mirodenie ce ne deosebeste de ceilalti, cu alte cuvinte, stilul conteaza si face de cele mai multe ori diferenta, mai ales atunci când vine vorba de celebritati.

O prezenta cu stil, dar si o celebritate este si românca Adina Sas-Simoniak, licentiata în actorie a Academiei de Teatru din Tg. Mures, în prezent unul din numele de marca ale Televiziunii Crestine Romane din Chicago, unde realizeaza emisiunea „Cuvinte pentru suflet”. Nascuta intr-o zi de iarna, pe 10 ianuarie, in cel mai frumos satuc de la poalele Muntilor Zarandului, Cuvin, din judetul Arad, aceasta emigreaza împreuna cu sotul ei in Statele Unite în aprilie 1997, lasând în urma un debut la Televiziunea din Arad, dar si mirajul efemer al scenei.

Cu toate ca „scandura” i-a adus popularitate, iar dupa absolvirea facultatii in 1995, a trait într-un fel unic fiecare partitura interpretata, transpunându-se în pielea personajului si încercand o abordare noua, diferita de cea clasica, Adina întelege ca în arta resursele sunt nelimitate, iar granita dintre teatru, jurnalism si literatura se întrepatrunde, astfel ca un actor poate sa se simta inspirat sa încerce noi modalitati de exprimare. Propria structura sufleteasca îi permite acest lucru, iar începuturile ei în publicistica se produc în revista „Oastea Domnului”, dupa care Sas-Simoniak continua sa se afirme cu articole in ”Flacara Rusaliilor”, “Cuvântul Adevarului”, “Meridianul Romanesc”, “Genesis”.

Are de asemenea, sansa sa editeze câtiva ani la rând, revista Televiziunii Crestine Romane – ”Crestinul in actiune”, iar in aprilie 2003, vede lumina tiparului prima editie din ”Orizont crestin”, probabil singura tiparitura ce reuseste sa îi uneasca pe crestinii de diferite confesiuni – ortodocsi, baptisti, penticostali, crestini dupa Evanghelie si adventisti.

Distribuita în toata comunitatea româna din Chicago si împrejurimi, construita în jurul unor rubrici precum “Stiati ca…?”, “Punct turistic”, “File de istorie”, “De la gospodine… pentru gospodine!”, “Sanatate”, “Coltul de literatura”, “Maxime si cugetari”, rebus, etc. si finantându-se doar din reclame, revista publicata de Adina Sas-Simoniak îsi întrerupe aparitia cu putin timp în urma, în favoarea site-ului http://www.orizontcrestin.org/

De la jurnalism la literatura nu mai este decat un pas, iar talentul ei odata confirmat, urmeaza un alt moment crucial în cariera Adinei – anul 2002, când iese de sub tipar “Perpendiculara pe un colt de nemurire”, prima carte de versuri ce îi poarta semnatura. Pe lânga aceasta, Sas-Simoniak se mai ocupa de editarea a înca doua volume – “Semnul vietii” (o placheta cu stihurile pictoritei Dorothea Fleiss din Germania si poze realizate de artista-fotograf Lia Deznan din Chicago) si “Picuri din suflet” de Ion Soimosanu.

Ca orice iubitor de arta, Adina se hraneste la rândul sau, cu frumos si se delecteaza lecturând din John Ortberg, Bill Hybels, Smith Wigglesworth sau Jim Cymbala. Si pentru ca o veche zicala spune ca pâna la urma, carti din carti se nasc, una dintre dorintele despre care aceasta vorbeste la timpul viitor este aceea de a publica, pe lânga romanul la care lucreaza în prezent, un tom de poezii si eseuri, întitulat “Clepsidra cu sentimente”.

