Omul după chipul lui Dumnezeu

În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nasterea celui care este considerat parintele miscarii protestante. Martin Luther s-a nascut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de rasarit a Germaniei.

La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. Dupa cum el însusi marturisea, într-o zi studiind în biblioteca universitatii, a facut o descoperire senzationala în contextul religios al vremurilor evului mediu, o descoperire care ulterior i-a marcat destinul: o Biblie în limba latina. O astfel de carte nu mai vazuse pâna atunci. Nu stia nici macar de existenta ei. În acel moment avea pentru prima oara în mâna Cuvântul lui Dumnezeu. Plin de teama si uimire a început sa o citeasca, de fiecare data exclamând: „O, daca mi-ar da Dumnezeu o carte ca aceasta!”

Mai târziu, între anii 1512-1516, fiind de-acum calugar, a fost trimis la Roma cu probleme ale ordinului calugaresc. A fost socat de coruptia si luxul Bisericii Române, dându-si seama nevoia de reforma.

Citind “Epistola lui Pavel catre Romani“ si-a construit o teologie care mai târziu avea sa constituie baza reformei care a zguduit din temelii Biserica romano-catolica. Trei principii de baza constituiau principalele elemente în sistemul lui teologic: SOLA FIDE sau îndreptatirea prin credinta, SOLA SCRIPTURA sau ideea ca Scriptura este singura autoritate pentru pacatosii care cauta mântuirea, si SOLA GRATIA, adica numai harul ca baza a îndreptatirii. Prin urmare, Luther a redefinit conceptul biblic al mântuirii, ajungând la convingerea ca numai credinta în Christos poate îndreptati pe cineva în fata lui Dumnezeu.

Scânteia care a aprins flacara REFORMEI s-a constituit în afisarea a 95 de teze pe usa Bisericii din Wittenberg, teze prin care Luther contesta faptul ca Papa ar fi autoritatea suprema în domeniul credintei si al moralei. Iata de ce data de 31 octombrie 1517 este considerata ziua de nastere a REFORMEI PROTESTANTE.

În urma publicarii a trei brosuri prin care Luther s-a adresat poporului german (Discursul catre nobilimea germana, Robia babiloniana si Despre libertatea crestinului), Papa Leon al X-lea emite în 1520 bula „Exsurge Domine”(act oficial emis de Papa) care a condus la ex-comunicarea lui Luther. În urma refuzului de a-si retracta tezele, este adus în fata unui tribunal si judecat de slujitorii papali. Este nevoit sa se retraga din viata publica, locuind în castelul de la Wartburg pâna în anul 1522. În timpul cât a stat izolat, ferit de oponentii sai, Luther a tradus în germana Noul Testament, dupa originalul grecesc, ceva mai târziu traducând si Vechiul Testament din ebraica. În anul 1535 a reusit sa tipareasca întreaga Scriptur? în limba germana, punând astfel bazele limbii literare germane.

Luther a murit în anul 1546, lasând miscarea care avea sa-i poarte numele, sub conducerea lui Melanchthon. Reforma a purtat în ea lumina necesara trezirii spirituale din veacurile care au precedat-o, întorcând privirea spre simplitatea crestinismului primar, asa cum îl gasim în Cuvânt. A avut darul sa readuca în crestinism vigoarea bisericii primare pierduta într-un mileniu de negura.

Influenta reformei a fost binefacatoare din mai multe puncte de vedere, ca de pilda cel teologic, cel educational si economic. Guvernele Europei, cu precadere cele din tarile anglo-saxone, au devenit tot mai tolerante si mai putin opresive, iar în Statele Unite, însusi nasterea natiunii americane este perceputa ca un experiment curajos al unui popor crestin si reformat.

La începutul secolului 19, vizitând America, istoricul si politicianul francez Alexis de Tocqueville, impresionat fiind, facea remarca: „Nu am înteles maretia acestei tari, pâna când nu am vizitat bisericile lor care ard cu focul dreptatii si neprihanirii Evangheliei”.

În concluzie se poate spune ca viata religioass reformata a adus prosperitatea materiala si morala, unei lumi aflata într-o acuta nevoie de lumina spirituala.

Radu Oprea – Peoria, Arizona,
htt://www.agapearizona.com

Satul Dumbraveni (BN)

On April 9, 2012 By nelursIn Life and Health, TheologyLeave a comment

George Danciu

Câteva repere de istorie si geografie –

Biserica Baptista din Dumbraveni

„Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Evanghelia lui Ioan, 17.3

Pregateste-te pentru întâlnirea cu Împaratul tau!

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca sa se împlineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice:

„Spuneti fiicei Sionului: „Iata, Împaratul tau vine la tine, blând si calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.”

Noroadele care mergeau înaintea lui Isus si cele ce veneau în urma, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!” Evanghelia lui Matei, 21.1-9

A. DUMBRAVENI (BN) – date istorice si geografice

Comuna Ciceu-Giurgesti are în componenta doua sate: Ciceu-Giurgesti, satul de resedinta, si Dumbraveni. Se învecineaza la nord cu comuna Negrilesti si comuna Târlisua, la nord-vest cu judetul Maramures, la est cu comuna Caianu Mic, la sud-est cu comuna Uriu, iar la sud si sud-est cu comuna Petru Rares.

Satele Negrilesti, Breaza si Purcalete au trecut în anul 2002 în administratia comunei Negrilesti.

Prima atestare documentara pentru Ciceu Giurgesti, ar fi din 1405, într-un act de danie al regelui Sigismund. Actul nu este unul fundational, asezarea fiind întemeiata cu mult înainte de aceasta data. Când Stefan cel Mare a intrat în posesia cetatii si domeniului Ciceu, Ciceu Giurgesti exista cu mai bine de un veac în urma, cu numele pe care îl are si astazi. Prima mentiune documentara privind organizarea satului si apartenenta la o structura teritorial administrativa dateaza din 1553. Atunci satul era condus de cneazul Simion si facea parte din voievodatul Negrilesti, condus de voievodul Andreica.

Relieful comunei are aspectul unui amfiteatru circular, fragmentat în trei segmente de culoarele vailor Caprioara, Broastelor, Valea Podului si Meia. Sunt dominante dealurile care ocupa doua treimi din suprafata comunei. Vegetatia lemnoasa este formata din paduri de fag (70%) si gorun, tufarisuri de alun, paducel, carpen, macies, soc, salcii. Suprafetele mari de pasuni si paduri au permis dezvoltarea unei faune bogate: capriori, mistreti, jderi, iepuri, vulpi, râsi, rozatoare marunte. Braconajul din ultimii ani a împutinat exemplarele acestor specii. De-a lungul timpului oamenii priceputi si îndemânatici ai locului au deprins multe mestesuguri. În perioada celor doua razboaie mondiale în localitate erau caramidari, cizmari, cojocari, comercianti, croitori, dogari, dulgheri, fierari, horincari, lingurari, macelari, mecanici si morari.

La Ciceu Giurgesti au fost folosite vreme de doua secole 6 mori, dintre care una a mai functionat pâna în toamna anului 2001. La mijlocul secolului al XIX lea, 50-60 de localnici se ocupau cu cioplirea pietrelor de moara, pe care le transportau în centrele orasanesti ale Transilvaniei. De mare trebuinta în lumea satului, rotarii faceau care zdravene, de dus pietre de moara. Sobarii faceau sobe pentru încalzirea caselor iarna si cuptoarele în care fiecare gospodarie cocea pâinea. Mai târziu au aparut tâmplarii si zidarii.

Satul Dumbraveni, atestat la 1467 s-a numit Canci (Canciu) si a facut parte dintre acele localitati oferite de Matei Corvin lui Stefan cel Mare în cadrul domeniului cetatii Ciceului, apartinând Episcopiei de la Vad, înfiintata de domnul Moldovei. De la est de Carpati erau aduse “… carti de invatatura, aceasta vatra spirituala fiind sprijinita de protopopiatele de la Chiuesti, Ciceu-Poieni, Ciceu-Giurgesti, Muncel sau Targu-Lapus.” La 1798, biserica ortodoxa din Canci a devenit greco-catolica dupa mersul acelor vremi, situatie care s-a reglementat din nou dupa 1989.

B. Biserica Baptista din Dumbraveni (BN) – AZI

„Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”(Matei, 16.18)

Sunt cuvintele vii ale Domnului Isus care a zis Eu voi zidi Biserica Mea!

De aceea ea e o mireasa frumoasa si fara nici o pata sau zbârcitura. O asemenea Mireasa, a Domnului, am vazut în DUMINICA FLORIILOR din 2012 în Biserica Baptista din Dumbraveni (BN).

Acum, în 2012, ea e împodobita cu frati si surori ai Domnului, cu copii ai lui Dumnezeu, majoritatea lor fiind trecuti de 60 de ani, dar nascuti din nou pentru Noua Împaratie a Împaratului Vesniciei care a intrat în ovatiile multimii – acum mai bine de 2.000 de ani, triumfal, în Ierusalim, blând si smerit, calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.

Regele Universului a intrat în Ierusalim aclamat de multime deoarece toate manifestarile Mântuitorului îl prezentau ca El este Mesia.

Daca pâna atunci Isus zisese ca înca nu-i sosise ceasul, si a cautat sa pastreze cât mai bine ascuns secretul mesianic, în Aceasta mareata zi tot ce s-a întâmplat a încununat si ni s-a descoperit în toata splendoarea ca Isus este Mesia, Mântuitorul poporului lui Dumnezeu. El este Împaratul care vine în Numele Domnului! Glorie Domnului!

„Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19.38-40)

Ati observat ca astazi nici de pe buze nu mai este înaltat Isus-Dumnezeu? Nu mai este ovationat-aclamat Numele Lui, dimpotriva, oamenilor le place ca ei sa fie înaltati.

Sunt certati cei care striga lauda Domnului. Nu mai e voie sa-L onorezi pe Isus Creatorul si Mântuitorul în Scoli si Institutii. Însa Isus a zis: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

Tacem noi – oamenii – dar vorbesc pietrele, cutremurelor si ale ploilor cu ghiata (piatra), vorbesc copiii inocenti ai lui Dumnezeu, caci El n-a ramas fara marturie!

„De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

C. Biserica Baptista din Dumbraveni (BN)– date istorice

Biserica din Dumbraveni ia fiinta în anul 1928. Si exista o potrivire de date, deoarece e anul în care se naste si responsabilul bisericii, de acumi, Clapa Gheorghe (n.1928).

Cronologic, împreuna cu Pastorul cel bun, au lucrat aici si pastorii: Precup Gheorghe, Poienar Constantin, Mânzat Ioan, Mecea Augustin, Mânzat Petre.

Dintre primii membri mai amintim pe Precup Iosif, Valea Constantin, Clapa Costan (dirijor de cor).

Noua cladire – spatioasa si luminoasa, cu statie de amplificare a sunetului si încalzire centrala pe lemne – este ridicata în anul 1955.

Veteranul crestin Gheorghe Clapa, împreuna cu pastorul Petrica Mânzat si ceilalti frati seniori, calauziti de Sfântul Duh, îl preamaresc pe Mântuitorul lor, cum zice psalmistul: cu glasul meu strig catre Domnul si zic „Lucrarea mea de lauda este pentru Împaratul!”

Glorie-i fie adusa, în veci, lui Isus Mântuitorul!

Despre obiectul credintei

On April 3, 2012 By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, Ministry, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus zicea:

„S-a împlinit vremea, Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.”

Marcu, 1.14-15

Credinta într-o realitate istorica, prezenta si viitoare

CREDINTA, de care vorbeste Evanghelia, este în legatura cu cineva.

Când vorbim despre credinta, aceasta implica imediat si o persoana fata de care ne raportam credinta.

În crestinism, ideea centrala si Persoana fata de care ne manifestam credinta este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatal nostru si Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înaltarea Sa la cer (dupa ce Si-a dat viata ca rascumparare pentru omul pacatos si a înviat) a spus ucenicilor ca e de folos sa mearga la Tatal, unde va mijloci pentru ucenicii Sai, însa nu ne va lasa singuri, caci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a facut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, ca este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) si Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care S-a referit El Însusi, apostolii si Biblia, în contextul ei general si specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta cutare sau cutare voce…? E o voce demna de încredere? Ce spune e adevarat?

Câti oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta noua spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câti oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Desi a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevarul promulgat de el în teza sa, adevarul a fost demonstrat si confirmat ulterior de stiinta…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povesteste ca mama sa, care era hindusa (o religie cu traditii, obiceiuri si superstitii) ca orice mama care îsi iubea copilul l-a învatat si pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt si venerat. Însa, în modul cel mai serios si plin de grija i-a spus fiului ei si aceste marete cuvinte: Daca vreodata te afli în fata unui pericol iminent si nu ai alte solutii, când viata îti este pusa în pericol, sa stii ca mai este o forta, o putere, aceasta este Isus. Sa apelezi la el.

Si, într-o zi, pe când mergea pe o poteca îngusta de munte, dintr-odata i-a închis drumul un sarpe veninos care-l ameninta îndreptându-se direct spre el si, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de sarpe. Paralizat de spaima, aproape inconstient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapa-ma!” Si a fost scapat, sarpele a plecat într-alta parte deîndata.

Sundar a participat la o scoala primara condusa de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat sa citeasca Biblia la scoala. Dar într-o oarecare masura, predarea Evangheliei si dragostea lui Dumnezeu i-a atras atentia, desi el înca nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit si Sundar a suferit o criza de credinta. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. Dupa trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat si s-a rugat ca Dumnezeu sa i se descopere, daca El într-adevar exista si e viu. În caz contrar “am planificat sa ma arunc în fata trenului care trecea aproape de casa noastra.”

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, daca exista un Dumnezeu, dezvaluie-mi-Te în seara asta.” Trenul urmator era la ora cinci dimineata. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un barbat a aparut în fata lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepada de Mine? ” Sundar a vazut mâinile omului, strapunse de cuie….

Uimit ca viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui ca Isus este Mântuitorul adevarat si ca El este viu. Sundar a cazut în genunchi înaintea Lui si a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodata nu osimtise înainte. Viziunea a disparut, dar pacea si bucuria zabovit în el.

În ciuda amenintarilor si ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut sa fie botezat în credinta crestina. Dupa ce tatal sau i-a vorbit d oficial si l-a respins, pentru credinta sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opozitii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de nastere, în anul 1905 într-o biserica de limba engleza.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, si a adus oferta Sa de viata. Câti L-au crezut?

Daca citim Evangheliile vedem ca a fost cercetat de catre Pilat, de catre Irod, de mai marii Evrei, de Ana si Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, multimea a strigat la unison Rastigneste-L! Rastigneste-L! Doar un sutas si un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, si au crezut. Tâlharul, murind, înca din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat, adevarat va spun ca vine ceasul, si acum a si venit, când cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta vor învia. Caci, dupa cum Tatal are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustreaza întâlnirea istorica a lui Pavel cu Isus –

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla înca amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umblând pe Calea credintei, atât barbati, cât si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.”

Dar însusi Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer în jurul lui. El a cazut la pamânt si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti Tu, Doamne?”, a raspuns el.Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.” Tremurând si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoala-te”, i-a zis Domnul, „intra în cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci.”

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iata-ma Doamne”, a raspuns el. Si Domnul i-a zis: „Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama „Dreapta” si cauta în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el si punându-si mâinile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea.” „Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel; si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.”

Anania a plecat; si, dupa ce a intrat în casa, a pus mâinile peste Saul si a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat. Dupa ce a mâncat, a prins iarasi putere. Saul a ramas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Si îndata a început sa propovaduiasca în sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)

SEMINAR DESPRE CALE

On March 10, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.

Evanghelia lui Ioan, 14.6

Motivatie– Învatatura data de Isus ucenicilor

Biblia consemneaza ca în Saptamâna patimilor Domnul Isus are cuvinte de mare încarcatura istorica si spirituala pentru omenire.

Cronicarul, martor al acelor evenimente, evanghelistul Ioan, înregistreaza si aceasta afirmatie a Mântuitorului Isus: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.” (Ioan, 14.4)

„Doamne”, I-a zis Toma, „nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.”

Însa, sa observam ca Isus ne spune tuturor: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.”. El ne-a deschis drumul pe care trebuie sa mergem. El e calea, nu este alta. Calea e tocmai Crucea Sa, cruce pe unde trebuie sa trecem si noi, identificându-ne cu acel tâlhar aflat pe o alta cruce, lânga Isus, si care L-a recunoscut pe El, ca neprihanit si Dumnezeu, si pe sine ca pacatos:

?i a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”

Isus a raspuns: „Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.” (Luca, 23.42-43)

Noi nu trebuie sa mai suferim rastignirea si suferinta fizica, deoarece El ne-a înlocuit în moarte (caci plata pacatului e moartea si, fara varsare de sânge nevinovat nu este iertare), ci noi trebuie sa urmam calea pocaintei si a credintei, a rastignirii firii noastre rebele si mândre, pentru ca El sa ne poata apoi ridica la El, la cer.

Apostolul Pavel a scris 13 sau 14 carti canonice ale Bibliei, explicând cum el se identifica cu Calea, deoarece Pavel zice:”Calcati pe urmele mele, întrucât si eu calc pe urmele lui Hristos” si: „În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!” (Galateni, 6.14).

***

SEMINAR DESPRE DRUM –

Iata calea cea buna, umblati pe ea!

