Organizeaza expozitia de fotografie si carte documentara intitulata: "REGINA MARIA SI BALCIK"

Comunicat :

BIBLIOTECA « V.A.URECHIA » GALATI

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI

CONSILIUL JUDETEAN GALATI

Organizeaza expozitia de fotografie si  carte documentara intitulata: “REGINA MARIA SI BALCIK”

– 135 de ani de la nasterea Reginei Maria  –

Majestatea Sa Maria, Regina a Romaniei, Principesa a Romaniei, Principesa de Edinburg si de Saxa Coburg si Gotha a trait in perioada:  29 octombrie 1875, Eastwell Park , Kent , Anglia — d. 18 iulie 1938, Sinaia, Regatul Romaniei.

Nascuta Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa-Coburg si Gotha, a fost mare printesa a Marii Britanii si Irlandei, consoarta regelui Ferdinand I i regina a Romaniei; a fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.

Asa cum se stie, Regina Maria a fost foarte iubita  de popor, spunandu-i –se  “Mama ranitilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei puternica, de eroina  din timpul Primului Razboi Mondial, cand, alaturi de elegantele doamnele de la curte, a lucrat direct pe front in spitale de campanie, a fost alaturi de bolnavi si de raniti  si a coordonat activitatea unei fundatii de caritate, lasand in urma sa atat de multe lucruri frumoase.

Expozitia  va fi deschisa in data de 10 noiembrie 2010, ora 12.30 in cadrul “Zilelor Bibliotecii V.A.Urechia”

la et.1, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, filiala « C.Negri » Biblioteca « V.A.Urechia » ,

perioada de vizitare: 10 – 30 noiembrie 2010, intrarea este libera.

In expozitie veti putea vedea:

– carti din arhiva blibliotecii:

– Boris Craciun – “Regii si Reginele Romaniei: O istorie ilustrata a Casei Regale”

– Voicu Iulian – “Regalitatea – o pagina din istoria Romaniei”

– Guy de Cars – “Inimoasele regine ale Romaniei”

– Gilles Duguay – “Regina Maria si Joe Boyle – o prietenie de suflet”

– Hannah Pakula – “Ultima romantica – Viata Reginei Maria a Romaniei”

– Guy Gauthier – “Missy – Regina Romaniei”

– Ion Mamina – “Regalitatea in Romania 1866 – 1947”

– Maria, Regina Romaniei – “Povestea vietii mele”

– “Familia Regala din Romania”

– “Mihai al Romaniei – o perspectiva in imagini a vietii Majestatii Sale si a istoriei Familiei Regale a Romaniei”

– fotografii din albume – arhiva bibliotecii

– fotografii: sursa internet

Coordonatorii acestui proiect :

prof.Ilie Zanfir – dir.Biblioteca “V.A.Urechia”, Angela Baciu – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl  si intregul colectiv de la Filiala « C.Negri » condus de d-na Lucica Veliche.

Expozitia a fost realizata si in colaborare cu artistul decorator Constance Vintila.

Va asteptam !

Angela Baciu

scriitor,membru U.S.R filiala Iasi

cons.cult..C.C.Sind.Gl

CSM Dunarea Galati – Sportul Studentesc Bucuresti 14-5 (6-0, 3-3, 5-2)

Bilant: CSM Dunarea Galati pe locul 4 in Campionatul National de Hochei

CSM Dunarea Galati – Sportul Studentesc Bucuresti 14-5 (6-0, 3-3, 5-2)

Dupa un egal cu Steaua, 5-6 in OT, un scor de 8-1 cu Progym Gheorgheni si 4-12 cu SCM Fenestela Brasov, Dunarea incheie primul tur competitional pe teren propriu cu un meci relaxat impotriva celor de la Sportul Studentesc.

Sumar al marcatorilor:

Repriza 1
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Nutu-Petrus Andrei) 4:30
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (Juraj Zemko) 8:33
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Nutu-Petrus Andrei) 8:53
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 16:16
CSM Dunarea Galati – Stanislav Gavac (fara pasa) 17:38
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (fara pasa) 18:18
Repriza 2
Sportul Studentesc Bucuresti – Vlad Slave (Vasile Halunga) 1:18
CSM Dunarea Galati – Catalin Geru (Eduard Hartmann) 4:01
Sportul Studentesc Bucuresti – Sandor Istvan (Bogdan Stoicescu) 4:46
Sportul Studentesc Bucuresti – Szilard Tanko (fara pasa) 5:41
CSM Dunarea Galati – Felician Secuianu (Levente Elekes) 12:01
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 12:27
Repriza 3
CSM Dunarea Galati – Eduard Hartmann (Juraj Zemko) 1:19
CSM Dunarea Galati – Valentin Vlase (Levente Elekes) 1:53
CSM Dunarea Galati – Eduard Hartmann (Juraj Zemko, Michal Benadik) 4:24
CSM Dunarea Galati – Juraj Zemko (Eduard Hartmann) 11:55
Sportul Studentesc Bucuresti – Dinca Gabriel (fara pasa) 12:54
CSM Dunarea Galati – Levente Elekes (Marius-Daniel Andrei) 14:57
Sportul Studentesc Bucuresti – Ionut Dinu (Szabolcs Molnar) 19:25

In continuare urmeaza meciuri tur-retur in care Dunarea Galati va juca primele patru meciuri acasa ( 2 cu Progym Gheorgheni si 2 cu Sportul Studentesc), dupa care cate doua la Bucuresti si Gheorgheni.

Atmosfera placuta din timpul meciurilor a fost creata cu sprijinul lui Ionel Corciova, cel care a venit din Austria si cu o tabela noua pentru patinoar si aparate pentru utilarea unei sali de fitness destinata sportivilor.

Tatiana Scurtu-Munteanu

Cetatea Alba Iulia – Traseul Celor Trei Fortificatii

Situat in inima Ardealului, in zona de contact a Podisului Transilvaniei cu Muntii Apuseni (Masivul Trascaului), pe cursul mijlociu al raului Mures, municipiul Alba Iulia poarta in mod simbolic titlul de Capitala de Suflet a Neamului Romanesc. Acest statut i-a fost confirmat la 15 octombrie 1922, cand la Alba Iulia a avut loc, la Catedrala Reintregirii, ceremonia oficiala de incoronare a regelui Ferdinand I si a reginei Maria, ca regi ai tuturor romanilor din provincile istorice unite. Statul roman a acordat Alba Iuliei in mod oficial prin Hotararea nr. 26 din 30 noiembrie 1994 titlul de Cetate-Simbol A Marii Uniri a Romanilor.calaretii ies din cetate
garda cetatii alba iulia

