MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro”>contact@alianta-familiilor.ro

                                               6 octombrie 2011

 

STUDIU:   MEDIA SOCIALA CENZUREAZA CRESTINII


Cuvintul “cenzura” ne stirneste simtaminte neplacute. Ne aminteste multora dintre noi de regimul comunist sub care multi am trait. De anii totalitari caracterizati de absenta libertatilor, in special a libertatii cuvintului si de exprimare. Decembrie 1989 a schimbat totul in Romania si in timp cenzura a fost abolita. In mare parte. Cenzura continua sa se manifeste sporadic, uneori mai subtil ori mai viguros. In anii comunismului ne obisnuisem cu autocenzura, evitind sa ne exprimam opiniile in public, sau chiar in confidenta, de teama autoritatilor.

Istoria insa se repeta. Uneori in modalitati stranii. Cenzura oficiala a fost abolita, dar suntem confruntati cu o cenzura de tip nou, una care se manifesta tot in spatiul public, dar care e la fel de detestabila. E vorba de cenzura impusa de media sociala grupurilor care nu se conformeaza vederilor corecte din punct de vedere politic generate si promovate de gigantii care domina spatiul virtual, adica media sociala. Fie ca e vorba de Facebook, Google,  Apple, MySpace, Twitter sau retele de media sociala similare, cenzura practicata de aceste platforme este un fenomen tot mai des intilnit si iritant. Iar grupurile care mereu pierd in acest joc al cenzurii sunt crestinii, in special cei care promoveaza in spatiul virtual o viziune Biblica a societatii, a normelor de conduita sociala si a institutiilor sociale bazate pe traditia si valorile crestine. Un studiu pe aceasta tema tocmai a fost emis de organizatia americana National Religious Broadcasters (“NRB”) pe 15 septembrie. Infiintata in 1944, NRB promoveaza libertatea exprimarii religioase in spatiul public. Textul in engleza al studiului il aflati aici si are 43 de pagini: http://content.nrb.org/Webdocs/Legal/True%20liberty-in-a-New-Media-Age9-15-11.pdf

Studiul NRB se concentreaza in special asupra cenzurii impuse crestinilor de catre Apple, iTunesApp, Facebook, My Space, Google, Twitter, si alte platforme ale mediei sociale americane. Concluzia studiului este ca ideile crestine si religioase in general sunt in pericol constant de a fi cenzurate de catre acesti giganti ai mediei sociale. Cenzura se manifesta la patru nivele: (1) unele dintre aceste organizatii interzic publicarea materialelor cu continut crestin, iar altele au adoptat standarde de publicare care inevitabil duc la cenzura; (2) cu exceptia lui Twitter, toate celelalte platforme de media sociala aplica standarde de publicare care submineaza perimetrii libertatii de exprimare si a cuvintului stabiliti de Constitutia si Tribunalul Suprem al SUA; (3) noile companii de medie sociala cedeaza presiunilor grupurilor anticrestine si, dupa cum veti vedea mai jos, sunt dedicate suprimarii ideilor crestine; (4) daca legiuitorii nu intervin sa reglementeze media sociala, libertatea cuvintului si de exprimare vor continua sa sufere.

Reglementarea mediei sociale insa este o tematica dificila, deoarece garantiile constitutionale a libertatii cuvintului nu se aplica mediei sociale care este de natura privata.

Exemple de cenzura

Dintre multele exemple de cenzurare a crestinilor mentionate in studiul NRB redam urmatoarele.

*          De mai multe ori Apple a eliminat applicatii crestine care afirmau pozitiile Bibliei privind imoralitatea sexuala. De fiecare data Apple a recunoscut in mod specific ca acesta a fost motivul pentru eliminarea aplicatiilor crestine. Un incident s-a petrecut in toamna anului trecut cind Apple a blocat Declaratia Manhattan (The Manhattan Declaration), o Declaratie a consiintei crestine lansata de crestinii americani in toamna anului 2009. (Declaratia de la Timisoara, emisa de AFR in august 2010 este de aceasi natura). Al doilea incident s-a petrecut in martie anul acesta cind Apple a blocat aplicatia lui Exodus International, o organizatie crestina care asista persoanele care doresc sa abandoneze relatiile sexuale cu persoane de acelasi sex. Iar un alt incident s-a produs tot anul acesta in iulie cind Apple a dezactivat aplicatia lui Christian Values Network, o organizatie crestina americana care contribuie financiar la diverse proiecte caritabile, printre care si unele pe care homosexualii le-au etichetat ca fiind “antihomosexuale.”

*          La rindul lui, Google a refuzat de mai multe ori sa accepte reclame pro-viata, fiind dati in judecata din acest motiv de catre Christian Institute, organizatia avocatilor crestini din Marea Britanie. In SUA a blocat situri electronice crestine care promoveaza vederile biblice privind sexualitatea. In China a blocat situri electronice crestine. In Brazilia a blocat apelul unui pastor evanghelic catre cetateni sa nu voteze candidati cu pozitii pro-avort sau pro-homosexualitate. In martie 2011 Google a adoptat reguli noi care interzic publicarea  reclamelor organizatiilor care “discrimineaza” pe baza de orientare sociala. In plus, in ultimii ani a blocat accesul la siturile electronice ale unor organizatii cetatenesti care promoveaza casatoria barbat-femeie. Un exemplu de acest fel s-a produs recent in Massachusetts. Un alt tip de cenzura practicat de Google este discriminarea in tarifele impuse pentru reclame. Spre deosebire de alte grupuri, bisericle, grupurile pro-viata sau organizatiile care critica homosexualitatea nu beneficiaza de reduceri de tarife. In China, Google s-a dovedit a fi un pilon de incredere al cenzurii oficiale comuniste chineze. De necrezut, in cadrul unor audieri recente in congresul american, Google si-a aparat practicile de cenzura afirmind ca “Google respinge valorile Iudeo-Crestine.” Google deasemenea respinge reclamele pro-viata care afirma ca “avortul este omucidere.”

*          Nici Facebook nu se lasa mai prejos. Facebook a facut un parteneriat cu activisti homosexuali pentru blocarea afisarii de materiale cu continut “anti-homosexual.” Facebook promoveaza homosexualitatea si afisaza programe speciale de autoconstientizare  in homosexualitate. Facebook desemenea restrictioneaza mesajele anti-avort. La fel, MySpace interzice publicarea de materiale “homofobe.” Facebook are 500 de milioane de clienti rezultind intr-o interconectie de comunicatii mai mare decit cea mai mare companie telefonica din lume.

*          Impreuna, platformele de medie sociala interzic afisarea materialelor care ar putea fi interpretate ca “hate speech” (adica “incitare la ura”), ori “ofensive sau inflamatorii.” In aceasta categorie intra in primul rind  materialele crestine care dezaproba manifestarile pacatoase. Este de remarcat, insa, ca de-a lungul anilor Tribunalul Suprem SUA a mentinut o pozitie consistenta,  invalidind legile care restring libertatea cuvintului din aceste motive. 

*          Apple si Comcast deasemenea cenzureaza materiale pe care le evalueaza ca fiind “incorecte” sau nu in intregime “adevarate.” In ambele cazuri Apple si Comcast se erijaza in arbitri unici care determina in mod unilateral ce constituie un material “incorrect” sau nu in intregime “adevarat.” Un exemplu incredibil este blocarea de catre Comcast a accesului publicului la versiunea engleza a Bibliei online, cunoscuta King James Bible.

*          Singura exceptie notabila de la aceste norme este Twitter. Twitter a adoptat standarde de afisare identice cu cele stabilite de Tribunalul Suprem SUA privind libertatea de exprimare.

Crestinii si NRB insa nu sunt singurii care atrag atentia asupra cenzurii impuse de media sociala. Chiar si bine-cunoscuta organizatia seculara si anticrestina americana American Civil Liberties Union a emis un raport similar in care exprima ingrijorari similare in Octombrie 2010 (“Network Neutrality 101 – Why the Government Must Act to Preserve the Free and Open Internet.”) http://www.aclu.org/free-speech-technology-and-liberty/network-neutrality-101-why-government-must-act-preserve-free-and- New York Times a facut la fel acum citeva luni.

Cine e in spatele acestor campanii de cenzura?

In majoritatea cazurilor homosexualii si miscarile pro-homosexuale. Apple a dezactivat aplicatia lui Manhattan Declaration dupa ce organizatia pro-homosexuala Change.org a strins 7.000 de semnaturi impotriva Declaratiei. Apple a facut la fel dupa ce aceasi organizatie a strins online peste 150.000 de semnaturi impotriva lui Exodus International. Petitiile sunt insotite de amentati din partea grupurilor pro-homosexuale ca vor boicota Apple ori alte platforme de medie sociala daca nu restring mesajele cu continut crestin din aplicatiile lor. La zi, Apple are peste 425.000 de aplicatii, din care pina acuma a blocat doar doua – ambele crestine. Un exemplu similar s-a petrecut in California unde reteaua de hoteluri Hyatt a fost boicotata de homosexuali pentru ca proprietarul companiei a sprijinit financiar referendul constitutional californian din 2008 care a interzis casatoriile homosexuale in California. Asta a costat pe Hyatt 7 milioane de dolari. Exemple de genul acesta sunt foarte multe, iar pe unele dintre ele le mentionam periodic in Buletinul Informativ AFR care apare Martia. Ultimul exemplu de acest fel este PayPal. Din fericire PayPal nu a cedat presiunii homosexualilor.

Intoleranta fata de crestini

Pe de alta parte exista exemple multiple de intoleranta fata de crestini promovata in media sociala. Media sociala afisaza materiale anti-crestine fara sa le cenzureze. De exemplu, in 2005 Harper’s Magazine, una din cele mai prestigioase publicatii americane, a publicat un atac fara precedent impotriva crestinilor in care ii compara cu Hitler. Iar in 2010 un comentator politic american s-a referit la populatia mexicana a Americii ca fiind niste drogati, prostituati si traficanti in persoane si sclavi. Fara a i se reprosa nimic.

A MURIT STEVE JOBS

Tocmai cind ne pregateam sa lansam editia de astazi am aflat ca Steve Jobs, fostul sef al lui Apple, a murit la 56 de ani de cancer pancreatic. http://news.yahoo.com/steve-jobs-dies–apple-chief-created-personal-computer–ipad–ipod–iphone.html El a decis, sub presiune, acum un an, eliminarea aplicatiei Declaratiei de la Manhattan. Petitia a zeci de mii de crestini pentru reactivarea aplicatiei l-a lasat rece. Dumnezeu sa aibe mila de el. 