Un om cu contururi clasice, în care simtamintele se masoara ireversibil, asemenea timpului, relevand inteligenta, sensibilitate si spirit, atribute prin excelenta feminine – aceasta este Adina Sas-Simoniak care, într-o încercare fireasca si elevata de a simti vremurile, oamenii si situatiile si de a da raspunsuri la unele din problemele importante ale vietii într-un stil practic de întrebuinatare a celebritatii, s-a apucat si de consiliere spirituala, reusind sa se ridice din nou, la înaltimea asteptarilor. Preocupata de faptul ca exista nenumarate femei singure, neîntelese, în depresie, ce au nevoie de cineva care sa le asculte, sa nu le condamne, sa le puna sub picioare fasciculul de lumina care este credinta si care le conduce la Dumnezeu, Adina exploreaza si exploateaza si acest domeniu, încercând sa fie un sprijin pentru sufletele “bolnave” pe care le ajuta sa isi redobândeasca integritatea fizica si psihica. Ea însasi o mama si o sotie devotata pentru micuta Shanea, de doi anisori si pentru Simi, cel alaturi de care a pornit la drum în decembrie 1995, stie cât de important este sa reusesti sa “repari” si sa readuci echilibrul în viata celor care desi au dorit sa se bucure de sansa unei familii împlinite, nu le-a fost dat sa traiasca o asemenea fericire.

Daca ar fi sa formuleze într-o fraza stilul care o defineste, indiferent ca este vorba de televiziune, publicistica, literatura sau consiliere spirituala, Adina Sas-Simoniak, cândva eleva din “Lectia” lui Eugen Ionescu, ar spune astfel – inima mea sa nu iubeasca altceva decât lucrurile lui Dumnezeu. Fie ca apare pe sticla ori ca mânuieste condeiul sau ca încearca sa le sustina cu generozitate pe semenele ei si sa le convinga ca o pot lua de la capat, pentru ca o doare durerea lumii, aceasta o face în stilul ei optimist, motivat, atractiv. Un stil natural si plin de afectiune, ce a facut-o deja celebra.

Through The Darkness: One Woman's Story of Salvation

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Inspirational, YouthLeave a comment