Odata trasat drumul, nu se poate sa nu mergi înainte. (Antoine de Saint-Exupery)

M-am întrebat daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate întelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh. (O.Paler)

Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el însusi. (Octavian Paler)

Pâna acum oamenii nu au gasit un alt drum mai bun spre adevar decât greseala. (Nicolae Iorga)

Pentru fiecare om e un drum catre fericire: acela pe care e chemat sa mearga. Cei mai multi nu-l gasesc niciodata. Cei cuminti încearca pâna la moarte. Cei mai prosti se trântesc la pamânt si plâng ca sunt nenorociti. (Nicolae Iorga)

„Omul – cel mai scurt drum de la viata la moarte” (Emil Cioran)

Nu striga nimanui „ratacitule”, fara sa fii gata a-l aduce pe drumul cel drept. (N. Iorga)

Nu te teme ca ai sa ajungi prea târziu un scop, daca ai plecat cu un scop în drumul tau. (Tudor Arghezi)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc sa învat câte ceva pe lânga fiecare. (Sigmund Freud)

În viata nu e suficient ca ai ales drumul bun. Daca nu mergi repede înainte te calca în picioare cei care vin din urma. (Will Rogers)

Viata e un grabnic drum spre nefiinta. (Dante Aligheri)

Zâmbetul e ca stergatorul de parbriz, nu opreste ploaia, dar îti permite sa-ti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

De la proiect pâna la realizare este un drum lung. (Moliere)

Gasesc televizorul foarte educational. De fiecare data când cineva da drumul la televizor, ma duc în cealalta camera si citesc o carte. (Groucho Marx)

Ce ma face fericit? Faptul ca-mi duc singur crucea la fel cum si melcul îsi duce cochilia în drum spre marea abandonare? (Ionut Caragea)

Se pot face doua greseli pe drumul spre adevar… a nu merge pâna la capat si a nu începe. (Buddha)

În arta nu e ca la munte. Fereste-te de drumurile marcate. (Valeriu Butulescu)

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (John F. Kennedy)

Moartea oricum vine. Chiar daca nu-i netezim noi drumul. (Vasile Ghica)

Aceeasi filozofie poate fi un armasar zdravan în grajd, dar o gloaba prapadita la drum. (Oliver Goldsmith)

Daca vrei sa gasesti în drumul tau prietenie si gingasie, ia-le cu tine. (Georges Duhamel)

Drumul artelor se întretine prin munca, nu prin patima si vorbe. (Victoria Fatu Nalatiu)

Ce îndeletnicire si-ar mai gasi un om pe acest pamânt, daca nu i-ar sta nimic în drum? (Herbert George Wells)

Cel mai scurt drum spre stiinta e sa stii sa asculti cu atentie. (Joan Lluis Vives)

Moartea este o noapte furtunoasa si un drum nou. (Emily Dickinson)

Asigura-te ca ai dreptate si apoi da-i drumul înainte. (Davy Crockett)

Nu te razvrati împotriva mamei, fiindca coroana onoarei este o pulbere în drumul mamelor. (Anonim)

De Craciun, toate drumurile duc acasa. (Marjorie Holmes)

Ce este Craciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. (Agnes Pharo)

Durerea este o tragedie. Niciodata însa ea nu este numai o tragedie. Pentru crestin, ea este întotdeauna o etapa necesara lungului drum spre bucurie. (Larry Crabb)

Zâmbetul este drumul cel mai scurt între doua inimi. (Alexandru Gh. Radu)

Studiati natura si urmati calea pe care v-o arata ea. (Jean Jacques Rousseau)

Idealurile care mi-au luminat calea si din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul. (Albert Einstein)

Arta nu este un lucru; ea este o cale. (Elbert Hubbard)

Cea mai buna cale pentru a-ti îndeplini visele este a te trezi. (Paul Ambroise Valery)

Te iubesc fara sa stiu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mândrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale… (Pablo Neruda)

Dumnezeu ne da steaua care sa ne lumineze calea, dar noi trebuie s-o aprindem. (Alexandru Gh. Radu)

Acuila si Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu. (Fapte, 18.26)

…orice faptura îsi stricase calea pe pamânt. (Geneza, 6.12)

Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa. (Psalm, 25.8-9)

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! (Psalm, 1.1)

Alerg pe calea poruncilor Tale, caci îmi scoti inima la larg. Învata-ma, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o tin pâna la sfârsit! (Psalm, 119.32-33)

Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. (Proverbe, 14.12)

Toate caile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul. (Proverbe, 16.2)

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertând.” „Caci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. (Isaia, 55.7-8)

Isus a zis: Eu sunt calea adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine. (Ioan, 14.6)

Asa vorbeste Domnul: „Stati în drumuri, uitati-va si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!” Dar ei raspund: „Nu vrem sa umblam pe ele!” – Ieremia, 6.16

Impactul tehnologiei asupra vietii spirituale

On March 1, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

ÎNTRE REAL SI VIRTUAL

Text adaptat:

Conferinta ÎNTRE REAL SI VIRTUAL–prof.dr. Emil Bartos, Casa de cultura Gherla – 25 Februarie 2012

„Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.”

1 Tesaloniceni, 5.21

„Toate lucrurile îmi sunt îngaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapânire pe mine.”

1 Corinteni, 6.12

Se spune ca obiceiul e a doua natura a omului. Dar iata câteva cugetari despre substantivul obicei pentru a ne edifica cât mai bine asupra întelesului acestui cuvânt si a ceea ce poate aduce un obicei în viata noastra

Frank Crane: Obiceiurile sunt mai sigure decât regulile, nu trebuie sa le urmaresti, si nu trebuie sa te tii de ele. Se vor tine ele de tine.

John Dryden: Întâi ne facem obiceiurile si apoi ele ne fac pe noi.

Henri-Marie Cardinal de Lubac: Obiceiurile si rutina au o putere încedibila de a irosi si a distruge.

Benjamin Franklin: Este mai usor sa previi obiceiurile proaste decât sa lupti cu ele mai târziu.

Marcus Tullius Cicero: Obisnuinta e a doua natura.

Agatha Christie: Lucruri ciudate, obiceiuri. Oamenii, ei însisi, nu stiu niciodata ca le au.

***

Devenim ceea ce pastram

Întelegm ca e corecta afirmatia: Nu trebuie sa ne stapâneasca fiinta vreun lucru sau vreun obicei, ci, dimpotriva, noi sa stapânim peste lucruri si obiceiuri, însa, dupa cum am putut deja constata, e mult mai usor sa previi decât sa scapi de un obicei.

Putem cumpara si achizitiona, în principiu, orice dorim, dar nu toate ne vor si ajuta, deoarece fara îndoiala unele dintre tehnologii ne vor încurca si ne vor complica mult viata. Si asta doar daca vom pune problema spatiilor necesare, apoi necesitatea utilarii si a cunostintelor necesare, dar si a prescriptiilor tehnice de securitate care trebuiesc respectate.

Tehnologism – termen legat de tehnica si de trendul ei în generatia actuala

Suntem scufundati (botezati) în tehnologism în toate domeniile pe care ni le putem imagina si am dori sa le acoperim. Ne bazam pe tehnica, nici nu mai putem fara ea. Daca prin 1930-1940 se punea problema ca va veni vremea când vom vorbi cu cei de peste mari si tari având si imaginea celuilalt, majoritatea n-au crezut; s-au profetiile tehnice ale lui Jules Verne (1828-1905) care s-au adeverit mult mai repede decât am fi putut crede careva. Indiferent de vârsta manipulam celularul, iPod, calculatorul si internetul, cu mare îndemânare.

Dar trebuie sa subliniem ca tehnica comunicarii de azi ne-a tensionat mult relatiile noastre cu oamenii si însasi viata noastra.

Avem o viata mult prea agitata, cu atât de multe oportunitati si adesea cu prea putine realizari personale. Daca în urma cu doar 30…50 de ani nu puteai comunica instant cu orice persoana doreai, ci, de foarte multe ori erai nevoit sa expediezi telegrame fulger care ajungeau în câteva ore sau doar peste o zi! Dar de ceva vreme avem FAX-urile si Internetul si telefonia mobila. Astazi nu poti trai fara sa vorbesti cu persoana iubita aproape în fiecare ora; îti suni copilul sa vezi ce face, altfel te îngrijorezi peste masura!

AVANTAJELE TEHNOLOGIEI

a. tehnica faciliteaza mult comunicarea;

b. când nu suntem fata în fata, suplinim acest impediment prin camere web (internet);

c. vorbesti în orice moment doresti pentru a afla informatia pe care o doresti de la celalalt;

d. poti vorbi cu cineva (virtual) pentru consiliere, fara sa-ti faci cunoscuta identitatea;

e. te ascunzi în lumea virtuala si comunici fara sa-ti faci cunoscuta identitatea;

f. o comunicare facila; daca în sec. XVIII predicatorul John Winfield a vorbit la cca 30.000 de oameni odata, cu tehnica actuala poti depasi 1 milion de oameni, cum a reusit sa aiba ca auditoriu Billy Graham, la o întrunire din America de Sud si din Coreea de Sud.

g. Sanatate: îmbunatatirea si prelungirea vietii; transplantul de organe

h. consolidarea democratiei în lume: schimbarile politice; evitarea terorismului; În Egipt, tinerii si-au facut cunoscuta opinia si sustinearea lor pe Smartphone, iesind la revolutia recenta la manifestari pentru sustinerea ideii lor;

i. sporirea muncii artistilor (scriitori, pictori, muzicieni), tehnica încurajeaza imaginatia artistului.

j. conferinte pe internet, TV, ipod, etc

DEZAVANTAJELE TEHNOLOGIEI

a. au loc schimbari ale structurii umane;

– postuman; postumanist; adica dupa uman; schimbari ale structurii creierului; omul va fi, în viitor, foarte afectat de tehnica; se vor înlocui parti vitale din corp, cu o usurinta si incidenta mare, cu altele artificiale;

– va exista posibiliatea, peste ani, descarcarea informatiei înmagazinate e om în creier pe suport tehnic: memorie, constiinta, sentimente; descarcarea constiintei de grup etc

b. va fi o problema de ordin religios;

– exista o lume reala -Fizica

– exista o lume spirituala (aspiritelor)- Metafizica

– cu tehnica moderna omul a instrodus între cele doua lumi create de Dumnezeu, lumea virtuala; pastorul tine o predica înregistrata, în direct (live) sau înregistrata.

Lumea virtuala, cum afecteaza viata mea spirituala?

În lumea reala, trupul nostru e miscat de spirit (duh) care e de la Dumnezeu.