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php   

Iata ca, asa cum tocmai ati citit, celor care nu agreeaza cu valorile crestine nu le este rusine sa o spuna pe fata. Sa initieze si sa semneze petitii si apoi sa le foloseasca pentru a-si promova interesele si obiectivele. Dar noi? Haideti sa facem si noi la fel. Haideti sa dam cit mai multe semnaturi pentru Declaratia de la Timisoara. Cu ajutorul d-tra am ajuns la 7.350 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cit mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajumgem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.   

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)    

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”  

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

BUCURIA UNEI FAMILII

Material este  tradus si adaptat de dl Bogdan Mateciuc, Director Executive AFR, dupa materialul original a lui Ron Fraserhttp://www.alianta-familiilor.ro/bucurie.html

Nepotul meu cel mai mare, David, a facut 21 de ani în aceeasi luna când eu am facut 70. Am pasit peste aceste praguri la distanta de câteva saptamâni unul de altul, lucru care m-a facut sa ma gândesc la bucuria de-a avea o familie. Îmi amintesc când îi ascultam bataile inimii cu putin timp înainte de nastere. Eu eram la telefon în Australia, iar sotia mea era în emisfera cealalta, în California, tinând receptorul la capatul stetoscopului care asculta bataile inimii bebelusului prin burta mamei. Am stat la telefon pâna am auzit primul lui plânset la nastere. M-a costat ceva bani convorbirea aceea telefonica, dar a meritat si cel din urma banut.

Acum baiatul are aproape 2 metri si e în ultimul an la colegiu. Au urmat alti sapte nepoti din casatoriile celor trei copii ai mei. A fost o încântare sa îi vad crescând catre vârsta la care pot lua decizii conforme cu voia lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat în viata alaturi de sotia mea a fost învatatura crestina despre casatorie si familie. Aceasta ne-a permis sa avem o baza solida pentru o casnicie frumoasa si pentru cresterea copiilor nostri în lumina credintei. Acum ne bucuram sa vedem ca si copiii nostri îi învata pe ai lor aceleasi lucruri. 

Daca ar fi sa ma laud cu copiii mei si cu nepotii mei, m-as lauda ca Dumnezeu ne-a deschis mintea mie si sotiei mele ca sa vedem natura, motivele si rostul casatoriei si al relatiilor de familie. Daca nu am fi primit acea binecuvântare, cine stie în ce situatie s-ar fi gasit astazi familia noastra! Din motive de El stiute, Dumnezeu ne-a aratat adevarul Lui iar noi ne-am straduit, cu caderi si ridicari, cu încercari si izbânzi, cu persecutii ocazionale si îndreptari necesare, sa traim potrivit cu învatatura lui timp de aproape jumatate de secol. În tot acest timp, pot spune, bucuria familiei le-a depasit pe toate celelalte pe care le-am avut în viata.

Privind lucrurile în perspectiva, bucuria este cu atât mai mare cu cât, privind la începuturi, aveam mici sanse sa reusesc în acest domeniu. Bunicul din partea tatalui a fost omorât de tovarasii lui de lucru pentru ca a refuzat sa participe la o greva, când tatal meu avea 13 ani. Era în vremea marii crize economice dintre cele doua razboaie. Tata a trebuit sa abandoneze scoala la acea vârsta pentru a merge sa munceasca într-o fabrica de lactate în Sydney, pentru a-si întretine sora si mama pentru ca ramasesera saraci lipiti pamântului, daca nu punem la socoteala casa. În anul în care m-am nascut eu, tata a plecat la razboi în Pacific, luptând în spatele unei mitraliere într-una dintre cele mai aprige lupte împotriva japonezilor, batalia de la Kokoda Trail din Noua Guinee. Din fericire, s-a întors teafar si s-a putut reangaja la patronul anterior. Cinci ani mai târziu însa a fost omorât într-un accident de masina, când un sofer beat de camion a intrat în caruta cu care el distribuia lapte. Aveam 10 ani atunci. 

Mama, de doua ori vaduva, a ramas cu mine si cu cele doua surori ale mele sa ne creasca. Primul ei sot murise de peritonita când ea era însarcinata cu primul copil. Dupa pierderea celui de-al doilea sot, a devenit instabila emotional. A continuat însa sa ni-l prezinte pe tata ca pe un erou. Nu s-a mai recasatorit. Avusese o relatie de iubire adevarata cu sotul ei. La procesul soferului cel beat, când curtea stabilea despagubirile pentru mama pentru moartea sotului ei, avocatul nostru a contestat ceea ce el considera ca e o suma prea mica pentru educatia si cresterea mea. Avocatul apararii a obiectat la orice încercare de crestere a valorii despagubirii.

Judecatorul a fost de acord cu avocatul apararii, spunând ca având în vedere situatia socio-economica a lui tata si viitorul pe care l-ar fi oferit copiilor lui daca ar fi trait, suma era potrivita. ?i-a completat opinia cu afirmatia „La urma urmei, ce poate sa iasa din fiul unui laptar?”

Nivelul despagubirii a fost cel minim. Însa acele cuvinte ale judecatorului, pe care mi le-a redat mama, au intrat adânc în mintea mea de copil. De atunci încoace, am fost hotarât sa arat lumii ce poate sa faca „fiul unui laptar”. Dumnezeu vorbeste despre o înviere a mortilor, când toti cei ce au trait odata vor reveni la o viata asa cum a vrut Dumnezeu de la început (Apocalipsa 20:12). Probabil ca ma voi întâlni cu acel judecator australian si îi voi spune despre Dumnezeu meu care m-a învatat despre casatorie si familie. Despre cum sa ai o casnicie buna si cum sa formezi o a doua generatie pentru a o forma pe a treia, despre cum poti sa le descatusezi incredibilul potential uman pentru a avea succes în viata. I-as spune despre Dumnezeul care îi da fiecarui om nascut din femeie – fie el muncitor, fiul de laptar sau judecator la Curtea Suprema – ocazia de a se folosi de incredibilul potential uman si de a trai o viata cu Dumnezeu.

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “7” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na OanaGotia la gotia@istitutogp2.it.   

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Richard Wurmbrand

O SCURTA BIOGRAFIE A TATALUI MEU (1909-2001)

Michael Wurmbrand

Richard Wurmbrand a trait 91 de ani si este autorul a 18 carti crestine de mare succes mondial, traduse in peste 70 de limbi, care descriu viata sa si 14 ani in inchisorile comuniste.

A fost fiul cel mai mic din cei patru copii ai unei familii de evrei din Bucuresti, Romania. Intre anii 1913-1919, familia sa a locuit in Istambul, Turcia. Tatal, de profesie dentist, a decedat in 1919, in urma unei epidemii de gripa. Vaduva saraca s-a intors cu cei patru fii la Bucuresti.

Richard, care devenise un tanar intelectual deosebit de dotat, cunoscator a patru limbi, a avut o tinerete furtunoasa, fiind activ politic ca extremist de stanga, si lucrand ca si agent de bursa. In acea perioada a cunoscut-o si s-a casatorit cu Sabina in 1936. In acelasi an, tanarul cuplu de evrei, a plecat intr-o vacanta prin muntii Romaniei. In acel timp l-a cunoscut pe un tamplar german, in zona Brasovului, care le-a pus in mana o Biblie.

Acest om i-a implorat pe cei doi tineri intelectuali evrei, cu inalta educatie, sa citesca macar una din evanghelii, care nu era altceva decat o scurta biografie a celei mai imporante personalitati ale poporului evreu, Isus Hristos. Sabina si Richard, care s-au intalnit ulterior si cu alti crestini evrei, s-au convertit si au fost botezati. Ei au inceput sa frecventeze Misiunea Anglicana pentru evrei din Bucuresti, Romania. Mai tarziu, dupa incheierea unor studii, Richard, un orator carismatic, a fost ordinat intai ca si anglican, apoi, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a fost reordinat ca si pastor luteran. Unicul fiu al celor doi, Michael, s-a nascut in 1939.

Datorita faptului ca Romania a declarat razboi Angliei si celorlalte puteri occidentale, la incepeutul celui de-al doilea razboi mondial, pastorul englez anglican a trebuit sa paraseasca Romania. Rev. Richard Wurmbrand si sotia sa Sabina, plini de curaj si fara nici un resentiment, au continuat sa desfasoare o activitate misionara crestina ilegala, fara sa se gandeasca la bunurile pe care le aveau sau la familie. Au inceput sa scoata numerosi copii evrei din ghetto-uri, au predicat zilnic in nenumarate adaposturi si au ajuns sa fie arestati de mai multe ori pentru activitate religioasa interzisa intr-un stat aflat in stare de razboi. Cel putin o data, daca nu de mai multe ori, au fost gata sa fie condamnati la moarte de catre tribunalul militar, care nu avea nici un pic de rabdare sau intelegere pentru doi evrei deveniti crestini, impreuna cu alti evrei, si care desfasurau activitati religioase interzise, in timp ce Romania se afla in razboi.

Familia Wurmbrand, iubita si respecata de multe personalitati romane ortodoxe, a reusit sa fuga prin intermediul unui domn Lungulescu, editorul sef al celui mai raspandit ziar roman, Universul. Parintii Sabinei, doua surori si un frate au pierit in lagarele naziste.

Isaac Feinstein, un misionar crestin evreu deosebit de eficient printre evreii romani, si cel care a jucat un rol important in convertirea sotilor Wurmbrand, a fost si el ucis de catre legionarii nazisti romani.

Viata cuplului in acea perioada este descrisa in cartea lui Richard Wurmbrand numita Hristos pe ulita evreiasca. In scurta perioada cuprinsa intre sfarsitul celui de-al doilea razboi si tranzitia Romaniei spre comunism (1945-1947), Richard Wurmbrand a tiparit si organizat distribuirea ilegala a unui numar de un milion de evanghelii in limba rusa soldatilor rusi care ocupau Romania. A fost pastorul unei biserici compuse din 1000 de evrei convertiti la crestinism.

In februarie 1948, desi aflat sub protectia diplomatica a suedezilor, Richard Wurmbrand a fost rapit de pe strada de catre guvernul comunist si a disparut in reteaua de inchisori comuniste. In vederea unei judecati formale, el a fost intemnitat sub un nume secret, timp de trei ani, singur intr-o celula. Acolo, a fost torturat si ulterior condamnat la 25 de ani de inchisoare ca inamic al statului comunist. Procesul formal n-a avut loc niciodata, datorita faptului ca el a rezistat torturilor. El a petrecut 14 ani in temnitele comuniste, in doua etape: 1948-1956 si 1959-1964. Sotia sa, Sabina, a fost arestata si trimisa la munca silnica intre anii 1950-1953. Richard a reusit sa convinga cativa ofiteri securisti sa devina crestini.