by Octavian Curpas

As a shadow of darkness engulfed a life of sadness and impurity led by one young educated woman it would take an extraordinary moment that would allow her to grow, evolve, and finally be saved this is the story that Elsa Easton lives to share. During a recent visit to Living Waters Romania Church Elsa Easton shared her personal journey that brought her back to her lord and savior Jesus Christ.
Elsa who was born in the United States while her father was completing his degree in Colorado was relocated to her father’s homeland of New Zealand at a very young age. The move prompted by both personal and financial reasons for the family, her father in search of job security, and her mother in need of affordable medical treatment for the cancer that was waging war on her body. Having family still living in America Elsa has the opportunity to visit every few years which she enjoys doing.
Of her own omission, Elsa led a reckless life that led her feeling lonely, empty and without self-esteem. Those tortuous times would include a battle with alcohol addiction that triggered many poor decisions from those judgments a reckless and wild life style. It would take many years for her to regain true salvation that would afford her the opportunity to bask in the glow of a one and true love, and to live without fear with her father, our father, the father, Jesus Christ the lord and savior.
In the following paragraphs, Elsa will share her story that has taken her from one nation to another spreading the gospel and the meaning of true acceptance and belief. With her story, a closer examination of the differences in values between the cultures of the United States and New Zealand will be discussed and examined in relation to economics, attitudes and belief systems the nations have adopted.
– Elsa, briefly tell us a few words about yourself. I understand you were born in the United States and relocated to New Zealand when you were a small child. What was the reason for your family leaving the United States and relocating to New Zealand?
– My dad is a New Zealander and he was given a scholarship to study at Colorado University, when he met my mom. They moved to California and I was born in Santa Barbara. We moved to New Zealand when I was a toddler. My mom had cancer and we moved to New Zealand for financial reasons.
– I understand that a part of your family resides in the United States, can you briefly explain?
– Half of my family are American, and the other half are from New Zealand. It is a good excuse to travel but it would be nice if we all lived close by.
– Please describe the difference between the United States and New Zealand, how do the two differ?
– New Zealand is a very beautiful country. We have everything- golden beaches, snowy Alps, lush forests and clean rivers. There are only four million people in New Zealand. I think one of the best things about our country is that we are laid back (relaxed) and we have a unique sense of humor. We aren’t as flash as America , not so much into material possessions or having the latest item. I think we are more content maybe. But because we are small, we are creative and interested in seeing the rest of the world.
– What separates the people in New Zealand from the people in the United States?
– Americans are extremely generous and hospitable! It always overwhelms me. New Zealanders are known for being friendly but I don’t think we make as much of an effort to welcome people into our homes.
– Describe Christchurch, New Zealand?
– Christchurch is a beautiful city of 340,000 people. It is on the East Coast of the South Island. I live ten minutes walk from the beach and 90 minutes drive from the ski fields. We have many parks and pretty old buildings. Our summers are hot and dry and our winters are crisp and sunny. It snows maybe once every winter in the city, more often in the surrounding hills.
– What occupational fields have you worked in? What is your current occupational position?
– I have worked as a speech language pathologist and an elementary school teacher. I loved both of those occupations. In July, 2008 my church approached me to work with them. I was already involved in ministry/ leading so I knew them pretty well. In October I started working as our pastor’s personal assistant. It is the best job in the world for me.
– What type of movement is “Vineyard Church” involved with?
– Our church is a part of the Vineyard movement. It will be ten years old in April (2009). We have about 2,000 members. It is one of the fastest growing churches in the country, which has taken everybody by surprise. We adopted a smaller church this year and that has been humbling and exciting. We have a much larger staff now and a huge number of volunteers. We are careful to honor God with the financial and personal resources that He has blessed us with.
– When did you become a Christian? What happened that lead you to Christ?
– I became a Christian, born again and following Jesus with all my heart , 4 years ago. Prior to that, I lived a very lost and wild lifestyle. I struggled with drinking addiction and low self esteem. God supernaturally healed me of a drinking related injury, and I realized He was not the stern, distant God I thought He was. I am so thankful He pursued me and heard the cry of my heart.
– How often do you visit the U.S.? What do you enjoy doing while visiting Arizona?
– I try to come to America every 2 or 3 years. My grandparents live in Sun City and they are very special to me. They are getting old now, so it’s important to me to spend time with them. I always shop and eat a lot here. It’s probably good that I don’t live here permanently.
– How are the holidays celebrated in New Zealand compared to the United States?
– In New Zealand most people have a 2 or 3 weeks vacation from Christmas to the New Year. Almost everyone celebrates Christmas, but few people acknowledge Jesus. It is more of a family time. Also, because it is summer, many families go to the beach. We often have a BBQ at Christmas time. We don’t have as many decorations in or on our houses, but is becoming more popular.

