Dupa incheierea primului razboi mondial si stabilirea, pe baza de acorduri si tratate internationale, a noii arhitecturi a statelor din centrul si sud-estul Europei, in Ungaria, stat ce isi recastiga pentru prima oara identitatea de stat national, independent si nu provincie componenta si supusa vreunui alt imperiu, au ramas, potrivit estimarilor specialistilor romani, in jur de 960.000 de persoane de etnie romana. Ei ocupau oponderi variindintre 30-40% pana la 100% in unele judete din vecinatatea Romaniei. Datorita miopiei de care au dat dovada unii din conducatorii politici de atunci ai Romaniei, in mod deosebit a generalului Alexandru Averescu , pe atunci prim ministru, au fost pur si simplu abandonate o serie de teritorii locuite majoritar de romani, care ar fi trebuit sa intre in componenta Romaniei. Ma refer aici si la situatia orasului Jula (Gyula), cuprins initial in structura teritoriala a Romaniei, dar cedat, nejustificat, Ungariei.
In perioada horthysta, imediat dupa instalarea acestui odios regim, s-a trecut la actiuni indreptate impotriva cetatenilor de etnie romana, inclusiv fortarea acestora de a parasi locurile lor de bastina, detinute de stramosii lor inainte de venirea ungurilor in Campia Panonica. Tinte predilecte au fost dascalii, preotii si extrem de putinii intelectuali de etnie romana ramasi dupa 1920 in Ungaria. Prin toate formele, inclusiv prin scoli , de atunci si pana in prezent, autoritatile maghiare, indiferent de culoarea politica avuta: extremisti horthysti, comunisti sau asa zisii democrati aflati la putere dupa 1990, au dus o politica criminala de exterminare a minoritatii romanesti din Ungaria. Asa se face ca, potrivit datelor oficiale maghiare, la ultimele recensaminte si-au declarat apartenenta la etnia romana mai putin de 13.000 de persoane, fata de circa 960.000 in anul 1920. Iar procesul de maghiarizare si deznationalizare continua cu aceeasi violenta si in prezent.
De ochii lumii, dupa 1990, in Ungaria s-au constituit asa zise autoguvernaminte destinate minoritatilor etnice din Ungaria. Asta pentru ca, in mod oficial, sa poata mentine acelasi control de tip politienesc impotriva propriilor cetateni ramasi nemaghiarizati. In repetate randuri, insa, s-a semnalat, chiar de catre presa maghiara, ca autoritatile intervin grosolan si interzic acestor minoritati sa-si gestioneze singure problemele.
In cazul concret al minoritatii romane, atat in Budapesta, cat si la nivel national, pentru a impiedica elemente valoroase, dar mai putin obediente, sa acceada la functii de conducere in aceste structuri, au fost adusi din Romania, fie unguri, fie tigani, carora guvernele budapestane le-au incredintat gestionarea problemelor specifice etniei romane.
Chiar daca, in Romania, minoritatea maghiara beneficiaza de reprezentare parlamentara, iar dupa 1990, partidul etnic, continuator de nadejde al MADOSZ-ului, a participat, aproape neintrerupt la guvernarea (si, implicit la devastarea economiei nationale si aducerea tarii aproape de faliment), autoritatile budapestane, desi se declara democratice, refuza cu obstinatie sa permita reprezentarea etniei romane, dar si a celorlalte minoritati, in Parlament. Prefera astfel de simulacruri de democratie, cu oameni care nu simt romaneste si nu reprezinta decat interesele politiei politice din Ungaria de destabilizare a comunitatilor romanesti si de obligare a cetatenilor de etnie romana sa urmeze orbeste politica deznationalizanta promovata.
Recent, respectiv pe 8 februarie a.c. situatia s-a repetat. Cu interventia directa si interesata a serviciilor secrete unguresti, s-a blocat alegerea unui prestigios om de cultura de origine romana, respectiv jurnalista Eva Iova in functia de presedinte al Autoguvernarii pe Tara a Romanilor din Ungaria, fiind impins in fata un anonim, maghiarizat Trajan Kreszta, reales cu voturile unor cetateni de alta etnie .
Daca mai are minima decenta, ministrul roman de Externe si Presedintele Romaniei trebuie sa sesizeze organismele europene si internationale despre aceasta situatie incredibila si sa ceara ambasadorului ungar sa transmita protestul autoritatilor romane la adresa acestui joc murdar indreptat impotriva etnicilor romani din Ungaria. Nu de alta, dar Traian Basescu s-a declarat, de atatea ori, ca este presedintele tuturor romanilor. Daca ar fi sa dam crezare unor astfel de declaratii, ar trebui sa intelegem ca el este si presedintele etnicilor romani din statele vecine, cel putin in sensul de a nu permite guvernelor si autoritatilor din acele tari sa promoveze politici si actiuni de deznationalizare si epurare etnica la care sunt supusi sistematic. In plus, autoritatile romane trebuie sa atraga atentia asupra acestei atitudini, ca si asupra felului in care autoritatile maghiare sustin, cu fonduri uriase, actiuni de destabilzare si de invrajbire etnica la care se dedau etnici maghiari fanatici, adesea cu concursul direct al ambasadei si consulatelor maghiare de pe teritoriul Romaniei. Toate acestea fiind dovada incontestabila ca, in pofida declaratiilor contrare, la guvernantii de la Budapesta, ideea revizionist revasarda de refacere a Ungarie Mari persista, chiar daca aceasta inseamna, in realitate, nerecunoasterea principiilor ce stau la baza Uniunii Europene, prin negarea tratatelor si acordurilor internationale ce au stabilit arhitectura si structura teritoriale a statelor europene membre.
Unei asemenea tari nu numai ca este o grava greseala sa i se repartizeze presedintia semestriala, dar chiar mentinerea ei in structurile Uniunii Europene e o amenintare directa la adresa sigurantei si existentei acestui organism, o negare a principiilor ce-i stau la baza datorita promovarii revansismului si revizionismului teritorial impotriva vecinilor, inclusiv a Romaniei. Ca sa nu mai amintim si actiunile si actele legislative de tip fascist promovate impotriva unora dintre cetatenii acestei tari.
Se aude, domnule José Emanuel Cardoso?
Dr. Dan BRUDASCU
Category: Romania
Beach Books: ‘Out of the Transylvania Night,’ by Aura Imbarus
By Annie Lubinsky
Having emigrated from Romania to the United States to live life to the fullest, Aura Imbarus returned to her native home and family roots when she wrote her memoir, “Out of the Transylvania Night.”
Imbarus, who will be visiting Pages and Barnes & Noble bookstores in Manhattan Beach this week, had originally intended to write a book about the Los Angeles dating scene, but then she received news that her mother had liver cancer and had only months to live.
“I told my publisher, ‘I know I’m under contract, but I can’t deliver the book,’” Imbarus said.
The publisher, who was interested in creating a boutique company that produced memoirs, asked Imbarus to write a few pages describing her last week in Romania.
“How about the last five minutes?” Imbarus quipped at the time.
“I had so many emotions about whether I should leave or not,” she told The Beach Reporter. “I saw my mom’s face and my dad’s face, and my mom was crying, saying ‘Please don’t leave me here.’ She was shaking. Then the plane takes off and I’m sobbing. I relived my childhood in reverse, seeing my parents and grandparents. It was a bubble of time where my whole life passed by.”
“Out of the Transylvania Night” tells the story of the life Imbarus led in Romania and the one she created for herself in the United States. Throughout her life, Imbarus has maintained a powerful connection with her family and a deep understanding of how living in Romania affected her family’s history and her own potential.
“My family was a family of adventurers,” she said. “They owned a carriage business, transporting goods to and from Athens, Transylvania and Vienna. Our family was doing well and had its own coat of arms. We were the fourth family in Transylvania, and my dad grew up with money.”
That ended in 1947, when the communists took away the Imbarus family’s property and carriage business.
“We went from high to poor — we had so much, and they took it away,” Imbarus said.
The communist regime in Romania came to an end on Dec. 21, 1989, when the revolution started. Imbarus knew something had changed profoundly when, during a family shopping excursion, bullets whizzed by her head.
“The president and his wife were shot on national television on December 24,” Imbarus said. “Everyone knew about it, except us in Romania, until we saw the taping of the shooting the day after. We didn’t know if it was the president or one of his five stand-ins.
“The new regime promised transparency, but it never happened. From 1989 to 1996, I was waiting for full transparency.”
Imbarus continued, “I told my parents I wanted the revolution to happen to live a fulfilled life in Romania, but it didn’t happen. It was the wrong system, and no matter how I worked, I could not change it. You want to work, be paid, and enjoy the rewards of a nicely designed life. I felt cheated by the first government, and the second one I felt was not transparent, so I decided I would leave.”
As soon as she arrived in Los Angeles in 1997 with her husband, Michael, Imbarus knew she had come to the place she was meant to live.
“As I child, I’d had a vision of myself living in a place near a coastline with palm trees,” she said. “When I was 14 years old, my aunt passed away and I was told I would get her house. ‘I don’t need her house,’ I said. ‘I am not going to grow old here.’”
Emphasizing her proficiency in foreign languages, Imbarus was soon hired at a hotel. She continued the work on her Ph.D. that she had begun in Romania, and she took classes to earn teaching credentials that would allow her to work as a teacher, a career she loved.
Within seven years, Imbarus and her husband were living the American dream, making good money, buying expensive cars and a beautiful home in Los Angeles.
Imbarus then experienced a series of setbacks. In 2007, her house was broken into, and the heirloom jewelry that had been in her family for generations was stolen. Imbarus and her husband also filed for divorce in 2007. Then in 2008, they lost all of their investments and ending up owing thousands of dollars.
“My marriage ended, my family heirlooms were stolen, and I was broke,” Imbarus said. “It happened so fast. It felt like I was back in 1997, I had to start all over.”
Soon she was dating and writing about her experiences meeting new people — until the news of her mother’s illness sent Imbarus in a new direction.
“The publisher asked me to write about 12 peaks in my life,” Imbarus said. “At that point, I knew my mother had only months to live. I wanted her to read the book, and so I knew it was a race with her time.”
Nine months later, Imbarus gave the story to her mother.
“Before she died, she read the final manuscript and knew that I had signed the contract to have it published,” Imbarus said. Her mother died on the last day of 2008, and the book was published in September of last year.
Imbarus will publish a book on teenagers in the fall of 2011, after 12 years of teaching.
“But there will never be another book like this one. You can only have one memoir,” she said. “Another book will never be of the importance that this one was.”
Meet the author
Pages bookstore will host a reception for Aura Imbarus on Thursday, Feb. 3, at 7 p.m., where she will sign copies of “Out of the Transylvania Night.” Pages is located at 904 Manhattan Ave. in Manhattan Beach. For more information, call (310) 318-0900 or visit http://www.pagesabookstore.com.
On Saturday, Feb. 19, Imbarus will visit the Manhattan Beach Barnes & Noble at 12 p.m. The bookstore is located at 1800 Rosecrans Ave., Bldg. B. For more information, call (310) 725-7025 or visit http://store-locator.barnesandnoble.com/store/2986.
For more information on Imbarus and “Out of the Transylvania Night,” visit http://www.auraimbarus.com.
Local authors can send information about their books to Annie Lubinsky at annie.beachreporter@gmail.comThis e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it
THE BEACH REPORTER
SALVATI ROSIA MONTANA
APEL CATRE PUBLICATIILE CULTURALE
Lumea literara romaneasca, oriunde ar fi scriitorii care o exprima, are si misiunea de a apara demnitatea culturala si patrimoniul tarii, mai ales in actuala conjuctura, cand coruptia si nepasarea au adus prejudicii irecuperabile. Astfel a fost impinsa si Rosia Montana spre un prezumtiv dezastru: distrugerea patrimoniului si otravirea mediului. Acolo mai lupta o mana de oameni (mai precis douazeci), care au nevoie de sprijin, cel putin moral.
In plus, avand in vedere ca revista „Romania literara”, nu dezinteresat, a trecut de partea societatii „Gold Corporation”, aducand un prejudiciu de imagine si scriitorului roman, se impune o corectie.
In acest sens, facem apel catre toate publicatiile culturale romanesti sa arboreze pe frontispiciu sigla campaniei „Salvati Rosia Montana!”.
Ilie CHELARIU,
redactor-sef al revistei „Orient latin”
Timisoara
ROMANIA VAZUTA DINAUNTRU SI DIN AFARA
Acum doi ani, 70.000 de voturi in favoarea Presedintelui Basescu, exprimate in diaspora, au determinat ramanerea acestuia pe post, pentru a doua legislatura. Un bun prieten din tara nu mi-a iertat-o luni de zile: „Multumita tie il avem din nou pe asta presedinte!” cu toate ca eu nu am drept de vot si… n-am votat nici cu Basescu… nici impotriva lui. Insa si eu am gandit la fel ca multi din diaspora: „Se pare ca Basescu este raul cel mai mic, ii dam lui votul nostru!” Cine are – sau a avut – dreptate? Colegul meu din tara sau romanii din diaspora?
Acelas coleg si prieten mi-a dezvaluit preferintele lui politice: „Antonescu este cel mai capabil politician roman actual!”… „Nimic de zis…”, m-am gandit eu in necunostinta de cauza, “…daca prietenul meu din Romania zice asa…asa o fi!” Dar eu…am exprimat numai o rugaminte, una mica: “Mai, trimite-mi si mie programul partidului lui!” …si am asteptat sa citesc programul celui mai capabil om politic… Astept si astazi… Au trecut mai mult de sase luni de zile…Un partid politic fara program…? Mai are dreptate prietenul meu? Sau nu? Dar…ce parere ciudata am eu, asta…cel din afara! Auzi: sa cer programul partidului!!
Dar ce diferente intre punctele de vedere ale celor din tara si din afara!
In urma cu vre-o 10 ani am auzit ca la un teatru din Germania se juca o piesa in care juca un actor roman, Dan Puric. Am retinut bilete telefonic, m-am suit in masina si am mers 200 Km sa vad piesa – extraordinara prestatia lui Puric!! – pe urma am mai mers 200 de km ca sa ajung acasa unde am ajuns obosit tarziu dupa miezul noptii…A meritat, ce a facut Puric a fost genial! De atunci, pentru mine numele Puric a fost sinonim cu extraordinar…pana ce am aflat de curand ca Puric incearca sa gaseasca si sa ofere o solutie pentru problemele Romaniei…Solutia lui consta pe de o parte in rugaciuni, pe de alta parte in blesteme la adresa presedintelui Basescu si inca pe de alta parte in relansarea economiei traditionale taranesti…O fi chiar asa de simplu? O fi solutia aceasta – Romania sa se intoarca, cu ajutorul lui Dumnezeu, la o economie agricola – atat de eficace? Poate duce asta la ceva bun pentru omul din Romania? …Sunt destui romani care citesc cu interes ceea ce publica Puric.
Pentru locuitorii tarii in care actorul Puric a fost atat de apreciat – Germania – asa ceva ar fi greu de inteles! Ei ar spune ca Puric, in cautarea binelui, s-a ratacit… putin, pe alte taramuri, prea sus! Asa ar gandi probabil cineva din afara. Ce deosebire de puncte de vedere! Eu stau de o parte – in afara tarii – si ma uit la framantarile ingrozitoare ale conationalilor mei, la soarta lor deloc usoara…Dar si mai apasatoare mi se pare lipsa unei orientari, a unei perspective…As putea spune ca este vorba de o dezorientare totala a celor mai multi cetateni ai natiunii romane…Este vorba de disperarea lor in fata saraciei lucii cu care sunt confruntati foarte multi…O solutie generala, rapida si valabila pentru 20 de milioane de oameni nu am… De fapt…nici nu exista: ceea ce nu s-a facut in 20 de ani nu se poate recupera intr-un timp mai scurt decat tot atat…Daca se mai pun la socoteala si ultimii ani de dictatura … atunci sunt peste 30 de ani necesari ca Romania sa recupereze handicapul fata de tarile europene avansate…Asta este o viata de om!! Trista perspectiva pentru cei care n-au o alta solutie!