In 1956, unul dintre acestia, domnul Sandu Franco, a obtinut in mod clandestin eliberarea sa din temnita, convingand unul din capii distrati ai Securitatii sa-si puna semnatura pe ordinul de eliberare. In 1964, crestinii luterani norvegieni impreuna cu crestinii evrei britanici au platit suma de 10.000 $ pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista. Doi dintre fratii sai, dar si Iser Harel, un fost cap al serviciilor secrete din Israel, au avut o substantiala contributie in eliberarea sotilor Wurmbrand. Cartile sale, Torturat pentru Hristos si Cu Dumnezeu in subteran, descriu unele din detaliile de mai sus. Evenimentele care i-au adus recunoastere mondiala in lumea occidentala n-au fost culese si publicate in nici o carte si, de aceea, sunt prezentate aici. Ele releva minunata imbinare a credintei sale cu curajul si perspicacitatea sa cu care a fost inzestrat.

Familia Wurmbrand a sosit in decembrie 1965 in Oslo, Norvegia, si, fiindca nu intelegeau norvegiana, au vizitat, in prima lor duminica, Biserica Luterana Americana. Impresionati de libertatea de inchinaciune la care au asistat, au plans tot timpul cat a tinut serviciul din biserica. Rev. Myrus Knutson, pastorul bisericii, profund impresionat de aceasta familie de refugiati, si-a deschis usa casei sale pentru a-i adaposti. In acelasi timp, acest pastor a verificat, prin ambasada SUA, veridicitatea relatarilor incredibile ale familiei Wurmbrand. “Demni de toata increderea!” a venit raspunsul. Ca urmare, Rev. Wurmbrand a fost invitat sa vorbeasca in fata membrilor bazei NATO adunati in cea mai mare capela din Oslo.

Pentru ca se puteau pune intrebari, capelanul, colonel Cassius Sturdy, l-a intrebat pe Pastorul Wurmbrand de ce occidentul nu ar trebui sa incerce sa coexiste impreuna cu comunismul.

Wurmbrand, intotdeauna dramatic in actiunile sale, s-a dat repede jos de pe podium, i-a smucit colonelului portofelul din buzunar si a zis: “Ti-am luat banii, banii tai sunt in buzunarul meu. Hai acum sa coexistam pasnic!” Apoi, a continuat, spunand:

N-ar fi o problema pentru comunism sa coexiste, acum, dupa ce a ocupat jumatate de glob. Adevarul este ca, dupa cum nu exista leac impotriva cancerului, nu exista nici o solutie impotriva comunismului. Si tot asa, dupa cum nu ne putem multumi cu ideia ca trebuie sa ne resemnam in fata cancerului, n-ar trebui sa ne resemnam si cu ideia ca acest comunism n-are leac.

Colonelul Sturdy s-a ridicat imediat in picioare si a zis:

Domnilor, Wurmbrand este omul care ne trebuie! Hai sa-l trimitem in America ca sa le sterpeleasca portofelele tuturor simpatizantilor de stanga si sa le deschida ochii.

S-a trecut de indata la colectarea unor fonduri si s-a stabilit un itinerariu pentru ca, peste o luna, Rev. Wurmbrand sa tina discursuri, in special in estul Statelor Unite.

Ajuns la New York, a constatat ca audienta era compusa din pacate numai din cativa militari adunati intr-o micuta capela. Dezamagit, Wurmbrand si-a programat biletul de plecare inapoi in Europa, considerand toata actiunea lipsita de orice succes. Inainte de a pleca insa, a fost invitat la Philadelphia, unde urma sa-si viziteze unicul prieten american pe care-l cunostea, un pastor evreu crestin. Acesta nu l-a incurajat de loc, in ceea ce privea ramanerea definitiva in SUA, considerandu-l mult prea in varsta si prea slabit pentru a fi in stare sa pastoreasca o biserica.

Nu vei fi in stare sa-ti castigi existenta”, au fost ultimele cuvinte ale prietenului sau. Richard l-a rugat sa-l plimbe putin prin centrul din Philadelphia si “s-a intamplat” ca tocmai atunci sa aiba loc acolo cea mai mare demonstratie impotriva razboiului din Vietnam, eveniment la care urma sa vorbeasca un pastor presbiterian, un partizan al miscarii de stanga. Oprindu-se sa asculte, din curiozitate, Wurmbrand, indignat de ceea ce se spunea s-a repezit in fata, a pus mana pe microfon si, de la inaltimea staturii lui de aproape doi metrii , a urlat cat il tineau puterile:

N-ai nici o idee ce inseamna comunismul! Uita-te la mine, eu sunt doctor in comunism. Ca pastor crestin, locul tau ar trebui sa fie alaturi de victimele comunismului si nu alaturi de calaii care-i tortureaza.

Cum poti fi doctor in comunism?” i s-a replicat sarcastic.

Uite diploma mea,” a raspuns Wurmbrand, si, desfacandu-si pana la brau camasa, le-a aratat tuturor cicatricele adanci de pe torace. Multimea a vuit uimita. A venit politia. L-au dat jos si l-au rugat politicos sa-si incheie camasa la loc.

Incidentul, desi petrecut foarte repede, a fost suficient pentru ca niste fotografi priceputi sa poata poza intamplarea dramatica si sa-l roage sa le dea niste interviuri.

A doua zi, toate ziarele importante din SUA aveau pe prima pagina imaginea pastorului care cu pieptul gol acoperit de cicatrice. A urmat o serie de interviuri si solicitari de discursuri. Wurmbrand si-a amanat plecarea si si-a mai prelungit sederea cu inca aproape doua luni in SUA. Din cauza solicitarilor, a urmat inca o prelungire de alte trei luni, timp in care a facut turnee si a tinut peste tot discursuri si conferinte.

Marturia sa din mai 1966, inaintea Subcomitetului de Securitate Interna a Senatului SUA, a devenit publicatia cea mai bine vanduta a Guvernului SUA pentru urmatorii trei ani. In noiembrie 1966, Richard, Sabina si Michael, care intre timp s-au stabilit in SUA, au inceput infiintarea misiunilor crestine pentru tarile comuniste. In 1990, misiunea a fost denumita Vocea Martirilor Inc., cu sediul in Bartlesville, O|., director general actual Tom White, o organizatie mondiala care are ca tinta ajutorarea crestinilor persecutati de catre regimurile comuniste si evanghelizarea simpatizantilor de stanga. O atentie deosebita este acordata, acum cand regimurile comuniste au cazut, tarilor musulmane. Misiunea are filiale in peste 35 de tari din lumea libera. Rev. Wurmbrand a calatorit in toata lumea si a dat numeroase intervieuri spectaculoase televizate. De exemplu, el a lasat-o pe Madeleine O’Hare, o ateista notorie, fara grai, atunci cand a intrebat-o, intr-un intervieu televizat in direct, daca cunoaste adresa vreunei societati de caritate ateiste, in timp ce lumea este plina de tot felul de societati caritabile religioase. Activitatea misiunii “Vocea Martirilor,” cat si discursurile reverendului Wurmbrand, au atras atentia lumii intregi asupra sortii triste si uitate a fratilor crestini de pe tot pamantul.

Mesajul lui Wurmbrand a fost intotdeauna: “Urati sistemul rau, dar iubiti pe cei ce persecuta si cautati sa-i convertiti la crestinism.” O credinta profunda, o minte ascutita si agerimea sa il prezinta pe Wurmbrand ca pe o persoana deosebit de placuta si calda. Principiul sau a fost: “Ajuta pe oricine si daruieste oricui iti cere.” Conducatori crestini din lumea intreaga au scris carti si au depus marturie despre el, numindu-l “martirul viu” si “Pavel al cortinei de fier.” Cateva din predicile sale au fost publicate in cartile “Predicile izolarii solitudinii” sau “Atingand inaltimile.”

Pana si dupa varsta de 85 de ani a continuat sa calatoreasca si sa tina discursuri. Dar in ultimii cinci ani a fost retinut la pat, datorita comotiilor numeroase si neuropatiilor de la picioare contractate in timpul inchisorilor, unde era nevoit sa stea mai mult in picioare si sa sufere de foame. A decedat in Torrance, CA, pe data de 17 februarie 2001, din pricina unei insuficiente respiratorii. Sotia sa, Sabina a decedat pe data de 11 august 2000. A ramas in urma fiul lor, Michael.

Sursa: Amintiri cu sfinti

Nota: Din alte surse, precum si din marturia aceluiasi Mihai Wurmbrand, se pare ca Richard Wurmbrand vorbea fluent 14 limbi.

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

Marturii din Scrisori

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.rocontact@alianta-familiilor.ro

Ocazional la AFR primim, in confidenta, corespondenta din partea unor tineri romani din Romania sau Moldova, unii dintre ei plecati in tarile Scandinave, Marea Britanie sau Olanda, in care ne comunica lucruri diverse legate de viata lor, printre care si unele intime.

Ne scriu pentru ca au nevoie de ajutor. Le multumim pentru increderea pe care o au in noi si in dorinta sincera pe care o avem sa-i ajutam in masura in care putem. Ii incurajam sa continue sa ne scrie. Una din problemele cu care unii dintre ei se confrunta e atractia catre persoane de aceleasi sex. Citim cu atentie si ingrijorare mesajele sincere ale acestor tineri care doresc sa scape de aceasta anomalie.

 Unii ne scriu ca au biruit, altii ca au falimentat, dar ca nu se lasa. Mesajele lor ne provoaca la o si mai multa seriozitate pentru valori si soarta tinerei generatii. Majoritatea acestor tineri sunt dusi in eroare de propaganda la care sunt expusi in media ori in cercurile de prieteni pe care le au. Unii sunt impinsi de curiozitate si apoi regreta.