– A new year is here. What do you wish to say to all of our readers that may inspire them?
– I know that it is a challenging time in your country with the gloomy economic outlook. Keep trusting God and look to Him as your provider. I pray that you will all draw closer to Him no mater what 2009 brings.
– How does the Church in New Zealand differ from a Church in the U.S.? How would you describe the Christian movement in New Zealand?
– I haven’t seen too many churches in America, so I’m unqualified to make a comparison. A very small percentage of New Zealanders attend church and we don’t have as strong Christian heritage as you. Many church numbers are dwindling, but God is raising up people who are passionate for His name. I think the Christians generally want a genuine move of God or nothing at all! My own church is constantly challenged to bring Jesus to our lost city, to be genuine and real, and to take the presence of God out of the building on Sundays to where the lost people are. What an awesome and important commission we have.
– You visited Living Waters Romanian Church in Glendale, AZ on December 28th, 2008. What were your impressions of this church?
– I really enjoyed the service at Living Waters. The worship music was beautiful , I love listening to the sounds in your language. I liked the way that you all prayed together as a congregation too. I thought there was a lovely presence of God there and I appreciated the way that people came and introduced themselves. I found this church to be very friendly and encouraging.
– You reside on South Island, what is the difference between the North and South?
– The weather in the North Island is generally warmer, especially in the winter. I don’t think there are any real differences in the people, although I found Christchurch to be more laid back than the places I lived in up north. I don’t know much about the economy sorry!
– Is there anything you dislike about New Zealand, versus the U.S.?
– I don’t really dislike anything about NZ -it is a great place to live! It saddens me that crime has increased since I was a child, but this is probably true of most countries. America seems a little superficial to me at times… I think I would find it hard to stay true to myself if I lived there.
– What can the United States improve and learn from New Zealand?
– That is a hard question! I hear that Americans only get 2 weeks vacation each year… that is definitely not enough!
– How many weeks of vacation is allotted to New Zealanders?
– We get four weeks vacation in New Zealand. I was also spoiled when I was a teacher as I had approximately 10 weeks throughout the year.
– What position do Zealanders adopt towards academics? Do they value education?
How many Universities are known for their academic standards?
– I think that we have a good education system here, and it is compulsory to attend school until you are at least 15. Because it is no longer free to get a tertiary qualification, people who study at university are generally very committed. In my opinion, you can still do very well in the workforce without a degree, and I think that is important. Not everyone is book smart. Two of our universities are ranked highly by world standards.
– Which two Universities are ranked high by World standards?
– The University of Auckland ranked best for NZ overall and then the University of Canterbury did well for research activity. Having said that, I think you can make any statistics work in a positive light! Our university fees are probably very reasonable by international standards and you can’t beat the kiwi lifestyle to go with it.
– Living in New Zealand have you had a chance to meet any Romanians?
– No, I have not.
– I understand your sister resides in Australia, tell us in your own words about your perception
of this country.
– Australia is great! I think the people are very similar to New Zealanders. The country is a lot bigger and they have a warmer climate. I visit there every two or three years.
– New Zealanders and Australians, what do you believe the difference is?
– Australians are more frank (not as politically correct).
– How do Australians perceive Zealanders, and vice versa?
– A lot of New Zealanders migrate to Australia because there are good work opportunities there. We have a good relationship dating back to the world wars, but each country teases the other.
– Have you visited any other Countries at the present time?
– I haven?t visited any other countries yet.
– What are your plans for visiting other Countries in the future?
– I am planning to go to Thailand on a mission trip with my home group this year. I would also like to get to Tanzania soon. Not enough vacation time to go everywhere I?d like to!
As Elsa continues to grow into her spiritual being, it is with great hope that she can continue to spread the word of salvation and to be the shining pillar of hope that reminds us all that it is never to late to accept the Lord Jesus Christ into our hearts without fear. While exploring, navigating and transforming the many lost cities of her native home land of New Zealand converting the non-believers to Christianity. Hopefully, she will remember her visit to Living Waters Romania Church a church a place where the voices being raised in unison singing in praise to our Lord left an impression on her heart.

Christina Grigore star in the gymnastics world in North America

On By nelursIn Youth3 Comments

by Roxana Curpas

Christina Grigore, from Missouri, has conquered many other gymnasts from the United States and even Canada. At the University of Phoenix Stadium, in Glendale, Arizona the competition took place.

The University of Phoenix Stadium from Glendale, Arizona, and the Sunrays Arizona team competed on February 13-15, 2009. This was the Hard Rock Invitational event, which over 1500 gymnasts? participated in, including Canada. A mother from Arizona said, ?It?s a privilege to compete in this meet. These gymnasts have worked so hard to participate in this meet. A chance to compete in this meet is rare.? A coach from the Arizona Sunrays, Dan Witenstein, said ?During the gymnasts? warm up, there would be live music playing and the medals awarded would resemble small electric guitars.? Continue reading “Christina Grigore star in the gymnastics world in North America” →