Însa în lumea virtuala, omul (cibernetic) este miscat de tehnica omului, el e în fata noastra imaterial (dar nici spiritual). Un tânar sta în medie 5…6 ore/ zi în lumea virtuala, altii mult mai mult, fapt foarte periculos pentru sanatatea mentala, fizica, phisica si spirituala. Acest fapt îl face sa pastreze si sa fie înconjurat de ceea ce nu are practic nevoie, ba chiar îi dauneaza. Si, practic, devine mult prea dependent de imagine. Un obicei care îi va schimba viata, natura sa umana.

Pericolul si problema de fond este aceea ca omul a creat o lume, virtuala, nu Dumnezeu. Aceasta lume devine un adevarat idol pentru om, un substitut, un înlocuitor al lumii create de Dumnezeu. În aceasta lume virtuala nu are acces rugaciunea si partasia, ele fiind excluse.

Aceasta lume – prin reclamemle ei, prin care operatorii de servicii au afceri economice profitabile – promite o libertate nelimitata, poti face ce vrei, poti evada, nu stie nimeni, nu te descopera si nu te vede nimeni. O mare minciuna, din mai multe puncte de vedere. Cu timpul ajungi singuratic, nu mai ai partasie cu familia si prietenii. Adesea poti cadea în capcane din care nu mai poti iesi. Tinerii cred ca vorbesc cu tineri, dar nu e asa, fetele cu fete, însa de partea cealalta poate fi un barbat cu vicii ascunse (pedofili, homosexuali etc).

Cu cât creste lumea virtuala – în viata ta si a mea – cu atât scade procentual accesul nostru la lumea reala, nu doar ca timp, ci si ca participare în realitatea si implicarea cu cei apropiati. Lumea virtuala (internetul) ne izoleaza unii de altii. Ne lasam influientati de comentariile celorlati, gândirea si opiniile, ne sunt modificate de informatii neavizate, nefiltrate si chiar nefondate (nefundamentate). Deschidem foarte usor usa (inimii si a carei noastre) sa intre strainii, necunoscutii, care, altfel, n-am fi de acord.

În lumea virtuala, cu dependenta de rigoare, timpul real trece pe nesimtite, ore la rând. Un tânar chinez de cca 25 de ani acre era foarte bun la un joc, dupa ce a practicat fara întrerupere mai mult timp, peste o zi, a murit subit!

Statisticile arata ca:

peste 80% din tineri au accesat un site pornografic, iar 50% au revenit zilnic. Muzica, filmele, pornografia, jocurile creeaza dependenta;
1 din 12 copii sunt abordati de pedofili;

Internetul te depersonalizeaza si creste mult incidenta bolnavilor de schizofrenie.

Crestinismul te ataseaza, te ajuta sa fie în partasie cu Omul Isus, dar si acu altii semeni.

Consecintele ramânerii timp îndelungat în lumea virtuala

a. se altereaza relatiile cu familia si prietenii

b.pericolul unor prietenii frauduloase, în sensul ca celalalt nu are identitatea sub care se prezinta (fizica-morala)

c. mintea ramâne cuplata la alta lume

d. imaginile miscatoare determina creierul uman sa-si schimbe normalitatea, partea sa dr. percepe imaginile senzorial (afectiv), iar p.stg. rational (analitic); La copii, dupa 2 minute mai functioneaza doar p.dr., a imaginii-afectiv, deci se primeste nefiltrat, fara logica, ceea ce e foarte daunator; La fel e si pentru adultii obositi care se odihnesc în fata ecranelor.

În fata ecranelor care reda lumea virtuala ne aflam într-o lume fara reguli.

Educatia sufera foarte mult, copilul si elevul nu se mai poate concentra. S-a vazut asta dupa rezultatele recente de la Bacalaureat. Nu mai sunt în stare sa învete si sa munceasca.

Ecranul se uita la noi si ne da ceea ce vrem, functie de rating!

Ce e de facut?

Sa acordam prioritate relatiilor din lumea reala

a. iesi din lumea virtuala, sa-ti salvezi relatiile reale

b. recuperarea unor relatii personale din lumea reala

c. Omul e fiinta în raspuns, fata catre fata; lb greaca persoana= prosopon (fata care cauta alta fata); esti împlinit în relatia cu alte persoane- stând mult în lumea virtuala nu mai simti lumea reala, lipsa celuilalt;

Sa pastram (sa punem) cuvântul înaintea (mai presus) de imagine

a. azi e tendinta unei religii a simturilor

b. grupuri de închinare, cca 5…10 persoane, în picioare conduc biserica la închinare 30…40 minue (în mai multe reprize)

c. predica 10…15 minute

d. imaginea te duce la idolatrie

e. Cuvântul real îti spune cine e Dumnezeu

Disciplinile spirituale (obiectul)

a. disciplinile spirituale se aplica în lumea spirituala: Rugaciunea, ne disciplineaza spiritul si cugetul

b. stapânirea de sine

c. solitudinea (meditatie, rugaciune, post)

4. Sa propovaduim mai mult Evanghelia atributelor lui Dumnezeu (Creator, Atotputernic, Omniscient, Atotcunoscator, Judecator etc)

5. Evanghelizarea în lumea virtuala

Sa facem aceasta slujba duhovniceasca pentru ca cei care stau pe internet sa gaseasca informatiile necesare dpdv spirituale

Cere puterea lui Dumnezeu peste viata ta sa poti face ceva bun, sa cultivi relatii reale si sa te eliberezi cât mai mult de lumea virtuala (imaginara).

Doamne, Isuse Hristoase, îndura-Te si ai mila de mine, pacatosul!

Ajuta-ma sa nu cad în capcanele lumii virtuale!

Ajuta-ma sa fiu în partasie cu Tine si cu biserica Ta! Amin.

VIDEO EMIL BARTOS

Cardul Harului

On February 29, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Caci prin har ati fost mântuiti, prin credinta.

Efeseni, 2.8

MARETUL HAR

„Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. (…) Veti afla adevarul si adevarul va va face slobozi… ” Ioan, 1.16-17; 8.32

Când îti cunosti Creatorul si creatia Sa, atunci îti vei schimba optica. Înca din Geneza, Dumnezeu a gândit lumea omului într-un fel, cumva ca în Gradina Edenului într-un mediu mirific, însa Diavolul – care de la început s-a îngâmfat si a vrut sa ia din slava lui Dumnezeu sa fie si el onorat -, a încurcat mult omul de-a lungul veacurilor.

Dumnezeu a dorit si doreste sa traim în partasie si respect, în armonie unii cu altii, însa Satana se lupta sa încurce planurile Lui si vine si el cu oferta lui, mincinoasa. El e tatal minciunii si al mândriei, iar adeptii sai sunt asemenea lui. Asa a aparut sclavia în lume, unii s-au considerat mai superiori, din mândrie, si i-au exploatat pe altii aflati în situatii si stari mai defavorabile, sa le slujeasca si sa le aduca lor profit. Astazi dorinta celor îmbogatiti si a celor care doresc asta, e una asemanatoare, chiar daca nu mai e vorba de o sclavie clasica. Datorita unor conjuncturi, unii se situeaza deasupra altora si se folosesc de munca acelora, platindu-i dupa bunul lor plac, cât mai putin (ori, daca s-ar inversa rolurile, nici lor nu le-ar conveni si ar spune ca nu e drept, ca nu e corect). E un proverb care zice Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Si proverbele, învatatura si întelepciunea, sunt pentru practica, nu doar teorie.

Dar, sa nu uitam, mult mai grav este ca suntem sclavi fara sa constientizam acest lucru. Suntem sclavii viciilor noastre, daca le avem. Dar exista o veste minunata ca putem fi eliberati (pe deplin). Domnul Isus tocmai de aceea a venit în lumea noastra ca noi sa avem viata si s-o avem din besug. El a zis:

„Veti afla adevarul si adevarul va va face slobozi… ”

„Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.”

Ceea ce-l elibereaza pe om nu e altceva decât adevarul. Sa cautam sa pricepem acest fapt. Daca umblam la scoala, doar adevarul ne va elibera de limitari si ne va promova treptat în clasele superioare. Fara adevarul cunostintelor necesare nu vom putea urca. Fie ca e vorba de cele de la limba româna sau de la matematica, fara cunostintele simple, începatoare nu vom putea cladi deasupra. Vom porni de la elementele matematice elementare spre cele mai complexe. Apoi, examenul de Bacalaureat va fi la îndemâna noastra cunoscând adevarul despre toate subiectele materiilor de cultura generala necesare. Doar adevarul ne poate elibera.

Dar acum a coborât înaintea noastra Învatatorul si Creatorul nostru si al întelepciunii si al tuturor cunostintelor si al priceperii, ca sa ne elibereze pe deplin din orice robie si neputinta. El doreste sa ne dea adevarata viata, plina de har si de adevar. Dar nu o putem primi daca nu iubim adevarul si pe cel care este Adevarul. ( Isus a spus: Eu sunt calea, adevarul si viata.- Ioan, 14.6).

Atunci vom avea adevarul si viata, când vom începe sa ne întoarcem fata de la minciuna si mândrie si ne vom ridica ochii (din genunchi) catre Dumnezeu, Lumina lumii. El da har celor smeriti. Când venim la El ca la un Tata, când întelegem ca e singura solutie.

***

THE GRACE CARD

Filmul crestin THE GRACE CARD – Cardul Harului prezinta în mod plastic lucrarea harului în viata unor oameni. Actiunea se petrece în zilele noastre însa are radacini importante din vremea sclaviei din America secolului XIX.