Poate ca ar fi bine sa ajut sa facem mai intai putina ordine? Poate as putea sa le pun la dispozitie cateva idei? “Ideile apartin idiotilor” imi aduc aminte din copilarie…STOP!! Nu este adevarat! Cu asta trebuie inceput! Ideile sunt materia prima din care se pot produce solutii si de aceea sunt extrem de importante in evolutia unei persoane, a unei natiuni! Dar nu toate ideile au aceasta calitate – vezi ideile actorului Puric! – ci numai cele care sunt in concordanta cu conceptele de viata ale altora, ale celor care au succes in viata! Daca analizam la nivelul Romaniei…atunci ideile altor natiuni de succes – cum ar fi Germania sau Franta – sunt cele care trebuiesc puse pe masa si analizate! Asa se ajunge imediat la refuzul acestor tari de a primi Romania in Schenghen…Despre asta am scris intr-un articol saptamana trecuta, dar acum as vrea sa incep dintr-un alt loc, sa consider un alt punct de vedere…
Libertatea cuvantului
Sa ne intoarcem in gand in urma cu 20 de ani…La vremea aceea Ceausescu fusese tocmai executat si poporul roman, care timp de decenii n-a avut voie sa spuna decat “Traiasca conducatorul cel mai iubit…!” a primit dreptul sa spuna tot ce vrea! Deosebirea a fost imensa, dar din aceasta nu a rezultat nici dupa 20 de ani un salt calitativ substantial fiindca nimeni n-a atras masiv atentia ca – daca vrei sa nu pierzi vremea – trebuie sa inveti din experienta altora! Proverbul respectiv exista si in limba romana insa dorinta de a spune ceva – indiferent ce! – a fost si mai este atat de mare incat…s-a ajuns la situatia de astazi: exista o gramada de publicatii, exista o multime de autori, exista o multitudine de pareri si intre timp a aparut si o cacofonie – aproape de nesuportat – a limbajului…dar nu exista o solutie, nu exista un concept! Numai foarte, foarte putini au invatat din experienta altora!
Privind din interiorul Romaniei…este minunat ca acum poti sa spui ce vrei cui vrei si cand vrei…”Asta este democratie!! Am asteptat-o atatia ani!” spun multi romani. Privind din exteriorul Romaniei…situatia este diferita: nici-una dintre democratiile vesteuropene – bine stabilite, verificate in timp si cu cetateni multumiti cu regimul democratic al tarilor lor si care mai si constituie un exemplu pentru Romania – nu permit sa spui ce vrei cui vrei si cand vrei! Nici vorba! In primul rand trebuie respectat rangul politic, pe urma varsta, gradul academic…pe urma limbajul trebuie sa fie respectuos…iar ceea ce are de spus cineva trebuie sa fie relevant pentru persoana careia ii este adresat mesajul! Altfel…sau nu primeste cuvantul sau ce spune…nu este bagat in seama!
“Si asta se mai cheama democratie?!!” ar intreba unul dintre autorii din ziarele romanesti pe care-l citez acum cand scrie: “Basescu, calaul democratiei romanesti! Escroc, incult si betiv, inconjurat de interlopi, interloape, toape si falsi intelectuali…” Da, democratia , libertatea cuvantului – in varianta occidentala, practicata in toata lumea – nu inseamna o insiruire necontrolata de invective…Daca anumite ziare romanesti folosesc o alta varianta a democratiei – varianta romaneasca – atunci vest europenii si americanii vor spune ca romanii nu au ajuns la nivelul lor de intelegere… ca au ramas undeva in urma, au ramas de caruta…Vor mai spune ca cei 20 de ani de la impuscarea lui Ceausescu nu le-au folosit la nimic… Aprecierea nu va ramane limitata la ziarele respective ci se va rasfrange asupra intregului popor roman…De aceea invectivele ar trebui sa dispara mai intai din ziare…pe urma vor dispare si din limbajul curent iar mai tarziu…se va schimba si parerea strainilor despre Romania!
Nu am nici-o simpatie deosebita pentru Basescu, dar am o simpatie teribila pentru ceea ce ar trebui sa fie natiunea romana in mijlocul natiunilor europene…De aceea ma uit cu tristete la textul de mai sus si-mi spun: nu cumva ar trebui inceput de aici? Haideti sa facem un prim pas si sa vedem cel putin daca adjectivele de mai sus reflecta realitatea…Sa luam “incult” si sa verificam in Google: acolo gasim ca Basescu a absolvit Facultatea de Navigatie a Institutului de Marina din Constanta. Aceasta echivaleaza aproximativ cu o diploma de inginer iar un inginer…nu face parte dintre incultii Romaniei! A mai absolvit Cursurile Avansate de Management in Transportul Maritim organizate de Academia Norvegiana…Asta ar fi probabil un fel de MBA in marinarie, facut in strainatate…Nu, o persoana cu un MBA in strainatate …nu este un incult: autorul greseste masiv! Mai mult decat atat: autorul dezinformeaza masiv!!
De ce oare? Ce urmareste?
Treaba lui! Nu este important sa aflam ce urmareste autorul articolului, este mai important sa aflam ce gandesc altii despre natiunea romana cand citesc asa ceva, acesta era telul analizei de fata. Intern, in mediul romanesc, textul de mai sus este acceptat: n-am vazut nici un protest la adresa lui.
Privit din afara, de un vesteuropean, textul plin de invective nu este inteles in nici un caz ca un atac la adresa Presedintelui Romaniei Traian Basescu. Nu! Nici nu este bagat in seama in acest sens ci…este luat in considerare pentru a demonstra diferenta imensa care exista intre intelegerea occidentala a democratiei si felul in care aceasta este inteleasa in Romania. Inca mai simplu exprimat…este justificarea pentru neprimirea Romaniei in…poate nu in Schenghen fiindca nu are legatura directa cu Schenghen-ul ci…in alte foruri europene. “Romanii…mai au mult pana sa ajunga la nivelul nostru!” vor spune nemtii sau francezii si vor dirija investitiile – si atentia – lor catre Ungaria, Lituania sau Slovenia…nu catre Romania.
Ramane Presedintele statului Roman, Traian Basescu…Pentru jumatate din populatia romana el este “…calaul democratiei romanesti! Escroc, incult si betiv…” Cealalta jumatate a populatiei nu-l vede si nu-l apreciaza a fi asa, ca dovada ca i-a acordat votul…Cum il vede strainatatea?
Pentru Presedintele Frantei, Sarcozy si pentru cancelarul german Merkel, Basescu este colegul care indeplineste functia de Presedinte al Romaniei in a doua legislatura, dupa ce a supravietuit o incercare de indepartare din functie in prima legislatura: deci este o personalitate politica verificata pe plan intern in divergente politice dificile. Basescu este partenerul lor de discutii si prin urmare garantul ca politica UE este realizata si in Romania. In favoarea lui Basescu pledeaza si faptul ca partidele de opozitie nu sunt in stare sa ofere nici-un fel de program politic ci se straduie numai sa-l inlature: asta nu este inteles ca o necesitate ca Presedintele Romaniei sa fie inlaturat din functie ci este inteles ca o dovada ca Basescu a reusit sa mobilizeze toate fortele si conceptele politice existente in Romania. In afara de ce spune sau reprezinta el…nu exista nici-un concept politic! Ca urmare, Basescu este vazut drept omul potrivit la locul potrivit la timpul potrivit!
Surprinzator, nu? Ce diferenta imensa intre unele pareri exprimate cu vehementa in unele ziare romanesti si felul in care este vazut Basescu din exterior! Poate ca romanii din interior ar trebui sa analizeze si sa considere parerea celor din exteriorul Romaniei, din cadrul UE? A acelora care conduc UE, care conduc lumea? Poate ca ar trebui sa foloseasca intr-un cu totul alt mod acest cadou imens al democratizarii tarii, libertatea cuvantului?
Controlul de calitate al textelor “bune de tipar”
Cine ar trebui sa asigure controlul de calitate al articolelor trimise spre publicare? Imi aduc aminte ce mi s-a intamplat cand am trimis primul meu articol de doua pagini la ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ): au publicat 15 randuri din el, cu toate ca nu continea nici-o invectiva la adresa nimanui… A fost asta cenzura? Nu am gandit asa!…A fost mai curand o dovada de respect la adresa cititorilor, care aveau – probabil – un nivel de cunostinte si un interes diferit de al meu si pentru care cele 15 randuri au fost suficiente!
Cel care a stabilit aceasta a fost redactorul paginii respective: FAZ este un concern de presa imens, renumit ca unul dintre cele mai bune in Germania. Pentru a garanta calitatea ireprosabila a fiecarui numar, a fiecarui articol, fiecare pagina – sau grup de pagini – are un redactor responsabil care…raspunde cu capul lui pentru fiecare rand publicat. Sunt oameni cu studii de specialitate, de foarte inalta calificare, alesi intr-un process de selectie care dureaza ani…si sunt platiti…dumnezeeste! Plata vine in urma calitatii ireprosabile a publicatiei a calitatii care este atat de inalta incat stabileste linii de ghidare in domeniul respectiv – politic, tehnic sau economic – in toata tara. Unii dintre redactori sunt solicitati sa treca in industrie sau in politica, ca purtatori de cuvant sau ca manageri superiori… Activitatea publicistica creeaza elita societatii!
Desigur ca in diaspora romana situatia este complect diferita: jurnalistii sunt – in marea majoritate – calificati in alte meserii decat in cea…jurnalistica! Jurnalistii fac aceasta meserie cu placere…dar fara bani, sau cu numai prea putini bani…Calitatea limbajului folosit in general este acceptabila, nu seamana de loc cu citatul de mai sus…Nici propietarii ziarelor – cei care decid ce si cum apare – nu au o calificare asemanatoare celor de la FAZ… Mai ramane calitatea informatiei…pentru care cei care publica in ziarele romanesti sunt calificati… la locul de munca.
Toate cele de mai sus sunt adevarate, greutatile pe care le intampina propietarii ziarelor – cel putin in diaspora – sunt imense si sunt si cunoscute dar…aceasta nu poate fi o scuza pentru ceea ce cititorul roman are dreptul sa astepte: calitatea ireprosabila a informatiilor difuzate, calitate masurata atat in alegera informatiilor, in exactitatea relatarii faptelor cat si in limbajul folosit! S-ar putea mai bine? Ar merita cititorul din tara si cel din diaspora romana o presa calitativ superioara?
Pregatirea continua
Desigur ca se poate! Americanii au inventat de mult si aplica aceasta la locurile de munca din industrie: “continuing education”; europenii au formulat principiul “A invata o viata intreaga!” si o si practica cu insistenta…ba chiar Lenin a descoperit aceasta si a formulat acum 90 de ani: “Invatati, invatati, invatati!” “Mai este valabil un dicton comunist in zilele noastre?”…ar intreba cineva care ar vrea sa puna o intrebare “incuietoare”… Raspunsul este foarte simplu: nu te obliga nimeni sa faci ceva dar… daca nu faci… maine se va gasi unul care a facut asta – ce se cere – intr-un mod consecvent…si care te va inlocui! Este un fel de activitate voluntara …care insa devine obligatorie daca vrei sa-ti pastrezi locul de munca…Si asta se cheama … democratie 100%! Obligatia… acceptata voluntar!
Si iarasi intalnim paradoxul acesta al democratiei, al diferentei intre felul in care se intelege ceva in Romania si in exteriorul Romaniei, de felul in care inteleg ceva romanii si cei care apartin unei alte natiuni. Intr-o democratie nu exista nimic obligatoriu, poti sa faci ce vrei…dar daca nu faci ce trebuie …”te ia mama dracului!” daca imi permiteti sa exprim situatia in clar text romanesc…Adica…ramai fara serviciu, ramai in urma, ramai dator vandut…ramai…asa cum a ramas Romania la ora actuala. In Romania s-a perceput numai prima fata a medaliei: poti sa faci si sa zici ce vrei! Insa…daca te uiti bine si pe fata a doua…care este mult mai importanta decat prima si a inceput deja sa fie aplicata…atunci… vezi Schenghen! Neprimirea in Shenghen este o consecinta directa a acestei priviri selective, “chioare” daca vreti mai clar: numai drepturi dar fara obligatii!…Si-a dorit cineva asta? Sunt sigur ca nu si-a dorit nimeni…numai ca foarte multi au actionat si actioneaza intr-un fel care nu corespunde cu asteptarile democratice ale mediului european…
In ce ar consta aceasta “educatie continua” a cetateanului roman, a membrilor diasporei, a ziaristilor romani din tara si din strainatate? Pai…in primul rand…in stiinte politice! “Iarasi marxism??!” aud intrebarea neformulata a unui interlocutor imaginar…”Da, desigur!” as spune eu”…”Dar nu numai!”
De catva timp urmaresc cu mai multa atentie presa romana de pretutindeni si sunt deadreptul uluit de nivelul politic extrem de scazut al materialelor publicate (cu cateva exceptii, desigur!)…Prin nivel politic nu se intelege numai modul de analiza a activitatii politice a guvernelor – asta este politica inalta, aproape neanalizata in presa romana – ci insasi modul de abordare al problemelor zilnice: si aceasta este “politica” (la scara mica, desigur) si asta se poate citi in cursurile de “stiinte politice”. Din lipsa acestor cunostinte rezulta o lipsa de progres in tratarea problemelor zilnice, rezulta neintelegeri, solutii neadecvate, confuzii…Desigur ca cu timpul, dupa decenii, participantii romani vor capata experienta si vor ajunge la nivelul de intelegere existent astazi in SUA si in UE… Dar … dupa cum se stie: cine vrea sa progreseze repede…invata din experienta altora!
In SUA, in Europa chiar si in tara exista un volum urias de literatura politica de excelenta calitate, complect ignorata atat in Romania cat si de catre jurnalistii romani din diaspora…Ce si cum functioneaza in politica si in economia SUA si in cea mondiala este analizat in profunzime, din mai multe puncte de vedere, sta la baza multor articole din ziarele europene si americane…numai (ca multi dintre) jurnalistii romani trec pe langa acestea ca si cum n-ar exista…Multi dintre cei care publica in ziare inventeaza conceptele lor proprii pe care le expun cu convingere (De exemplu: citeste-l pe Dan Puric!)…dar acestea nu se bazeaza decat pe simtaminte si nu pe o analiza stiintifica…si nu pot fi aplicate. Autorii raman izolati in experienta lor, cititorii se orienteaza eventual dupa aceste pareri si raman si ei izolati si blocati, fara intelegerea necesara pentru ceea ce se intampla in jur, Romania bate pasul pe loc…Deci: stiinte politice!
Marketingul reprezinta 75% din ceea ce se intampla in SUA si in lume…Cunostinte de marketing occidental nu au fost disponibile in Romania…Psihologie, asigurarea calitatii, practica ziaristica…sunt tot atatea obiecte de studiu la universitatile americane sau europene, sunt expuse in nenumarate carti care se gasesc si in bibliotecile din tara: le-ar fi foarte folositoare jurnalistilor romani din tara si din diaspora.
Vor – nu – vor, jurnalistii creeaza sau influenteaza masiv opinia publica de oriunde. Pentru a o influenta in bine, pentru a o intelege si pentru a-i oferi explicatiile de care are nevoie, jurnalistii trebuie sa fie in frunte, trebuie sa aiba un nivel de cunostinte si de intelegere mult deasupra celui al cititorului. ACEST NIVEL TREBUIE MAI INTAI DOBANDIT !
Daca se ia in mana un manual de ziaristica se intalneste chiar pe primele pagini o realitate surpinzatoare: ziaristica precizeaza – contrar parerii generalizate printre jurnalistii romani – ca nu orice cuvant scris este demn de publicare! Poate ca ar fi util ca ziarele romanesti sa inceapa sa se orienteze dupa regulile EU sau dupa cele americane – exista un cod al eticii ziaristilor americani si exista un cod etic al ziaristilor europeni – si sa le aplice cu consecventa. Ceea ce se va schimba in bine este calitatea informatiilor catre publicul romanesc; de aici va apare o schimbare a intelegerii realitatii de catre publicul romanesc…De aici incepe adaptarea la mediul in care traiesc romanii in lume: de aici incepe alinierea Romaniei si a romanilor la celelalte tari si natiuni dezvoltate… N-ar fi bine sa fie asa?
Retrospectiva…spre viitor
Daca ne intoarcem la Dan Puric, un om de geniu mutat in tribun politic…am putea spune ca experienta capatata de el pe scena nu duce la gasirea unei solutii pentru multiplele probleme ale poporului roman…Duce mai curand la confuzie. Ceea ce trebuie facut este altceva decat a te ruga: trebuie inteles cum functioneaza sistemul politico-economic romanesc si cel european, care sunt diferentele intre ele, trebuie stabilit ce ar trebui sa faca Romania si poporul roman pentru a fi acceptat fara reserve ca partener al natiunilor occidentale…si… trebuie mers consecvent pe drumul respectiv! Genialului actor Puric ii lipsesc cunostintele de specialitate pentru a se putea pronunta asupra evenimentelor politice si economice, ii lipseste maturitatea politica necesara pentru a conduce poporul roman spre mai bine…Patriotism, dragoste de tara, romanism…nu sunt de ajuns! CUNOSTINTELE DE SPECIALITATE SUNT IMPERIOS NECESARE! Acelas lucru se poate spune despre foarte multi dintre cei care contribuie ca ziarele sa apara zilnic…
“Maturitate politica”? vor ridica din sprancene unii dintre cititori: “Asta este un termen comunist!”