THE MIRACLE OF GOD'S GUIDANCE – MIRACOLUL CALAUZIRII DIVINE

On By nelursIn Christian Life, Christian Perspective, Family, Miracles, News, YouthLeave a comment

by Octavian Curpas

[romanian]Probabil ca nu foarte multi din cei care se decid sa porneasca dinspre Arizona spre California cu expresul I-10 mai tin minte ca ultima localitate apartinand statului Marelui Canion, ce isi face aparitia dupa aproximativ nouazeci de minute de drum prin desert, este Quartzsite. Amplasata la 125 de mile de capitala Phoenix, la 129 de mile de asezarea turistica Palm Springs si la 20 de mile de Blythe, primul oras din California situat chiar pe granita cu Arizona, in Quartzsite locuiesc in jur de patru mii de suflete, printre care si un conational de-al nostru, pastorul John Todor.
Aflasem cu ceva timp in urma de John, dar nu reusisem inca sa il cunosc, pentru ca ne despartea o distanta de 120 de mile, cam doua ore de condus. Am tinut legatura prin e-mail si telefon pana la inceputul lui decembrie, cand revenind acasa dupa o saptamana petrecuta in California cu prilejul Zilei Recunostintei, cum drumul nostru spre Surprise trecea si prin Quartzsite, am stabilit o intalnire la biroul sau din incinta bisericii pe care o pastoreste. La sosire, am fost intampinati cu multa caldura de familia Todor, care ne-a aratat cladirea bisericii, un local destul de spatios si de impozant pentru un orasel cum este Quartzsite.

John Todor s-a nascut si a trait în România pâna la vârsta de 14 ani când va începe o noua viata dincolo de ocean. Bolnav de scolioza (curbura coloanei vertebrale), in conditiile in care medicii nu mai puteau face nimic pentru el in tara natala, adolescentul impreuna cu mama sa trec frontiera la sarbi pe 15 septembrie 1989. Vor ramane sase luni in lagar in Iugoslavia, ajungand in Statele Unite ale Americii pe 8 martie 1990. Dupa un an, familia se intregeste si celor doi li se alatura tatal si sora lui John. Vor locui din 1990 pana in 1996, in “Orasul Vanturilor”, Chicago, Illinois, de care John isi aminteste cu drag. La liceu avea multi colegi emigranti – romani, polonezi, indieni – si se intelegeau foarte bine, iar dupa ore, lucra la pizza delivery in Downtown Chicago, pentru ca mai tarziu, in colegiu, sa reuseasca sa prinda un post de noapte la “Chicago Tribune”. Au fost ani frumosi, afirma el, mai ales ca in Chicago exista o comunitate mare de romani si alti europeni…, de aceea se simtea uneori ca si cum s-ar fi aflat pe batranul continent.

Chicago s-a dovedit o experienta interesanta pentru Todor, venit dintr-o comuna cu doar doua mii de locuitori din Romania. Adolescentul s-a integrat repede si cu toate ca atunci cand a pus piciorul pe pamantul american nu stia deloc engleza, a invatat aceasta limba pe parcursul liceului. Nu i-a fost greu sa se adapteze la ritmul alert de viata al metropolei, probabil si pentru ca era la inceput de drum si avea credinta in Dumnezeu. Din 1996 pâna în prezent, cu o întrerupere de opt ani, când a revenit în România, John va locui în Phoenix, Arizona, unde l-au atras foarte mult clima, curatenia oraselor, linistea, dar si diferitele oportunitati pe care le ofera acest stat atat tinerilor, cat si celor mai in varsta.
2004  si aduce bucuria de a se casatori cu Mythyl Grace, sotie si mama ideala, dupa cum afirma chiar el, originara din Filipine, si amândoi sunt in prezent parintii unei fetite de un an, Elshana Grace Todor, care s-a obisnuit deja sa auda vorbindu-se în casa, rom?na filipineza si engleza. S-au cunoscut intr-un mod mai neobisnuit, intr-o zi din vara lui 2001, cand John, aflat la sala de computere de la Arizona State University pentru a scrie o lucrare, s-a simtit inspirat de Dumnezeu sa caute pe Internet tineri misionari cu care sa impartaseasca idei despre lucrarea in ogorul Evangheliei. Dupa o prima cautare, pe ecranul calculatorului au aparut mai multe organizatii, iar el a dat click la intamplare, pe una dintre ele si a descoperit o serie de profiluri, printre care si pe cel al viitoarei sale sotii, in momentul acela misionara in Singapore. John i-a scris un scurt e-mail, iar a doua zi a primit raspuns. Pe parcursul lunilor care au urmat, cei doi s-au imprietenit si s-au rugat unul pentru celalalt, asteptand sa vada ce plan avea Dumnezeu cu ei. Au tinut legatura prin e-mail, telefon, scrisori, iar pe 5 iunie 2004 au facut nunta la Bacolod City in Filipine. Despre Mythyl Grace, John spune ca este o persoana tematoare de Dumnezeu, o fiinta plina de dragoste si tandrete, la care l-au atras simplitatea si iubirea pentru Tatal Ceresc.