În vremea razboiului dintre Nord si Sud (1861-1865), printre alte divergente, era si acela al sclaviei b, ine raspândit în Sud, iar în Nord Abraham Lincoln era marele conducator care dorea abolirea sclaviei.

Unul din marii fermieri de bumbac, din Sud, era John Escue, care a fost prins în mreaja harului lui Dumnezeu. El avea 2.000 de acri de pamânt si 100 de sclavi. I-a eliberat din proprie initiativa pe toti si le-a dat fiecaruia câte 10 acri de pamânt. Dar a mai facut ceva. Le-a cerut iertare tuturor sclavilor. Si le-a cerut sa-i ierte si pe ceilalti proprietari de sclavi chiar daca aceia nu le vor cere iertare. Filmul prezinta ca adevarata o mica istorisire. John Escue i-a dat o Biblie unui copil de culoare de 8 ani, pe care a scris data, 31 mai 1884, iar micutul copil, care fusese învatat de John Escue sa citeasca si sa scrie, avea in acea Biblie inscrisa o promisiune “semn de carte” (Card):

„Promit ca ma rog în fiecare zi pentru dv. Si va rog sa ma iertati cum va iert si eu. Si voi fi prietenul dv. întotdeauna. Wendall P. Wright”

Lectia de fata a ajuns la urmasul acelui Wendall P. Wright, Sam Wright, care era politist într-o localitate, în care lucra si în postura de pastor începator. Tânarul pastor, Sam Wright, lectia harului de care vorbim aici a primit-o în partasia pe care o avea cu bunicul lui, nepot al acelui copil de 8 ani!

Despre primul martir, Stefan, Faptele apostolilor consemneaza ca Stefan era plin de har si de putere si facea minuni si semne în norod.. (Fapte, 6.8)

Apostolii marturiseau cu multa putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. (Fapte, 4.33).

Întelegem ca harul e foarte important, e cheia succesului în scaparea de sclavia si robia pacatului.

Bunicul de azi avea acea Biblie cu Cardul harului si vorbea acum cu nepotul lui, pastorul Sam Wright, iar la cele auzite, a zis:

– Dragut!

– Dragut? Asta a devenit lucrarea vietii lui. Dumnezeu l-a pus pe acest pamânt cu acest scop. Probabil a transformat câteva vieti si câteva inimi. Probabil a tinut la distanta pe unii care aveau de gând sa linseze…, si câtiva scandalagii. Despre asta vorbesc. Asta e ideea. Asta e harul. Împacarea începe cu iertarea. Asta e singurul lucru care face diferenta. Nu subestima niciodata puterea harului, baiete. Harul e puternic.

Împacarea începere de la iertare!

Noi toti L-am rastignit pe Domnul Vietii – Isus – pe lemnul Crucii la Golgota. Cu totii am strigat: La moarte! Sa fie rastigmit! Rastigneste-L!

Doar un tâlhar si un sutas au crezut ca El e Fiul lui Dumnezeu si e neprihanit!

Trebuie sa ne împacam cu Dumnezeu pentru a fi iertati. Sa recunoastem pacatul neascultarii si pretuirii Jertfei lui Isus. Sa venim cu credinta si pocainta la El, ca sa capatam îndurare si har.

Apoi, concret, fata de oamenii cu care suntem în contact, în colaborare (familie, vecini, serviciu, biserica) sa avem spre ei o atitudine practica de Card al Harului (în alb- completat, cu numele…):

„Promit ca ma rog în fiecare zi pentru dv. Si va rog sa ma iertati cum va iert si eu. Si voi fi prietenul dv. întotdeauna. s.s. Descifrabil!”

Glorie Harului lui Dumnezeu! Amin.

Doar un sutas si un talhar

Ce atitudine ai fata de crucea lui Isus?

On February 26, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU E VIU SI LUCRATOR!

„Caci Cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decât orice sabie cu doua taisuri: patrunde pâna acolo ca desparte sufletul si duhul, încheieturile si maduva, judeca simtirile si gândurile inimii.” Evrei, 4.12

„Isus Hristos este acelasi ieri si azi si în veci!”

Evrei, 13.8

Odata un predicator din Anglia a predicat într-un sat. Seara, în drum spre casa a fost atacat într-un loc întunecos de un hot care i-a pus un pistol în piept si i-a cerut toti banii. Fara împotrivire, predicatorul i-a dat ceasul si portmoneul, iar hotul l-a cautat în buzunare. În buzunarul de la piept a gasit niste hârtii pe care le lua în speranta ca sunt hârtii de valoare. Intristat, predicatorul se întoarse acasa. Dupa un timp a fost vizitat de un barbat îmbracat îngrijit si a fost întrebat daca el este predicatorul care a fost atacat într-o seara si caruia i-au fost furate mai multe lucruri. Când raspunsul a fost afirmativ, barbatul a spus: „Eu sunt hotul!” si a pus pe masa ceasul si portmoneul. „Printre hârtiile furate s-a gasit si o predica cu cuvintele: <Sa nu furi>. Am citit-o si ea a devenit sabia care mi-a strapuns sufletul si m-a urmarit pâna când am cazut în genunchi si am recunoscut în fata Domnului Isus vina mea si am devenit un om nou. Acum am o slujba cinstita si îmi câstig existenta”, a relatat fostul hot.

CELE TREI CRUCI

„Împreuna cu El duceau si pe doi facatori de rele care trebuiau omorâti împreuna cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Capatâna”, L-au rastignit acolo, pe El si pe facatorii de rele: unul la dreapta, si altul la stânga. Isus zicea: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac!” Ei si-au împartit hainele Lui între ei, tragând la sorti. (…)

Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti: „Acesta este Împaratul iudeilor.” Unul din tâlharii rastigniti Îl batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine însuti si mântuieste-ne si pe noi!” Dar celalalt l-a înfruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osânda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.” Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!” Isus a raspuns:

“Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.”

Luca, 23.32-43

Toata Mântuirea s-a faurit pe Crucea de la Golgota unde a fost rastignit Isus Hristos, de aceea trebuie sa vedem ce s-a întâmplat acolo si ce putem învata si noi. Sa vedem ce atitudine trebuie sa avem fata de cele petrecute acolo, în istorie.

Fiul lui Dumnezeu, Isus, Cel fara de pacat, neprihanit, înaltat pe cruce între doi tâlhari, aflati la rândul lor, fiecare ridicat pe o cruce.

Istoria consemneaza cum unii au avut sansa sa fie de fata la acel moment istoric unic. Unii trebuiau sa fie acolo, soldatii romani care îndeplineau sarcinile de serviciu, rastignindu-L pe Domnul vietii. Altii poate din întâmplare, altii din curiozitate sau ura, însa doi tâlhari erau acolo împotriva voii lor.

Cel care putea sa ofere mântuirea se afla acum acolo, în mijlocul lor, într-o situatie speciala, caci tocmai de aceea venise în lume: sa ne înlocuiasca în moarte, El cel nevinovat, sa plateasca pentru toti: caci plata pacatului este moartea!

Pe crucea rastignirii lui Isus, deasupra Sa, sta o inscriptie scrisa în trei limbi: „Acesta este Împaratul iudeilor.”

Iata-i asadar, pe cei aflati în fata Lui! Dar ce fac ei?

Cum reactioneaza cei care sunt în fata Mântuitorului?

Unii sunt indiferenti, dar altii au o atitudine de batjocura.

– „Norodul statea acolo si privea”.

– „Fruntasii îsi bateau joc de Isus si ziceau: „Pe altii i-a mântuit; sa Se mântuiasca pe Sine însusi, daca este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Nu raspunde, pentru ca ei nu cer un lucru serios! Dar slava Domnului, ca nu S-a mântuit pe Sine, ca avea la îndemâna 6.000 de îngeri (iar la trecerea Marii Rosii i-a ajutat doar un singur înger), ci a venit sa ne mântuiasca pe noi, toti cei care cred.

– „Ostasii, de asemenea, îsi bateau joc de El”: necredinciosii pagâni. Care au amânat sa se împace cu El si sa primeasca salvarea sufletelor lor.

În lumea evanghelica baptista era de notorietate comportamentul extravagant al pastorului Marcu Nechifor, om foarte credincios si foarte bine instruit, cunoscator al mai multor limbi. Într-o dimineata de duminica, pe vremea de dinainte de ’89, în Gara din Iasi se întâlnesc mai multi tineri evanghelici care asteapta ora plecarii lor în misiune. La aparitia pastorului Marcu Nechifor toti se foiesc deoarece acesta era imprevizibil, cum va fi si de aceasta data.

– Pace, fratilor!, aproape ca zbiara pastorul, iar ei facându-se mici, mormaie fiecare în barba, abia auzit…

– Pace..., dupa care sunt întrebati de M.N.:

– V-ati rugat?

– Daaa!

– Bine! Ne mai rugam odata, dar pe genunchi. Toti tinerii, se uita unul la altul, apoi în stânga si-n dreapta, dar n-au ce face si, fiecare cum poate, se apleaca, pe un genunchi, pe doi, mai de voie de nevoie. Unul mai îndraznet, gândind ca într-adevar pastorul M.N. cam exagereaza, se roaga asa:

– Doamne, ai mila de fratele Marcu! La care fratele M.N. zice „Amin!” si „da-i întelepciune”, continua tânarul, iar fratele M.N. „Amin!” Dupa încheierea momentului de rugaciune, M.N. îl mustra frateste pe tânarul confrate:

– Odata ai avut ocazia sa ceri întelepciune de la Domnul Isus, cu seriozitate, si ai ratat-o, n-ai cerut pentru tine!