O fi…Numai ca maturitatea politica:
a) este necesara si in democratie
b) are in democratie un alt continut decat in comunism.
Dar de necesitatea maturitatii politice nu scapa nimeni, nici chiar autorul articolului citat mai sus! Inlocuirea conceptelor prin invective nu denota prezenta maturitatii de nici-un fel, nu numai a celei politice.
Cunostintele de specialitate sunt imperios necesare…dar…tot nu sunt suficiente pentru a putea intelege si comenta competent fenomenul politic la nivel de guvern sau de presedinte al unei tari! Este necesara experienta in aplicarea acestor cunostintelor politice, este necesara confruntarea cu realitatea responsabilitatii multiple si simultane – fata de cetateni, fata de partidul de care apartii sau pe care il simpatizezi, fata de legile statului in care traiesti, fata de procesele complexe in urma carora se ajunge la o decizie politica, fata de responsabilitatile internationale ale tarii – pentru a te putea apropia treptat de stadiul de maturitate politica necesar unui ziarist intr-un stat democratic. Este un drum lung si greu…dar numai acesta duce la stadiul din care o populatie dezorientata, saracita si in parte disperata poate fi orientata cu succes spre gasirea unei solutii. Invectivele, din contra…nu duc la nimic. Ele arata numai ca cel care le publica este la fel de dezorientat ca si cititorul si atunci…de se sa fie citit?! Activitatea de jurnalist implica o responsabilitate sociala imensa, despre care nu s-a discutat de loc in cei 20 de ani de cand presa a devenit libera!
Desigur ca cele scrise mai sus nu aduc nici-o contributie directa la rezolvarea problemelor economice actuale ale Romaniei. Romania a mers atat de departe spre un colt izolat si singur al economiei si politicii mondiale incat un articol nu poate schimba mare lucru. Daca insa, pornind de la acest articol, se va incepe o introspectie si o schimbare a parerilor, a atitudinilor, a pozitiilor exprimate – atat la ziaristi cat si la publicul cititor – atunci…va incepe o schimbare de mentalitate spre bine. Daca se aduna mai multi participanti … izvorul devine un parau, pe urma un rau…pe urma…va incepe schimbarea in bine a Romaniei. Schimbarea in bine incepe cu schimbarea calitatii mass media: aceasta este ceeace se vede pentru Romania, privind din afara.
Succes!
Radu MIHALCEA
Chicago, SUA
16 ianuarie 2011
DECEMBRIE IN ROMANIA
Pentru mine‚ „strainul”, care nu am mancat salam de soia, dar mananc paine de instrainat, de emigrant de 30 de ani, sosirea acasa, in Romania mea natala, imi da o stare psihica deosebita, personala. Nu am sa descriu simtirile si trairile pe care le am pentru a nu da apa la moara railor sa comenteze ca fac parada. Nu am facut parada, parade in viata mea, nu am avut de ce si nici pentru ce sau cine. Dar imi place sa privesc paradele lumii, cu atentie, si mai ales pe cei ce le pun la cale, le conduc. Paradele, formate spontan sau dirijate, izbesc direct simturile prin coloratura si zgomotul lor, dar in spatele acestui spectacol se ascunde esentialul: stare social si psihica a indivizilor, a colectivitatii. Pe aceasta din urma, o privesc cu luare-aminte ca sa percep, cu mintea mea, in ce stare psihica se afla conationalii mei, ce idei ii framanta si ii calauzesc in comportamentul lor.
Parada romanilor, in acest Decembrie, are o parte spontana de zgomot si lumini, de claxoane si faruri de masinii care mai de care, plus altele si una indirecta, majora, ce exprima jalnica lor stare psihica „Asta-i situatia si nu se mai poate face nimic! Nu mai putem face nimic! S-a terminat!”. Prapastioasa resemnare, nenorocita gandire, ai impresia ca toti sunt desprinsi din ciobanul moldovean al Mioritei! Nimeni nu mai vrea sa lupte in societate cu dominantii care-i intoxica cu halucinogene idei, ideologii in mass-media, ii umilesc si batjocoresc, ii asupresc prin manipulare si forta. Majoritatea romanilor au imbratisat un neomioritism ortodox: vad, percep starea de fapte, ii avertizeaza pana si mioritele, dar ei accepta blazati si se duc la biserica, duminica, acum dupa 1989! Doamne ajuta-ne, ca noi stam cu mainile incrucisate. Si in vremea aceasta, in acest Decembrie, in Romania se canta, cu nonsalanta si-n mare veselie o parodie caustica dupa balada populara Miorita. Balada incepe tot pe gura de rai, tot cu trei ciobanei cu turmele lor, dar cel ungurean este „de la Covasna” si o miorita personala, informatoare din Covasna, il avertizeaza ca ceilalti doi, de data asta vranceanu si moldoveanu, vor sa-l omoare sa-i ia turma. Ce face ciobanul din Covasna? Ce era normal: se apara! Nu se roaga la stele reci! Cum se apara? Ii pandeste la cotitura si loveste ; spargandu-i capul la unu si rupandu-i coastele la celalalt. Clar, dar oare cei ce rad si aplauda aceasta parodie usturatoare, au inteles mesajul?
„Nu mai muriti de grija maghiarilor’’ ne sfatuieste Adrian Halpert, director editorial al Cotidianului Adevarul, in articolul sau referitor la pretentiile celor din Secuime, care acum, sfatuiti si sprijiniti de Budapesta, fac trecerea etnica de la fosti secui la viitori maghiari si nu mai vor sa auda si sa vada nimic romanesc in jurul lor, pe o raza de la Miercurea Ciuc la Balaton! Adrian Halpert tine cu argumente la drepturile secuilor, pentru ca secuii au numai drepturi in Romania, obligatiile lor constitutionale au fost desfiintate de globalismul si multiculturalismul directorului editorial, care scrie ca nu vine sfarsitul lumii, ca nu ne iau ungurii Ardealul si nu dezmembreaza Romania daca le dam tot ce vor si cer secuii. Mare democrat Halpert al nostru, oare nu se duce, putin, in Israel sa le spuna si israelitilor: „Bai, acestia, nu mai muriti de grija palestinienilor, a musulmanilor! Da-ti jos zidurile de beton ale discriminarilor, ridicate in secolul XX dupa model sovietic, si claditi moschei in loc, ca bate multiculturalismul la poarta voastra”. Hai, Halpert draga, fii om odata!
Tot in acest timp, Laszlo Tokes, facut europarlamentar de Traian Basescu, a tinut o predica iredentista celorlalti europarlamentari cum, ca, Intai Decembrie – Ziua Nationala a Romaniei – este zi de doliu pentru maghiari, carora le-a fost rapita Transilvania de catre romani prin Tratatul de la Trianon din 1920. De unde reiese ca romanii sunt rapitori si ungurii porumbeii pacii si democratiei in lume. Si cum, europarlamentarii romani habar nu au de istorie si nici personalitate cat a ciobanului din Covasna nu au, au tacut malc, lasand impresia ca Laszlo Tokes are dreptate si ziua nationala a Romaniei ar trebui desfiintata iar Transilvania restituita cu scuze si despagubiri lui Laszlo Tokes! Tokes, asta e ca un scai agatat la curul oii ciobanului de la Covasna, ii merge bine, ii e cald acolo.
Si totusi s-au gasit romani care sa-i dea replica, prin argumente istorice irefutabile. Am citit articolul „Rusine” al domnului Serban Radulescu-Zoner, istoric, membru al Asociatiei Internationale de Istorie Contemporana de la Geneva, fost detinut politic, care pe langa faptul ca l-a dezaprobat cu dovezi istorice pe iredentist a vorbit despre rusinea mass-media bucurestene, in special a posturilor de televiziune care nu au omagiat marele eveniment national la inceputul lui Decembrie. Nu s-au facut nici macar referiri istorice, nu s-au adus elogii celor ce au luptat si s-au sacrificat pentru Unirea cea Mare si Fireasca, nu s-au pomenit eroii neamului din Primul Razboi Mondial. Seceta si desert in spiritualitatea si personalitatea guvernantilor si-a lefegiilor lor. Pleava bucuresteana!
Profesorul Ion Coja, unul printre putinii dar marii patrioti ai acestor vremuri anti-romanesti, a scris articolul „La Intai Decembrie” in care parcurge istoric evenimentul prin care granitele politice se pun astfel in acord cu granitele etnice scriind alternativ despre Romania si Ungaria in mod corect. Un articol foarte bun si ungurii stiu ca asa a fost si este, dar ascund adevarul, in timp ce majoritatea romanilor nu au cunostintele istorice necesare, pentru ca in ultimii 20 de ani au fost impiedecati si indepartati, prin toate mijloacele, sa-si invete istoria lor nationala, dar obligati sa invete holocaustul si sa-si puna cenusa in cap! Profesorului Ion Coja o personalitate cu demnitate academica si o dragoste de tara ferventa nu ii este teama sa sustina adevarul: in Romania de de azi se duce o politica de tradare nationala, care urmareste, printre altele, si depopularea Tarii, crearea unui vid demografic si cateva randuri mai jos scrie ca, in fruntea acestei actiuni anti-romanesti se afla presedintele Tarii. Cred, dar nu stiu cat o face din inconstienta si cat din slugarnicie fata de cei ce l-au cocotat ca presedinte. De altfel, acum in Romania se doreste, tot mai mult, suspendarea lui, fiind comparat cu Carol al Doilea. Buna comparatie!
Ajungand la istorie, in acest Decembrie, consemnez aparitia in librariile romanesti a volumului „Un secol cu Neagu Djuvara”, care este o personalitate rationala, perspicace, vioaie, subtila si sireata. Cartea lui mi-a fost companioana interesanta pe avioane (trei) purtandu-ma de-a lungul si latul lumii un secol, dar m-a interesat numai cum vede el prezentul. Il vede in totalitate, profund si corect, cu o luciditate impresionanta pentru un nonagenar. E profund deceptionat si revoltat, aratand vinovatii dezastrului romanesc inceput in Decembrie 1989 si numindu-i direct, criminali, pe Iliescu, Cozmarca, Hrebenciuc. Sunt mult mai multi, dar e un inceput de lista! Si inca ceva, intrebat de unde sa inceapa schimbarea in Romania are o sugestie corecta: cu procesul lui Ion Iliescu. Argumentele care le aduce pentru acest inceput sunt fara echivoc! Nu-l uita sa-l acuze dur nici pe Basescu Traian care a promis, bineinteles in timpul alegerilor, ca va deschide procese celor vinovatii de situatia nefasta din Romania. Dupa alegeri e mormant: stia ca deschiderea unui amplu proces lui Ion Iliescu il va aduce si pe el banca marilor acuzati.
Nu stiu daca asemenea procese vor avea lor, dar sunt convins ca Iliescu criminalul, debilul Constantinescu si ordinarul Basescu vor ajunge la groapa de gunoi a istoriei romanilor. Sa nu uitam ca acolo este si locul ex-rex-ului Mihai de Hohenzollern, care si in acest Decembrie le-a transmis un mesaj, de Craciun, romanilor. L-am citit in cotidianul Adevarul, aceleasi banalitati stereotipe, cu o fotografie recenta. Pe pagina urmatoare era si o fotografie de cand era tanar rege, in uniforma militara si cu trei decoratii pe piept. Numai trei, dintre care una era cea primita de la Stalin, pentru ca i-a oferit Romania pe tava, gratuit ! Politically correct! Corect istoric ar fi fost sa i se publice si una cu decoratiile germane. Cu cea primita dupa cucerirea Odessei, de catre Armata Romana cu enorme sacrificii. Armata pe care, apoi, dupa 23 August 1944, a dat-o pe mana rusilor sa faca ce vrea cu Ea.
Daca actualii guvernanti de la Bucuresti devalizeaza sistematic Tara, fara sa fie impiedecati, opriti, judecati, unele elite, zise culturale, demoleaza sistematic, in scrisele lor, personalitatea si traditiile romanesti. Mircea Cartarescu este fruntas in aceasta intrecere anti-romaneasca. In ajunul Craciunului 2010 a publicat, in Evenimentul Zilei „O, ce veste kitschizata” ce este o persiflare la adresa crestinismului, religie majora a cetatenilor romani, cat si o batjocura triviala la adresa traditiilor romanesti la aceste sarbatori. Scrie despre romani: „…luand ca pretext un eveniment de mult uitat, petrec cateva zile siropos – idilice inconjurate de clisee si artefacturi de un kitsch jenant” (DEX: kitsch = termen ce desemneaza un lucru de prost gust). Mircea Cartarescu, nu-i prea inzestrat intelectual, este un scriitor comun cu o reclama exagerata, si de data aceasta ne demonstreaza si lipsa de bun simt civic. Daca vroia sa dea o lectie despre istoria crestinismului, trebuia sa-si aleaga alt moment si alte cuvinte, nu acum in ajunul Craciunului, in Romania, Tara pe care el o numeste, tiganeste, romanica in recentul sau volum „Frumoasele straine”, ceea ce a facut pe multi sa creada ca de fapt este tigan – tigan si la origine l-a chemat, de fapt, caldarescu…
Nu sunt toti ca caldarescu, mai sunt si de altfel, de exemplu Agustin Buzura, care scrie in revista sa, Cultura, un editorial „Tristeti de decembrie” de ti se rupe sufletul: „Statul fura cu nerusinare de la pensionari, militari, medici, profesori, copii si mame, ba chiar si din subventiile fostilor sportivi de performanta, dar nu raspunde de absolut nimic. Adevarat mare tristete cu furtul cu nerusinare! Schimbarile ar trebui sa inceapa cu furtul cu rusinare, asa, vreo 20 de ani, dupa care sa se treaca la furtul cu foarte mare rusinare…” Si mai scrie , fostul meu coleg de la clinicele clujene: „Chiar presedintele Romaniei a tinut sa ne atraga atentia ca statul nu trebuie sa fie responsabil de soarta fiecarui cetatean”. Adevarat, Basescu Traian a dat drumul si la acest porumbel discriminatoriu : de unii, statul lui, are grija sa nu-i judece ca fura Tara, pe altii ii lasa sa se descurce ca homelessi. Baciu Gusti, dragu’meu maramuresan, nu-l iarta pe Traian Basescu de cand l-o tapat de la ICR, unde o fo’ pus de Iliescu. Ala, da presedinte, tare l-o mai laudat Gusti al nost’, o zas ca-i om cu O mare! Oare tot parerea aceia o mai are?
Si parca toate astea nu mi-ar fi fost destule mie, „strainul”, sa-mi fac o imagine clara de ce se petrece in Tara si in data de 23 Decembrie 2010, a venit socul ingrozitor. Romanul Adrian Sobaru a protestat, cu pretul vietii sale, in public impotriva parlamentarilor, a regimului: aruncandu-se in gol de la balconul parlamentului, in momentul in care prim-ministru Boc si-a inceput discursul. Poporul roman a ramas incremenit o clipa. Prim- ministru, presedintele, guvernantii nici atat. Restul, pagini de cerneala sterile. Iar… eu am facut cale intoarsa in strainatate!
Corneliu FLOREA
Montreal, Canada
Decembrie 2010
ESECUL SCHENGEN E AL INTREGII CLASE POLITICE ROMANESTI!
Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, Romania se afla, pentru a doua oara, in fata nui esec raunator pe planul relatiilor sale externe. Primul, mai degraba datorat unor jocuri politice, dar si unor interese economice vadite , a vizat amanarea admiterii Romaniei in NATO pana ce autoritatile de la Bucuresti au reusit „sa-si faca temele”, dupa cum se spune adesea ca o scuza.
De ceva vreme ideea ”facutului temelor” a reaaparut din nou si este folosita fie ca o acuzatie la adresa autoritatilor, fie, de catre acestea, ca o scuza pentru esecul iminent al acestui nou proiect de mare anvergura: primirea Romaniei in spatiul Schengen. Singurul politician roman care a avut curajul (sau a facut marea greseala) de a spune adevarul a fost actualul ministru de Externe, dl. Theodor Baconsky . El a sesizat adevarata auza a recentei decizii a ministrilor de interne din Franta si Germania: in Romania nu mai e nici o companie sau afacere importanta de obtinut pe nimic sau in conditii dezavantajoase tarii noastre . Spusele ministrului roman au inflamat o mare parte a presei interne, dar si diversi oameni politici, care cer demisia aestuia s considerarea lui ca singurul si cel mai important demnitar vinovat de acest urias esec diplomatic. Pentru ca, indiferent de retorica folosita acum si in viitor, neadmiterea Romaniei in spatiul Schengen in martie 2011, asa cum se preconizase, reprezinta cel mai usturator esec al perioadei post deembriste. Si, din nou, cei ce vor trage foloasele sunt romanii simpli, mai exact cei care nu datorita recomandarilor insistente si repatate ale lui Traian Basescu, ci datorita saraciei crunte si mai ales lipsei oricarei perspective reale, int-un orizont de timp rezonabil, sunt impinsi sa se bajeneasca prin tarile Europei. Caci si datorita politicii vest europene din ultimii 20 de ani s-a ajuns in aceasta situatie economica falimentara in Romania .