Numeroase izvoare atesta, inainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenta pe acest teritoriu si in imprejurimile lui imediate, a unor asezari preistorice datand din mileniul al V-lea i.C.; in partea de nord a orasului s-a descoperit o importanta asezare neolitica (5000-1900 i.C.), care a fost locuita de triburi de pastori si agricultori. in numeroase puncte de pe teritoriul orasului – La vii, Platoul romanilor, Castrul Roman, Teleac – au fost scoase la iveala obiecte din epoca fierului si epoca bronzului (1700-1000 i.C.).
Istoria Cetatii Apulum incepe cu 2000 de ani in urma, inainte de cucerirea romana, cand in apropierea actualului oras exista localitatea dacica Apoulon, important centru fortificat mentionat pe hartile vremii. Dupa cucerirea Daciei de catre Traian, orasul s-a numit Apulum, iar fortificatia dacica preexistenta a fost extinsa prin efortul soldatilor Legiunii a XIII-a Gemina stationata aici. Ruinele zidului dacic si al impresionantei porti sunt foarte bine conservate si pot fi vizitate in “Traseul celor trei fortificatii” din cartierul Cetate

In evul mediu orasul apare din nou atestat in anul 1199, de aceasta data sub numele de Alba Iulia (Cetatea Alba a lui Gyula), centru al administratiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sasi si devenit resedinta a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitala a Pricipatului Transilvaniei. Denumirea latina a orasului a fost tradusa in documentele medievale redactate in limba slavona drept Balgrad (Cetatea Alba). in Catedrala Romano-Catolica din Alba Iulia isi doarme somnul de veacuri Principele Iancu de Hunedoara.

Mihai Viteazu si-a facut intrarea triumfatoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortaretei de la episcopul Napragy, stabilind aici prima capitala vremelnica a tuturor romanilor. Numele orasului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a romanilor, desavarsita la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia.

In anul 1933 orasul nord-italian Alessandria a donat orasului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (Lupa Capitolina), ca semn al mostenirii culturale latine comune. La data de 13.04.2007 a avut loc inaugurarea oficiala a „Pietei Allessandria” in Alba Iulia, in care este amplasata statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al infratirii dintre Alba Iulia si Alessandria.
Recent, cetatea Alba Iulia a fost desemnata ca una dintre cele 7 Minuni ale Romaniei, in urma unei campanii mass-media desfasurata in 2007. La 29 mai 2009, Alba Iulia a intrat in Guiness Book, prin evenimentul denumit “marea imbratisare” a fortificatiei Vauban, la care au participat 9.758 de oameni, printre care si presedintele Romaniei Traian Basescu, acesta fiind inregistrat oficial cu numele si datele de contact pe listele transmise spre Guiness Book.

Incepand din vara anului 2007, Alba Iulia are o garda calare a cetatii medievale. Dupa multe cautari si negocieri, Primaria Municipiului Alba Iulia a reusit sa achizitioneze citiva cai, pentru inzestrarea unei mici armate simbolice.  incercind sa readuca in cetatea istorica aerul epocii din care dateaza zidurile Cetatii Alba Iulia, administratia locala s-a zbatut pentru a forma si inzestra aceasta mica unitate de garda. Investitorii privati care administreaza zonele istorice au reusit, alaturi de primarie, sa creeze un peisaj si un spectacol unic la Alba Iulia – Traseul Celor Trei Fortificatii. S-au deschis un pub, o crama si un restaurant in interiorul zidurilor cetatii Vauban. Vechiul Palat Princiar gazduieste Muzeul de Istorie. in imediata vecinatate se afla Sala Unirii care gazduieste documente legate de evenimentele de la 1 Decembrie 1918.

Pe Platoul Romanilor se afla biserica de lemn in care a intrat Mihai Viteazul si statuia ecvestra a domnitorului. Deasupra portii a III-a a cetatii este celula in care au fost inchisi Horea, Closca si Crisan, iar in apropiere, obeliscul dedicat acestora si monumentul de la Dealul Furcilor, ridicat pe locul in care au fost sacrificati acesti eroi ai neamului romanesc.
intre poarta a III-a si a IV-a a cetatii, se afla Catedrala Romano Catolica, monument in stil gotic ce dateaza de la 1234 si in care este inmormantat Iancu de Hunedoara. Pe Platoul Romanilor se afla Catedrala Reantregirii Neamului, in care au fost incoronati primii regi ai Romaniei, Palatul Apor si Biblioteca Batthyaneum. portile fortificatiei vauban de la alba iuliaBiblioteca Batthyaneum, infiintata de episcopul Ignat Batthyani, a fost instalata intr-o cladire ce apartinea unei manastiri. in fondul bibliotecii se afla peste 50.000 de carti, 19.000 documente si 1665 de manuscrise rare, printre care o parte din vestitul Codex Aureus, scris cu aur pe pergament, in secolul al VIII-lea si 609 incunabule  dintre care mentionez Hervidum epistolarum (tiparit la Milano in 1494) si Cosmografia lui Ptolemeu(tiparita 1482). in cladirea bibliotecii Batthyaneum a fost instalat primul observator astronomic modern din Romania, in anul 1779 inzestrat cu cele mai performante aparate din acea epoca.

Obiectiv turistic unic in Europa, “TRASEUL CELOR TREI FORTIFICAtII” ofera vizitatorilor posibilitatea de a calatori in timp de-a lungul a doua milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificatii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeasi locatie, fiecare noua cetate incluzand-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievala Balgrad (sec. XVI-XVII) si Cetatea Alba Carolina, fortificatie de tip Vauban (sec.XVIII). Garda patruleaza zilnic prin cetate in sunet de potcoave. Scopul in care a fost creata mica armata este in primul rand unul istoric si turistic.
Informatii suplimentare despre Traseul Celor Trei Fortificatii sunt disponibile pe site-ul primariei Alba Iulia la adresa:

http://www.apulum.ro/ro/traseu0.htm

Simona Botezan
Ashburn Virginia

A FOST ODATA ADRIAN PAUNESCU…

By Mihaela Dordea

V-as spune o poveste despre un poet… Dar am sa va spun ce simt eu, acum, cand iata, trebuie sa vorbesc la trecut despre inca un mare creator, despre maestrul Adrian Paunescu. Un maestru al cuvantului, al poeziei, al iubirii pentru tara asta chinuita, pentru om….
Simt o mare tristete, o mare greutate, un mare gol. Si ma intreb cat va mai dura aceasta nesuportare a vremii si vremurilor in care traim, pentru ca inteleg cu revolta ca toate sufletele acestea sensibile, chiar nu mai pot suporta durerea care creste si creste in tara asta ca ciupercile dupa ploaie.
Au plecat, in ultimii ani, cei mai buni dintre noi! Motu Pittis, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Ion Cojar, Tatiana Stepa si altii care, ca si ei, nu au mai avut puterea sa reziste….
Imi amintesc de uimirea si admiratia si inflacararea care ma cuprindea citind poeziile lui Adrian Paunescu, poezii care puneau probleme grave, problemele de atunci, din anii 60-70-80 in care cuvantul trebuia sa fie ascuns, sa fie inlocuit…Dar el, Poetul, nu se temea si nu tacea! Imi amintesc cate a facut el pentru cultura romana…Si imi amintesc de cenaclul Flacara. De sufletul unic care crestea aici, de minunile care au rasarit si au ramas flori vii ca Stefan Hrusca, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, si nu pot sa nu imi amintesc ca au trecut pe aici multi dintre cei care astazi l-au primit pe Poet acolo , sus, unde s-au adunat aproape toti: Anda Calugareanu, Motu Pittis, sotii Teodorovici, Vieru, Tatiana Stepa…Si Doamne cati sunt acolo ca sa ii faca trecerea usoara!
Cenaclul Flacara…Dupa modelul acestui minunat, unic bastion al culturii, al rezistentei in Romania, am infiintat si eu unul si asa am facut doua emisiuni TV, altele la radio, intr-o vreme in care tot ce era valoros era prohibit. Si ca sa reusesc, tot dupa modelul lui Adrian Paunescu, am avut inaugurarea pe 26 ianuarie…
Apoi imi amintesc de o alta mare tristete, imediat dupa acel simulacru de revolutie din 89, cand marele poet era huiduit si scuipat…Si i-am scris atunci, si i-am alcatuit cu vorbe de suflet si o poezie. A preluat cuvintele mele si le-a asezat langa sufletul lui, versurile mele le-a citit la televiziune, unde avea o emisiune de noapte.
Era bolnav Poetul. Bolnav de poporul roman! Il durea durerea poporului din care si el facea parte. Dar el avea cuvantul! Cuvintele veneau singure la el, nu el trebuia sa le caute, mii si mii de versuri s-au nascut asa. A scris mult, si ma bucur ca Dumnezeu i-a ingaduit sa traiasca ceva mai mult decat Eminescu, ca sa poata crea. Ca sa poata fi langa noi.
A scris si a vorbit pentru noi, atat cat a fost constient, ultima oara pe patul de spital, acum cateva zile.
Mi-e inima grea pentru cultura romana, si mi-e groaza de ceea ce urmeaza, pentru ca se pierd valorile in morminte!Si altele nu mai avem!
Nu stiu daca noi putem face ceva pentru el, doar sa ne amintim cu gand bun, ca a fost odata Adrian Paunescu. A fost? ESTE!

Dunarea Galati – Progym Gheorgheni 8:1. Victorie fara drept de apel

CSM Dunarea Galati a invins fara probleme Progym Gheorgheni, scor 8:1 (2:0, 4:1, 2:0), intr-o partida disputata vineri in orasul de la malul Dunarii, contand pentru campionatul national de hochei pe gheata. Legiunea slovaca si-a facut din nou datoria, inscriind 5 din cele 8 goluri ale dunarenilor, Stanislav Gavac fiind eroul meciului, cu 3 goluri. Galatenii au ratat si un sut de penalitate, prin Eduard Hartmann, iar in ultima repriza au trimis pe gheata si linia a patra.

in urma acestui rezultat, Dunarea Galati ocupa pozitia a patra in clasament, cu 13 puncte, iar Progym locul 5, cu 6 puncte. Lider ramane SCM Fenestela 68 Brasov, secundata de Sport Club Miercurea Ciuc si Steaua Rangers. Pe locul 6 (ultimul) se situeaza Sportul Studentesc, singura echipa care nu a castigat puncte in acest sezon.

Dunarea Galati – Progym Gheorgheni 8:1 (2:0, 4:1, 2:0)
Juraj Zemko ’10, Eduard Hartman ’12, Stanislav Gavac ’25, 36, 49, Mircea Necula ’29, Catalin Geru ‘38, Levente Elekes ’55 / Peter Zsolt ‘24

www.sport101.ro

POLEMOS: «SLUGA CREDINCIOASa»

„Patapievici a primit
Ordinul National Serviciul Credincios
de  la  Traian  Basescu”
(COTIDIANUL din 16 Octombrie 2010)  

Nu surprinde pe nimeni aceasta veche, antica si de demult practica, prin care stapanii isi rasplatesc, in fel si chip, cele mai credincioase slugi. Se pot scrie din nou articole, eseuri sau chiar diplome de doctorat la Oxford pe aceasta tema, pe langa cele scrise pana acum. Dar nu acesta este ideea, nici faptul ca multe elite culturale locale il invidiaza, considerandu-se la fel de credincioase stapanilor, dar, iar le-a luat-o Roman Patapievici inainte. Pentru ca data viitoare sa umfle ei ordinul acesta se vor stradui si mai mult sa-si arate slugarnicia. Pana una alta, tac si inghit, pentru ca Roman Patapievici rade tot. imi vine in minte ordinul din 2008, primit din partea ambasadorului francez „Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter’’ dupa care, proaspatul decorat a declarat: „am venit soldat si am iesit  ofiter!”. Pe mine, ticalosul de mine, m-a pufnit rasul aducandu-mi aminte de o veche vorba romaneasca, in care tot asa, nu stiu ce vine si pleaca ceva mai mare, dar, imediat  mi s-a facut o cumplita mila de Mircea Cartarescu, el tot soldat a ramas, saracul, si cat lupta, si ce victorii, si nici o decoratie, macar aia, de la Stockholm.
  
Potrivit decretului nr. 942 din 2010 din Monitorul Oficial, decoratia i-a fost acordata, intai de toate, in semn de inalta apreciere pentru contributia avuta in domeniul istoriei ideilor. Da, Roman Patapievici are idei, este un om cu idei, traiasca… Una din marile sale idei a fost: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii…”. Mare idee, ramane in analele plaiului mioritic si al mioritenilor, locuitori acestui plai, care nu este, cum cred unii, la poalele Muntelui Sinai, fiindca atunci nu i-ar fi venit lui Roman Patapievici ideea asta de contributie.

Pentru ca vorbim de ideile Roman Patapievici sa-i amintim volumul: „Despre idei si blocaje” aparut in 2007 la Editura Humanitas si dat cu autograf lui Traian Basescu, care a lasat toate treburile tarii si afacerile personale la o parte ca sa studieze amanuntit contributia autorului in domeniul istoriei ideilor. Dar cel care a studiat cu adevarat acest volum este un specialist in istoria ideilor, Florian Roatis, care, cu argumente solide de specialist  erudit, il demoleaza pana la nivel de moloz! Molozul, dupa DEX, este ceea ce mai ramane dintr-un patapievici luat la bani marunti de catre un doct adevarat. Cititi pe rand, intai ce a compilat din ideile altora Roman Patapievici si pe urma analiza severa dar dreapta a lui  Florian Roatis. Dupa care, cititi de dragul ridiculului grotesc si ceea ce a scris lustragiul Alex stefanescu, fara sa clipeasca, de gandit nu se pune problema, despre Roman Patapievici ca: are o opera filosofica de mare anvergura! Probabil, dintr-o oarecare miopie nu a vazut tantari cu anvergura aripilor si mai mare, dar mai ales pentru ca e si el o sluga mai mica.