Cât de neinspirat fusese si: „Unul din tâlharii rastigniti Îl batjocorea si zicea: „Nu esti Tu Hristosul? Mântuieste-Te pe Tine însuti si mântuieste-ne si pe noi!”

Acest tâlhar nu s-a lasat cercetat de constiinta sa, nu s-a vazut în ce stare de plâns se afla. El nu a cerut mila, nu a cerut sa i se stearga pacatul si vinovatia, nu a cerut iertare, s-a complacut sa ramâna în aceeasi stare, cu aceeasi viata.

Prima convingere: Teama de Domnul

Dar celalalt tâlhar, desi pacatos si vinovat, are o alta atitudine: Dar celalalt l-a înfruntat si i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care esti sub aceeasi osânda? Pentru noi este drept, caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar Omul acesta n-a facut niciun rau.” Si a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”

Acestui tâlhar, constiinta sa l-a înstiintat ca a comis acte de faradelege, ca trebuie sa se teama de mânia lui Dumnezeu care va cauta sa faca dreptate. S-a vazut deja condamnat si s-a înfiorat ca se va afla curând înaintea judecatii lui Dumnezeu. Brusc si-a revenit din starea de nepasare fata de semeni si fata de Dumnezeu.

A doua convingere: convingerea vinovatiei

Îsi schimba parerea ca ar fi pedepsit prea greu, prea mult, pe nedrept, ci ca „ pentru noi e drept”- judecata lui Dumnezeu e dreapta, înaintea Sa sunt vinovat! Pâna nu-ti recunosti vinovatia (bolnav) nu poti primi ieratrea (medicamentul). E drept samerg în iad…. E drept ca am încalcat legea lui Dumnezeu …. Sunt vinovat.
A treia convingere: Convins de Unicitatea Jertfei lui Isus

Acest tâlhar, cum sunt multi si azi, poate L-a observat doar de departe pe Isus. Însa acum are ocazia sa-L aiba aproape. Auzise de El, ca si altii, azi. Ca desi, nevinovat, El care facuse atât de mult bine oamenilor, acum El moare ca oricare om si înca rastignit, pe cruce, platind mult, pentru mine si pentru tine, s-a încarcat cu pacatul meu si al tau, suferind rusinea si durerea în locul nostru. Acum, daca sunt convins, aceasta convingere trebuie exprimata. Credinta trebuie exprimata, într-un dialog cu Isus. Dupa ce si-a recunoscut vina, ca e drept sa fie rastignit, acest tâlhar a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”

Credinta mântuitoare e centrata doar la Domnul Isus. Nimeni altul nu te poate ajuta sau mântui. El, Isus e calea, adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin El. Tâlharul i-a înteles vorbirea, Cuvântul Lui, care e viu si lucrator. Si, Isus e acelasi, ieri si azi si în veci. Tâlharul si-a ascultat glasul inimii, constiinta, simtul adevarului si-al bunului simt. Si-a dat seama ca numai Isus îl poate salva.

Acest tâlhar s-a pocait , si-a recunosct starea sa pacatoasa si L-a recunoscut pe Isus, Ca Domn. Vedeti dumneavoastra, daca am avea un prieten ministru, si am merge la el cu o rugaminte, am putea avea mari sperante în el ca ne va ajuta. Însa daca dl ministru, prietenul nostru ar fi bolnav, pe moarte, cum era Isus, nu prea ne-ar mai fi de ajutor. Însa Isus chiar si pe Cruce, El era Dumnezeu împacând lumea cu Sine. La El totul e cu putinta si totsuficient.

A patra convingere: Credinta mântuitoare e preocupata de vesnicie

Noi oamenii venim la Dumnezeu pentru multe nevoi: de hrana, pentru serviciu, pentru câstigarea pâinii, pentru familie, pentru sanatate etc

Însa, atunci când cineva are credinta mântuitoare, acea persoana va cauta mai întâi mântuirea, împaratia lui Dumnezeu (apoi vin celelalte, pe deasupra…)

A cincea convingere: Isus vine a doua oara

Cineva care are credinta autentica, nu doar ca mai întâi cauta mântuirea, dar si întelege Cuvântul. Nu-l rastalmaceste. Întelege ca Domnul Isus, asa cum a promis, S-a dus sa ne pregateasca un loc (tuturor credinciosilor), dar El vine a doua oara. „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”

A sasea convingere: Mântuirea e sigura (si prezenta)

Trebuie si avem convingerea ca mântuirea e sigura, chiar de azi (din momentul în care am crezut în ceea ce a fost, este si va fi Isus pentru omenire): Isus a raspuns: „Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.” Pentru ca acest tâlhar pocait n-a mai apucat sa faca nimic, a crezut, L-a recunoscut pe Isus ca Domn si Mântuitor si si-a marturisit vina. Apoi, Domnul Isus i-a garantat ca azi va fi în Rai, deîndata. Cuvântul Sau e viu. Ce spune se si face. A spus sa fie …lumina, s-a facut lumina, a zis ca esti iertat, esti iertat, a zis astazi vei fi cu Mine în Rai, Amin, asa e!

A saptea convingere: convingerea nevoii de partasie

Mântuirea te face sa intri în partasie cu adunarea Sa si cu Dumnezeu (Tatal, Fiul si Duhul Sfânt)

O viata mântuita are trei realitati

a. Nespusa: tâlharului pocait de viata sa rea, cel care primit de Isus iertarea, lui Domnul nu i-a mai reprosat nimic. Nu a mai fost cazul sa faca public marturisirea pacatelor comise. Si acele multe pacate comise si nespuse e într-adevar o realitate nespusa. E cunoscuta doar de el, cel în cauza, si de Domnul. Femeia prinsa în preacurvie, de farisei, nici ea nu a trebuir sa mai vina cu întreaga ei istorie plina de pacate, caci Domnul Isus le cunostea (Psalmul 139, Ioan, 2.24), ci i-a spus: Du-te , dar sa nu mai pacatuiesti, pentru ca sa nu ti se întâmple ceva si mai rau.

b. Nevazuta: prezenta lui Dumnezeu, era nevazuta, deaorece El era în Cristos, împacând lumea cu Sine (2 Corinteni, 5.19). Atunci doar un singur om – tâlharul, L-a recunoscut pe Isus ca Dumnezeu si s-a pocait de viata sa imorala, de tâlhar. Doar acesta a apucat oferta si mâna întinsa a lui Dumnezeu.

c Nemaipomenita: ar fi fost de asteptat sa auzim ca un sfânt, unul cu fapte bune, sa intre în Rai. Dar nu, a intrat un pacatos, un raufacator, unul care ameninta si poate chiar lua viata altora. Asa ceva e atât de nemaipomenit si extraordinar. Si dta poti face acest pas salvator, ate încrede pe deplin în Jertfa lui Isus, urmând pasii tâlharului care s-a încrezut în Isus, ca El are o împaratie si poate sa duca si un tâlhar acolo. Câta bunatate gasim la Tatal ceresc. Glorie Lui!

Încerca si dta. Dumnezeu asculta glasul celui care-L cauta sincer. Spune-i cumva asa:

– Doamne, Tu ma cunosti. Nu vreau sa vin decât asa cum sunt, pacatos si murdar. Sunt vinovat si merit pedeapsa Ta. Chiar moartea. Dar Tu ai murit în locul meu. Iarta-ma ca Te-am ignorat si te-am batjocorit atât de mult, prin viata traita. Iarta-ma, si spala-mi murdaria si vina, în sângele Tau scurs pe Cruce la Golgota. Primeste-ma în adunarea Ta, ca pe un copil al Tau. Lucreaza în viata mea si îndruma-ma prin Duhul Tau cel Sfânt. Amin.

Doamne, Adu-Ti aminte si de mine când vei veni în împaratia Ta! Amin.

Homosexualii si iesirea din criza!

On February 24, 2012 By nelursIn Bible, Christian Life, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

“Mânia lui Dumnezeu se descopera din cer împotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si împotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care înabusa adevarul în nelegiuirea lor. (…) De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca îsi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat în minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au închinat fapturii în locul Facatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat în voia unor patimi scârboase; caci femeile lor au schimbat întrebuintarea fireasca a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit întrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru altii, au savârsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scârboase si au primit în ei însisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.”

Romani, 1.18; 24-27

S-au falit ca sunt întelepti, si au înnebunit!

Romani, 1.22

De-a lungul vremii, presa a vorbit de multi homosexuali celebri. Unul dintre ei ar fi actorul american Rock Hudson (1925-1985). Mai înainte s-a vorbit de un dirijor celebru, magistral în fata orchestrelor simfonice din întreaga lume, Herbert von Karajan (1908- 1989), de actorul francez J.Marais, foarte popular la mijlocul secolului XX, cunoscut din filme ca Les Miracles n’ont lieu qu’une fois (Miracolul lupilor) sau Typhon sur Nagasaki (Taifun la Nagasaki).

În România, s-a scris de unul chiar foarte îndragit, nimeni altul decât regretatul si talentatul Ion Luchian Mihalea (1951-1993), cel care a fost ucis în apogeul cariei sale, la vârsta de 42 de ani.

De notorietatea este cazul cântaretului englez Elton John (Sir Elton Hercules John), care s-a si casatorit cu un altul si care au si “înfiat” un copil.

Sunt convins ca cititorii cunosc si alte nume celebre care s-au lasat amagiti de un astfel de pacat imoral, homosexualitatea.