Imi aduc aminte ca dispute politice dure (si infructuoase, adesea cu mize ce tineau mai degrba de diverse orgolii sau interese de clan) au existat tot timpul dupa 1990. Dar pe atunci, in pofida frecventelor derapaje constatate, nu disparuse complet interesul sau mandria nationala. Iar pentru admiterea in NATO, primirea in UE sau chiar pentru eliminarea vizelor de calatorie in spatiul european, diversele forte politice, cu interese categoric diferite pe plan intern, au conlucrat in vederea atingerii unor astfel de obiective de interes national.
In acest sens, ii spuneam primului adjunct al ministrului de Externe din Cehia, ca eu, ca deputat din opozitie, la acea vreme, sustin cu toata convingerea si puterea mea amanarea introducerii vizelor in Cehia pentru cetatenii romani pana dupa intalnirea ministrilor de interne si ai justitiei ce urmau sa se pronunte in vederea liberei circulatii pentru cetatenii tarii mele.
Guvernul de atunci de la Bucuresti, cand a simtit ca este intr-o situatie dificila, a recurs si la sprijinul Opozitiei, dat fiind faptul ca obiectivul urmarit nu ii viza doar pe membrii si sustinatorii partidului sau. Din pacate, in ultimii 6-7 ani prapastiile ce separa diversele partide politice s-au marit extrem de mult. Nici macar obiective de interes stategic major – cum este admiterea tarii noastre in spatiul Schengen – nu le-a putut determina sa-si lase adversitatile deoparte si sa conlucreze in interesul national.
Se pare nu numai ca s-a uitat interesul national si nevoia implicarii responsabile, cu toate fortele si in mod inteligent, in vederea atingerii lui, dar s-a facut si se face tot ce este posibil pentru discreditarea tarii, cu orice prilej si la toate nivelele. Certurile nesfarsite, nu o data pe motive puerile, actiunile de subminare reciproca si de discreditare cu aceeasi violenta, dar total inutila, pasiune nu raman necunoscute cancelariilor straine sau opiniei publice de peste hotare (gratie unei prese active, adeseori legata de diverse interese economice sau de alta natura) si intreatin convingerea ca Romania este un stat neguvernabil, cu pacate ult mai mari si grave decat sunt ele in realitate.
Nu doresc sa fac nimanui procese de intentii. Cred, insa, ca partidele politice, din Opozitie si de la Putere, puteau sa continue a se sfasia sau, dupa plac, discredita, in ceea ce priveste viata politica interna, dar aveau obligatia ca in chestiuni de politica externa sa-si fi dat mana si sa-si fi adus, fiecare dupa puterile si abilitatea sa, contributia inclusiv la materializarea, la termenul preconizat, a acestui obiectiv de importanta majora pentru intregul popor roman in perioada actuala.
Principalii lideri politici nu numai ca nu au facut acest lucru, ci, dimpotriva, sunt copartasi la acest esec, ce va fi simtit dureros de romani. Apelul unora dintre ei a gasit intelegere la unii din politicienii vest europeni , care doresc, se pare, sa se implice, prin santaje si presiuni pentru modificarea raporturilor de forte de la Bucuresti .
Esecul apropiat nu este insa doar unul al actualei Puteri , desi reprezentantii acesteia poarta cea mai mare vina in aceasta privinta. Dar intreaga clasa politica romaneasca actuala a cazut, din pacate, examenul Schengen!
Dr. Dan BRUDASCU
SOBA DIN CASA DOMNIEI
Singura piesa arheologica din Romania careia i s-a dedicat o poezie
Arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, careia recent Consiliul Local al urbei i-a acordat titlul de „Cetatean de onoare al municipiului Suceava”, mi-a semnalat faptul ca la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina se afla o impresionanta piesa arheologica, singura din Romania careia i s-a dedicat o… poezie.
Soba, alcatuita din peste 700 de cahle cu motive decorative
Este vorba de soba din cahle din Casa Domniei, o constructie exterioara Cetatii de Scaun a Sucevei, destinata spre a inlocui Sala tronului cu prilejul unor ceremonii care nu se puteau desfasura in cetate. Casa Domniei a fost ridicata la sfarsitul sec. al XV-lea, in jurul anului 1480, si a functionat pana in toamna anului 1497, cand a fost incendiata. Sapaturile intreprinse pe Campul Santurilor au scos la iveala, in anii 1955-1956, cahlele din care a fost construita aceasta soba, o instalatie de incalzire care, asa cum spune Paraschiva Victoria Batariuc, „se incadreaza, tipologic, in marea grupa a sobelor gotice tarzii, in forma de turn de cetate”. Soba, care era alcatuita din peste 700 de cahle cu motive decorative, avea o inaltime de cca. 3,8 metri, camera inferioara de ardere fiind de forma paralelipipedica iar camera de incalzire avand forma unui poligon cu 16 laturi.
„O varianta moldoveneasca a sobei gotice tarzii”
Primele cahle au fost scoase de pe Campul Santurilor de arheologul Trifu Martinovici, cel care a descoperit si doua tezaure, unul pastrat intr-o punga de catifea (care continea obiecte de podoaba, perle si cateva placute de aur filigranat), iar celalalt invelit intr-o panza (vase laice – farfurii de cositor, dar si obiecte de cult – fragmente dintr-un potir din argint si argint aurit), tezaure care au intrat in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei. Cercetarile au fost continuate apoi de arheologul Radu Popa, care a definit instalatia de incalzire amplasata pe peretele de est al Casei Domniei ca fiind „o varianta moldoveneasca a sobei gotice tarzii”.
„Soba la care s-a incalzit Moldova”
La un interval de cca. zece ani de la descoperirea primelor cahle ale sobei, in anul 1975, Paraschiva Victoria Batariuc a citit in ziarul „Scanteia” o poezie dedicata sobei de la Suceava, semnata de poetul Andrei Ciurunga (Robert Cahuleanu, 1920 – 2004). Poezia, cu titlul „Soba la care s-a incalzit Moldova”, pe care a copiat-o atunci din gazeta, a regasit-o recent cand si-a facut ordine printre hartii: „De la Suceava, din mosia-n somn/ ca dintre scumpe danii de hrisov, a/ razbit pana la noi, din domn in domn/ soba la care s-a incalzit Moldova.// Oprite-n piatra, vremurile-au stat,/ ca priceputa mana de valah le/ scrisese-n smalturi – si le-a pus la sfat/ cu zimbrii stemei, zugraviti pe cahle.// Moldova mea si-a noastra de demult/ te poarta-n sine-adanca mea cerneala/ si din penita pana-n os ascult / cum nu te-nduri de pace-n osteneala.// Cum nu te-nduri de-avutul subteran/ ci ni-l intorci ca pe-o straveche slova,/ voievodal jaratec din codrii lui Stefan,/ la care toata te-ncalzeai, Moldova”.
Soba ar putea fi reconstituita
Paraschiva Victoria Batariuc, care in monografia „Cetatea de Scaun a Sucevei” a scris despre aceasta soba si despre motivele ornamentale de pe cahle (publicand si incercarea de reconstituire grafica a acesteia, realizata de Radu Popa si Monica Margineanu-Carstoiu), spune ca soba ar putea fi refacuta.
Reconstituirea s-ar putea face numai intr-o incapere speciala a muzeului (care ar putea fi proiectata intr-o noua configuratie a imobilului), situata la parter (din cauza greutatii mari a sobei) si avand o inaltime de cca. 4,5 metri.
Tiberiu COSOVAN
Suceava
decembrie 2010
BILANTUL ANULUI 2010 SI PROIECTUL ACTIVITATILOR LIGII SCRIITORILOR ROMANI IN ANUL 2011
La rascrucea dintre ani exista un moment de bilant, pe care il facem fiecare, cu doua talere. Ce am realizat in anul care, iata, a trecut, si ce ne propunem sa construim pe mai departe in anul in care abia am intrat. Sunt momente unice ce ne arata in care talere am pus mai mult suflet cu realizarile aferente, aducatoare de satisfactii in viata noastra si a organizatiei din care facem parte, si ce trebuie sa intreprindem pe mai departe.
In continuare redam mai jos ideile principale ce s-au desprins din teleconferinta pe care am tinut-o cu presedintii filialelor Ligi Scriitorilor, din tara si strainatate, inclusiv cu o parte din membrii asociatiei noastre care au acces la internet.
Iata, in acest context, in anul care a trecut, Liga Scriitorilor, datorita stradaniei unor presedinti de filiale, cum ar fi: Doina Dragan (LSR Banat), Elisabeta Iosif (LSR Bucuresti), Victoria Vartosu (LSR Vrancea), Constantin Toni Dartu (LSR Iasi), Alexandru Birou (LSR Dobrogea), Nicu Vintila (LSR Dolj ), Menut Maximinian (LSR Bistrita), Iulian Patca (LSR Cluj-Napoca), Popescu C. Viorica (LSR Brasov), Petre Petria (LSR Valcea), Steluta Lucia Istratescu (LSR Arges), Sabin Bodea (LSR Arad), Ion Velica (LSR Hunedoara), Istoc Nicolae (LSR Oradea), Ion Iancu Vale (LSR Targoviste), Petrut Victor (LSR Gorj), Mariana Zavati Gardner (LSR Anglo-Saxona), George Roca si Ion Miclau (LSR Australia si Noua-Zeelanda), Florentin Smarandache (LSR U.S.A.), Vasile Barbu (LSR Serbia), Alexandru Petrescu (LSR Spania), Cornelia Canurec (LSR Franta), Gabriela Ciobanu (LSR Italia), Virginia Mateias (LSR Canada), si alti presedinti de filiale, au reusit sa editeze 11 reviste lunare si trimestriale, sub egida Ligi Scriitorilor, si doua antologii ale filialelor Vrancea si Banat.
Tot datorita scriitorilor, membrii ai Ligi, s-au infiintat cenacluri literare, aproape in fiecare filiala, cu sedinte lunare, care au organizat, in anul ce a trecut, diferite manifestari cu cartea si cultural-artistice, contribuind din plin, alaturi de alte organizatii de profil, inclusiv Uniunea Scriitorilor, la promovarea culturii in orasele lor de resedinta. Un exemplu elocvent in acest sens au fost „Zilele culturii vrancene” in organizarea carora a contribuit si filiala Ligi Scriitorilor din Focsani. In acest context un sprijin deosebit in promovarea scrierilor si activitatilor noastre l-au avut publicatiile A.R.P, coordonate de doamna Mariana Braescu Silvestri, cotidianul clujean „Faclia”, prin doamna Michaela Bocu, „Port@Leu” condus de scriitorul Corneliu Leu, „Rasunetul”, prin Menut Maximinian, „Oglinda Literara” prin scriitorul Gheorghe Neagu, televiziunile locale din Bucuresti, Valcea, Baia Mare, Bistrita, Iasi, Timisoara, inclusiv revistele editate de George Roca, Gigi Baciu, Ion Iancu Vale, Ioan Miclau, Aurel Pop, Sabin Bodea, Marin Toma, si nu in ultimul rand Primaria Cluj-Napoca si Consiliul Local care a finantat cateva numere ale revistei „Agora Literara “ etc. Tuturor acestora le multumesc.
Remarcam concursul de creatie literara organizat de filiala Ligii Scriitorilor Bucuresti, condusa de Elisabeta Iosif. Acesta a cunoscut o deosebita amploare, cu prilejul caruia s-au descoperit noi talente, incheindu-se cu o manifestare deosebita la Biblioteca Metropolitara la care au fost invitati de onoare precum scriitorii Mariana Braescu Silvestri si Al. Florin Tene. Activitatea a fost promovata de televiziunile si presa bucuresteana.
Pentru anul in care am intrat Comitetul Director al Ligi Scriitorilor Romani si Birourile de Conducere ale Filialelor si-au propus sa continuie activitatile culturale de promovare a cartii, editarea de noi reviste si antologii, inclusiv extinderea editarii de carti ale membrilor cu ajutorul Editurii Ligii Scriitorilor, in colaborare cu Editura „Socrate”, din Craiova, condusa de scriitorul Mihai Marcu si a Fundatiei „I.D. Sirbu” din Petrosani, condusa de scriitorul Dumitru Velea.
Se va insista ca, pe langa cele 30 de filiale, sa se infiinteze cenacluri literare, cu sedinte periodice, unde se va discuta lucrarile membrilor si care, in colaborare cu bibliotecile judetene si casele de cultura locale, vor organiza manifestari artistice pentru promovarea culturii romane, atat in tara cat mai ales in strainatate. In acest context filiala Cluj a Ligi Scriitorilor si-a propus sa infiinteze propriul cenaclu literar condus de profesoarea Antonia Bodea cu sprijinul lui Iulian Patca si Gavril Moisa.
Liga Scriitorilor are in vedere promovarea imagini in literatura a Clujului in perspectiva devenirii acestuia, in viitorii ani, Capitala Culturala a Europei, prin publicarea de carti, antologii si creatii literare dedicate orasului-capitala istorica a Transilvaniei, atat in limba romana cat si in limbile de larga circulatie, lucrari ce vor fi difuzate prin filialele noastre din Europa si de pe mapamond.
Al. Florin TENE
Presedintele Ligii Scriitorilor Romani
SCRISOARE DIN SPANIA: SA LUAM AMINTE!
Presa straina, despre tragedia din parlament: Protest fata de masurile de austeritate
Sute de ziare internationale si site-uri de stiri, printre care Yahoo News, „The Washington Post”, „The Peoples Daily” si Bloomberg, au preluat stirea cu barbatul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, amintind masurile de austeritate ale guvernului si revolutia din 1989, cand peste 1.300 de romanii au fost ucisi in lupta pentru libertate. „Washington Post” preia agentia de presa The Associated Press si scrie ca Parlamentul Romaniei nu a mai votat o motiune de cenzura dupa ce un barbat s-a aruncat de la balconul parlamentului, aparent in semn de protest fata de masurile de austeritate ale guvernului.
S-a auzit o bufnitura puternica in Camera dupa ce Adrian Sobaru, identificat de catre postul public de televiziune roman fiind un electrician, s-a lovit de bancile parlamentului la scurt timp dupa ce premierul Emil Boc i-a slutat pe parlamentari. Nimeni altcineva nu a fost ranit. Premierul Boc s-a uitat speriat si s-a grabit spre Sobaru, impreuna cu ceilalti parlamentari, inainte ca presedintele Senatului, Mircea Geoana, sa anuleze sesiunea parlamentara, scrie „Washington Post”.
Guvernul Romaniei este impotmolit in recesiune si a taiat recent salariile din sectorul public cu un sfert. TVA a crescut de la 19 la 24 la suta, masurile adoptate de guvern pentru a mentine deficitul bugetar la 6,8 procente in 2010. Economia tarii este de asteptat sa scada cu 2 la suta in acest an, dupa ce s-a contractat cu 7,1 la suta in 2009.
Imaginile il arata pe Sobaru, inainte de a sari, stand in picioare pe un balcon la aproximativ 7 metri deasupra parlamentarilor care erau intr-o sedinta. Cam zece parlamentari il privesc cum cade. Imaginile il arata pe Sobaru imbracat cu un tricou alb, cu cuvintele „Ne-ati ciuruit. Ne-ati ucis viitorul copiilor nostri. Libertatea”, intr-o referire la politica guvernului Boc. Prima expresie este o referire la presedintele Traian Basescu, care a declarat dupa ce a castigat cursa prezidentiala in 2009: „I-am ciuruit”, folosind o replica cunoscuta dintr-un film romanesc. Scos din parlament pe targa, Sobaru a strigat “Libertate!”, un ecou al strigatelor revolutiei din 1989, care a dus la prabusirea comunismului.
Romanii comemoreaza 21 ani de cand autoritatile au impuscat protestatari neinarmati. Multi romani sunt infuriati de masurile de austeritate ale guvernului. Sobaru a suferit rani la fata si alte leziuni care nu-i pun in pericol viata, a declarat Catalin Carstoiu, director la Spitalul Universitar. El va fi supus unei interventii chirurgicale si va primi consiliere psihologica, a spus Carstoiu. Motiunea de cenzura era despre legea salarizarii in sectorul public, dar incidentul a fortat parlamentarii sa anuleze votul. Boc a numit incidentul “o tragedie care m-a socat” si a facut apel la calm “in aceste vremuri grele”.