Al doilea motiv al acordarii ordinului este: pentru talentul si originalitatea dovedite in cercetarea marilor teme  ale culturii contemporane, (cum ar fi poneiul roz cu zvastica pe crupa sau Mircea Geoana primind sex oral – nota mea) , contribuind pe aceasta cale, la animarea vietii intelectuale romanesti si la promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei. Extraordinar, nici Elena Ceausescu care era inginerita, si doctorita si academiciana nu a facut atatea intr-o viata, cat a facut Roman Patapievici intr-o dupa masa si seara pe langa o baricada. si Traian Basescu, ce pisicher dom’le, la atat talent si originalitate ii da numai un grad de cavaler, asa cum era  Don Quichotte de la Manche! E drept ca seamana intre ei ca gemenii univitelini, ca sunt la fel de aratosi si mintosi, ba mai mult, amandoi au gandit si s-au exprimat numai si numai democratic. Totusi, doua lucruri ii si deosebesc. Primul, Don Quichotte la avut scutier pe Sancho Pancio, pe cand Roman Patapievici il are pe Traian Basescu! E cazul sa fim nu numai rationali, dar sa avem curajul de-a spune lucrurilor pe nume: Roman Patapievici nu a fost ales la Institutul Cultural Roman, el a fost impus acolo, Traian Basescu doar a executat, ca orice scutier, toate poruncile. A doua deosebire este ca, Don Quichotte nu avea cum sa animeze viata intelectualitati romanesti, nu stia ca intelectualitatea romana avea nevoie de animatori, nici nu avea bani de animatie, nici macar papion sau TVR.

La animarea intelectualitati romanesti tot meritul este a lui Roman Patapievici. intai, a insufletit intelectualitatea romana spunandu-le ca suntem „un popor cu substanta tarata … cu suflet de o puturosenie abisala…c u trup inconstient, infectat de spirocheta romaneasca!…” in paranteza, iata ca are contributii si in spirochetologie descriind tabloul clinic dat de o spirocheta descoperita de el numai la romani! Roman Patapievici a insufletit  intelectualitatea romana (e drept ca nu pe toata, toata, dar mai are timp si mijloace financiare) cu rusinea de-a fi roman! si, a si argumentat de ce trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani! „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi”. si a facut si primul pas; la New York, la Institutul Cultural Roman nu se mai vorbeste romaneste. Apoi, animatii intelectuali romani au mai aflat ca: „…cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC”,  au cazut in depresie si au plecat in strainatate unde s-au realizat superior de la nimic prin „nimicul” scolilor romanesti. Nu are vreo importanta pentru reeducatorul animator, cu papion si facies ravasit  de elucubratii, el tropaie mai departe sustinand ca avem o „cultura second hand” (fara sa ne spuna cine a purtat-o prima data, apoi ne-a vandut-o sau dat-o de mila) si-l baga pe Mihai Eminescu „in debara” sa nu ne vada europenii cu el, ca nu ne mai primesc in Uniune Europeana!
 
Pentru toate acestea, eu cred ca adevaratii stapani a lui Roman Patapievici trebuia sa-i spuna lui Traian Basescu sa-i dea o papornita plina de ordine si decoratii si sa-l ridice direct in rang de generalissim, cum a fost Iosif Visarionovici Stalin. Merita, pentru ce a facut si ce ravagii va mai face in viata intelectuala romaneasca ca animator si reeducator. Am uitat esentialul, sa se faca abstractie ca e mare criza in Romania si de suta de miliarde de euro datorie externa, si sa i se tripleze salariul si fondurile ICR-ului,  bani necesari pentru animatori-reeducatori ca el.
           
Acordarea unui ordin national lui Roman Patapievici este ridicola, caraghioasa si de prost gust pentru ca el sustine ca „romanii nu pot alcatui un popor”, in consecinta nu suntem o natiune, deci nu avem ordine nationale. imi mai amintesc ca, in 2007, intr-un articol mult comentat din Adevarul, a scris „Mihai Eminescu nu este poet national”! Daca a ajuns pana aici cu talentul si originalitatea ideilor urmeaza sa-i spuna scutierului sa scoata din vocabularul romanilor  cuvintele national, natiune. (zambiti, zambiti dar veti vedea).
 
Finalul decretului cu promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei este eterna gogorita pentru cei ce nu cred ca ideologiile politice au principii numai pe hartie. in trecut, eu si altii, ne-am exprimat opiniile bazate pe fapte si argumente ca Roman Patapievici a incalcat principiile democratiei, articole din Constitutia si Codul Penal al Romaniei cerand aplicarea legii in cazul lui. Ni s-a ras in nas si ne-au intors spatele cu o exceptie, care, zambindu-mi superior, mi-a spus maxima lui Baruch Spinoza in legatura cu asemenea cazuri: „Fiecare atata dreptate are, cata putere are”. E o axioma, pe care trebuie sa o intelegi si invers: „n-ai putere, n-ai dreptate, asa ca du-te si te plimba!” De atunci ma tot  plimb, dar am si constatat ceva; daca in urma cu zece ani eram printre putinii care mi-am dat seama cine si ce este Roman Patapievici, astazi  majoritatea romanilor il repudiaza! 

Corneliu FLOREA
octombrie 2010
Winnipeg – Canada

SCRISOARE DESCHISA ADRESATA TUTUROR CELOR CARE VOR SA AUDA SI SA REACTIONEZE

Irina CONSTANTINESCU

Consternata de faptul ca in Romania s-a ajuns sa se moara pentru a-ti revendica drepturile obtinute prin lege, fac un apel catre toate cadrele didactice din Romania de a se alatura prin aceasta scrisoare deschisa, demersului d-nei invatatoare Cristina Irina Anghel, in varsta de 51 ani, invatatoare la Scoala nr. 2 din Caracal, de a sensibiliza  autoritatile  responsabile din Romania pentru a intra in legalitate.
 
TREBUIE gasita o solutie rezonabila pentru ca acest DASCAL al Romaniei sa fie salvat!
 
Sta in puterea noastra, a tuturor cadrelor didactice din Romania sa fim alaturi de acest om atat de curajos si determinat sa se faca dreptate unei categorii sociale care este desconsiderata in Romania.
 
Va propun sa trimiteti acest mesaj tuturor cadrelor didactice si institutiilor din Romania care raspund de invatamantul romanesc.
 
Este fara precedent ca in Romania anului 2010 sa se moara pe un pat de spital  pentru o cauza dreapta si nimeni sa nu reactioneze!
 
Domnilor responsabili, gasiti o solutie pentru aceasta problema!
Nu asteptati sa moara un dascal al Romaniei!
 
Profesor Irina CONSTANTINESCU

Eco Scoala ,,Matei Gr. Vladeanu”
Candesti-Vale, Dambovita
Romania, cod postal 137083
E-mail: yrygeografie@yahoo.com

REGAL LA OPERA!