 Istoria acestor tineri nu este unica. Este un fenomen raspindit in societatile occidentale, si incepe sa fie simtit chiar si in biserici. Crestinii americani au lansat cu câteva decade in urma conferinte si cursuri speciale pentru tinerii care doresc sa-si elimine simtamintele pentru persoane de acelasi sex. Astfel de tineri traiesc si in Romania si in comunitatile române din strainatate. Poate unii dintre ei ne sunt vecini, copii, locuiesc in acelasi bloc cu noi, pe aceasi strada, ori stam langa ei in Biserica Duminica. Indraznim sa spunem ca poate unii dintre ei sunt chiar preoti ori pastori. Toti suntem tinta ispitelor si a lucrarii celui rau. Avem insa datoria sa ne preocupe situatia unor astfel de tineri. Sa ii ajutam sa iasa si sa scape. Ostracizarea lor nu este o solutie si nici nu trebuie luati in râs ori batjocoriti. Dar nici aprobarea modului lor de viata nu e. Trebuie ajutati sa iasa din capcana in care au cazut. Asta cere efort, rabdare si perseverenta.

 Privind acest subiect am dat peste marturia alaturata a unui pastor din Texas. Familia lui insa nu l-a abandonat, nici sotia nu a divortat de el. Dimpotriva, toti s-au strâns in jurul lui si l-au sprijinit ani de zile sa isi revina la identitatea data lui de Dumnezeu. Astazi e sot si tata fericit. Motivul, spune el, este ca atunci când traia in pacat, cei din jurul lui nu l-au aplaudat ci l-au “ofensat cu Evanghelia.” Astazi multumeste tuturor pentra ca fost “ofensat.

 Marturia lui a fost tradusa si prelucrata de Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. A fost publicata pe 29 august in publicatia americana Baptist Press cu titlul “Thanks for offending me with the Gospel.” In engleza poate fi citit aici: http://www.bpnews.net/BPFirstPerson.asp?ID=36014

MULTUMESC CA M-ATI INTIMIDAT CU EVANGHELIA

 Traducere si adaptare de Bogdan Mateciuc dupa Mike Goeke

 Problema

 În calitate de persoana implicata în misionarismul crestin, am observat o anumita tendinta în crestere în ultimii ani. Se pare ca noi, ca crestini, individual, si ca Biserica, colectiv, suntem foarte preocupati sa ne diminuam exprimarea exterioara a credintei noastre, de teama sa nu îi incomodam pe altii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credintei îsi dilueaza cumva credinta si mesajul pentru a fi siguri ca nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignora unele comportamente gresite ale prietenilor lor ca sa nu îi jigneasca. Se cauta acele relatii si medii sociale în care se evita posibilele situatii conflictuale, pentru ca nimeni sa nu se simta incomod.

 În ultima vreme m-am întâlnit cu situatii in care conflictul de idei parea iminent, dar nici una dintre parti nu a vrut sa faca pasul de deschidere. Asta m-a facut sa ma gândesc la credinta mea. În ce masura cred în Hristos? Daca cred, de ce îmi este teama sa le vorbesc deschis altora despre credinta în El? Daca îmi pasa de aproapele meu, nu ar trebui sa risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?

 Eram „Ofensat”

 Adevarul e ca Evanghelia lui Hristos si Adevarul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei sabii care desparte, aduce la suprafata si patrunde pâna în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevar, la vindecare, la împlinire si la libertate. Gândindu-ma la asta, mi-am amintit de o perioada din viata mea în care ma simteam foarte ofensat de prietenii si familia mea. Îmi parasisem sotia pentru a-mi construi o viata definita de atractia mea fata de acelasi sex. Voiam ca prietenii si familia sa accepte ce fac, sa ma încurajeze si sa nu puna la îndoiala comportamentele mele. M-am simtit incomodat de crestinismul lor si, pentru o vreme, m-am îndepartat de cei ce ma iubeau si de Biserica.

 Astazi însa, dupa 13 ani, as vrea sa le multumesc din inima sotiei mele, parintilor si familiei, precum si prietenilor carora le-a pasat de mine suficient de mult ca sa ma ofenseze. Ma cutremur când ma gândesc la implicatiile din viata mea daca cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna ca a iubi pe cineva înseamna a-l încuraja în pacatele lui. Atunci când mi-am parasit sotia, ea mi-a spus direct ca stie ca Dumnezeu ma poate scapa din caderea aceea si ca nu va intenta divort. Si-a aparat interesele dar în acelasi timp a continuat sa ma iubeasca si sa ma ajute sa-mi revin.

 Parintii mei (si alti membri ai familiei) mi-au spus ca ce fac eu e gresit. Au cumparat carti si alte materiale si au încercat sa ma convinga sa merg la un psiholog. De asemenea, ma sunau frecvent ca sa vada ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de nastere si îmi plateau avionul ca sa vin acasa de sarbatori. Veneau cu avionul în orasul meu si ma invitau la cina ca sa poata sta de vorba cu mine si sa ma convinga sa abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau carti postale si scrisori de dragoste si confirmare a prieteniei noastre.

 M-am simtit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine niste bigoti, încuiati, ignoranti si plini de ura. Daca chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit sa ma accepte si sa ma sustina în stilul de viata pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele si i-am privit cu scepticism. Am facut tot ce am putut ca sa rup legaturile cu cei ce ma ofensau. Ei însa nu au renuntat. Nu mi-am cântat în struna, dar nici nu au renuntat la mine.

O Viata Noua

 La un moment dat am luat o carte de la tatal meu. Nu am vrut-o, o consideram „propaganda extremista de dreapta” – dar am luat-o ca sa-l fac sa taca. Eram decis sa trag o linie si sa rup orice legatura cu sotia mea, cu familia si cu prietenii. Însa Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatal meu nu ma condamna, dar îmi arata ca iubirea sentimentala si siropoasa a lui Dumnezeu, pe care mi-o însusisem eu ca credinta, era o minciuna. Îmi arata dragostea puternica a unui Mântuitor înviat si ma invita sa raspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viata mea erau acolo, cu dragoste si rabdare ca întotdeauna, fara a-mi arunca în fata pacatele mele, ci asteptând sa paseasca împreuna cu mine pe drumul de eliberare.

 Astazi casnicia mea este refacuta si consolidata. Am trei copii minunati si îmi conduc viata dupa Cuvântul lui Dumnezeu. Relatiile mele de familie s-au vindecat si sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodata. Atunci când îi ascult pe cei ce se framânta cum sa nu îi intimideze pe altii cu mesajul lor, când îi vad cum îsi schimba întregul sistem de referinta al credintei lor pentru a-i face pe altii sa se simta bine, când îi vad ca îngaduie comportamente gresite doar ca sa evite conflicte, ma întreb unde as fi fost eu astazi daca Stephanie ar fi înaintat divort asa cum voiam eu sa faca. Ma întreb unde as fi fost acum daca parintii si prietenii mei ar fi fost alaturi de mine când voiam sa divortez de ea, si daca m-ar fi sustinut în noua mea identitate. Ma întreb unde as fi fost daca crestinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine si m-ar fi batut aprobator pe umar. Ma cutremur la gândul acesta. Stiu ca i-ar fi durut cumplit sa ma piarda, dar m-au iubit suficient de mult ca sa-si asume acest risc.

 Va multumesc, prieteni, ca m-ati intimidat, indispus si ofensat. Atunci, adevarul pe care mi l-ati înfatisat era „o mireasma a mortii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astazi este „o mireasma a vietii spre viata”.

PROGRAM AFR

 Cu ani in urma AFR a demarat proiectul “Speranta si vindecare pentru homosexuali.” http://www.homosexualitate.ro. A fost initiat si continua sa fie promovat de dl Bogdan Mateciuc. Cei interesati, sunt invitati se viziteze acest program la http://www.homosexualitate.ro Este, credem noi, cea mai ampla baza de documentare asupra homosexualitatii in limba romana, a cauzelor si posibilitatilor de tratare a acesteia.

CURRICULUMUL CAMINULUI

 Saptamana trecuta am recomandat un material romanilor din Spania privind implicarea practica a parintilor in elevarea standardelor scolare si morale ale copiilor lor. Era in spaniola. http://www.forofamilia.org/2011/09/15/familia-y-centros-educativos-i-%E2%80%9Cel-curriculum-del-hogar%E2%80%9D/ Materialul avea de a face cu inceperea noului an scolar pentru micutii din Spania. Cautasem atunci un voluntar sa traduca materialul in romana sa vi-l dam si dvs., deorece l-am gasit foarte util si potrivit si pentru familiilr noastre. Am fost impresionati si placut surprinsi cand chiar joia trecuta am primit materialul deja tradus de la Parintele Leonard din Madrid. Nu avem cuvinte suficiente sa-i multumim.

Familia si centrele educationale (I) „Curriculumul caminului”

 Începe noul an scolar. Este un fapt indiscutibil. Vara s-a terminat, iar copiii nostri reiau drumul zilnic spre cel de-al doilea camin: scoala. Cu ceva timp în urma am descoperit o publicatie interesanta, a lui Sam Redding, despre relatia familie-scoala pe care vreau sa o împartasesc în acest blog. În ea se ofera modele sau „retete” foarte valide pentru ca odraslele noastre, în sfera scolara, sa aiba succes uman, social si scolar. Ghidul a fost distribuit de UNESCO si autorul sau este Sam Redding, director executiv la Institutul de Dezvoltare Academica si editor la School Community Journal. A fost tradusa în spaniola de Dr. Raquel-Amaya Martinez Gonzalez, profesor universitar titular în departamentul de Stiinte ale educatiei din cadrul Universitatii din Oviedo. Propunerile lui se inspira din diferite cercetari realizate în principal în tari economic avansate si ofera o serie de principii care, aplicate cu simplitate si sensibilitate, au un caracter universal. Dupa cum recunoaste Herbert Walber în prezentarea publicatiei. Este o brosura scurta, vreo 27 de pagini, si se împarte în zece capitole. Astazi ofer o sinteza a primului si o îndrazneata sugestie la sfârsitul postarii.

Curriculumul caminului

 În primul capitol se analizeaza acele sabloane educative din viata familiei în camin care ajuta copiii sa aiba succes la scoala. Astfel, exista trei domenii de actiune în care se pot dezvolta o serie de conduite, modele sau retete care, combinate, ofera o buna referint de „program în camin” care sa genereze un „climat de familie”.

 Prima din aceste sfere descrie relatile parint-copii care ajuta în activitatle solare: (a) conversatile zilnice despre fapte cotidiene; (b) gesturile de afectune; (c) comentariile în familie despre cart, siri de ziar, reviste, programe de televiziune; (d) vizitele în familie la biblioteci, muzee, gradini zoologice, locuri istorice, activitat culturale; (e) si stimularea folosirii de cuvinte noi pentru îmbogatirea vocabularului.