Pe românul John Todor, casatoria cu o femeie de alta nationalitate l-a facut sa devina mult mai interesat de cultura altor popoare, cu atat mai mult cu cat din toamna lui 2006, este pastorul unei biserici americane, “First Baptist Church” din Quartzsite, Arizona, unde slujeste cu devotament si consacrare. Daca pana atunci pastorise doar comunitati romanesti, ceea ce l-a atras cel mai mult aici a fost dragostea fata de Cuvantul lui Dumnezeu, fata de frati si fata de cei nemantuiti, pe care a descoperit-o la membrii si apartinatorii acestei biserici. ” First Baptist”  face parte din Conservative Baptist Association, iar daca ar fi sa mentioneze cateva dintre schimbarile care au avut loc in comunitate de când a preluat-o, ar trebui amintite infiintarea unui departament pentru copii si difuzarea in fiecare duminica, de la ora doua PM, a predicilor la o statie locala de radio, oferind astfel posibilitatea zecilor de mii de persoane ( snowbirds ) aflate in Quartzsite pe perioada iernii, sa auda Cuvantul lui Dumnezeu pe calea undelor. Slujirea sa in acest loc implica atributii de Senior Pastor, cum ar fi predicare de trei ori pe saptamana, vizite pastorale, consiliere. El studiaza minimum cinci ore pe zi, iar in timpul liber ii place sa citeasca, sa cante la chitara si sa mearga la pescuit.
In opinia lui Todor, chemarea de pastor inseamna sa fii ales de Domnul si nu de oameni pentru aceasta lucrare, cu atat mai mult cu cat pastoratia este mai mult decat o profesie sau un job si oricine se angajeaza sa Il slujeasca pe Dumnezeu ar trebui sa fie constient de acest lucru. Nici el si nici sotia nu au avut vreodata indoieli cu privire la invitatia pe care le-a adresat-o Tatal Ceresc de a servi aici, asa ca de la inceput au trait cu convingerea ca fac voia Lui.
John Todor si-a inceput studiile teologice in 1998, la Institutul Teologic Baptist Bucuresti si a fost pasionat de omiletica. Dupa termiarea facultatii (in conditiile in care revenise in Romania pentru o anumita perioada), viziunea sa a fost sa ramana in tara si sa ajute lucrarea de acolo, iar cu doi ani inainte de a se intoarce in Statele Unite, Domnul i-a facut cunoscut ca vrea sa slujeasca in biserica americana. Cu toate ca iubeste enorm de mult poporul roman si bisericile romane, se simte implinit si binecuvantat pentru ca impreuna cu familia are harul de a oficia serviciile divine pentru fratii americani.
Todor spune din proprie experienta ca un pastor care lucreaza cu adevarat, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni, munceste mai mult de 40 de ore pe saptamana, pentru ca activitatea sa este practic, continua si nu poate fi incadrata intr-un anumit orar. In general, slujba de pastor nu este una usoara, asa ca perioada de inceput la “First Baptist”, i-a prilejuit bucuria de a constata ca totul era mult mai simplu decat s-ar fi asteptat, intrucat membrii comunitatii l-au incurajat si sustinut. In fiecare duminica, la sfarsitul zilei, el Ii este recunoscator Domnului si multumit in adancul sufletului, pentru ca samanta Evangheliei a fost semanata. Referindu-se la planurile de viitor, John declara ca isi doreste ca “First Baptist” sa ramana in continuare sub autoritatea lui Hristos, cultivand si pe mai departe modelul bisericii primare, prezentat in “Faptele Apostolilor” 2:42: “Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.”
Pentru el, Domnul Iisus este modelul perfect in slujire si in toate lucrurile, model pe care L-a urmat si atunci cand s-a convertit. John Todor a crescut intr-o familie de credinciosi baptisti, iar in 1991, intr-o duminica seara, la biserica din Chicago pastorita de fratele George Dancea, Duhul Sfant i-a facut cunoscut ca sosise momentul sa se predea lui Dumnezeu… La incheierea serviciului divin i-a marturisit pastorului hotararea sa si a fost botezat cateva saptamani mai tarziu, la First Romanian Baptist Church.