Mihaela Dordea
Vineri, 22 octombrie, Opera Nationala Bucuresti parea locul in care cu multi ani in urma, paseam cu grija. Paseam cu emotie. Multa lume chiar de la intrare. In general, lume buna. Mai erau, desigur si personaje pe care le intalnesti cum se iveste o ocazie sa poata vedea ce se intampla in jur, dar mai ales sa se faca remarcate, chiar daca nu au nici un motiv.
In rest, asa cum ma asteptam cu totii eram patrunsi de o vie emotie, culmea, sincera, pentru ca in seara aceasta aveam o noua intalnire cu Verdi, „signor maestro” si a sa nemuritoare La Traviata.
Povestea Violettei Valery a impresionat zeci si zeci de generatii care au lacrimat in batiste la finalul dramatic al frumoasei traviate.
Tema operei este aparent simpla. Un tanar de familie buna, Alfredo Germont, se indragosteste de frumoasa Violetta la balul pe care controversata doamna il da cu ocazia intoarcerii sale la Paris. Sentimentul fiind reciproc, lucrurile evolueaza astfel incat, in actul doi, ii gasim pe cei doi tineri undeva in apropierea Parisului, locuind impreuna, fericiti si cu sentimente din ce in ce mai puternice.
Violeta insa, nu avea destui bani pentru o viata de lux. Isi vinde trasura si bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile. Alfredo afla si pleaca si el la Paris sa faca rost de bani. In acest timp, Violetta primeste vizita batranului Giorgio Germont, tatal iubitului ei, care ii cere sa il paraseasca pe Alfredo, pentru binele familiei. Sora tanarului urma sa se casatoreasca, iar reputatia Violettei ii crea probleme. Urmeaza despartirea, pentru ca ea se va sacrifica pentru binele familiei Germont, apoi o revedere dramatica la o alta petrecere , intre cei doi iubiti, totul sfarsind cu boala Violettei agravata acum, o tuberculoza, si moartea ei in bratele lui Alfredo, care afla, prea tarziu adevarul , chiar de la tatal sau, framantat de remuscari.
Ei bine,Verdi nu ne spune doar o poveste. El a fost profund impresionat de ceea ce ascundea Violetta in interiorul sau, de drama sufletului unei femei indragostita, obligata de imprejurari sa isi paraseasca iubirea, fara sa poata face cunoscut adevarul, pentru ca a promis si pentru ca pe atunci, onoarea avea o mare insemnatate, chiar si pentru o „traviata”(intretinuta, femeie de moravuri usoare, it).
Signor maestro si-a propus sa nu esentializeze subiectul in sine, ci partea profunda, zona sensibila, psihologica, partea de suflet a personajului sau. A lucrat mult cu Francesco Maria Piave, autorul libretului, atat cat a fost nevoie pentru a reusi. Daca pana vineri am fost impresionata de poveste, si am vazut Traviata de nenumarate ori, ei bine, vineri m-a captivat, m-a subjugat Violetta Valery. Publicul din sala Operei a ramas pur si simplu fermecat de ceea ce vedea si mai ales auzea pe scena, de modul de interpretare a celei  care a dat viata personajului si a reusit sa fie, sa ne faca sa simtim, ca acolo, in fata noastra, se desfasoara cu adevarat, destinul greu de poveri al Violettei: soprana Irina Iordachescu.
De la Callas nu am mai auzit o astfel de voce, o astfel de interpretare! Vineri, 22 octombrie, marea triumfatoare a serii a fost tanara soprana care a demonstrat din plin speciala sa clasa de solist liric si de tragedian. Cu o voce de exceptie, Irina a facut sa transpara cele mai emotionante momente ale personajului sau, asa cum si-a dorit Verdi, cu cele mai mici detalii sufletesti.
Irina Iordachescu are o linie interpretativa cu patrunzatoare subtilitati in aprofundarea dimensiunilor psihologice ale personajului sau. Ea a descoperit cele mai intime detalii ale Violettei si a transpus totul cu un mare rafinament, cu sensibilitate si in acelasi timp cu o forta extraordinara de expresie.
Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a facut pe un suport deja existent, pentru ca Irina are ceva in interior, se simte la momentele cheie, nuante fine, un gen de puritate a cantului cum rar intalnesti, mai ales in aceste vremuri.
Vineri seara, Irina Iordachescu a reusit sa produca noi emotii publicului prezent in sala, prin freamatul sau interior, dar mai mult prin calitatile sale vocale care au incantat un public ce a ovationat indelung si in timpul dar mai ales la finalul unui spectacol in care frumoasa soprana a dominat si artistic si prin personalitatea puternica pe care ne-a dezvaluit-o cu sau fara intentie, dar demna de toate omagiile. Bravo Irina! Un debut plin de triumf, asa cum anticipam.
Alaturi de eroina serii, au contribuit cu prestatia artistica, colegii ei de scena Marius Manea, Eugen Secobeanu, Sidonia Nica, Valentin Racoveanu, Vasile Chisiu, Daniel Filipescu, Ruxandra Ispas, Stefan Schuller, Constantin Negru si Alin Manzat, avand sustinerea orchestrei condusa de dirijorul si compozitorul Cornel Trailescu. Trupa de balet si corul, remarcabile si de data aceasta.
Nu pot sa nu remarc faptul ca prezenta Irinei in Violetta a fost covarsitoare, colegii ei fiind la fel de impresionati.
Astept cu nerabdare urmatoarele reprezentatii avand in centru pe soprana Irina Iordachescu, a carei voce va face istorie in lirica romaneasca.
„ In muzica, la fel ca in dragoste, trebuie sa fii, in primul rand, sincer”. –spunea Verdi. Si Irina este!

Marea Enciclopedie a Spiritualitatii Romanesti se scrie din mers ca o inchegare istorica

