…Recenzia lui ION  PACHIA-TATOMIRESCU, la volumul de poezie al lui Adrian Botez (”NIMIC  NU  E  TRAGIC  –  NICI  MĂCAR  MAGIC”, Ed. RAFET, Rm. Sărat, 2025) : ”VULCANUL LIRIC-BOTEZIAN, LA CEA DE-A  48-A ERUPȚIE” !!!

Ion Pachia-Tatomirescu

Vulcanul liric-botezian  –  la cea de-a 48-a erupţie

În Zece Brumar, 2025, poetul septuagenar Adrian Botez (n. 10 noiembrie 1955), drept activ-neasemuit vulcan lyric, de Vrancea-Adjud

(chiar şi anterior / posterior „[su]fixării centrului seismic în această cot-vrânceană arie“), 

prin analogie, se poate spune, la apariţia celui de-al 48-lea original volum al său de poeme,«Nimic nu e tragic ‒ nici măcar magic» 

(Râmnicu Sărat, Editura Rafet, ISSN 978-630-325-110-3, 2025 ; infra, sub sigla: BoNim), 

că, pentru a 48-a oară „a erupt superb“, întrecând „Etna de Eurocentură Literar-Mediteraneană“ şi prin alpina intensitate înrăzăritoare a „fenomen-binomului“de lentile-nouriangelic-pecetluitoare de crater

(în ciuda „nenumăratelor pagini-capcane“, de pe albe câmpuri, ale „clasicelor oi negre“, din proverbul Valahimii, „câmpuri de  poem“ încreţite / accidentate în „şir-oiri“ de majuscule-stânci, fără vreun rost estetic şi fără vreo monumentalizare, „de factură Stonehenge“).

Continue reading “…Recenzia lui ION  PACHIA-TATOMIRESCU, la volumul de poezie al lui Adrian Botez (”NIMIC  NU  E  TRAGIC  –  NICI  MĂCAR  MAGIC”, Ed. RAFET, Rm. Sărat, 2025) : ”VULCANUL LIRIC-BOTEZIAN, LA CEA DE-A  48-A ERUPȚIE” !!!”

ADRIAN BOTEZ – DESPRE O IPOSTAZĂ A NEAMULUI URGISIT DE ISTORIE

Bunul și statornicul meu prieten Adrian Botez mi-a mai făcut o surpriză – tot harică, tot plăcută, cu verbul spălat în roua florilor de pe Valea Izei și în apa sfințită, din aghiazmatarul etnogenezei românești. Căci ultima sa carte, consacrată poetului OCTAVIAN GOGA, NU MAI VORBEȘTE DOAR DESPRE OTAVA UNUI POET BINE ÎNȚELENIT ÎN CONȘTIINȚA publică românească, evidentă și ea, ci RECONSTITUIE ÎNSĂȘI DUREREA NEAMULUI ROMÂNESC, bântuit de o istorie toxică  și de vrăjmășiile hrăpărețe ale megieșilor – niciodată mulțumiți de ceea ce au de la Dumnezeu și li se cuvine de drept. Și n-o face printr-o alunecare  nestăpânită a gândului, ci pentru că însuși POETUL EVOCAT ESTE IMAGINEA PROTOTIPALĂ A ACESTEI DURERI NEOSTOITE. 

Continue reading “ADRIAN BOTEZ – DESPRE O IPOSTAZĂ A NEAMULUI URGISIT DE ISTORIE”

ADRIAN BOTEZ – DESPRE DOSOFTEI, CA VESTITOR AL LUI EMINESCU

Ceea ce ştiam de multă vreme şi se statornicise printre convingerile mele ferme s-a adeverit încă odată. Adrian Botez este unul dintre cei mai harnici cărturari contemporani. Şi n-am în vedere doar frecvenţa apariţiilor sale în vitrina cu noutăţi sau lejeritatea cu c are circulă prin mai multe genuri literare –  de la poezie şi  eseistică, până la critică şi istorie literară – ci adâncimea problemelor abordate, azimutul din care priveşte fenomenul cultural românesc şi felul cum se pliază pe calea care duce la esenţa problemelor abordate.

Continue reading “ADRIAN BOTEZ – DESPRE DOSOFTEI, CA VESTITOR AL LUI EMINESCU”