 Un alt domeniu de actiune sunt rutinele vietii familiale: (a)stabilirea unui timp determinat pentru studiu; (b) rutine zilnice care includ timp pentru masa, somn, joaca, munca, studiu si lectura; (c) existenta unui loc linistit pentru studiu si lectura; (d) si interesul familiei în hobbiuri, jocuri si activitati cu valoare educativa.

 În sfârsit, se analizeaza asteptarile familiei si acele teme care trebuie pastrate sub control: (a) priorizarea muncii scolare si a lecturii fata de televiziune si activitati de timp liber; (b) sa se aiba asteptari de punctualitate; (c) asteptarile parintilor de a-si vedea copiii facând lucrurile cât mai bine pot; (d) preocuparea pentru folosirea corecta si potrivita a limbajului; (e) controlul parintlor asupra grupului de prieteni al copiilor; (f) controlul s analiza programelor de televiziune împreuna cu copiii; (g) si cunoaserea din partea parintilor a progreselor copiilor în scoala si în cresterea lor personala.

 Ceea ce au demonstrat acesti cercetatori în domeniul educatiei este ca exista o relatie între acei copii care ajung pregatiti la centrul scolar (atitudini, obiceiuri si abilitati) si profitarea maxima a muncii profesorilor în aula si randamentul în propriul context scolar. În plus, se descopera ca, daca elevul are aceasta baza, eficienta profesorului creste semnificativ.

 Autoevaluare

 Acum, si fara nici o intentie de a produce o panorama dezolanta a fiecaruia din caminele noastre, propun o revizuire practica si efectiva. Îndraznesc sa iti cer sa recitesti indicatiile pe care le ofera Sam Redding. În continuare, din fiecare domeniu, selecteaza un singur aspect, cel care consideri ca se practica cel mai putin în „curriculumul” caminului tau. În continuare, în urmatoarea saptamâna încearca sa le pui în practica. Nu te da batut, educatia copiilor este asemeni unei constructii de puzzle cu piese infinite. Astfel, într-o forma calma, cu rabdare neobosita si reasezând din când în când acele piese care au iesit de la locul lor, îi ajutam pe copiii nostri sa îsi construiasca o personalitate solida.

ANUNT – CONFERINTA BUCURESTI

 D-na Niculina Ciuperca, psiholog (AFR Bucuresti), ne anunta ca pe 1 octombrie organizeaza un grup de lucru cu tinerii doritori sa-si salveze casatoria si sa evite divortul. Evenimentul se intituleaza “Cum sa facem fata provocarilor in cuplu”? Se va vorbi despre: conflictele dintr-o casnicie – ce anume le provoaca si cum pot fi prevenite; suferintele din copilarie si conflictele conjugale; obstacole in calea solutionarii conflictelor; despre importanta atingerilor (contacte umane) pozitive si modul cum influenteaza acestea stima de sine; despre importanta comunicarii in cuplu – obstacole in calea ascultarii la femei si barbati. Vom invata: cum sa prevenim escaladarea conflictelor prin cunoasterea obstacolelor care stau in calea solutionarii lor; tehnici de reglare a climatului conjugal in situatii conflictuale; sa construim “harta conflictelor” pentru o mai buna intelegere a aparitiei si prevenirii acestora; cum sa ne antrenam mintea pentru a reusi sa interpretam corect mesajele partenerului. Perioada: 1 octombrie orele 9-13. Taxa de participare: 60 ron/persoana. Locatie: Bucuresti, Str. Ceahlaul 22 etaj 2, ap. 5 (Crangasi). Trainer: Niculina Ciuperca, psiholog-consilier autonom familie-cuplu acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania. Pentru inscrieri : e-mail ciuperca_niculina@yahoo.com. Telefon 0724878966

SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

 Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia si binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babes-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

 http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Cu ajutorul dvs. am trecut de 7.300 de semnaturi, dar dupa cum stiti, tinta este de 7.500. Mai avem doar putin, dar trebuie sa terminam lucrarea de care ne-am apucat. Va rugam deci continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia la cat mai multi sa o semneze. Ce ne impiedeca sa ajungem la chiar 10.000 de semnaturi? Stim ca se poate.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasand pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasand pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

Rugaminte: Va rugam postati si publicati acest apel peste tot. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Orasul Stamford

Vavila Popovici

Statul Connecticut se învecineaza cu Long Island Sound la sud, la vest cu statul New York, la nord cu Massachusetts, iar la est cu Rhode Island. Capitala statului este Hartford. Cuprinde si alte multe orase, printre care si orasul Stamford. Râul Connecticut curge prin centrul statului, revarsându-se în Long Island Sound, gura Connecticutului în Oceanul Atlantic. Aria orasului face parte din New York Metropolitan. La începuturile sale a purtat si alte denumiri. Începând cu secolul XIX, rezidentii din New York si-au construit case de vara aici, si mai apoi s-au mutat în Stamford, ajungând cu trenul în Manhattan.

Emblema orasului are si o panglica cu inscriptia „Stamford – Conneticut” – 1641. A fost declarat oras în 1893, iar anul 1916 a fost anul recunoasterii societatii istorice a Stamford – ului, aici dezvoltându-se industria usoara, mecanica si chimica.

Între anii 1960 si 1970 s-au construit multe centre comerciale, sedii administrative, precum si multe cladiri înalte. Orasul a continuat si continua sa se dezvolte. Suprafata lui este de aproximativ 135 kilometri patrati, formata din pamânt si apa (aproximativ 29%).

Oceanul Atlantic patrunde cu blândete în pamân­tul Stamford – ului, geometrizând locuri placute pentru plaja si înot. Cladirile au arhitectura moderna, variata; în centru si în imediata vecinatate nordica sunt numeroase cladiri înalte cu apartamente si garsoniere, iar în partile de sud si vest, precum si cele de lânga ocean, sunt construite locuinte pentru oamenii cu câstiguri mai mici. Constructiile centrale sunt foarte scumpe.

Plajele sunt atractive, oferind posibilitatea scaldatului în soare si în apa oceanului; ofera de ase­menea picnicuri terestre, plimbari cu barci cu motor, iahturi. Locurile de plaja au în preajma si mici paduri (wild life sanctuary), locuri interesante de unde poti privi la nesfârsit pasarile care plutesc la marginea apei.

Orasul cu aproximativ o suta treizeci de mii de suflete, are muzee, teatre si cinematografe, orchestra simfonica si opera; de asemenea – biserici numeroase. De altfel, în toata America sunt multe culte si religii, ceea ce determina o viata spirituala dezvoltata si libera. Toleranta, respectul stau la baza comportamentului oamenilor fata de diversitatea bisericilor si a modului în care se manifesta actul credintei.

Majoritatea credinciosilor acestei tari sunt crestini: 60% sunt protestanti, 20% catolici, apoi mozaism si ortodoxism. Un mare grup religios îl reprezinta protestantii si acestia sunt diversificati în mai multe categorii.

Deoarece protestantii sunt împartiti în multe denominatiuni, cea mai mare biserica de sine statatoare este cea catolica (circa 25%). Credinta ortodoxa este identificata ca „Eastern Orthodox” (Ortodoxia rasariteana), în America fiind numai 0,3%; sunt înglobati nu numai românii, ci si rusii, grecii, sârbii, bulgarii, ucrainenii, cipriotii etc.

Majoritatea americanilor sunt în adevaratul sens al cuvântului cre­dinciosi, sunt prac­ticanti activi, care se duc regulat la biserica si sunt implicati în acti­vitati religioase în comunitatile lor. Mai sunt desigur si intelec­tuali, chiar profe­sori universitari tineri, jurnalisti de la mari ziare si canale media, artisti, actori etc., bântuiti de câteva decenii de ateism si dispret pentru cei ce practica credinta. Dar acestia nu sunt multi si cred ca Dumnezeu le va arata în curând Calea.

Una dintre cele mai înalte cladiri din Stamford este un Business Center care gazduieste birouri ale diverselor companii. Este cladirea cea mai importanta a complexului One Landmark Square, are 22 de etaje si o înaltime de 90 de metri. A fost construita între anii 1970-1973. În interior are un mall, sali de cinema, sali de masaj etc.

În weekendul zilelor de vara, adica numai sâmbata si duminica, în centrul orasului se organizeaza un târg al artelor, în care meseriasii vând diferite obiecte artizanale. Uneori, în zilele de sâmbata seara, într-un parc, vine câte o trupa muzicala si sustine un concert sub cerul luminat de lumina felinarelor si a stelelor. În jur sunt banci si oamenii se aseaza, asculta câteva melodii si pleaca; vin altii; unii ramân uitati pe banci, fascinati de ritmul muzicii moderne. Alteori vin mici orchestre care executa piese din muzica clasica.

Orasul are farmecul sau, pot spune ca are un aer european. Sunt strazi care seamana cu cele vazute în orasele mai mici ale Germaniei, au o oarecare intimitate care te face sa te simti bine. În centrul orasului circulatia masinilor este interzisa. Pe principala strada – Atlantic Street – se afla statuia a lui Abraham Lincoln, presedinte de seama care a condus armatele Nordului împotriva Suditilor secesionisti si a promulgat Proclamatia de emancipare, abolind sclavia. Este vazut ca o personificare a valorilor de onestitate si integritate, de respect pentru drepturile individuale si minoritare, a libertatilor umane în general. Împuscat în 1865 de catre un spion sudist, a fost victima fanatismului si a urii, aidoma lui Kennedy. Cuvintele asasinului ar fi fost acelea rostite si de Brutus la înjunghierea lui Cezar „Sic semper tyrannis!” (Aceasta întotdeauna tiranilor!). Pe chipul marelui presedinte poti citi hotarârea de a zamisli un viitor linistit acestei tari.

Populatia aici în Stamford se compune din albi, majoritatea de origine italiana, negri, indieni, asiatici, cei veniti din insulele Oceanului Pacific, spanioli si altii. Americanii, în general, sunt de origine europeana, latino-americana sau asiatica, printre ei, oameni de valoare autentica.

Am întâlnit multi polonezi, magazine poloneze. De curând au venit si multi mexicani. Cei care au imigrat aici, în majoritate si-au dat sârguinta pentru afirmare, muncind de multe ori peste puteri; unii nu s-au adaptat si îsi duc zilele de azi pe mâine, în acelasi mod în care traiau, probabil, si în tara din care au venit. Ca peste tot: oameni harnici, mai putin harnici si lenesi. Procentajul însa este important!