Volumul XLIV

Ajunsa la al 44-lea volum marea enciclopedie a spiritualitatii noastre”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2010 „ de Constantin Toni Dartu, presedintele Filialei Iasi a Ligii Scriitorilor si directorul revistei”Moldova literara “, a devenit, pe drept cuvant, o  paleta policroma care cuprinde toate nunatele stradaniilor intelectualitatii noastre puse in slujba creatiei umane.Munca depusa cu acribie de autor in descoperirea personalitatilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii si consemna date , evenimente, lucrari inedite, imagini, din viata celui care printr-un efort de-o viata lasa in urma sa o creatie utila societatii romanesti si nu numai.Toata aceasta stradanie a lui Constantin Toni Dartu se inscrie in filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt. Aceasta este mizul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucreaza de un deceniu si mai bine.
Despre volumele acestea am scris de fiecare data cand au aparut, ajungand la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: Cultura poporului fara carti pentru dansul nu se poate. Si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica n-au nici o valoare. Opera infaptuita de Constantin Toni Dartu, prin muca, stradanie, transpiratie intelectuala si generozitate este mai presus decat, facand aluzie la ce zicea Iorga,de orice alcatuire economica sau forma politica, daca acestea nu sunt puse in slujba culturii.
Aceasta lucrare de proprtii nu este un dictionar,fiindca acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate intr-o anumita ordine, de obicei alfabetica. Lucrare masiva de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune ca acest cuvant este format din grecescul enkyklia care ineamna “ansamblul stiintelor “ si paideia care inseamna “ educatie invatatura “. Este o lucrare care trateaza sistematic termini din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dartu?
Studiind fisele a celor peste o mie de personalitati din toate domeniile creative si de activitate, incluse in aceasta enciclopedie am ajuns la concluzia ca in societatea romaneasca din ultimii 60 de ani se castiga bani numai cu ajutorul banilor. Prin munca si creatie se castiga doar painea cea de toate zilele, cu toate ca omul de cultura creator daruieste societatii in care traieste o valoare inestimabila de care se foloseste.In acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea”Totdeauna si in lume, intai se aud cantarile si apoi rasare soarele “.Adica intai este “cantecul creatiei “ si apoi vine lumina intelepciunii si a cunoasterii.
In volumul XLIV, dupa ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalitati, inclusiv imagini de la diferite lansari organizate in marile orase culturale din tara, redescoperim personalitati despre care stiam, despre unii s-au scris volume intregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. Insa descoperim pe romanciera Dora Alina Romanescu nascuta in judetul Bistrita-Nasaud, sportivul militar Traian Moldoveanu inzestrat cu darul povestitorului si iubitor de calatorii, pe Pamfil Biltiu, din Baia Mare, etnolog, publicist si animator cultural, cunoscutul cantaret de muzica populara Benone Sinulescu, scenograful Elena Fortu, sculptor si artist plastic, iubitoare de cunoastere prin calatorie, si artistul plastic Sorin Spiridon Gatu din Gherla, artist plastic a carei opera este patrunsa de spiritul  Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai insemnati artisti plastici bisericesti, maestro in arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artistilor plastici Bisericesti a Patriarhiei Ortodoxe Romane, colaborator principal al al acestui dictionar enciclopedic. Alaturi de sotia sa Livia, artist plastic au pictat zeci de biserici.Si acest volum se incheie, ca toate celelalte, cu numele personalitatilor cuprinse in volumele anterioare.
Parafrazandul pe Grigore Vieru, cu care incepe prezentul volum, pot sa spun ca atunci cand m-am vazut in paginile acestei enciclopedii, m-am simtit ca femeia care naste: am strigat in sinea mea de bucurie si durere. Fiindca fiecare enciclopedie inseamna o recunoastere pentru cel inclus si declanseaza un catharsis, o purificare. Purifica lucrurile, faptele, creatiile, dar si sufletul celui care este inclus si al celui care citeste aceste volume.Purifica faptele, metamorfozand trasaturile realitatii in forme pure si armonioase. Iar prin citirea acestor fise, se purifica si sufletul nostru, tulburat si plin de incertitudini.
Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dartu pot spune, cum zicea odata filozoful grec Constantin Tsatsos, ca exista lecturi pentru a fugii de lume( aici nu este cazul ), si lecturi pentru a te mentine in mijlocul lumii prin reprezentantii de varf ai neamului nostru, cum este enciclopedia  PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2000 de Constantin Toni Dartu.

Al.Florin Tene

Cat a costat vizita lui Emil Boc la New York?

By Simona Botezan
Washington D.C.

Presa din Romania scrie ca 470.000 de dolari au fost cheltuiti cu ocazia vizitei premierului Emil Boc , la reuniunea plenara la nivel inalt a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, din perioada 21-24 septembrie, de la New York. Cu mici exceptii, presa romaneasca din SUA nu a fost invitata la acest eveniment. De ce n-au fost invitati jurnalistii din New York la intalnirea cu primul ministru? Pentru ca ei ar fi mers acolo gratis?

“Vizita de patru zile a premierului Emil Boc la New York a costat aproape o jumatate de milion de dolari. Boc a fost insotit de o delegatie formata din 35 de persoane. Aproximativ 63.000 de dolari au fost cheltuiti pentru cazarea in hoteluri de 4 si de 5 stele din in centrul orasului; alti 400.000 de dolari s-au cheltuit pentru transportul cu un avion inchiriat de la Romavia, iar diurna a fost de circa 6.300 de dolari”, anunta ziare.com

„La solicitarea Antenei 3, Guvernul a remis un comunicat, potrivit caruia delegatia cu care a plecat Emil Boc la New York a avut trei componente: cea oficiala, cea insotitoare, o delegatie a SPP si un grup de jurnalisti”. Dupa matematica mea, in fraza anterioara sunt amintite patru componente, dar ce mai conteaza! Care o fi fost rolul delegatiei insotitoare? Daca tot s-au cheltuit acesti bani, care sunt rezultatele intrevederilor de la New York, astfel incat sa se justifice suma enorma cheltuita de delegatia Romaniei? Cu ce s-au ocupat cei 35 de membrii ai delegatiei, in cele 4 zile, in afara de shopping? Este Romania atat de bogata, incat isi permite sa arunce 400.000 $ pe inchirierea unui avion de la o companie falimentara? Guvernul Romaniei este o agentie de turism, care organizeaza vizite de grup la New York?
Toti oamenii se aseamana prin cuvinte, numai faptele ii deosebesc. Din pagina web a Misiunii Permanente a Romaniei la New York reiese ca, in discursul sau “premierul s-a referit la noile provocari cu care se confrunta tarile lumii si a pledat pentru imbunatatirea relatiilor functionale intre ONU si alte organizatii internationale cu vocatie globala sau regionala. Premierul roman a subliniat ca Grupul tarilor Europei de Est merita o mai buna reprezentare in Consiliul de Securitate al ONU, in orice format de extindere”.
Am recitit pasajul de mai multe ori si am inteles un singur lucru – in acelasi stil ne relata si ziarul “Scanteia” vizitele de lucru ale “conducatorului iubit” peste hotare. Am remarcat limbajul de lemn si forma fara fond, pentru ca lipseste cu desavarsire continutul. Care o fi fost tema discursului lui Boc la Adunarea Generala a ONU din septembrie? O fi fost tema “cum sa vorbim ore in sir fara sa spunem nimic”?
Mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genuchi. In aceeasi zi de 22 septembrie, in fata Palatului Victoria, 20.000 de sindicalisti protestau impotriva masurilor de austeritate inumane ale guvernului Boc, masuri care au adus milioane de romani in pragul disperarii, in imposibilitatea de a-si achita facturile, de a-si cumpara alimente, imbracaminte si medicamente. A trecut o luna de zile si protestele continua. Tot mai multe categorii sociale isi exprima nemultumirile in strada. Pe 27 octombrie sindicatele vor scoate in strada 80.000 de oameni. Cate pensii si salarii ale acestor protestatari s-ar fi platit din 470.000$?
Intrebat de catre jurnalistul Grigore Culian, de la New York Magazin, despre motivele miscarilor sociale din Romania si decizia guvernului de a diminua pensiile si/sau salariile bugetarilor, Emil Boc a raspuns cu o intrebare: “De unde aveti aceasta informatie?” Probabil ca, in viziunea domnului Boc, diaspora romana din SUA este dezinformata, traieste in cocotier, fara acces la “goagal” (vorba unui distins politician roman) si este rupta de realitatea din Romania. Care o fi, atunci, misteriosul mijloc de comunicatie, prin care au aflat romanii din America despre vizita premierului la New York?
Calitatea unei persoane se vede numai in relatiile cu oamenii din jur. Va amintiti momentul in care Horia Roman Patapievici a fost numit de catre Traian Basescu in functia de director al Institutului Cultural Roman? Fiu de demnitar comunist, crescut in cartierul Primaverii, Patapievici face parte din camarila prezidentiala. Din moment ce dintre toti oamenii de cultura romani, tocmai Patapievici a fost desemnat ca sef la ICR, probabil ca presedintele ii impartaseste parerile despre romani si cultura romana. Si reciproc – Patapievici o fi amator de manele, la fel ca presedintele Basescu? Sa nu uitam ca Patapievici este un privilegiat, care se plimba cu avionul la Neptun, pe banii Cotroceniului, pentru “consultari” -de parca numai la Neptun se puteau consulta alesii nostri, in privinta Legii Lustratiei.