Una din experientele sale cu Dumnezeu s-a petrecut in copilarie, cand, desi urmase recomandarile medicilor de face gimnastica medicala, deoarece suferea de scolioza, acestia au hotarat ca pentru el nu mai exista nici o sansa de recuperare. Dupa spusele lor singura posibilitate era operatia, insa nu in Romania, ci in Statele Unite ale Americii, altfel ar fi ramas pitic si garbov pentru tot restul vietii. John s-a rugat si I-a promis lui Dumnezeu ca daca avea sa il ajute sa plece din tara si sa fie operat in America (ceea ce din punct de vedere legal, dar si ilegal era foarte greu in aceea vreme, cand regimul comunist detinea puterea), Il va sluji si va vorbi si altora despre puterea Lui. Dumezeu i-a inlesnit sa treaca frontiera impreuna cu mama sa si odata ajunsi pe pamantul fagaduintei, cei doi s-au rugat sa gaseasca un spital unde sa fie operat, in conditiile in care operatia costa cam 130.000 $, iar ei nu aveau nici bani, nici serviciu sau asigurare medicala. Dumnezeu i-a calauzit catre un spital din Chicago, sponsorizat de milionari din America, la care odata acceptat, nu plateai nimic. Cu toate ca pe lista de asteptare se aflau multi copii, John a fost primit destul de repede, interventia a reusit si el a inceput liceul, apoi a devenit student la psihologie la DePaul University din Chicago, noaptea lucrand pentru tipografia “Chicago Tribune”. Intre timp, s-a mutat cu familia in Arizona si s-a transferat la Arizona State University. Desi se considera un om realizat, simtea ca nu are pace, ca Dumnezeu ii pregatise o alta slujba, asa ca s-a rugat si a postit. Era in iarna anului 1996-1997. Dupa aproximativ o luna de rugaciune si post, a simtit cum un curent electric ii strabatea tot corpul, din cap pana in picioare si a izbucnit in plans. In acele momente, Domnul i-a reamintit de promisiunea pe care o facuse in copilarie, ca daca va ajunge in America si va fi operat, Il va sluji. Chemarea Lui, pe care a acceptat-o, a fost sa lase totul si sa Ii slujeasca, vestind Evanghelia. Siguranta ca El il va insoti pe acest drum o are si in prezent, de aceea John Todor se socoteste implinit si stie ca face voia Domnului suta la suta.
Cu toate ca nu a mai fost in Romania din iunie 2006, pastorul Todor se considera pe deplin roman, isi iubeste tara in care a crescut si a copilarit, poporul, limba si obiceiurile si tine legatura cu foarte multi romani din Arizona, cu membrii si pastorii Bisericii Baptiste din Phoenix. De asemenea, este foarte apropiat de comunitatea filipineza din California, zona Los Angeles.