Daca i-am avea în fata noastra, în apogeul carierei lor si i-am intervieva, sunt sigur ca nici unul dintre ei nu s-ar cataloga drept nebun sau bolnav mintal, cum nici noi nu zicem ca sunt, ci foarte imorali si dezagreabili. N-au nimic care sa le îndreptateasca cumva comportamentul deviant de la morala crestina si a bunului simt.

Multi si-au pierdut de timpuriu bunul simt si se comporta ca atare. Însa, daca în sec. XIX – XX, homosexualii nu se faleau cu aceste apucaturi anormale, astazi, în sex. XXI, au iesit la rampa si cer oficializarea de drepturi, dreptul la imoralitate, la murdarie si rusine!

***

Este vremea ca Domnul sa lucreze: caci ei calca Legea Ta.

Psalm, 119.126

Cuvântul lui Dumnezeu ne învata sa ne rugam pentru binele cetatii unde locuim, caci de binele ei atârna si binele nostru. Ne rugam, dar mai trebuie sa si facem câte ceva.

Acum auzim ca la licitatiile pentru drumuri, masluite – regii asfaltului – se câstiga sume fabuloase din primul condei. Licitatiile sunt adesea formale, ca sa tina un pret ridicat, pe banul public, al nostru, al tuturor. Desi micul Boc a promis multe, cum el era si a ramas mic, n-a facut. A zis ca va introduce un mercurial pentru tarife, care va stabili, limita, preturilor per unitatea de masura. La 1m sau 1km de drum sau de autostrada, functie de latime, cantitate si calitate, pretul maxim nu poate fi mai mare de x Lei. Dar n-a fost sa fie. A fost prea greu pentru mititelul de Boc. A reusit doar sa mai creasca si mai mult acolo unde trebuia sa faca invers, salariile si pensiile celor de la SIE, SRI, Armata si Justitie – de ale caror servicii nu beneficiem, în sens pozitiv.

Opinia noastra conteaza, asta s-a vazut cu acei oameni inimosi si curajosi din Piata Universitatii, ea poate schimba abuzurile guvernantilor care nu vor sa ia deciziile corecte si normale. Sub presiunea opiniei publice, doar asa se mai poate îndrepta situatia si legile si privilegiile de casta.

Trebuie ca raul, pacatul si imoralitatea – sa fie numite ca atare, nu cocolosite cu cuvinte care nu le definesc dezastrul de care sunt capabile.

Homosexualitatea (cine gândeste cu placere la asa ceva, precum si cine practica actul în sine) se constituie într-un pacat grav, strigator la cer! Ca si în cazul drogurilor sau alte pacate si vicii grele, ascunse, omul nu poate scapa fara ajutorul lui Dumnezeu, decât prin pocainta si abandonarea unor astfel de obiceiuri imorale.

***

Biserica – „pentru ca domniile si stapânirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, întelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu”

Efeseni, 3.10

În America, greu de crezut, dar biserici ale homosexualilor au aparut în 1971, însa cu totul contrar si gresit, fata de ceea ce sta scris ca doctrina în Evanghelii în învatatura lui Isus Hristos..

E adevarat, Isus nu respinge pe nici unul care vine la El, deci nici pe homosexuali. Însa, ca si pe ceilalti pacatosi, nu ca sa se justifice (cum de a pacatuit) si sa se confirme ca e pacatos (desi e clar ca este), ci pentru ca sa lase pacatul.

Biserica evanghelica, unde am fost primit si botezat, si unde am cunoscut „…prin Biserica, întelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu” nu m-a chestionat de ce pacate am suferit, ci a dorit sa vada (dupa acel timp, de peste 6 luni, în care am fost parte a bisericii locale) ca sunt nascut din nou, din apa si din Duh, dupa Cuvântul lui Isus spus lui Nicodim (Ioan, 3).

Christos n-a respins nici curve, nici hoti si nici ucigasi, dar nu spre a-i binecuvânta în starea lor de curve, hoti si tâlhari, ci pentru a-i ajuta sa nu mai fie asa. Ar fi gresit sa se creada ca homosexualilor le-ar asigura un tratament preferential, altul, ca i-ar primi cumva fara sa se curete si sa se elibereze de pacatul lor. O, asta nu, în nic un caz. Isus a zis celor care crezusera în El: “Du-te, dar sa nu mai pacatuiesti, sa nu ti se întâmple ceva si mai rau“; si ca: „veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” (Ioan, 8.32)

Numai adevarul îl poate elibera pe om din pacatul lui, nicidecum minciuna!

Spiritul crestinismului, al bisericii, e unul universal, în esenta ostil oricarei separari (segregatii). Nu e în spiritul Lui sa existe biserici pentru albi, biserici pentru negri, pentru tigani, biserici pentru femei, biserici pentru barbati, o biserica pentru bogati, o alta biserica pentru saraci, o biserica pentru homosexuali, o alta biserica pentru heterosexuali, o biserica pentru intelectuali…

***

Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu în cunostinta lor – Dumnezeu i-a lasat în voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neîngaduite.

Romani, 1.28

O, Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, Te rugam azi, îndura-Te de noi si ai mila!

Ajuta-ne, Doamne, sa ne întoarcem fata spre Tine, sa intram în biserica Ta si sa cunoastem din întelepciunea Ta, sa Te urmam si sa Te onoram!

Slava si Multumire fie-i aduse Domnului Dumnezeu, acum si-n veci de veci! Amin.

Crestin autentic…

On February 22, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

“Împreuna cu Isus mergeau multe noroade. Isus le-a zis:

„Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu. Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”

Evanghelia lui Luca, 14:25-27

ADEVARATUL CREDINCIOS

Care si cum e crestinul autentic? Daca luam în considerare si alte religii sau filozofii, pentru adeptii acestora, se pare ca raspunsul ar veni cu mai mare usurinta . Cei care sunt adeptii filozofiei Yoga, cunosc prevederile teoretice, dar si asanele, exercitiile practice. În mod asemanator, pentru crestinism, trebuiesc cunoscute prevederile teoretice lasate de Isus si Dumnezeu, în Sfânta Scriptura – Biblia – si trairea practica asumata de aceste Scripturi.

Niciun ostas nu se încurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a înscris la oaste. (2 Timotei, 2.4)

Înscrierea în Oastea Domnului o face însusi Dumnezeu, Cel pe care si dorim sa-L urmam, scriind în Cartea Vietii pe copiii Sai:

Oricine n-a fost gasit scris în Cartea Vietii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa, 20.15)

Învatatura Domnului Isus este radicala. El a spus ca nu putem sluji la doi stapâni: si lui Dumnezeu si lui Mamona (denumirea biblica a diavolului, care personifica bogatia si lacomia de bani). Învatatura Sa nu e una de lumini si umbre, ci e o învatatura plina de lumina!

Isus a vorbit ca în viata si în lume sunt doua cai. Una, e cea lata pe care merg multi spre pieire. Dar mai e si una îngusta care va duce omul în sus, la Cer la Domnul, iar pe aceasta cale putini sunt cei care o afla. Ea nu e deci la îndemâna oricui. Calea aceasta are si o usa. Isus a zis: Eu sunt usa. Usa e joasa, sa poata intra oricine, dar în asa fel încât sa nu poata intra prin ea cineva care e prea înalt în ochii lui si e mândru. Niciunul, care este mândru, nu poate trece prin acea usa (Isus). Însa, celor smeriti, Dumnezeu le da harul de care au nevoie sa poata intra pe calea îngusta si a-L gasi pe Isus. Acestia vin la Domnul sa capete iertarea de care au nevoie, caci pacatul e un zid de despartire în om si Dumnezeu.

***

I. Prima conditie

„Cine iubeste pe tata ori pe mama (…) pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”

Matei, 10.37

Împreuna cu Isus mergeau multe noroade. Dar Isus s-a întors si le-a zis: „Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.”

Vorbirea sa era prea de tot si, într-alt loc sBiblia spune ca la auzul unor astfel de cuvinte unii ucenici L-au parasit. El l-a întrebat pe Petru Voi nu va duceti?, dar Petru a raspuns:Unde sa mergem, la Tine sunt cuvintele vietii!

A urî, în limba greaca, foloseste cuvinte care înseamna a iubi mai putin. Cum ar fi ca doi tineri care zic ca se iubesc, ar auzi de la celalalt: Draga, te iubesc foarte mult, dar nu la fel de mult ca pe…! Nu ar fi un raspuns si o afirmatie care sa multumeasca partenerul. La fel, Domnul Isus, care cunoaste adevarul, pentru binele nostru, ne spune de la început ca trebuie sa-L iubim mai mult decât pe parintii, frati si surori, mai presus de altii, pentru a ne califica sa fim crestini autentici. Petru i-a spus Domnului: Doamne, ce vom câstiga, caci iata ca noi am lasat totul pentru Tine, iar Isus i-a raspuns:

Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit si va mosteni viata vesnica. (Matei, 19.29)

„Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.”