Îmi vin în minte versurile pe care le-am scris cu câtiva ani în urma: „Suntem precum iarba,/ Suntem precum florile, / Plapânde, marunte si multe,/ Împodobind pamântul./ Un vânt nou bate,/ Duce semintele atât de departe… / Ne risipim, ne amestecam,/ Ne schimbam în ce nu am fost/ si nu ne mai întrebam/ Ce-am fi putut fi, daca… / Manipulati vesnic/ De un destin,/ Sub acelasi soare,/ Pe acelasi pamânt,/ Suntem precum iarba,/ Suntem precum florile… “

Am întâl­nit oameni in­teresanti, dar daca esti atent, peste tot poti întâlni oameni interesanti, nu numai aici. Întotdeauna avem de vazut si de descoperit câte ceva nou în jurul nostru. Totul prezinta un interes care nu trebuie sa ne scape. Important este sa privim în jur cu atentie, cu multa întelegere si dragoste.

Dimineata, aici în Stamford, poti privi ivirea soarelui printre cladiri, razele lui venind încarcate cu o energie însumata, adaugându-li-se cea a apei Oceanului Atlantic. Doar câteva zeci de minute, dupa care începe sa se auda rumoarea orasului.

Seara poti privi luminile orasului, cerul încarcat cu stele si poti simti nevoia sa saruti cerul care te surprinde de fiecare data si te farmeca…

(Vavila Popovici – Raleigh)

MARTEA NEAGRA

Vavila Popovici

O pasare de foc, oarba,

spinteca vazduhul si Turnul cu o suta etaje.

Este ora opt si patruzeci si cinci de minute.

Flacara rosie devine cianotica,

ciuperca neagra se umfla;

unii vad chipul Satanei, imaginea se repeta…

Mii de hârtii ca niste pasari mici, albe, nevinovate,

cu aripi întinse zboara din turn

si cad pe pamânt…

Oamenii fug, unii se transforma în scrum,

altii delireaza sub darâmaturi.

Moartea cade neagra,
serpuind pe zidurile care se darâma

ca niste castele de nisip…

Ochiul galben al soarelui priveste neputincios

pamântul acoperit cu aripi sumbre,

aripi ce nu se mai zbat…

Linistea diminetii fuge pulverizata

de zecile de mii de fragmente de geamuri

prin care au trecut odinioara

atâtea priviri, atâtea gânduri, atâtea vise…

Pe strazi, în biserici, lumea se roaga…

Alb, negru, rosu.

Lacrimi, durere, sânge. Vise ucise.

Înnebunit, soarele pleaca.

Amurgul cade peste sângele colorat în mov,

câinii scormonesc printre ruine…

Întunericul devine din ce în ce mai negru.

Luna apare curioasa, glaciala, distanta.

Legile urii au învins pentru o clipa.

Sufletele ucigasilor împreuna cu ale victimelor

se-nalta spre cer pentru judecata.

Cu ce-am gresit? se-ntreaba sufletele curate,

Noi am muncit, am cladit, am iubit… Dar voi?”

Manhattan, 11 septembrie 2001

CUTREMUR DE PAMÂNT LA WASHINGTON DC

Simona BOTEZAN

Un cutremur cu magnitudinea 5.9 pe scara Richter s-a produs marti, 23 august 2011, în Northern Virginia, Washington DC si Maryland, la ora locala 1:51 pm.

Cutremurul s-a resimtit puternic din Washington DC Metropolitan Area pâna la New York, în cladirile de birouri Concord, NH. Momentan nu exista raporte privind pagube materiale majore.

Strazile din centrul orasului Wasington DC sunt pline de oameni, iar o serie de cladiri din zona centrala si Casa Alba au fost evacuate.

Epicentrul cutremurului a fost localizat la adâncimea de 1 km, în localitatea Louisa, din centrul Virginiei, unde intensitatea cutremurului a atins 7.0 grade pe scara Richter. Pagubele materiale sunt mici deoarece durat cutremurului a fost mica, 20-30 de secunde.

Alarmele de incendiu au sunat în întreaga zona metropolitana, dar din fericire nu s-au produs pagube materiale majore, pierderi de vieti omenesti sau întreruperi semnificative ale furnizarii de gaze naturale, apa si current electric.

Totusi, la 60 de minute dupa cutremur liniile telefonice fixe si mobile înca nu functioneaza, dar cauza este aglomerarea retelelor de catre utilizatori.

***

Noi suntem bine. N-am patit nimic!

Simona BOTEZAN

Washington DC USA

23 august 2011

DIN NOU DESPRE FESTIVALUL DE DANS AMERICAN (ADF) – 2011


Vavila Popovici

Dansul este limbajul ascuns al sufletului”                   Martha Graham

Pentru a fi dispus sa te duci la un spectacol de dans, trebuie sa ai o stare sufleteasca deosebita sau sa o induci, fiindca atunci când mergi la servici sau la cumparaturi nu-ti vine sa cânti, nici sa dansezi. Dar gândul ca te vei putea afla în alt mediu, detasat de treburile zilnice, ca-ti vei putea satisface pofta de frumos a sufletului, te face sa-ti rezervi niste locuri la un spectacol, sa-ti faci timp pentru el. Asa s-a întâmplat si la acest Festival de Dans Modern American, desfasurat în zilele lunilor iunie si iulie. Ne-am dus la câteva spectacole. Unele ne-au entuziasmat, altele ne-au satisfacut mai putin gusturile. Festivalul se apropia de final.

16 iulie 2011. În drum spre Centrul Artelor Performante din Durham (Performing Arts Center), în minutele deplasarii cu masina, priveam copacii înfloriti observându-le culorile diverse, pe care lumina calda a acestei veri le punea în evidenta si totul pe fondul albastru al cerului, pe care pluteau câtiva nori albi rataciti. De o parte si alta a soselei – padurile verzi, verdele matur al verii, sugerându-ne forta vietii, cu toate ca dinspre pamânt se putea auzi un strigat de sete al radacinilor! Nu plouase de multe zile.

Spectacolul programat în aceasta zi era SHEN WEI DANS ARTS, al carui director artistic este coregraful Shen Wei, despre care unii ziaristi au afirmat ca ar fi „Unul dintre marii artisti ai vremii”. El este chinezul care a fondat prima companie de dans modern în China, în 1991, iar în 2000 a format compania Shen Wei Dans Arts în New York, apoi a primit invitatii pentru participare la ADF. Importanti în realizarea acestui spectacol au fost si Daniel Burke – compozitor, muzician, fotograf, doi proiectanti video si un asistent; Directorul executiv si cei zece dansatori din diferite state ale Americii : Cecily Campbell, Sarah Lisette Chiesa, Evan Copeland, Andrew Cowan, Kathleen Jewett, Cyntia Koppe, Russell Stuart Lilie, Sara Procopio, Austin Selden, Brandon Whited.

Ne-am dus entuziasmati, cu amintirea dansului de anul trecut (Re – I, II, III) în care au fost abordate subiecte interesante, despre care am vorbit la timpul respectiv. Acum, saizeci si cinci de minute fara pauza, un spectacol fara ne sugera ceva deosebit, cu desfasurarea miscarilor în patru parti, intitulate : LIMITED STATES – spectacol în premiera; I. DIMENSIONS, II. 0-11 – spectacol creat special pentru celebrarea a unsprezece ani de dans a Sarei Procopio cu Shen Wei Dance Arts; III. IINTERNAL EXTERNAL#2. Titluri destul de excentrice ! Au fost folosite toate tehnicile de miscare : o miscare fluida si naturala care se bazeaza pe contactul dintre doua sau mai multe corpuri folosind legile fizicii si ajungându-se adesea la prize spectaculoase ; alta care armonizeaza miscarile folosind propria constitutie corporala, transferând greutatea în corp pentru a te misca cu minimum de efort ; si în sfârsit cea care elibereaza încheieturile si foloseste mai mult scheletul decât forta musculara, contribuind la stilul natural si extrem de fluid în miscare.

Am urmarit cu interes toate aceste miscari executate maiestuos de catre dansatori, miscari în care s-au executat: transferul de greutate, contra-balansul, distribuirea greutatii, rularea punctului de contact, caderi, ridicari bazate pe folosirea avântului, energiei în miscare ; dansatorii îsi ondulau bratele, dar si picioarele în ideea unui zbor frânt, (cel putin aceasta a fost impresia noastra a celor ce priveam), corpurile efectuau linii geometrice, momente în care-si pierdeau cu totul rigiditatea, deveneau flexibile, miscarile pareau uneori ca o apa curgatoare, alteori bruste, miscari robotizate. Vai! Scriam cândva despre roboti cum le împrumutam cu generozitate inteligenta noastra! Interesant as spune ! Interventia proiectiei video, excesiva, ne deruta uneori, neputând urmari cu fidelitate miscarile dansatorilor care mai aveau prea putin din gratia fostului balet clasic, muzica de asemeni departe de romantismul de altadata. ?i poate bine spunea un poet român contemporan încercând a da o definitie sugestiva muzicii moderne : „Când zgomotul capata ritm, muzica moderna e aproape”. Dansatorii priveau în gol, talpile picioarelor le vedeam uneori îndreptate spre plafon ca niste lumânari uitate a fi aprinse…

De acord cu afirmatia coregrafului, ca a urmarit concentrarea intensa a dansatorilor si a spectatorilor, deoarece momentele dansului te fac sa pierzi ideea granitei fiintei tale si te topesti undeva în afara existentei terestre, tinzi sa te integrezi cosmosului, dar pentru noi spectatorii impresia a fost rece, ca atingerea unui metal, pretios de altfel. Adevarat a afirmat cineva ca viata nu se masoara în numarul de respiratii, ci în numarul de momente când ni se taie respiratia. Astfel de momente, probabil, a intentionat coregraful sa ne ofere si nu au lipsit în totalitate.

Am iesit din sala de spectacole oarecum contrariati. Interesant în felul de abordare, poate a fost totusi o neconcordanta între ceea ce a vrut sa exprime coregraful prin acest dans si ceea ce s-a realizat? Pe cer luna plina semana cu soarele zilei: un glob mare, superb, galben si rece… O seara pe care meritam sa o consacram artei, frumusetii, dansului plin de daruire. O seara în care fluxul luminos al Lunii ajungea la maxim asupra planetei noastre, când sensibilitatea psihica si mentala a tuturor oamenilor, tuturor organismele vii se amplifica. Luna! Ea reprezinta întunericul necesar pentru a se putea remarca splendoarea Luminii. Plinatatea ei reprezenta exact acest moment: Întunericul reflecta Lumina; Luna îi aducea aminte Luminii ca are nevoie de Întuneric pentru a exista si a straluci. Un moment magic al anului, al acestei veri. Cel mai bun moment în care dansatorii au putut simti cum corpul lor este sustinut de energia Vietii, dovada ca ne-au si convins prin maiestria dansului lor; fizic si mintal trupurile lor au fost scaldate pe deplin în energia vietii.