Cititorilor nostri le doreste ca in noul an 2009 sa aiba parte de binecuvantarile lui Dumnezeu si sa isi aminteasca mereu ca Isus Hristos este: “CALEA, ADEVARUL SI VIATA“.[/romanian]

 

[english]How many of you who have traveled from Arizona towards California on Highway I-10 still remembers the last town you passed through prior to reaching the Californian border? – probably not many! Situated at about 125 miles from Phoenix, 129 miles from the tourist spot Palm Springs and about 20 miles away from Blythe (the first city from California), is a town called QUARTZSITE.
Quartzsite, a town with a year around population of about 4,000, swells to close to a million during the months of January and February. What Israel is to Christianity, Quartzsite, Arizona is to Snowbirds. Continue reading “THE MIRACLE OF GOD'S GUIDANCE – MIRACOLUL CALAUZIRII DIVINE” →

BIBLIA PE TELEFONUL MOBIL

On By nelursIn Bible, News, Youth1 Comment

By Octavian Lupu

A devenit un lucru foarte comun sa detii un telefon mobil pe care sa il ai tot timpul cu tine pentru a fi in legatura cu prietenii, cu locul de munca si nu in ultimul rand cu cei dragi. Intrat pe neobservate in viata noastra, telefonul mobil ne acapareaza atentia in cele mai neasteptate situatii, astfel incat chiar in mijlocul unei sedinte importante, sau a unei intalniri de afaceri, ne surprindem raspunzand automat la apelurile pe care le primim, dupa aceea dandu-ne seama ca era bine sa nu fi raspuns. Continue reading “BIBLIA PE TELEFONUL MOBIL” →

Be Careful Little Eyes By Terry L. Brown

On By nelursIn Children, Christian Life, Christian Perspective, Media, YouthLeave a comment

“When the woman saw that the tree was good for food, and that it was a delight to the eyes, and that the tree was desirable to make one wise, she took from its fruit and ate; and she gave also to her husband with her, and he ate. Then the eyes of both of them were opened, and they knew that they were naked; and they sewed fig leaves together and made themselves loin coverings” (Genesis 3:6-7). From the very beginning our eyes have caused us to stumble and fall. In fact the Fall of mankind was accomplished by Satan using Eve’s eyes to look upon something that God had forbidden. This was not a casual glance, an inadvertent look, but an intense, thoughtful staring. Just glancing at something that happens to come into our field of vision will not harm us. No doubt Eve had seen the fruit of the Forbidden Tree many times before, but it was not until Satan directed her eyes to study the fruit that she succumbed to sin. Satan is using the same tactic today to destroy and enslave the human race. Continue reading “Be Careful Little Eyes By Terry L. Brown” →

The Laws of Happiness

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Inspirational, YouthLeave a comment

by John Urs

Everybody is looking for happiness. It doesn?t matter if you are poor or rich, illiterate or educated, if you live in USA or in the poorest country in Africa, you?re still looking for this?For most of the people happiness is like they?re chasing a ghost, they think they see it, but they can never say they have it. Continue reading “The Laws of Happiness” →

Where We Are

On By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Inspirational, YouthLeave a comment

by Dale Krebbs

?For no temptation (no trial regarded as enticing to sin), [no matter how it comes or where it leads] has overtaken you and laid hold on you that is not common to man [that is, no temptation or trial has come to you that is beyond human resistance and that is not adjusted and adapted and belonging to human experience, and such as man can bear]. But God is faithful [to His Word and to His compassionate nature], and He [can be trusted] not to let you be tempted and tried and assayed beyond your ability and strength of resistance and power to endure, but with the temptation He will [always] also provide the way out (the means of escape to a landing place), that you may be capable and strong and powerful to bear up under it patiently.? (1 Corinthians 10:13 Amplified Bible) Continue reading “Where We Are” →