Cine e pe tronul vietii tale? Sunt eu sau Isus? Cine e seful meu? Cine are ultimul cuvânt? Ma cercetez pentru fiecare decizie si vad ce ar zice Isus, daca decid într-un fel sau altul. Pavel a spus: traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Aceasta trebuie sa fei o realitate pentru fiecare crestin autentic. Orice gând sa-l facem rob ascultarii de Cristos. (Galateni, 2.20; 2 corinteni, 10.5)

II. A doua conditie

„Si oricine nu-si poarta crucea (…) nu poate fi ucenicul Meu”

Matei, 10.37

E o cruce, o lupta spirituala mare, care uneori depaseste partea spirituala, aceea de a-L urma pe Domnul, de a fi crestin care traieste cu cumpatate, dreptate si evlavie (Tit, 2.12)

Crucea, la care se refera Domnul Isus, e o metafora, însumând suferintele fizice si spirituale si materiale care le are un crestin, în urma faptului ca e crestin si ca traieste ca un adevarat crestin si este prigonit, urât, denigrat, persecutat, dezavantajat de drepturi, de atitudinea partinitoare a semenilor si autoritatilor. E acea povara care îti revine faptului ca te implici în lucrarea Domnului de promovare a Evangheliei care totdeauna aduce împotrivire. Pentru ca îti pasa de ceilalti care nu sunt mântuiti si traiesc în imoralitate departe de Dumnezeu.

A treia conditie

„Si oricine (…) nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu”

Matei, 10.37

Se cere a fi perseverenti, în a-l urma pe Domnul zi de zi, pâna la sfârsitul vietii, în vesnicie. Trebuie sa mergem pâna la capat. Capatul e însa la El. Trebuie sa ajungem la El, în final, în Raiul ceresc pregatit tuturor celor care-l iubesc si-l urmeaza. Noi nu prea stim acum unde e capatul. Ne va fi greu sa-L urmam, dar trebuie, daca vrem sa fim crestini, ucenicii Lui, daca vrem sa avem numele scris în Cartea Vietii.

Trebuie sa renuti la prioritatea prietenilor, familiei, a vecinilor, colegilor, a-l avea pe El ca prioritate, în toate. Doamne ajuta!

Sa luam Crucea prigonirilor si sa mergem tot înainte cu El si în urma Lui.

Vom putea? Prin puterile noastre, nu. Dar El ne-a promis ca e cu noi pâna la sfârsit, ca ninic si nimeni nu ne va smulge din mâna Lui.

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta în Hristos si care raspândeste prin noi, în orice loc, mireasma cunostintei Lui. (2 Corinteni, 2.14)

Asa cum Si-a condus poporul la iesirea din Egipt, prin Marea Rosie ca pe uscat, iar urmaritorii s-au înceat, El ne va purta în Carul Lui de biruinta. Glorie Domnului! Amin.

Doamne, ajuta-ma sa ma încred pe deplin în promisiunile Tale si sa Te urmez! Amin.

Bucuria care întârzie…!

On February 21, 2012 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus a zis ucenicilor: „Voua v-a fost dat sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”

Marcu, 14.11-12

ACUM ÎNTELEG DE CE NU ÎNTELEG!

Învatatura Domnului Isus este radicala, divina, exacta. Nu e una tranzitorie, care poate fi ignorata, e tocmai aceea de care are omul nevoie. Învatatura sa nu poate fi ocolita, cuvintele sale sunt duh si viata. Nu e cu lumini si umbre, ci doar lumina!

El a propovaduit despre doua cai. Una lata, pe care merg multi, spre pieire, si una îngusta, care duce în sus, la Cer, la Domnul . Calea îngusta, putini sunt cei care o afla, ea nu e la îndemâna oricui, ea nu poate fi gasita numai de cei care o cauta din toata inima. Calea aceasta are si o usa, pe Isus. El a zis: Eu sunt usa. Usa e joasa sa poata intra oricine. E joasa în asa fel încât sa nu poata intra prin ea cineva care e prea înalt în ochii lui si prea mândru. Nimeni mândru nu poate trece pe aceasta usa. Celor smeriti Dumnezeu le da harul de care au nevoie sa poata intra pe calea îngusta. Acestia vin la Domnul sa capete iertarea de care au nevoie, caci pacatul e un zid de despartire între om si Dumnezeu, zid care nu poate fi surpat decât prin credinta si iertare.

***

„ … ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”

BUCURIA UCENICIEI

Unde se afla Isus e bucurie, pace si mângâiere. Când a predicat Isus la peste 5.000 de oameni, El le-a dat si mâncarea de care aveau nevoie pentru trup, înmultind acele doua pâini si cei cinci pesti. Unde se afla El, nu mai sunt alte nevoi, Isus împlinind toate nevoile omului.

Cine crede în El nu va mai înseta spre alte izvoare, El satisfacând pe deplin setea si foamea, fizica si spirituala a omului, oricare ar fi.

***

Cuvântul lui Dumnezeu este foarte bogat în semnificatii, iar pentru a-l putea întelege, facem doua observatii:

Oamenii care nu sunt ucenicii lui Isus nu pot întelege voia Sa
Întelegerea tine de misiunea pentru care a venit El în lume si a murit: sa caute si sa mântuiasca pe cel pierdut

Oamenii se împart în doua categorii mari:

a) Cei care L-au primit ca Domn al vietii lor, care sunt copiii lui Dumnezeu;

b) Cei care nu-L primesc, care îl refuza, care nu-L pretuiesc si umbla în întunerec, cei care savârsesc pacate si traiesc în imoralitate si minciuna;

Întrebare: De ce le vorbea oamenilor în pilde? „… ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele”

Deci ca nu care cumva sa se întoarca unii care nu-l iubesc, la Dumnezeu, si sa li se ierte pacatele!

Asta înseamna o Judecata, dar si o Speranta. Judecata e evidenta, ca cei pacatosi, care nu-si marturisesc Domnului pacatul, nu vor fi iertati. Speranta, însa, mai este si pentru acestia, mica, dar totusi exista.

Voua, ucenicilor (crestinilor autentici), vi s-a dat însa sa cunoasteti taina Împaratiei lui Dumnezeu.

Bucuria partasiei ucenicilor cu Domnul Dumnezeu, e asigurata, „dar pentru cei ce sunt afara din numarul vostru, toate lucrurile sunt înfatisate în pilde; pentru ca, „macar ca privesc, sa priveasca si sa nu vada, si macar ca aud, sa auda si sa nu înteleaga, ca nu cumva sa se întoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.”

Pentru ceilalti – judecata e data – nu vor întelege Cuvântul e vestit multimilor de oameni! Unii, înteleg si devin ucenici, apoi ramân cu El, în partasie, cu bucurie. Iar unii n-au crezut, ceil multi – judecata e trasata: primesc o orbire, si nu înteleg tainele Împaratiei lui Dumnezeu, pentru ei e o nebunie!

Asa se face ca sunt unii care la un moment dat exclama: Acum înteleg, de ce nu înteleg!

Unii nu înteleg cântarea de lauda, nu înteleg Cuvântul, nu înteleg ce e cu Jertfa lui Isus, cu ieratarea, cu mântuirea, cu viata vesnica, ca raiul, cu iadul, ei nu înteleg nimic din tainele duhovnicesti. Pentru ca Dumnezeu i-a lasat în voia pornirii inimii lor necredincioase, firesti, si nu doar ca fac ce fac, dar se si lauda cu acele imoralitati (Romani, 1.18-32)

Multi intra sub incidenta unei consecinte, aceea ca Nu pot amâna la nesfârsit împacarea oferita prin har si credinta!

Trebui sa accept, când mi se ofera acest har, de a fi iertat si a avea: iluminarea, revelatia, vindecrea si deschiderea ochilor si auzului!

La fel mi s-a înrâmplat si mie. Dupa ce am auzit Cuvântul prin mai multe predici si citire personala si studiere, mi-am dat seama ca trebuie sa aleg calea cea îngusta cu Isus, pentru a fi fericit în vesnicii, în Rai, pentru a nu ajunge în iad în chin si dureri. Dar am zis, sa mai amân un timp sa mai pacatuiesc, sa mai ramân un timp în placerile de-o clipa ale pacatului. Însa Domnul, care ne cunoaste mai binedecât noi însine, m-a ajutat si mai mult, mi-a luat dorinta placerii pacatului si am ramas statornic si m-am hotarât pentru Isus, pentru binele meu, in 1992!

E o limita, e o granita dincolo de care pentru noi nu se mai gaseste har – ajutor de la Dumnezeu pentru împacare -, de aceea zice Cuvântul: Cautati pe Domnul câta vreme se poate gasi, chemati-L câta vreme este aproape(Isaia, 55.6) si sa luam, dar, bine seama, ca atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu.

Speranta, subtire, exista totusi în acea sintagma: ca nu cumva, tradus corect de Cornilescu. În limba greaca, în principal, se traduce prin ca nu cumva; iar în secundardaca nu, care introduce speranta la care facem referire. Însa, Evanghelia dupa Matei a fost scrisa în limba vorbita de Matei si de Domnul Isus, în aramaica galileana: la care,întelesul secundar este ca nu cumva,iar cel principal e daca nu. Deci mai este totusi o speranta si pentru cei care sunt acum împietriti, ca le va vini auzul, ca-si vor capata vederea si astfel sa se poata decide pentru Isus si viata vesnica.

***

Prof. dr. Ioan Brie poveste cum în Biserica din Sibiu, unde slujeste ca pastor, avea o doamna asezata la balcon care dupa cca doi ani l-a oprit si i-a aratat Biblia ei în avea multe pe marginea foilor notari cu creionul, urmate de semnul întrebarii ? deoarece i se parereau prea de tot Cuvântul si nu-L întelegea sau nu era de acord cu ce e scris, dar cu timpul semnul ?s-a schimbat în semnul de exclamare !. si, dna (Maria Popa) a cerut botezul.