La New York, mana dreapta a domnului Patapievici este Corina Suteu, directoarea Institutului Cultural Roman din marea metropola americana. Doamna Suteu l-a intampinat pe primul ministru cu o expozitie organizata in mare graba, iar comunitatea a rasuflat usurata, pentru ca de data aceasta nu erau expuse in vitrina ICR svastici si exponate cu tenta erotica.

Doamna Suteu reprezinta cultura romaneasca la New York. Sunt curioasa daca i-a cerut domnului Emil Boc sa vorbeasca in engleza la ICR, asa cum le cere romanilor din New York, atunci cand au tupeul sa participe la evenimentele organizate de institutia pe care o conduce. A fost numita de la Bucuresti, de catre prietenul dumneaei H.R. Patapievici, apoi a fost motivata pecuniar din fondurile statului roman, cu cateva miliarde anual, pentru a promova cultura, traditiile si obiceiurile romanesti in America. E ca vorba din popor: “ce se aseamana se aduna”. Oare este normal sa reprezinti cultura romana la New York, dar sa refuzi sa vorbesti in limba materna?

Aceeasi doamna Suteu declara pentru “Revista 22”, in anul 2006, ca obiectivele ICR New York sunt: “cum faci sa existi, pe de o parte, ca organizatie cul¬turala, intr-una dintre marile metropole artistice ale lumii” si al doilea: “cum faci ca, prin programul pe care il ai ca institut cultural, sa dai o imagine emanci¬pata despre ceea ce este Romania de azi.”
Practic, doamna Suteu si angajatii dumneaei devin extrem de zelosi cu ocazia vizitelor de lucru de la Bucuresti. In restul timpului, cauta (probabil) raspunsurile corecte la intrebarile din 2006, timpul trece, leafa merge!

Recentul scandal cu brandul de tara readuce pe tapet discutia, veche de cand lumea, a formei fara fond. Cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Discutii cu accente isterice, privind promovarea turismului romanesc, au inundat presa si televiziunile din Romania, dar n-au atins marea problema – ce fel de turism poti sa faci intr-o tara fara autostrazi, cu maidane pline de gunoaie, cu oameni care fura ca sa manance si care asteapta strainii cu mana intinsa dupa maruntis si souveniruri? Ce fel de turism poti sa faci cu  dotarile anilor ’70 si preturi mai mari decat in vest? Care sunt lucrurile care ar indemna pe cineva sa compare Romania cu o gradina a Carpatilor?

De la Imperiul Roman incoace, noi avem munti pe care-i jefuim cu spor, paduri, campii si ape de care ne batem joc. Ce fel de promovare poti sa faci, la New York, cu oameni ca H.R. Patapievici, Corina Suteu sau Emil Boc?  Ce fel de promovare poti sa faci cu un presedinte ca Traian Basescu, sef de stat care nu este invitat in nicio vizita oficiala si pe care nu-l viziteaza nici un omolog? Dar cu un prim ministru care vine la New York insotit de 35 de persoane, sta 4 zile intr-o companie selecta, chletuieste jumatate de milion de dolari si nu reuseste sa stabilieasca nicio vizita de lucru undeva pe planeta, oriunde? Imi vin in minte cuvintele belgianului Achille Chavee si ele par sa descrie perfect situatia: “ Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina. Uneori trebuie sa o rupem”.

Bucurestiul, gazda festivalurilor de toamna

Sunetele din sala de repetitii a teatrului Masca din Bucuresti, ne-au adus in prima saptamana a lunii octombrie fata in fata cu a sasea editie a „Festivalului Mastilor Europene!” S-au prezentat publicului forme ale teatrului practicat in Italia, Olanda, Finlanda sau Danemarca, prin spectacole si ateliere sustinute de invitati straini, spectacole fara decoruri sau costume, utilizand doar mastile specifice acestui gen teatral. Printre artisti s-au numarat Carlos Garcia Estevez (Olanda), Davide Giovanzana (Finlanda), Ted Keijser (Italia) si Troes Hagen Findsen (Danemarca).
Pe langa piesele teatrului Masca („Una historia de tango”, „Gigi Amoroso”, „Muzeul viu”, „Pierror Lunatecul”), publicul a putut urmari productii sustinute de invitati, toate piesele fiind apreciate la festivaluri prestigioase: „Odyssey”, „Solo dell’Arte” si „Posthumous Works”.
Anul acesta festivalul a fost organizat in memoria actorului Jacques Lecoq, renumit pentru metodele sale de predare a teatrului de miscare si pantomima. Prezenta la festival, sotia sa, doamna Fay Lecoa, ne-a marturisit: „Sunt foarte onorata pentru ca nu m-am asteptat ca domnul Malaimare va organiza un astfel de festival si in primul rand in memoria sotului meu si sunt foarte mandra. Cred ca ideile lui se vor dezvolta pentru ca are intelegerea si energia respectiva”.
La data de 10 octombrie s-au deschis portile celei de-a doua editii a „Festivalului Artelor Bucuresti”, manifestare organizata de Asociatia Culturala „Maria Domina”, eveniment cultural-artistic cu un amplu program, care a cuprins concerte, piese de teatru, conferinte, lansari de carte si ziare. In premiera absoluta, a avut loc relansarea pe piata a revistei „Moftul Roman” in editie tiparita cu ocazia debutului festivalului si a volumului de poezii „Antologia vinovatelor placeri”, realizat in urma initiativei Asociatiei Culturale Maria Domina „Scrieti, baieti, numai scrieti”.
Evenimentele au adus in salile de spectacol nume de rezonanta ale scenei artistice romanesti: Radu Beligan, presedintele onorific al festivalului, Dan Puric, Tudor Gheorghe, Florin Piersic, Ion Caramitru, Jony Raducanu, precum si muzicieni de talie internationala, cum este Lothar Hensel, care a deschis festivalul cu spectacolul de bandoneon „Tango Sinfonico”. Au participat Orchestra Nationala Radio, Opera Nationala din Bucuresti, Filarmonica Muntenia.
Presedintele festivalului, domnul Romeo Pepino Popescu a mentionat ca „acest festival este sustinut 100 % de public. Singurul sponsor al acestui festival este publicul”, un lucru de remarcat si in acelasi timp un mare risc asumat de organizatori, evenimentul fiind singurul festival de acest gen din tara.
In perioada 2-9 octombrie, scena salii Rapsodia din centrul istoric al Bucurestiului a fost gazda „Festivalului International de Teatru pentru Copii” si a primului „Festival Indian” din Romania. Cinematografele au gazduit, intre 8 si 17 octombrie, „Festivalul International de Film de Animatie anim’est”, iar in perioada 22-28 octombrie, cinematecile au prezentat publicului „Festivalul filmului rusesc 2010”.