(Preluat din ”Cotidianul.ro”)
***
Sa luam aminte, ca doar este o chemare de premier, nu de un „terchea-berchea”, ca acest ADEVARAT ROMAN: ADRIAN SOBARU! Ce, vrea cineva sa conteste greutatea „acestor vremuri grele”? Sau ce, daca taie 25% din pensia de 50-100 de euro, nu isi taie astia si din salariile lor, vreti sa spuneti? Pai cat inseamna la Buget 25% dintr-o 100 de Euro si cat inseamna 25% din cei 3000-6000 de Euro pe luna ai lor?
De vina este numai „stiinta” asta inumana, care desi se cheama „economica”, nu poate fi nici macar in stare sa faca asa fel dreptate, incat cel care are venitul de 100 de Euro sa ramana in mana cu cat raman „demnitarii”, dupa ce trage boc si basescu 25%, …si invers, ”demnitarii” (care l-au vazut ARUNCANDU-SE IN GOL, pe ADRIAN SOBARU), sa nu ramana nici macar cu cat ramane cel care are venitul de 100 de Euro pe luna. Daca stiintific ar fi posibil asa ceva, i-am vedea pe acesti cioflingari ca nu ar mai avea chef de reforme politico-economice demagogice, si poate, daca nu ar fi capabili de reforme serioase, s-ar da de-o parte! Dar cum sa se framante capetele „madoff-iste”, sa nasca o asa stiinta? Chiar si mana dreapta din diaspora, a lui basescu, dl Branza Gabriel, are la C.V. un tun la Buget de peste 3 milioane de euro, cu „Posta Romana”.
Se mira basescu ca ne respinge Comunitatea Europeana! De ce? Va spun eu: Anul acesta am vizitat Romania… Cumnata mea a vazut-o pe sotie, sora ei, la urcare in Metrou, ca si a strans geanta la piept, nu pentru ca era plina de bani, ci pentru ca avea actele intr-insa, desigur. Si i-a zis sotiei spre a-i potoli teama: „Stai linistita soro! Sunt afara cu totii, hotii, de mult inca”. Ha-ha-ha! – ar fi ras basescu, luandusi chelia intre palme, la Nasu’, in direct…
*
Ieri ne-am adunat, circa 40 de romani si 5-6 reprezentanti spanioli ai PP… S-a incercat o intrare in atmosfera de Craciun care e gata sa ne bata la usi, intrebandu-ne: „Primiti cu colinda?”, …cu slujba si luari de cuvant, ceremoniale. Gazda, Asociatia Romanilor din Brunete, s-a pregatit excelent, la aceste timpuri de Criza nesperat de bine chiar: …eforturi ale oamenilor care compun un popor, a carui ospitalitate era candva proverbiala si ne caracteriza pe toti, caci mai toti cautam sa avem mesele pline in aceste zile, de sarbatori, si mai mereu am avut cu ce, chiar si dupa instaurarea cretinescului comunism, incet-incet romanul revenindu-si cat-de-cat.
A fost invitata si Ambasada noastra sa participe, si, desigur, si Biserica Ortodoxa. Invitatii nostri de onoare insa, ”personalitatile”, nu au fost absolut deloc pregatite, dorind a face act de prezenta fara discernamant, cu acelasi gand caracteristic ce si l-au insusit inca de la inceput, de pe cand s-au apucat a face politica aceasta specifica celor care i-au primit, caci altfel… Ba mai mult, au vorbit numai in romaneste, fara a traduce deloc, complacandu-se si glumind grosolan pe seama acestui subiect (ca nu ne inteleg spaniolii limba), normalizandu-l deci ca pe ceva „ce ne-ar caracteriza si pe noi, romanii de-aici, in fata EXCELENTELOR NOASTRE GAZDE SPANIOLE”, sfidand astfel chiar si acel ”protocol” obisnuit, de strada, unde primul lucru cautat, inainte de toate, este ”calea de a te face inteles”, atunci cand vrei sa spui, sa transmiti ceva, celor adunati sa te asculte si sa inteleaga ceva din traditia noastra populara, pentru a se putea si ei, spaniolii, bucura impreuna cu noi, romanii!
Si chiar daca noi, repet: „pe strada”(!), am sari peste aceasta nota, o OFICIALITATE nu are acest drept, pentru ca ea REPREZINTA tot timpul pe cineva, dupa cum, in cazul domniilor lor, ei reprezinta Tara noastra si Biserica noastra Ortodoxa, felul in care au fost ei crescuti si educati palind in importanta, prin exact OFICIALITATEA lor, care indreapta pe ascultator a analiza caracterul si comportamentul poporului din care se trag… Interesul nostru continuu de a ne integra, a fost spulberat in cateva minute de doi OFICIALI, care au indemnat subtil ascultatorii romani la (redau textual) a nu uita ca insumam 10% din populatia acestei provincii si deci, spaniolii sunt obligati sa invete si ei cel putin 10% din limba noastra, adica, „traduc eu mai pe sleau”, putem sa ne permitem de-acuma a construi aici un fel de romanie, (asa cum si-au construit in Tara …atatea tiganii, ”rromii pasaportizati” cu cetatenie romana, doar spre a ne putea face si pe noi cineva de ras), eventual si la fel de ”prospera” si de asemanatoare (chiar si in spagi) cu Romania de-acasa… Ori poate avem noi, romanii, prea mult bun simt, de simtim pacatele astora cazand mereu asupra noastra doar? Poze s-au facut si poate si inregistrari… Vor vedea ce va urma. Parca au pregatit totul cu premeditare!
M-am apropiat dupa terminarea ”speach-urilor” de Viceconsul si i-am amintit ca azi suntem in data de „22 Decembrie”… Domnia sa a tresarit! In inima mea am fost multumit de aceasta reactie care mi-a dat de inteles ca „a uitat” acest lucru. Toti uitam caci suntem oameni, noi cu probleme „minore” la nivelul nostru, domniile lor cu altele mai mari, desigur. Apoi m-am apropiat de preot… Acesta s-a scuzat: „Eu i-am citit pe aceia pe care i-am primit scrisi pe lista…!” Comentariile sunt de prisos!
Departe de a fi mult mai semnificative, cele ce s-au intamplat aici la noi, fata de cele ce s-au intamplat in Sedinta Parlamentara prezidata de dl Geoana, toate insa, chiar in data de 22 Decembrie!
Doamne cum nu isi mai vad capul de treburi „saracii” nostri politicieni, caci iata-i in Tara „muncind” pe branci, fara ragaz, chiar si in ziua aceasta, cand trebuiau sa faca pauza, sa-si indolieze sufletele efectiv, in frunte cu emil boc si traian basescu, …coroane, …Imnul National, …onoruri (economie la majuscule de-acuma, la numele astora, caci e Criza!). Dar daca ei nu sunt capabili nici macar sa se reprezinte pe ei cu demnitate, cum am putea sa le cerem sa ne reprezinte in acest fel PE NOI, cei care formam Poporul Roman? Asa este AZI realitatea noastra romaneasca: FIECARE CU MORTII LOR!!! Spui demnitarului invitat a se cobora de pe „inaltimi” la marunta ta „chermeza”, sa-i aminteasca pe Eroii neamului nostru, ii vor aminti desigur in discursuri (poate nu si elogia), altfel nu, ca acesti Eroi nu mai sunt si ai lor deindata ce s-au inaltat deasupra gloatelor… Spui preotului sa-i pomeneasca si pe Mortii nostri, ii vor pomeni (poate nu si elogia), altfel nu, ca doar nu or fi acesti Morti ai nostri si ai Bisericii Ortodoxe, adica sfinti si deci apti de a fi pusi langa cei ai lor, cum ar fi teoctist, spre exemplu, pomenit si raspomenit la toate slujbele, nu pentru ca a incuviintat daramarea unor lacasuri sfinte (…aceasta i s-a iertat!), ci pentru ca este mortul Bisericii Ortodoxe…
Dumnezeu sa ma judece daca este justa economia mea la majuscule, caci sa nu credeti ca m-as astepta vreodata la vreo fata bisericeasca sa protesteze, sub comunism sau nu, asa cum a protestat domnul ADRIAN SOBARU, impotriva saraciei nejuste ce ni se cloneaza fortat cu meticulozitate si sadism de saizecisicinci de ani! Cine ar fi de vina in toata aceasta harababura nationala? Cei pe care i-am ales sa faca ordine, sa o mentina si sa ne conduca cu demnitate, nicidecum cu „mistouri baloase prezidentiale si ministeriale” trimfator televizate pe la Nasu’ sau OTV, insotite de rasetele clantelor lor latite pana la urechi, unindu-li-se cu cheliile incretite? Sa fim seriosi dragi romani iertatori pana peste poate, …de toate, chiar si ai acestor lichele, iertatori mai ceva ca si Cel ce se naste acum, care stim ca, in locul nostru, ar fi pus de mult biciul pe ei… Iata, protestul domnului ADRIAN SOBARU, este biciul hristic pe care-l merita din plin acesti zarafi, buni executori de negoturi antinationale doar, vanzatorii intregii noastre industrii si agriculturi la fier vechi, CU SCOPUL PREMEDITAT de a pune pe fuga pe unii si a infometa pe cei care nu pot fugi si ei in afara sa munceasca!
Dumnezeu sa-l binecuvatneze pe acest electrician si Mare Roman, iar noua memorie buna ca sa nu-l uitam macar, daca nu si curaj spre a-l si urma chiar! In ce priveste „consilierea psihologica”, cerem ca de aceasta sa „beneficieze” politicienii parlamentari, caci prin comportamentul, faptele si masurile ce le au, le fac si respectiv le iau, dovedesc ca numai sanatosi la cap nu pot fi…
Alexandru TOMA
Madrid, Spania
23 decembrie 2010
TRIPTIC LITERAR: MENUT MAXIMINIAN
1. Menut Maximinian – PE ARIPA CERULUI
Jurnalistul Menut Maximinian este unul dintre cei mai prolifici scriitori tineri, cu activitati diverse si care, aparent, nu au afinitati intre ele. Cultura scrisa, etnografia si folclorul, activitati de voluntariat in sfera dreptului omului si realizator de televiziune, Menut a reusit ca intr-un timp record sa intruneasca sufragiile cititorilor, sa castige respectul si simpatia publicului de toate varstele si din toate categoriile sociale.
A pasit cu dreptul in lumea cartilor, cu un volum care intrunea in paginile sale o serie de interviuri interesante, inedite si spumoase ca stropii de sampanie. Mai apoi, ne-a surprins frumos cu pagini dense de monografie locala, cu referinta directa la Diug, satul de care inca se simte legat prin radacini si bucuriile pe care i le rezerva acel colt de paradis terestru situat pe Valea Ilisuei. O carte cu conotatii sociale clare dar care, scrisa cu talent, a devenit literatura buna, a fost inspirata de copiii dintr-un orfelinat al Romaniei actuale.
Mai recent, in 2008, la Editura Karuna din Bistrita, Menut Maximinian isi publica volumul Pe aripile cerului. De fapt, un jurnal de observatii fine si expuneri de stari si sentimente, el „fotografiaza” o lume pe cale de disparitie si care, ca o fata morgana, se afla la limita dintre fictiune si realitate. Pornind de la lumea imaginara, care… incape intr-o coaja de nuca, cu aplecari clare spre arhaic si cutumele unei civilizatii de tip rural, si unde Menut face o figura de artist al cuvantului, – filmul cartii se deruleaza in secvente independente una de alta, in fragmante de imagini si actiuni umane care, la prima citire, nu par a avea legatura una cu alta. Lumea decupata de Maximinian Menut si prinsa ( romantic) de Aripa cerului, este o lume din „bucati” care asezate sun lupa, ca intr-un joc de puzzle ne arata dimensiunea unui spatiu populat cu eroi, eroi adevarati de literatura, care traiesc in noi si langa noi.
Inspirat din mediul care il inconjoara, Menut foloseste personaje anonime, dar usor de recunoscut in realitate, – pentru a ilustra starile de tensiune teribila, cum ar fi in Super Pres, pagini in care umorul inunda amaraciunea si autorul nu trece cu vederea teatrul ieftin dat de cei atotputernici.
In „Granita si pita” tristetea autorului se resimte cu acuitate teribila, derizoriul si infinitul spatiului din care taranul isi ia lumea in cap, pleaca in lume dupa o „pita” mai alba se confunda pana la lacrima. Casele noi si sfidatoare prin opulenta, dar in care nu locuieste nimeni, sarbatorile de iarna care trec fara a fi impodobite cu veselia tinerilor, – tineri ce muncesc in strainatate, – toate aceste detalii fac o adevarata pagina de istorie actuala, o fresca de deznadejde in cronica localitatilor noastre rurale, de care Menut Maximinian se simte legat cu nojitele responsabilitatii sale de intelectual care vede lumea prin propriile sale percepte.
Satul care se stinge! Aceasta este imaginea care transpare mereu, chiar si acolo unde autorul, voit sau nu, incearca sa salveze aparentele, descriind cu lux de amanunte pitoresti locurile si oamenii pe care ii cunoaste asa cum se cunoaste pe sine.
In „Pana de paun „ autorul face interferenta intre o lume a zeilor din Olimp si lumea satului transilvan, locul unde Baba Ioana isi incepe vraja odata cu rasaritul soarelui. Fantasticul si realul, miticul transpus intr-un topos fecund si nascator de legende, iata spatiul prin care Menut Maximinian se invarte ca un fecior la jocul de duminica. Mai putin sigur pe el mi s-a parut a fi in fragmentele in care defineste cu uneltele scrisului, spatiul urban, – barurile de noapte, intalnirile cu scriitorii care-s hotarati sa faca o cariera indiferent de pretul platit.
Pilduitoare in substrat dar efervescente si placut a fi lecturate, povestirile din volumul „Pe aripa cerului” sunt mostre de talent nativ ale unui jurnalist care vede totul, noteaza ce-i place si mai ales ce nu-i place in ceea ce-l inconjoara, apoi, retras in linistea unei dupa amiezi de duminica, isi construieste cartea ca pe o oglinda in care aripa cerului se vede rasturnata.
Menut Maximinian construieste o lume din lumini si umbre, o lume in care, daca am fi un pic mai atenti cu noi insine, am putea observa ca facem cu totii parte din peisajul pe care ni-l infatiseaza cu dragoste dar mai ales cu amaraciunea copilului care realizeaza nebunia adultilor si constientizeaza ca, el singur nu are putere sa schimbe lumea in bine.
Una peste alta, cartea este inca o caramida solida in constructia literara pe care Menut Maximinian o realizeaza din mers cu harnicie, talent si bucuria creatiei.
2. Menut Maximinian a pasit cu dreptul in VREMEA SINTAGMELOR
Intr-o tinuta grafica excelenta, datorata Editurii Karuna, cu coperta eleganta si atragatoare, VREMEA SINTAGMELOR, cartea semnata de Menut Maximinian este un compendiu de jurnalism cultural de cea mai buna calitate, care aduna in pagini o seama de intampinari de carte, cronici literare succinte, pe care autorul le-a scris si le-a publicat de-a lungul unui deceniu de gazetarie.
Ziarul Rasunetul din Bistrita, a fost, este si va fi (si) o scoala de literatura, un atelier literar clar, in care, in ultimul deceniu, la pagina de cultura au avut loc adevarate mutatii, schimburi culturale eficiente si interesante. Tot mai multi scriitori si-au dorit, si au putut sa-si vada semnatura in paginile ziarului, sau sa beneficieze de prezentarea literara a cartii pe care au publicat-o. Menut Maximinian a reusit in timp scurt sa-si faca din nume renume si sa castige increderea si chiar prietenia multor intelectuali cu chemare spre literatura, spre cultura in general. In acelasi timp s-a afirmat, si si-a devenit unul dintre cei mai cunoscuti scriitori din judet iar pe plan national a reusit performanta de-a publica sub semnatura personala, sau de a beneficia de cronici literare interesante in reviste literare de prestigiu.
Desi autorul Vremii sintagmelor nu si-a propus niciodata sa dea cu barda in Dumnezeu, sau sa despice firul in patru, cronicile sale au fost primite cu seriozitate, cu emotia cuvenita dar mai ales, cu respect si incredere din partea publicului dar si a autorului. El s-a impus prin sinceritate, talent si putere de munca. Ca si pe raftul unei biblioteci adevarate, cartile la care face referinta Menut Maximinian in ultima sa aparitie editoriala, sunt lucrari asezate in ordine strict alfabetica. Nu are favoriti, nu face concesii dar nici, la polul opus, nu incrimineaza. Este un critic echidistant si ii lasa cititorului posibilitatea sa aleaga pagina care il intereseaza, afland detalii despre carti si autori celebri, sau despre altii in devenire. Scrie cu acelasi profesionalism despre maestri dar si despre condeiele care au scateiat pe cerul liric, ca o stea cazatoare, o singura data.