Sa ne dorim sa simtim si din punct de vedere emotional tot atât de intens aceasta energie, pentru a trai împreuna, dansatorii si spectatorii, sentimente mai umane.

Parca mi-e dor de Swan Lake – recentul spectacol chinezesc, sa traiesc emotiile simtind cum tremura carnea trupului de pe oasele noastre si cum lacrimile tâsnesc cuminti… Sa vad superbul dans exprimând maretia dragostei dintre Odette si Siegfried, lumina dragostei învingând orice obstacol…

Dar acesta a fost Dansul Modern. Poate am fost spectatorii propriei noastre vieti?

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

Statul Arizona are cel mai mic pret la benzina din SUA !

Potrivit American Automobile Association, soferii din statul Marelui Canion platesc cel mai putin pentru un galon de benzina

Raportul a fost facut pentru luna iulie, a.c. În timp ce la nivel national, pretul mediu al carburantilor se situeaza la 3,60, în Arizona pretul mediu al benzinei este de doar de 3,25 pe galon (aproximativ 95,500 barilul).

Cu toate ca cei din Arizona se pot lauda cu cel mai scazut pret la benzina, acestia considera ca platesc prea mult pentru un galon de combustibil. Multi dintre automobilisti îsi alimenteaza rezervoarele la supermarketurile de la care îsi fac cumparaturile, acestea oferind discount de pâna la 15 centi pe galon pentru clientii fideli.

Conform statisticilor AAA, orasul universitar Tucson a înregistrat cel mai scazut pret la benzina ($3,15) în timp ce Scottsdale, cel mai mare oras cu case de lux din Arizona, a batut recordul si la pretul combustibilului, acesta ajungând la un moment dat la $3,40.

Potrivit aceleasi surse, dintre localitatile din zona metropolei Phoenix, cea mai ieftina benzina ($3,20) putea fi gasita în orasul Peoria. Cu toate acestea, în unele localitati pretul este unul si mai scazut. De exemplu, în cursul zilei de sâmbata, 16 iulie, a.c., la benzinariile “Shell” din orasul Surprise, un galon de benzina costa doar $3,10.

 La nivel national, la polul opus se afla statul Alaska care contrasteaza cu Arizona nu doar în ce priveste clima, dar si pretul benzinei, acest stat având cele mai “dezghetate” preturi la combustibili, luna aceasta pretul mediu al unui galon de benzina ajungând pâna la $4.09. Dintre statele de pe continent însa, costul benzinei a ajuns cel mai ridicat în Connecticut ($3,97).

Octavian Curpas

Surprise, Arizona

PILOBOLUS – ADF (AMERICAN DANCE FESTIVAL)

Numai în doua cazuri omul se exprima totalmente: în dragoste si în dans.”

Dansul este o arta veche. Pentru omul primitiv dansul exprima un mod de gândire, precum si un stil de viata. Prin dans omul transmitea celor din jur ceea ce simtea cu ajutorul „limbii universale a corpului”. Toate evenimentele din viata omului primitiv: nasterea, moartea, razboiul, alegerea noului conducator, însanatosirea bolnavului, etc. erau sarbatorite prin dans. Prin dans omul îsi exprima simtamintele. De la figuri simple si gândire simpla, dansul a ajuns a exprima o gândire complexa prin figuri variate si pline de expresie ale trupului.

Cunoscut pentru explorare atletica si colaborare creativa, Pilobolus celebreaza cea de a 40-a sa aniversare, cu trei premiere în lume si una dintre lucrarile sale clasice. Ele se prezinta într-un mod nou în aceasta stagiune a Festivalului de Dans Modern.

Sa ne amintim ca denumirea de „Pilobolus” vine de la un fung caruia îi place soarele, având o remarcabila abilitate de a se orienta spre sursa de lumina si care creste prin pasuni. Compania Pilobolus si-a început activitatea în 1971, ca o trupa de dans si a dobândit renume pentru calitatile extraordinare obtinute evolutiv în acest secol al 21-lea. Astazi Compania are trei nuclee de activitate în Statele Unite: Teatrul de dans Pilobolus, Serviciul de Creatie Pilobolus si pretiosul Institut Pilobolus.

Spectacolul a avut loc la Centrul de Arte Performante din Durham, într-una din minunatele zile ale verii din acest stat Carolina de Nord, având directori artistici pe Robby Barnett, Michael Tracy si Jonathan Wolken, director asociat – Renee Jaworski. Dansatori: Swan Fitzgerald Ahern, nascut în Dublin, New Hampshire, Winston Dynamite Brown din City, Missouri, Matt Del Rosario din Hawai, Eriko Jimbo din Japonia, Jordan Kriston nascut în Illinois si crescut în Arizona, Jun Kuribayashi nascut în Japonia si crescut în Statele Unite, Nile H. Russell din Baltimore, MD.

În desfasurarea spectacolului, din data de 2 iulie 2011, am putut vedea cinci parti : UNTITLED în care sunt redate relatiile dintre barbati si femei, de fapt o reflectie asupra relatiei de cuplu si care ne-a facut sa zâmbim, sa ne descretim fruntile. SERAPH – creat de Pilobolus în colaborare cu ingineri, programatori, piloti ai MIT Computer Science si Laboratorul de Inteligenta artificiala (Robotica) sub îndrumarea Danielei Rus. S-au investigat aici relatiile dintre om si masina. În continuare am putut vedea spectacolul în premiera – KOROKORO, în colaborare cu artistul japonez Takuya Muramatsu. Un joc minunat între om si doua „pasari zburatoare”, numar care a necesitat o mare precizie tehnica, dar si concentrare din partea dansatorului. Interesant, amuzant, si incitant totodata.

În partea a doua a programului, am putut vedea ALL IS NOT LOST, o frumoasa ecranizare redata în paralel cu executia minunata a echipei de dansatori Pilobolus. Spectacolul tehnic-imaginativ, asemanator întru câtva unei imagini caleidoscopice, ne-a fermecat. În final, dar ce final!, DAY TWO, un program de dans modern care ne-a acaparat total atentia, tinându-ne încordati pe tot parcursul executarii acestui dans. În aceasta creatie, cred, ca s-a tinut cont de prima lege care sta la baza existentei materiei dar si a universului spiritual – Legea emisiei – absorbtiei, de la atom pâna la spiritul uman, toate fiintele traind si existând gratie acestui fenomen: orice fiinta traieste, exista si se misca în continua emisie si absorbtie de energie. Acest fenomen-lege este cel ce face ca orice element, orice atom, orice vietate, orice spirit sa genereze un câmp magnetic, cu functia de a atrage sau de a respinge alte subiecte învecinate, respectiv dansatorii. S-a lucrat cu intensa forta fizica, psihica, intelectuala si emotionala, si o puternica capacitate de concentrare. În spatiul coregrafic dansatorii au investigat forta umana, cea trupeasca si cea interioara (spirituala). În acest numar am putut vedea minunate exercitii acrobatice combinate cu figuri de balet oriental.

Senzatia avuta în timpul spectacolului a fost cea de magie, determinata de miscarea halucinanta, obsesiva, legata a dansatorilor: sareau, luându-si energia de la sol, se înaltau apoi, zburau învingând forta gravitatiei, îsi frângeau armonios trupurile, dincolo de posibilitatile reale cunoscute de noi.

Miscarile stralucitoare ale fanteziei, ale visului, perfectiunii ! Cu adevarat dansul înseamna celebrarea vietii!

În numele nostru, umili spectatori, transmitem multumiri acestei Companii si îi dorim succes pe mai departe!

Vavila Popovici, Raleigh – Carolina de Nord

O ALTA PAGINA A FESTIVALULUI DE DANS MODERN

17 iunie 2011. La Centrul de Arte Performante din Durham a avut loc spectacolul Companiei de Dans Bill T. Jones/ Arnie Zane.

Dansul modern format ca o reactie la tehnica de balet clasic, ca o lupta împotriva regulilor ei stricte, împotriva ideii apartinând conceptiei clasice si anume aceea de a sfida gravitatia, ofera improvizatii pe tema echilibrului, utilizarea podelei nu numai ca punct de sprijin ci si ca element care ofera energie dansului. Tehnica de improvizatie prin contact se bazeaza pe explorarea diferitelor legi ale fizicii, nascând noi tipuri de miscari: transferul de greutate, contra – balansul, distribuirea greutatii, rularea punctului de contact, caderi, ridicari bazate pe folosirea avântului, energiei în miscare.

Spectacolul a avut trei parti:

Spent Days out Yonder, coregrafia Bill T. Jones, pe muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart – compozitor vienez de o mare originalitate, cu o opera vasta si diversificata; dintre cele 26 cvartete de coarde a fost ales String Quartet No.23 în F Major, K.590, Andante, executata de instrumentisti ai Orchestrei simfonice din Durham ( vioara I si II, viola si violoncel);

Continuous Replay, coregrafia Arnie Zane – 1977, revizuita în 1991 de catre Bill T. Jones, pe muzica lui John Oswald, compozitor canadian contemporan;

D-Man in the Waters sub deviza lui Jenny Holzer: „In a dream you saw a way to survive and were full of joy”, coregrafia Bill T. Jones executat pe muzica compozitorului german Felix Mendelssohn-Bartholdy, reprezentant de frunte al romantismului – Octet for Strings in E-flat major, Op.20, de catre patru viori, doua viole si doua violoncele, cu instrumentisti din aceeasi Orchestra simfonica din Durham. Costumele întregului spectacol au fost realizate de Liz Prince.

Despre Bill T. Jones aflam ca este Director artistic, coregraf, un artist complex, talentat, dansator, director de teatru si scriitor, detinator al multor si importante premii. Arnie Zane – coregraful care si-a început colaborarea cu Bill T. Jones în 1971. Cei noua dansatori provin din diferite state sau tari.

Spectacolul a fost frumos si când spun aceasta ma refer la minunatii dansatori si la orchestra care a interpretat muzica primei si celei de a treia parti a spectacolului.Gesticularile, schimbul de parteneri, tranzitiile efectuate în cadrul grupului ne-au încântat privirile. A fost ca un film care se derula cu o nesfârsita eliberare de energie, pasiune pentru aceasta minunata si expresiva arta.