Madalina Corina Diaconu

"FLORILE COPILARIEI MELE"

 CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
                       DEPARTAMENTUL CULTURAL ARTISTIC
organizeaza un nou concurs de fotografie amatori:
 
                            “FLORILE COPILARIEI MELE”
 
* se adreseaza elevilor cls.I – XII din Romania si diaspora
* perioada de inscriere: 25 octombrie – 25 noiembrie 2010
 
Conditii de participare:
– fiecare concurent va trimite prin posta minim 15 fotografii – color, alb negru, sau sepie –
– formatul il alege fiecare, dar nu mai mici de 15 x 21
– tema concursului: florile
– fiecare fotografie sa aiba pe fata o eticheta (sau sa scrie direct din calculator pe fotografie) cu:
numele si prenumele autorului, tema si/sau locul fotografiei, numele florii daca se stie, scoala, varsta – pentru a se face dovada ca fotografiile sunt realizate chiar de concurenti
– in plic se va introduce si o fisa cu datele personale ale concurentului: nume si prenume, adresa, varsta, scoala, telefon, mail
– data limita de trimitere a  plicurilor este de 25 noiembrie a.c. – data postei –
pe adresa: Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, Str.Brailei, Nr.134, pentru Departamentul Cultural Artistic, persoana de contact: Angela Baciu.
– pe plic specificati “pentru concurs”
– plicurile se pot depune si personal la C.C.Sind.Gl, et.1, secretariat.
– nu se accepta fotografii pe mail
– premiile constau in: diplome, carti si expozitii personale
 
Coordonatori proiect:
         – Angela Baciu   – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl
         – Andreea Ignat – instructor C.C.Sind.Gl
Director C.C.Sind.Gl.: ec.Ovidiu Ioan MANOLE
 
Tuturor mult succes!
Echipa concursului.
 
Angela BACIU
scriitor, cons.cult.C.C.Sind.Gl

Ne vindem istoria cu 20 de lei biletul!

Un mic ghiseu, o doamna simpatica, zgribulita, asa, ca de venirea primelor zile racoroase ale toamnei, si noi, cei de-o seama, cu hartiutele miraculoase in maini, gata sa le dam pe biletele de vizitare a muzeului… castelului… fortaretei… teatrului de fantome… si puteti sa mai adaugati ce mai vreti si cum mai vreti, ca nu se va supara nimeni! Si asa, una: te duci sa vezi, si ce gasesti, chiar te surprinde si parca intr-adevar iti spune ca ai venit la un spectacol de proasta calitate, sau, ca sa vorbim in termeni „academici”, kitsch! Dar, sa o luam incetinel, sa nu ne suparam, ca si asa degeaba o facem! Sau nu? Poate ca daca ne-am strange la o cafea si am mai discuta, am reusi sa descretim fruntile apasate de atata ignoranta a celor din jurul nostru! Cum este posibil sa dam bani ca sa auzim povesti fabricate cu imagini false in propria noastra ograda? Asa cum va spun, dam bani sa invatam istoria eronata a Romaniei! Pe langa faptul ca acum Castelul Bran nici nu ne mai apartine, este „proprietate privata”, cum a binevoit domnita de la ghiseu sa ma informeze cu un zambet pe buze mai mare decat cel al Giocondei, mai dam si bani sa fim instruiti in termenii voiti de noul proprietar! Ca e curat pe langa castel? Da, adevarat! Ca s-a ridicat in jur un targ cu tot ce vrei, de la figurinele din Dollar Store, la caciulitele din Peru? Da, adevarat! Ca bietul castel sta sa cada si ar necesita si el o restaurare pe ici, pe colo? Da, adevarat, numai ca pentru asa ceva nu sunt bani! Ca intri in castel si niste ghizi, cine-or fi ei, ca eu tot sper sa nu fie cei angajati oficial, dau detalii cu floricele, povestind in diferite limbi straine cum familia regala a Romaniei s-a nascut si a crescut printre zidurile acestui falnic castel? Da, adevarat! Pozele cu familia regala de pe peretii castelului o dovedesc, nu? Iar ca sa fie totul impachetat frumos si cu fundita, odata ce te aventurezi sa ajungi la etajele superioare ale castelului… ce sa fie, ce sa fie?! Poze frumoase, reproduceri din renumitele filme despre Dracula si texte care sa incante imaginatia noastra insetata de vampiri! Iar daca tot nu ti-a ajuns, mergi la subsol in magazinul de suveniruri si gasesti lilieci impaiati si frumos inramati, cavaleri teutoni si nici mai mult, nici mai putin decat Omul Vitruvian al lui Leonardo da Vinci! Si-atunci iti spui: ura!!! Banii dati pe bilet au fost cea mai buna investitie pe timp de criza! Sau orice timp! Da? Gresit! Banii dati pe bilete sunt acei bani cu care ne vindem istoria, fara sa ne pese, fara sa ne punem problema ca oricat si-ar dori cineva sa scoata un profit de pe urma unei inventii, caci nu o pot numi legenda, ar putea sa o faca in limitele bunului simt. Cand te apropii de Castelul Bran, nu mai simti nimic Romaneste! Totul este Halloween, Dracula’s land si alte jucarii Made in China. Mai lipseste Muzeul Figurilor de Ceara, unde Dracula, Printul Vampirilor sa stea langa Marilyn Monroe, sprijinindu-se de Maiastra lui Brancusi, si atunci le vom avea pe toate, caci de istoria pentru care ne-a pierit neamul, nu-i mai pasa nimanui! Mai bine un liliac impaiat, decat o opinca si un fluier de cioban, ca suvenir!

Madalina Corina Diaconu