Excelenta mi se pare a fi si ideea prin care, in paginile de la inceputul cartii, se explica intr-un mod lejer, (pentru un public care nu este neaparat molipsit de „microbul” Literaturii), vorbeste in termeni clari despre starea de fapt a scriitorului contemporan, a revistelor literare, a gruparilor de gen, realizandu-se in acest mod, o traiectorie spre „raftul” plin cu cartile, pe care Menut Maximinian le-a citit si despre care a scris cu perseverenta unui jurnalist care se respecta.
Bucuria de –a tine o carte noua in mana, se simte in randurile prin care autorul isi incepe pledoaria pentru fiecare volum in parte. El nu desparte apele de uscat cu forta, nu face selectii si topuri dupa calitatea artistica. Autorul reda cu acuratete si bun simt esantioane din textele la care face referinta, pentru ca, asa cum am mai spus, beneficiarul, domnia sa cititorul sa intre indirect in lumea cartii respective si daca, il intereseaza subiectul, genul si stilul literar respectiv, sa caute cartea. Unul dintre cei mai temerari scriitori din tanara generatie, Menut Maximinian a ajuns la maturitatea scriitoriceasca dupa ce, un deceniu incheiat a exersat ca un violonist cu har pe strunele unui Stradivarius. Succesul nu s-a lasat asteptat.
El nu mai este scriitorul provincial care isi lauda colegul de breasla la o halba de bere. El scrie cu temei, documentat si isi asuma cu responsabilitatea si, as zice eu, cu har dat de Dumnezeu, rolul de gazetar literar. Impatimit de litera scrisa, numele lui Menut Maximinian este deja cunoscut in presa scrisa si electronica din tara si chiar din strainatate. Un punct in plus in topul cultural al unui judet cum este Bistrita Nasaud,unde literatura de buna calitate nu mai este demult o fata morgana. Ceea ce a adunat Menut in cartea de fata, sunt materiale pe care le-am citit la timpul lor, in paginile ziarului Rasunetul, imi sunt familiare. Majoritatea dintre autorii cartilor consemnate in cronicile aici prezentare, imi sunt cunoscuti din ceea ce au publicat, au scos pana acum pe piata de carte. Tocmai de aceea, bucuria de-a regasi acest buchet de carti si autori intre doua coperte, sub semnatura lui Menut Maximinian constituie pentru mine, ca scriitor, o duminica a prieteniei care, vrem sau nu vrem, ne leaga prin actiunea comuna.
Cu aceeasi dragoste fata de pagina tiparita, autorul cartii face referinta la autori cu vechi state in lumea literara, dar si la novicii care bat la portile literaturii. Generozitatea si responsabilitatea, doua paralele care nu credeam ca se pot intalni vreodata, aici fac casa buna. ?i rezultatul nici nu putea fi altul cat timp Menut Maximinian este un profesionist de prima mana, iar cele 10 carti publicate de el pana astazi sunt girul ca va merge mai departe cu aceeasi patima frumoasa, harnicie intelectuala si candoarea cu care l-au inzestrat parintii, de acasa.
Monografii, proza, reportaje… sunt genuri literare la care Menut Maximinian s-a oprit in ultima vreme. A scris, a pus cuvintele de hartie ca si cum ar fi aruncat boabe de grau in brazda. Acum culege si roadele. Premiile, distinctiile, cuvinte frumoase de la maestrii sunt tot atatea moduri prin care autorului i se recunoaste valoarea literara si jurnalistica. Vremea sintagmelor este cartea unui scriitor implicat in societate, nu a unui literat inchis in turnul de fildes, de aici si apetenta lui Menut pentru munca de redactie, pentru a relationa pe diverse paliere ale culturii si in sfera sociala. El are scrisul in sange, munceste pa pagina cu increderea omului care are ceva de spus lumii in care, din nefericire, Cartea nu mai este considerata a fi o valoare nationala.
Ceea ce face Menut Maximinian este un act de cultura adevarata. El aduce sub lupa publica carti care, multe dintre ele, nu ar beneficia poate, de cronici si atentie din partea criticilor de specialitate. Desi nu isi propune sa radiografieze cu „uneltele” unui critic literar de meserie, autorul prinde esenta, lamura din fiecare carte pe care citeste, despre care scrie. O face cu luciditate, cu aplomb si siguranta de sine. Nu bajbaie si are deja un stil de prezentare, un enunt propriu si inconfundabil. Fiecare dintre prezentarile de carte cuprinse intre cele doua coperte sunt unicat, fragmente dintr-un puzlle care reliefeaza, la urma urmei, munca sisifica, zilnica si formeaza laolalta o…geografie literara indubitabila. Cei care au beneficiat de consemnarile autorului nu tin doar de judetul Bistrita Nasaud, sunt carti si autori care fac istoria literara mai savuroasa, mai vie .
Felicitari, Menut Maximinian pentru Vremea sintagmelor, care este menita sa-ti deschida o zodie noua, drumuri pe care cartile tale sa ajunga acolo unde le este locul, in librarii si in bibliotecile tarii.
3. RADACINI IMPRUMUTATE – Menut Maximinian
In volumul intitulat „Radacini imprumutate, si care a vazut lumina tiparului in aceste zile, la Editura „Karuna” – autorul face un exercitiu de patriotism in sensul cel mai frumos al cuvantului. Intr-o perioada istorica in care, ca romanii in Romania, – celor mai multi dintre noi ni se pare a fi desuet sa ne erijam in aparatori ai romanismului, preferand sa pedalam pe sloganurile unei globalizari mai mult sau mai putin avantajoasa pentru ceea ce suntem, – Menut Maximinian ne pune in fata unui fapt implinit. Frust, la obiect, cu date istorice si nu doar, autorul ne arata o alta fateta a monedei romanismului pe care il stim.
Mai pregnant decat in toate celelalte carti ale sale, in Radacini imprumutate, scriitorul Menut Maximinian se foloseste de uneltele jurnalistului care este, dar si de cele ale etnologului, meserie pe care si-a ales-o si cu care iese la rampa… Seriozitatea muncii de cercetare pe terenul care, la prima vedere, nu ii ofera defel avantaj, (cercetarea fiind facuta in comunitati cu marea majoritate a populatiei maghiarizata), puterea de discernamant in alegerea filonului de cunoastere reala, alegerea dintre sute si mii de variante posibile a unui fragment de istorie cat mai apropiat de realitate, face ca volumul de fata sa intruneasca preferintele mele, de cititor, intr-un top ad-hoc alcatuit din volumele deja publicate de Menut Maximinian pana astazi.
Subiectul ales de autor este unul care nu doar azi, de-a lungul vremii chiar, a inflamat spiritele, a impartiti in doua tabere beligerante chiar, istorici redutabili, politicieni puternici, oameni de rand. Zona care tine geografic vorbind, de ceea ce este cunoscut indeobste sub numele de Secuime, de Bazinul Odorheiului Secuiesc, s-a aflat in ultimele decenii mai mult in atentia sustinatorilor maghiarismului din Romania de dupa Trianon. Istoricii nostri, cei mai multi, s-au multumit sa observe fenomenul maghiariyarii romanilor din zona mai sus amintita, doar pe baza a ceea ce se mai afla-n arhive. Colb de Istorie! O cercetare le fata locului parea pentru unii aproape imposibila.
In afara de modul literar clar, in care si-a scris lucrarea de fata, Menut Maximinian da dovada de talent jurnalistic si de cunoastere a unei LUMI care pentru multi dintre noi este doar o pata de culoare pe harta Romaniei. Cu nuante poetice brodata din loc in loc, cartea Radacini imprumutate este un fel de rugaciune pentru memoria unui popor lovit din toate partile de hoarde, mai vechi sau mai noi, de cotropitori. Drama romanului caruia strainul, pe care l-a primit in casa si la masa sa, strainul care, mai apoi devine stapan pe identitatea romanului, este redata cu date certe, cu exemplificari si cu date concrete. Biserica, in tot acest context, ramane coloana vertebrala care reuseste sa adune in jurul axului sau, sa tina pe verticala cele cateva cuiburi de romani care au mai rezistat, in timp, maghiarizarii aparent implacabile.
Ciuvuri de istorii personale, altele de familie, sunt adunate cu migala si cunoastere de profesionist, intr-un puzzle care, pentru cei care au ochi ca sa vada, constituie un document al diluarii noastre, ca natie. Prin curajul unor intelectuali autentici, a unor clerici romani sau chiar a destui oameni simpli, Limba Romana inca mai respira in susurul apelor, in suierul vantului, in doinele noaste stravechi. Bazandu-se si pe o bibliografie, la care si-au adus aportul de-a lungul anilor, nume de prestigiu national, – autorul volumului de fata face o paralela cu ceea ce el a intalnit pe teren. Pornind de la crucile din stravechile cimitire din satele care azi, dupa nume, grai si port, ni se declara a fi formate din etnici maghiari, dar unde numele romanesti clare, sunt schijesite in pietrele sau crucile de stejar ce tin loc de capatai de mormant, Manut Maximinian ne conduce intr-o veritabila odisee istorica, folosind repere antrolopogice si etnologice care nu pot fi masluite de pseudo-savantii in materie. Arta bisericeasca, slova romaneasca, mestesugurile si mentalitatea tipic romaneasca, – sunt tot atatea valente de care autorul se foloseste cu tandrete, fara ranchiuna, cand ne demonstreaza ca acel spatiu este tarana din tarana Romaniei.
Este o lucrare cu personaje reale, nu fictive. Este o alta monografie care ar trebui sa faca parte din marea monografie a spatiului real al Romaniei de ieri, de azi si de maine. Radacini imprumutate este, la urma urmei, o marturisire, un act de identitate semnat prin exercitiul curajului de-a spune cu voce tare ca… esti ceea ce esti, un ROMAN. Fara colaboratorii sai din umbra, prietenii si toti pe care i-a cunoscut acasa la ei, in acest demers, timp de documentare si de nastere a cartii, Menut Maximinian nu ar fi reusit sa ne ofere decat un surogat din adevarul absolut al spatiului Odorheiului Secuiesc. Astfel, desi este o carte de autor, volumul de fata se impune, ne convinge de necesitatea prezentei sale in fiecare biblioteca din Romania si nu doar. Istoria este vie. Ramane sa citim cartea, sa mergem si sa stam de vorba cu „personajele” care o alcatuiesc prin vietile si istoria lucrarii pe care au implinit-o sau… nu.
Melania CUC
Din volumul: „Cronici Alb pe Negru”
Pagini de (ne) critica literara
Editura Semanatorul, 2010
GALA CELEBRITATILOR ROMANIA-SPANIA, 2010
„Fara eu nu e Dumnezeu,
fara neamul meu nu e lume.”
Mihai Eminescu
Romania, o tara mai frumoasa ca o fotografie. Atat de nebalcanicul popor roman fiinteaza… Urmas de romani, are ceva din spiritul latin, suficienta verva si destula inclinatie spre relativele placeri lumesti, este neistovit in veselie si mare gurmand, trecatoarelor clipe le raspunde cu un „carpe diem”, insista sa-si traiasca viata.
Toate popoarele isi aleg printre gloriile panteonului lor national, pe aceia care le reprezinta mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, spaniolii pe Cervantes, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, rusii pe Puskin. Romanii ii deleaga lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta in fata lumii intregi, fiindca ei insisi au dobandit in opera lui constiinta insufletitoare a trecutului si a nazuintelor lor si le-au inspirat increderea deplina in puterea lor de a imbogati, prin creatie originala, cultura universala…
Fara Eminescu nu putem intelege bine, ca pe niste produse ale culturii romanesti, nici pe Xenopol, nici pe Sadoveanu, nici pe Iorga, nici pe Parvan, nici pe Arghezi. Avantul spiritual al lui Eminescu s-a propagat in acestia si in altii, largind orizontul lumii pentru noi toti.
Situat in sud-estul Europei, cu o populatie de peste 21 milioane de locuitori, teritoriul Romaniei a fost locuit din timpuri stravechi. Stramosii nostri sunt romanii si limba noastra este de origine latina, inrudita cu franceza, spaniola si italiana. Romania este in NATO si in Uniunea Europeana. Faima Romaniei a fost dusa peste hotare de sportivii sai renumiti: Ilie Nastase si Ion Tiriac la tenis, Nadia Comaneci si ani la rand de echipa romaneasca la gimnastica, Gheorghe Hagi la fotbal, Kati Szabo la atletism, cei de la handbal, baschet, volei, box, natatie, canotaj, rugby, care au adus numeroase medalii de aur, argint si bronz participand la diferite competitii.
Muntii Carpati, Valea Prahovei unde se afla Castelul Bran al legendarului Dracula si manastirile din Moldova monumente intrate in patrimoniul UNESCO, Marea Neagra, Delta Dunarii unica in Europa, Targu Jiu cu complexul monumental care cuprinde „Coloana Infinitului”, „Masa Tacerii” si „Poarta Sarutului” ale sculptorului Constantin Brancusi, Transilvania cu asezarile sale medievale, orasele Sibiu, Sighisoara, Brasov cu Tara Barsei, Alba Iulia si Muntii Apuseni, Maramuresul si multe altele atrag turisti romani si strain.
Avem o tara, o istorie deosebita, suntem un popor plin de inteligenta, imaginatie si poezie. Viata? E sfanta! In tara ta nu esti sclavul nimanui. Ore in sir pline de istorie si de poezie si nu mi-ar ajunge alte mii de ore in care sa vorbesc despre plaiurile noastre romanesti.
Totul rade, totul canta,
e infinitu-n sarbatoare,
In frumusetea florilor se-mbina,
Candoarea razelor de soare.
In Spania soarele luceste mereu, Alicante are 350 de zile insorite pe an, Mediterana este una dintre cele mai mari mari, iar oamenii… latini din cap pana-n picioare si cu cat mai la sud, cu atat mai latini, cred ca cea mai buna definitie care li se poate da e ca… aplica cu multa sarguinta zicala „Carpe Diem”. Pentru ca e imposibil sa vezi un spaniol incruntat, nu exista problema fara solutie, miine e alta zi… Spaniolii sunt foarte veseli! Daca exista o molima de care omul nu se fereste aici, aceasta este molima veseliei.
Spania, reprezinta taramul unde cresteau merele de aur ale lui Hercule si de asemenea taramul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi. iar pentru scriitorul Ernest Hemingway, Spania era o arena in care istoria se situa la granita dintre faptele eroice si tragedia, cand toreadorii sfidau moartea.
Din toate timpurile, Spania a ramas in ochii necunoscatorilor o tara presarata cu mistere. Frumusetea unica si asezarea sa geografica privilegiata, intre Europa si Africa, au facut din aceasta tara, inca din antichitate, o rascruce, un punct de intalnire intre est si vest. Diversitatea culturala, amestecul de civilizatii care si-au gasit aici un loc ideal, au lasat in urma lor o cultura originala unica, un experiment admirabil.
Spania, atat de des cucerita, dar in final o cuceritoare, a reusit sa-si adune dispersatele vestigii, intr-o tara moderna, ai carei locuitori, mandri de trecutul lor, s-au decis sa accepte si provocarile viitorului. Spania este o tara variata si foarte diferita: nordul umed si verde; centrul ses, rar populat; coasta mediteraneeana fertila si stralucitoare; sudul (Andalusia)… cel mai renumit, uscat si fierbinte, luminos ca vopseaua alba cu care sunt pictate casele; cele doua arhipelaguri, Baleare si Canare, ca doua surori… In comparatie cu orasele istorice din Spania ca Toledo, Salamanca, Sevilla, Granada, Madridul este mai putin spectaculos, dar monarhii au reusit sa formeze in timp o impresionanta colectie de arta care constituie baza muzeului Prado si principala atractie turistica.
Astfel i s-a asigurat Madridului un loc privilegiat in circuitul cultural European, statutul de oras al artei pe care-l merita cu prisosinta capitala Spaniei.
Rodica Elena Lupu
Madrid, 5 decembrie 2010
***
Mihaela SERBAN
GALA INTERNATIONALA A CELEBRITATILOR
Proiectul international al GALEI CELEBRITATILOR se desfasoara cu succes peste hotare pentru sprijinul imaginii Romaniei, pentru a intarii valoarea noastra la nivel internatioanal si pentru a demonstra inca o data faptul ca Romania are oameni de succes pe fiecare continent al lumii!
Prima editie s-a desfasurat in Italia la Roma, unde Directorul RAI, Stefano Mensurati a fost inca odata alaturi de Romania, in calitate de premiat de aceasta data, el fiind cel care a comentat la nivel international: Revolutia in anul 1989, apoi integrarea Romaniei in Uniunea Europeana!