Nu la fel de încântatoare a fost partea a doua din spectacol în care dansatorii si dansatoarele au aparut goi.În acel moment mi-a venit în minte întrebarea: Goliciune umana sau si intelectuala? Goliciunea trupeasca stim ca are o semnificatie speciala în Biblie… iar despre haine se spune ca redau demnitatea omului, ca acopera goliciunea trupului pentru a detensiona mintea care priveste prin ochi… Lumea din sala a fost stupefiata, s-au auzit râsete stridente, fiindca nimeni, probabil, nu se astepta la o astfel de aparitie. Erau în salasi câtiva copii, în fata carora dansatori si dansatoare au executat dansurile. Cu ce impresie au plecat acesti copii care poate au vazut pentru prima oara, în direct, trupuri goale de barbati si femei? Ce au gândit parintii pentru surpriza pe care le-au oferit-o coregrafii? Una este sa vezi în manualele de istorie antica sau în albume, trupurile goale ale zeilor si zeitelor, idealul de frumusete grecescredat prin arta sculpturii, bazat pe un studiu atent al proportiilor si pe redarea miscarii si armoniei interioare si altceva sa-ti apara pe scena, la un Festival de prestigiu, dansatorii goi… Una este sa vezi un “David”, capodopera sculpturii renascentiste, creata de artistul italian Michelangelo si alta este….Dar sa încetez cu comparatiile!Ce ne mai ramâne, ma întreb? Sa umblam goi pe strada si sa ne aratam „înzestrarea” trupurilor goale… Omul s-a îmbracat, a creat frumusetea îmbracamintei, a folosit culorile pentru a-si acoperi imperfectiunea, a o înfrumuseta si pentru a nu stârni instinctele. Costumatia plina de fantezie si viu colorata este creata pentru a ne încânta ochiul. Aici coloritul a fost sumbru, poate asa cum ne este acum viata? Am putut revedea cu adevarat culorile tristetii, dar este tot atât de adevarat si minunata tehnica si gratie a dansatorilor.

La final, o spectatoare a întrebat pe reprezentantii acestei companii aparuti în fata publicului ramas: „Care este deosebirea între un dans când folosesti îmbracamintea si unul când esti gol?” Raspunsul a fost: „Când dansezi îmbracat simti cum aluneca îmbracamintea pe piele; când dansezi gol, simti cum aluneca pielea pe oase”. Da, frumos raspuns, dar se pare ca nu toti dorim sa vedem asa ceva pe scena unui Festival de dans, chiar daca el se intituleaza „Modern”. Adam si Eva când s-au rusinat în fata lui Dumnezeu si-au ascuns goliciunea cu frunze…. Aici au lipsit pâna si frunzele.

Vavila Popovici – Raleigh, Carolina de Nord

ARTICOLUL PRECEDENT

Ziua Independentei SUA – Ziua Predarii in mâna lui Dumnezeu

Urmariti binele cetatii, in care v-am dus in robie, si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atârna de fericirea ei! (Ieremia 29:7)

[pullquote]And seek the peace of the city where I have caused you to be carried away captive, and pray to the LORD for it; for in its peace you will have peace. (NKJV)[/pullquote]

[pullquote]When I shut up heaven and there is no rain, or command the locusts to devour the land, or send pestilence among My people, 14 if My people who are called by My name will humble themselves, and pray and seek My face, and turn from their wicked ways, then I will hear from heaven, and will forgive their sin and heal their land. (NKJV)[/pullquote]

 

 

 

 

 

 

Când voi inchide cerul, si nu va fi ploaie, când voi porunci lacustelor sa manânce tara, când voi trimite ciuma in poporul Meu: daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara. ( 2 Cronici 7:13-14)

 


 

 

EMINESCU

Institutul Cultural Român din New York prezinta spectacolul:

 

EMINESCU”

 

 

Recital extraordinar

ION CARAMITRU

 

cu participarea clarinetistului AURELIAN-OCTAV POPA

 

Un spectacol inedit, incluzând selectiuni din manuscrisele de poezie, proza si filosofie ale marelui poet. în colaborare cu:

 

Queens Library, NY

JOI, 23 iunie, 6:30pm | Queens, NY

Queens Library at Sunnyside

43-06 Greenpoint Ave., Long Island City (7 train to 46th St.)

 

VINERI, 24 iunie, 7pm | Manhattan, NY

Institutul Cultural Român din New York – Auditorium

200 East 38th St.

 

Ambasada României la Washington, DC

SÂMBATA, 25 iunie, 6:30 pm | Washington, DC

Bell Multicultural High School – The Gwendolyn and Morris Cafritz Theatre

3101 16th St. NW

 

Consulatul General Onorific al României si Biserica Sfânta Treime din Philadelphia, PA

DUMINICA, 26 iunie, 2pm | Philadelphia, PA

Biserica Sfânta Treime – Sala de festivitati

3rd St. & Brown St.

 

Spectacol în limba româna.

Intrarea este libera, în limita locurilor disponibile.

***

ION CARAMITRU

Unul dintre cei mai cunoscuti actori de teatru si film si regizori român, Ion Caramitru este actualmente directorul Teatrului National din Bucuresti si, din 1990, presedintele Uniunii Teatrale din România (UNITER). Personalitate politica a României post-decembriste, Ion Caramitru a condus Ministerul Culturii între anii 1996-2000. Pe lânga bogata activitate de regizor de teatru, musical si opera, Ion Caramitru a fost protagonistul a numeroase productii teatrale regizate de Liviu Ciulei, Andrei ?erban, Silviu Purcarete, Sanda Manu, Catalina Buzoianu, Alexandru Tocilescu sau Sica Alexandrescu. Ca actor de film, a semnat aparitii în peste 30 de filme românesti si internationale, printre care: „Padurea spânzuratilor” (1964), „Între oglinzi paralele” (1978), „Luchian” (1981), „Mission: Impossible” (1996), „Amen” (2002). Ion Caramitru a fost distins, printre altele, cu titlul de „Officer of the Order of the British Empire” si „Chevalier des Arts et des Lettres” oferit de Ministerul Culturii din Franta.

 

AURELIAN-OCTAV POPA

Clarinetist, compozitor si dirijor român de prestigiu, Aurelian-Octav Popa este din 1962 solist-instrumentist al Filarmonicii „George Enescu“, fiind în paralel si dirijor al Filarmoniicii din Constanta, al propriei orchestre de camera: „Quodlibet Musicum”, dar si al ansamblului de suflatori al orchestrei sale de suflet – Filarmonica „George Enescu”. A obtinut numeroase premii la concursuri internationale, începând cu Premiul I la „Primavara de la Praga” în 1959, ce a marcat primul premiu la un concurs international obtinut de un instrumentist român. A cântat sub bagheta unor compozitori si dirijori de talie internationala, unul din cele mai speciale evenimente fiind prima auditie a Concertului de Copland în România avându-l ca dirijor pe însusi marele compozitor american. Promotor în România a numerosi compozitori ai secolului al XX-lea, Aurelian-Octav Popa a avut un rol important în interpretarea concertelor compozitorilor români Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, ?tefan Niculescu, Dan Dediu, Octavian Nemescu, Violeta Dinescu si foarte multi altii. A efectuat numeroase turnee, ca solist si dirijor, cu Filarmonica „Marea Neagra“ din Constanta, Filarmonica “George Enescu”, Orchestra Radio sau Orchestra din Cannes. Discurile lansate la Londra, Munchen, Paris au primit distinctii de exceptie.

 

***

Acesta este un spectacol inedit, care include selectiuni din manuscrisele de poezie, proza si filosofie ale marelui poet. Grosul operei lui Eminescu se afla în celebra lui lada cu care umbla pe unde se muta si în care îsi ducea caietele si notatiile lui, si care acum, în sfârsit, au fost tiparite prin sistem digital, facsimilate de catre Academia Româna. Marturisesc ca am avut o participare fundamentala la acest proces, pe durata mandatului meu la Ministerul Culturii” (Ion Caramitru)

 

Stilul contributiei mele muzicale în acest spectacol imaginat de Ion Caramitru este de sorginte simfonica si este ca o fereastra catre poezie. Nu este o ilustratie ci un discurs aparte. Artele sunt orgolioase, nu se aseamana, dar se pot intâlni daca ajung la acel nivel superior al bucuriei împartasite.” (Aurelian-Octav Popa)

 

ROMEO SI JULIA SALENO, DOUA VOCI DE AUR ALE ROMÂNIEI, VOR CÂNTA PE BROADWAY

Doi tineri de succes cunoscuti publicului internatioanal, tenorul Romeo si soprana Julia Saleno, sunt doua voci de aur care l-au cucerit pe Placido Domingo. Pe 1 mai pot fi ascultati pe Broadway, unde vor sustine un concert de Ziua României în America – alaturi de cunoscuta artista de folclor Lia Lungu si alti artisti de renume.

La festivalul organizat de 12 ani, de Stefan Minovici, va participa delegatia oficiala a României care este invitata la ONU, de aceasta data condusa de ministrul mediului Lazlo Borbely, dar si Simona Miculescu, ambasadoarea României la ONU împreuna cu Primarul de la New York, Michael Bloomberg. Îndragitii solisti, Romeo si Julia Saleno au cucerit scenele internationale, nu doar prin interpretarea muzicii de opera, ci si prin îmbinarea mai multor stiluri si ritmuri din muzica internationala moderna a anilor 60-70, extrem de apreciata.

Romeo si Julia sunt cântareti profesionisti, dar ei formeaza primul cuplu de pop opera.Au absolvit Academia de muzica, apoi au urmat studii la New York sub îndrumarea Renatei  Scoto, a tenorului David Bender solist al New York City Opera si Chearles Riecker, director al Operei Metropolitan.

Romeo si Julia au câstigat numeroase premii la concursuri internationalede canto. Romeo Saleno este singurul tenor roman selectionat la Washington DC în OPERALIA lui Placido Domingo, iar Julia a predat canto la New York si a cântat în foarte multe tari din lume.

Cei doi s-au îndragostit în anul 2002, în timp ce jucau Carmen si Don Jose din Opera Carmen de Bizet, iar în timp scurt s-au casatorit si au împreuna un baietel. Nu-s de seama vorbele când nu se vad faptele – iar aici faptele spun totul. Intâlnirea cu Romeo si Julia Saleno e un transplant de tandrete.

Rodica Elena LUPU
Bucuresti
26 aprilie 2011