Dupa Italia, „Gala Internationala a Celebritatilor”, organizata de catre Televiziunea Romana, Professional Celebrity, Mihaela Serban, cu sprijinul Departamentului Romanilor de Pretutindeni s-a desfasurat si in Spania, vineri 3 decembrie 2010 in Salonul de Festivitati al Facultatii de Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense din Madrid.
Gala „Celebritatile Anului” se desfasoara in Romania de patru ani timp in care a reusit sa aduca in atentia publicului sute de personalitati indragite din toate domeniile de activitate. Incepand cu anul 2010, aceasta se desfasoara si la nivel international. In cadrul spectacolului de la Madrid, au fost decernati cu „Trofelul Celebritatii” romani si spanioli care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania, in special prin implicare socio-culturala, popularitate, activitate academica, jurnalistica si economica.
Pe lista celor care au fost premiati s-au mai aflat, printre altii, indragitul cantaret Julio Iglesias, fotbalistul Iker Casillas, alaturi de alte personalitati precum Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, cantaretul Costel Busuioc, dirijorul Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante – Mihnea Ignat si fostul mare fotbalist si golgheter al Universitatii Craiova, Gica Craioveanu. Acesta a primit premiul pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero. Un premiu special, post-mortem, a fost acordat lui Valeriu Lazarov.
Invitatul de onoare al „Galei Internationale a Celebritatilor-Spania 2010”, a fost Alteta Sa, Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz, unchiul Regelui Juan Carlos al II-lea al Spaniei care a fost prezent pe toata durata spectacolului. Acesta a marturisit ca premiul pe care l-a primit este unul special datorita relatiei de exceptie pe care o are cu grupul de artisti romani de la Madrid, mai ales ca trofeul ii este decernat la scurt timp dupa momentul in care artistul plastic Romeo Niram a oferit un tablou nepotului Altetei Sale, Printul Felipe de Asturias.
Cunoscutul si indragitul cantaret Julio Iglesias si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa fie prezent la evenimentul de la Madrid, printr-o scrisoare adresata lui Octavian Bellu, Cristian Topescu si Mihaela Serban, subliniind ca se simte onorat si recunoscator pentru „Trofeul Celebritatii” oferit. In scrisoare, Julio Iglesias aminteste de prietenia si dragostea care il leaga de romani inca din anul 1969, cand regretatul realizator Valeriu Lazarov, unul dintre bunii prieteni ai artistului, l-a invitat sa participe la Festivalul Cerbul de Aur, de la Brasov. De-a lungul carierei sale, Julio Iglesias a colaborat in nenumarate randuri cu Valeriu Lazarov, pe care il considera un geniu al televiziunii si un foarte bun prieten. De fiecare data cand s-a intors in Romania, in 1999, 2007 si 2008, Julio Iglesias a fost inconjurat de afectiunea sincera a romanilor, simtindu-se ca acasa. Dupa cum se arata in scrisoarea adresata de Julio Igesias, „Gala Internationala a Celebritatilor 2010” reprezinta pentru marele cantaret, ocazia de a le multumi din inima romanilor.
Aceleasi cuvinte de multumire la adresa Romaniei a transmis si o alta personalitate spaniola, Fernando Fernández-Savater Martín, unul dintre cei mai cunoscuti filozofi contemporani spanioli care, a dedicat „Trofeul Celebritatii” lui Emil Cioran, in apropierea comemorarii centenarului sau. Filozoful spaniol marturiseste in mesajul trimis faptul ca adevaratul premiu si stimulul decisiv pentru dezvoltarea sa intelectuala a fost intalnirea cu opera marelui filozof roman si apoi cu Cioran personal, de care l-a legat o prietenie ce a durat mai bine de 20 de ani. Prin intermediul traducerilor operelor lui Cioran realizate de filozoful spaniol, Emil Cioran a fost un maestru pentru milioane de persoane care vorbesc limba spaniola.
Iker Casillas Fernández, portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid ?i al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa participe la festivitatea de premiere a „Galei Internationale a Celebritatilor”, trofeul acestuia fiind ridicat de Emilio Butragueño Santos, fost jucator de fotbal spaniol, cel mai bine cunoscut dupa perioada petrecuta la Real Madrid. Poreclit El Buitre („Vulturul”), tehnicul jucator a facut parte din legendarul Quinta del Buitre alaturi de Manolo Sanchís, Rafael Martín Vázquez, Míchel ?i Miguel Pardeza.
Jurizarea premiantilor de la Madrid s-a efectuat la Bucuresti de catre un juriu al carui presedinte a fost antrenorul de gimnastica, Octavian Bellu, „cel mai de succes antrenor din lume”, iar vicepresedinte, senatorul si omul de televiziune, Cristian Topescu, personalitati romane cunoscute. „Gala Internationala a Celebritatilor”- Spania 2010 a fost difuzata la nivel international de Televiziunea Romana, prezentata de catre Mihaela Serban iar traducerea in limba spaniola a fost efectuata de jurnalistul, Fabianni Belemuski.
TROFEUL CELEBRITATII
a fost acordat urmatoarelor personalitati spaniole si romane, care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania:
• DISTINCTIA DE ONOARE SI EXECELENTA DIN PARTEA ROMANIEI
Alteta Sa Regala, Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruis
Este fiul regelui Alfonso XIII de Spania si unchiul regelui Spaniei Don Juan Carlos. Capitan de onoare a Garzii Reales Tercios, alaturi de care a desfasurat in ultimii doi ani numeroase proiecte de promovare a artistilor romani si a culturii romane in Spania. Mare admirator al operei lui Constantin Brancusi, a sprijinit cunoasterea marelui artist roman in Spania. Altetea sa a spus: „Sunt alaturi de Romania, pentru ca e o tara frumoasa, cu oameni de succes, dar mai ales tineri ambitiosi, iar acest lucru se vede acum si mai mult prin prezenta acestei frumoase prezentatoare Mihaela Serban, care promoveaza foarte bine succesul si vorbeste cu multa mandrie, emotie si sensibilitate despre tara ei, dar si despre Spania. Acest lucru m-a impresionat! Multumesc Romaniei pentru premiu si voi fi mereu un sustinator al acestui program al succesului romanesc, care a adus in aceasta seara bucurie si spaniolilor, pentru ca suntem premiati impreuna. Mi se pare o idee extraordinara si speram sa ne revedem si anul viitor. In plus sunt un admirator al unui mare artist roman, Romeo Niram, care l-a pictat pe nepotul meu printul Felipe de Asturias. Admir seriozitatea artistilor valorosi care sunt aici in Spania…” In incheiere, Alteta Sa Regala, a recitat o poezie care intarea intelegerea si dragostea dintre popoare, in cazul de fata, intelegerea dintre Romania si Spania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA
Manuel Fuentes Cabrera – locotenet general, presedintele Garzii „Reales Tercios” din Spania. A contribuit la integrarea culturii romane in Regatul Spaniol si a desfasurat numeroase proiecte sociale si culturale in multe tari ale lumii, iar cel mai mare aport pe care l-a adus Romaniei este faptul ca a promovat lucrarile artistilor romani la Casa Regala a Spaniei.
• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU CEL MAI BUN PICTOR ROMAN DIN DIASPORA
Romeo Niram – pictor. Locuieste si lucreaza in prezent in Spania. Pe langa activitatea artistica, este implicat in mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor romanesti si de crearea de legaturi artistice si culturale intre Romania, Israel, Spania si Portugalia. Este fondatorul mai multor publicatii de arta si cultura romaneasca in afara tarii.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA CULTURII ROMANESTI IN SPANIA
Miguel Angel Galán Segovia – locotenent colonel in Garda Reales Tercios din Spania.
Este si directorul Editurii Niram Art din Madrid, editura care a adoptat in linia editoriala, promovarea marilor personalitati ale Romaniei.
DIPLOMATIE
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA DIPLOMATICA DE SUCCES
Maria Ligor – Ambasadorul Romaniei in Regatul Spaniei. Pe parcursul mandatului sau a intarit relatiile diplomatice dintre Spania si Romania si a acordat sprijin de exceptie comunitatii romanesti din Regatul Spaniol.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIPLOMATICA
Petre Constantin – Consulul Romaniei la Madrid. Diplomat de exceptie, colaboreaza cu institutiile spaniole in vederea integrarii romanilor in Spania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT COMUNITATILOR ROMANESTI IN DIASPORA
William Brinza – deputat in Parlamentul Romaniei. Primul politician roman care a perceput ca cea mai sigura cale de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana se realizeaza prin intermediul artei si culturii.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS DIASPOREI ROMANE
Eugen Tomac – secretar de stat pentru romanii de pretutindeni in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Polititcian, istoric si jurnalist roman.
Cezar Patriche – ministru-consilier al Economiei Romaniei in Spania
Bogdan Iosif – Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului Romaniei in Spania
SPORT
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME
Iker Casillas Fernández. Portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid si al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei. Desemnat cel mai bun portar al lumii in 2008, 2009 si 2010. Iker Casillas a fost reprezentat de marele fotbalist al lumii Emilio Butragueno – fost atacant ala echipei Real Madrid. In cadrul galei, Emilio Butragueno a spus: „Mi se pare o idee absolut minunata aceasta gala si felicit Romania si initiatoarea Galei Celebritatilor Ramano-Spaniole, pe prezentatoarea Mihaela Serban si pe ceilalti organizatori. Asa cum a spus Alteta Sa Regala, este o idee minunata si cu siguranta si noi spaniolii avem ce invata de la romani. Prin realizarea acestui frumos proiect ne-ati luat-o inainte cu promovarea traditiei si a valorilor nationale! Transmit felicitari Guvernului Roman si domnilor Octavian Bellu, Cristian Topescu si sportivilor din Romania!”
Fiind intrebat de prezentatoare daca a contracarat intr-un meci vreo minge venita de la Gheorghe Hagi, Emilio Butragueno a spus: „Ma cunosc bine cu Hagi, este un mare jucator pe care-l respect si il apreciez, iar relatia noastra este foarte buna, dar nu am avut ocazia sa-i pasez nicio minge lui Hagi! Sunt aici pentru a ridica premiul lui Iker Casillas, deoarece are meci si transmit un mesaj de multumire si respect si din partea lui. Felicit inca odata Romania si gala din aceasta seara!”
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN FOTBALIST ROMAN AL TUTUROR TIMPURILOR
Gheorghe Hagi, fost fotbalist roman, supranumit „regele fotbalului romanesc” si „Maradona din Carpati”. Este cel mai bun marcator din istoria nationalei Romaniei cu 35 de goluri inscrise. Fotbalist si antrenor, este printre cei mai buni fotbalisti din lume. A jucat si la echipa Clubului de Fotbal Real Madrid si Barcelona.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA SPORTIVA
Gheorghe Craioveanu. A primit premiul pentru pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CAMPION DE KICK-BOXING
Emil Pop – Campion european la Kick-Boxing. Traieste in Spania din anul 2003 iar in 2009 a obtinut pentru Spania titlul de campion european la Kick-Boxing. In 2010 i s-a oferit cetatenia spaniola pe care a refuzat-o, deoarece doreste sa concureze sub drapel romanesc.
CULTURA
• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA
Horia Barna – profesor, traducator, editor, ex-director ICR Madrid. Este un intelectual de referinta. Inzestrat si cu un simt managerial aparte, ancorat in realitatea societatii spaniole. A reusit sa transforme in scurt timp institutia pe care o condus-o intr-o adevarata rampa de promovare a culturii romanesti din Spania.
• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA
Joaquín Garrigós Bueno – doctor honoris causa, fost director al Institutului Cervantes din Bucuresti. Licentiat in Drept si in Filologie Hispanica la Universitatea din Murcia, a fost numit Doctor honoris causa de Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad. Este cel mai cunoscut interpret si traducator al limbii romane. A tradus 40 de carti din romana in spaniola si a prezentat publicului spaniol autori celebri precum Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Vasile Voiculescu, Mihail Sebastian, Liliana Popescu, Varujan Vosganian. Datorita contributiei sale, opere nemuritoare ale literaturii in limba romana exista astazi in casele cetatenilor spanioli.
• PREMIU DE EXECELNTA PENTRU INTREAGA CARIERA CULTURALA
Rodica Elena Lupu – poeta si scriitoare consacrata. Licentiata in stiinte juridice, a publicat numeroase volume de proza si poezie, precum si eseuri si povestiri in reviste din Romania si din strainatate. Este membru de onoare al unor asociatii interculturale din Nürnberg si Quebec si membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA – Oradea), redactor Radio Diaspora SUA, redactor Radio V.I.S., apare in Enciclopedia Personalitatilor din Romania 2006, nominalizata la Gala Celebritatilor „Femei de succes 2009”, sectia Cultura si Premiul Special Gala Celebritatilor Romania, Cultura, iunie 2010.
• PREMIU SPECIAL PENTRU ACTIVITATE DE SUSCCES
Valentin Potrivitu – promotor cultural. Presedintele Asociatiei „Por Que No”, organizator a numeroase concerte, piese de teatru, expozitii, cu scopul de-a revigora imaginiea Romaniei.
MUZICA
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA MUZICALA
Julio Iglesias – cantaret spaniol. Parintii lui, Dr. Iglesias Puga si Maria del Rosario au avut grija ca fiul lor Julio, sa studieze dreptul la Universitatea Complutense din Madrid. Nu si-a putut insa termina studiile din cauza unui accident de masina ce l-a lasat paralizat, moment in care a realizat ca cea mai buna metoda de a-si canaliza durerea morala si fizica e sa se inchida in minunata lume a muzicii. Totul a inceput atunci cand internat in spital, a primit o chitara de la medicul care-l ingrijea. Asa a inceput fulminanta sa cariera care se intinde pe o perioda respectabila de 40 de ani incununati cu numeroase albume rasplatite cu aur, platina si numeroase distinctii, uneori unice in lume.
• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA MUZICALA
Costel Busuioc – tenor. A devenit celebru in urma emisiunii Hijos de Babel, emisiune concurs dedicata imigrantilor stabiliti in Spania si unde Costel Busuioc a castigat concursul in 2008. Rezultatul a implicat incheierea unui contract intre acesta si casa de discuri Sony. Costel Busuioc a multumit pentru premiul acordat si a interpretat live o arie din repertoriul sau, aplaudat frenetic de publicul numeros care se afla in sala.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN DIRIJOR AL ANULUI
Mihnea Ignat – director al Filarmonicii Universitatii din Alicante. Dirijor titular si directorul artistic al Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante inca de la infiintarea acesteia. Anul acesta a primit Premiul Special al Filarmonicii Toscanini din Italia, in cadrul celei de-a IX-a editii a Concursului International de Dirijat Orchestra „Arturo Toscanini”, organizat la Parma, Italia. Dirijorului roman i-a fost decernat acest premiu in unanimitate de voturi. Concursul „Arturo Toscanini” este una dintre cele mai prestigioase competitii internationale de specialitate.
• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA COMPLEXA-ACTORIE, TELEVIZIUNE, MUZICA
Geraldine Larrosa Innocence – cantareata. Cantareata, actrita si prezentatoare de televiziune, franco-spaniola. Discurile sale s-au bucurat de mare succes in Spania, Anglia, Lisabona, Statele Unite ale Americii si Japonia. In prezent este implicata intr-un proiect muzical cu Romania, urmand ca anul viitor sa sustina o serie de concerte in tara noastra.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA ARTISTICA
Nicu Covaci – cantaret, compozitor si liderul formatiei Phoenix. Este o legenda vie a muzicii romanesti. In anul 1962, a fondat formatia Phoenix care s-a bucurat intotdeauna de mare succes in Romania si peste hotare. Nicu Covaci, liderul formatiei, este muzician, pictor si grafician. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi rock din Romania generatiei sale. In prezent locuieste in Spania.
CRITICA SI ARTA
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS CULTURII ROMANE
Mercedes Monmany – critic literar. Este specializata in literatura contemporana si est-europeana in special. A participat la numeroase evenimente legate de operele unor scriitori romani consacrati precum Eliade, Cioran, Ionesco sau Norman Manea. In ultimul deceniu, Mercedes Monmany, o persoana speciala si generoasa, a avut o contributie colosala in promovarea operelor marilor scriitori romani in Spania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CRITIC DE ARTA
Dan Caragea – critic de arta, critic literar, fondator al Galeriei de Arte Nicole Blanco. Publicist, eseist si traducator roman, doctor in psihologie, specialist in lingvistica computationala. A coordonat ca director pentru Spania si Portugalia, un proiect pionier in primul soft de inteligenta artificiala care a revolutionat analiza unui text. A fondat Galeria Nicole Blanco din Madrid, care a oferit un real sprijin artistilor din spatiul european.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SUSTINEREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI
Antonio Calderón de Jesús – analist si critic de arta, proprietarul Galeriei Artejescal din Madrid. Promotor cultural, critic si analist de arta. In 2006 a demarat un amplu proiect de promovare in Spania a artistilor din Romania. A realizat numeroase filme documentare despre arta si artistii din Romania, a organizat in Spania expozitii de pictura si sculptura apartinand artistilor romani si a participat la evenimente culturale menite sa promoveze arta si cultura romana in Spania. Galeria Artejescal pe care o conduce, reprezinta o serie de artisti romani din Spania si Romania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN ISTORIC SI CRITIC DE ARTA
Lara Gala – istoric si critic de arta in cadrul Universitatii Complutense din Madrid. Printre numeroasele proiecte a inclus fotografi si pictori romani, a publicat cronici despre lucrarile lor in reviste de specialitate din Spania. A participat la o serie de evenimente care vizau promovarea artei si culturii romane in Spania.
• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ARTISTICA
Bogdan Ater – artist plastic. Artist plastic complex, fotograf cu numeroase expozitii in intreg spatiul european, cu un mare impact in presa de specialitate, figura marcanta a artei contemporane in Spania. In 2009 a executat pentru Printii de Asturias, o sculptura, „Poarta Sarutului din Asturias”. Bogdan Ater este promotor cultural, organizatorul a numeroase evenimente de promovare a artei si culturii romane in spatiul iberic si nu numai.
• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS POEZIEI ROMANESTI
M.i.e.d.h.o. – artist plastic. Artist plastic si fotograf spaniol, absolvent al Academiei de Arta din cadrul Universitatii Complutense din Madrid. A creat ciclul de lucrari numit „Mihai Eminescu”, care are la baza poezia poetului national roman.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA ACTIVITATE CULTURALA SI ARTISTICA
Tudor Serbanescu – artist plastic. Pictor roman reprezentat de galeria „ArteJescal” din Madrid, editor, fondatorul Centrului „Pro-Arte”, care a avut o bogata activitate in manifestarile artistice romano-spaniole, organizand expozitii de pictura, fotografie, lansari de carte, evenimente muzicale, conferinte, dezbateri culturale si artistice.
TEATRU
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DESFASURATA LA NIVEL INTERNATIONAL
Lorenzo Mijares – directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona. Fondatorul si directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona, curent de avangarda de mare succes in Europa si Statele Unite ale Americii. La cea de a patra Editie a Festivalului de Teatru de Hemoficción a inclus si Romania pe lista tarilor in care compania sa sustine reprezentatii. Festivalul se desfasoara la Barcelona, Madrid, Roma, Berlin, New York, Roterdam, Paris, Lisabona si Bucuresti. Piesele au fost traduse si vor fi puse in scena in limba romana.
INVATAMANT
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS ROMANIEI IN INVATAMANTUL UNIVERSITAR
José Antonio Himénes de las Heras – vice-decanul Facultatii de Stiintele Comunicarii – Universitatea Complutense Madrid. Este initiatorul tratatului de colaborare dintre Universitatea Complutense din Madrid si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca oferind astfel, studentilor romani posibilitati privilegiate in campul investigatiilor de doctorat.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIDACTICA
Ioana Zlotescu Simatu – profesor de istorie universala. Preda Istoria Universala la Facultatea de Stiinte ale Informarii si este functionar al Corpului Tehnic din Ministerul Culturii spaniol din 1978. A fost directoarea Institutului Cervantes din Bucuresti. A editat si coordonat Operele Complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a publicat articole, recenzii si prefete si a luat cuvantul la numeroase congrese internationale. A tradus in romaneste volumele Stupul de Camilo José Cela si Trei romane exemplare, precum si un Prolog de Miguel de Unamuno.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA UNIVERSITARA
Catalina Iliescu Gheorghiu – profesor universitar si directorul Centrului Cultural al Universitatii din Alicante, presedinta Asociatiei Culturale ARIPI. Prin intermediul institutiilor pe care le conduce a desfasurat proiecte de integrare a romanilor si a culturii romane in Spania.
SCRIITORI
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CARIERA COMPLEXA
Fernando Fernández-Savater Martín – scriitor, filozof, dramaturg, romancier. Cel mai cunoscut filozof spaniol contemporan, eseist, romancier si dramaturg. A facut parte din mai multe organizatii care militeaza pentru pace, impotriva terorismului. Ii apartine meritul de a-l prezenta pe Cioran publicului spaniol prin teza sa de doctorat „Eseu despre Cioran” care a fost interzisa in timpul dictaturii lui Franco.
• PREMIU SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI
Fabianni Belemuski – scriitor, jurnalist, director al revistei Niram Art. Absolvent al facultatii Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense Madrid, director al revistei „Niram Art”, autor al volumului de proza „El Capitan NoSeke”. A scris nenumarate articole despre arta si cultura in publicatii din Spania. A primit premiul pentru promovare culturala acordat de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, in 2009.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA CULTURALA DE SUCCES
Héctor Martínez Sanz – scriitor, filozof si directorul Revistei Madrid en Marco. Este autorul cartii Pentagon, un eseu despre personalitatile marcante ale culturii romane si universale (Eliade, Brancusi, Cioran, Tzara si Ionesco) si al romanului Mihai si Veronica, roman centrat pe figura poetului Mihai Eminescu. Este autorul a numeroase articole, critici literare si de arta, eseuri despre artisti si scriitori romani in presa din Spania si internationala. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid, iar in iunie a primit trofeul pentru critica oferit de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia.
• PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI TANARA SPERANTA A POEZIEI ROMANESTI
Maria Teodora Miclea. O adolescenta de 15 ani, considerata una dintre cele mai tinere poete bilingve din lume. Activitatea sa poetica a inceput la varsta de 12 ani, cand si-a vazut pentru prima oara publicate versurile in revista Origini, ocazie cu care a castigat premiul „Tinere Talente” oferit de Ambasada Romaniei din Spania. La 13 ani si-a lansat prima carte, iar in prezent editura spaniola „Antigona” pregateste lansarea celui de al doilea volum al tinerei poete romance, cu o prefata semnata de scriitorul si filozoful Héctor Martínez Sanz, carte insotita de ilustratii executate de artistul plastic spaniol Javier Mourillo.
JURNALISM – TELEVIZIUNE
• PREMIU DE EXCELENTA IN JURNALISM
Kasandra Kalmann Nasaudean – important jurnalist roman din diaspora. Editor pentru Spania a publicatiei romano-americane „Gandacul de Colorado” din USA, Redactor al „Radio Diaspora” din USA, Redactor sef al publicatiei in limba romana „Roman in Lume” din Spania. A construit prin articolele si emisiunile sale radiofonice, o trainica punte de legatura intre romanii din Statele Unite, cu cei din Spania si din Romania. Militeaza pentru pastrarea nealterata a limbii romane, a traditiilor si obiceiurilor romanesti in diaspora. Colaboreaza in acest sens cu diverse organizatii si alte publicatii din lume si din tara.
• PREMIUL DE EXCELENTA (POST-MORTEM) PENTRU CEL MAI BUN PRODUCATOR ROMAN DE TELEVIZIUNE AL TUTUROR TIMPURILOR
Valeriu Lazarov – fost director general si consilier al televiziunii Telecinco din 1985 pana in 1994 si un celebru realizator al Televiziunii Spaniole in anii 1970.
• PREMIU DE EXCELENTA IN TELEVIZIUNEA SPANIOLA
Echipa emisiunii Babel-Antoni Font. Emisiunea Babel se difuzeaza la TVE (Televiziunea Spaniola) in fiecare duminica, incepand cu ora 12:00. Scopul emisiunii este prezentarea aspectelor din viata imigrantilor din Spania. Este emisiunea care se bucura de cel mai mare succes in Spania.
ADMINISTRATIE SI AFACERI
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA ROMANIEI IN SPANIA
Paulina Mircea – presedinta Camerei de Comert, Industrie si Turism Ramano-Spaniole din Madrid. A creat o importanta punte de colaborare comerciala intre Spania si Romania, favorizand dezvoltarea relatiilor bilaterale intre cele doua state, ce au culminat cu importante investitii spaniole in Romania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA RELATIEI DE AFACERI ROMANIA-SPANIA
Mirko Maschio – ambasador de pace pentru Romania.
• PREMIU DE EXECELENTA IN AFACERI
Ruxandra Ulici Focsa – proprietar al restaurantului „Acasa”, castigatoare a numeroase premii culinare. Restaurantul „Acasa” este un local cu specific romanesc, care a devenit un local de referinta in toata comunitatea Madridului. Restaurantul a gazduit personalitati celebre, printre care si pe presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu.
• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ADMINISTRATIVA
Florin Gaiseanu Tutuleasa – presedinte al Camerei de Comert, Industrie si Turism Romano-Spaniole din Catalunya. A intreprins numeroase activitati pentru promovarea turismului romanesc in Spania si a facilitat dezvoltarea investitiilor spaniole in Romania.
• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA AFACERILOR ROMANESTI IN SPANIA
Nelu Barsan – om de afaceri. Antreprenor de succes in Alcalá de Henares, Spania. A sprijinit formarea echipei de fotbal F.C. Alba-Alcalá de Henares precum si infiintarea unei biserici romanesti in localitatea spaniola.
• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS INTEGRARII
Miguel Fonda Stefanescu – presedintele FEDROM. Presedintele fondator al FEDROM, prima federatie ce cuprinde asociatii de romani din Spania. A contribuit prin proiecte esentiale la integrarea romanilor in societatea spaniola. O persoana care cucereste prin modestia sa, seriozitatea si dorinta de a sprijini dezinteresat comunitatea romaneasca din Spania.
• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU ACTIVITATEA ADMINISTRATIVA ADUSA IN SPRIJINUL ROMANILOR
Agustín Gonsáles Plasensia – director emigratie in cadrul Primariei Coslada. A fost implicat activ in integrarea sociala si culturala a comunitatii romanesti din Comunitatea Madridului. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid.
JUSTITIE
• PREMIU SPECIAL PENTRU PRIMUL AVOCAT ROMAN IN SPANIA
Gianina Ionela Palade – avocat. Primul avocat roman care a intrat in baroul avocatiilor din Madrid. A sprijinit constant membrii diasporei romanesti din Spania.
***
Gala Celebritatilor Romano – Spaniole s-a incheiat la stilatul restaurant madrilen „Acasa”, unde gazda, Ruxandra Ulici Focsa, a oferit invitatilor preparate romanesti iar cantecele populare interpretate de Mariana Birica si de alti cantareti romani talentati stabiliti in Spania au mangaiat inimile tuturor.
Arheoparcul Gumelnita
Draganesti-Olt, un oras situat la contactul dintre Campia Boianului si Valea Oltului are la vest o lunca cu depresiuni lacustre si grinduri, iar la est Campia Boianului.
Cautarile neobosite ale unui temerar al arheologiei au scos la iveala, in aceasta zona, o serie de vestigii reprezentative ale perenitatii umane, unele dintre acestea datand inca din mileniul VI i.d. Hr. Profesorul Traian Zorzoliu, director al Muzeului Campiei Boianului, pe langa dotarea de exceptie pe care a adus-o lacasului de cultura pe care-l pastoreste, ofera publicului larg un proiect inedit cu un profund caracter istoric si creativ: satul neolitic gumelnitean, din incinta Muzeului Campiei Boianului, reprezentand o realizare unica in tara si printre putinele reconstituiri de acest gen din Europa, constituind totodata si un nou mod de prezentare muzeistica a istoriei.
Strajuit de un sant de aparare si ingradit cu gard din nuiele impletite, intrarea in sat se face pe o punte din lemn sub care curge alene un fir de apa. Patrunzand pe ulita satului, pe partea stanga, vizitatorul poate observa o locuinta lacustra (suspendata pe un pat confectionat din lemne) care constituia la acea vreme un soi de magazie-depozit de alimente. Pe partea dreapta te intampina o coliba mai mare si mai bine utilata. Aceasta reprezenta casa conducatorului de trib in care se gasesc: altarul de cult, pe care sunt asezati doi idoli, barbat si femeie; o masa de magie cu ierburi pentru descantat. inaintand pe ulita, pe stanga, se observa casa unui olar. in ea pot fi remarcate uneltele confectionate din os cu care mesterul realiza ornamentele pe obiectele din lut realizate pentru diverse intrebuintari. Casa vanatorului, alaturi de ce a olarului, supune atentiei uneltele utilizate in acea perioada de catre om pentru a-si procura hrana. Pe peretele exterior este intinsa o plasa de pescuit, impletita din fibre vegetale avand, in partea de jos, legate, greutati facute din pamant ars, iar pe peretele interior, sunt agatate: harponul, o sulita si un cutit din os. Urmeaza casa agricultorului. Aici se pot vedea uneltele folosite la munca campului, respectiv sape si sapaligi confectionate din corn de cerb. Pe latura cealalta a ulitei, pe partea dreapta, in apropierea colibei sefului de trib, este amplasat un foisor din nuiele impletite. Aici se adunau la sfat, mai marii tribului, pentru luarea unor decizii cu privire la diversele probleme care existau la un moment dat. Catre extremitatea dreapta a ulitei este situat un obor pentru animale.
Inaugurarea arheoparcului s-a facut in prezenta a 100 de specialisti, arheologi, reprezentanti ai 24 de state europene, participanti la Conferinta Internationala de Arheologie Aeriana AARG 2010, organizata de catre Asociatia Internationala Grupul de Cercetare pentru Arheologie Aeriana (Aerial Archaeology Research Group – AARG) si Institutul de Memorie Culturala – CIMEC din Bucuresti.
Toate aceste elemente care constituie Arheoparcul Gumelnita, reprezinta o marturie istorica pe meleagurile draganestene a unei culturi vechi de aproximativ 6.000 de ani. Cercetarea efectuata in decursul unei cariere de scotocitor neobosit prin siturile descoperite prin diferite zone, l-a determinat pe profesorul Traian Zorzoliu sa lase umanitatii un ansamblu de locuinte de la care se poate porni in realizarea unui studiu amplu si pertinent in ceea ce priveste evolutia speciei umane. Aceasta realizare s-a facut cu eforturi deosebite, fizice, dar mai ales de ordin financiar. Un sprijin in acest sens, l-a gasit la domnul Paul Stanescu, Presedintele Consiliului Judetean Olt, care a inteles importanta demersurilor domnului Zorzoliu si, din fonduri proprii, a acordat de nenumarate ori sume consistente pentru definitivarea acestui obiectiv.
Noi, oltenii din aceasta zona a Romaniei, aducem multumiri domnului profesor Traian Zorzoliu pentru ceea ce a facut si mai face pentru dezvoltarea si punerea in evidenta a bogatului tezaur cultural de care dispune judetul Olt.
George Smarandache,
Slatina, 2010
Patinoarul din Galati – afacere privata
By Tatiana Scurtu-Munteanu
Oamenii numiti in functii de conducere in Romania isi permit sa-si transforme obiectul de activitate in afacere de familie. Astfel se intampla si in cazul patinoarulu artificial din Galati, „gospodarit” de ADP Galati, in frunte cu Eduard Grosu, persoana care nu face diferenta intre gradinita PRIVATA si domeniul PUBLIC sau cimitirul ETERNITATEA si o baza SPORTIVA, toate aflate sub conducerea dansului.
Acest „director general” probabil are impresia ca le-a primit mostenire din partea partidului pe care il reprezinta, din moment ce isi permite sa dea dispozitii de organizare a petrecerilor private in incinta spatiilor pe care le are sub administrare. Si anume, luni, 8 noiembrie 2010, de sarbatoarea crestin-ortodoxa „Mihail si Gavril”, domnul Grosu a ordonat inchiderea usilor patinoarului la ora 19, pentru a nu-i fi deranjata reuniunea de clasa superioara, in aceste conditii fiind suspendat antrenamentul copiilor de la hochei pe gheata U12.
De parca n-ar fi fost suficient, in aceeasi zi, acesta dispune anularea antrenamentelor din timpul saptamanii intre orele 19-21 in favoarea programului cu publicul, la care se prezinta 10 persoane, nemaicontand munca de 3 ani a copiilor care vin in fiecare zi de la 40 de km pentru a face sport de performanta si visand ca devotamentul , talentul si sansa lor in viata vor da roade, copii care in primavara acestui an se intorceau de la Turneul International de Hochei Uithoff-Haga pe locul II.
In ciuda declaratiilor autoritatilor galatene care ne asigura ca sportul reprezinta o prioritate, conditiile pentru desfasurarea sporturilor de iarna sunt mai mult decat neprielnice. Sportivii nu beneficiaza la antrenamente de lumina, apa calda sau caldura, astfel incat ei sunt nevoiti sa intre cu echipamentele ude pe gheata si sa-si desfasoare activitatea pe semiintuneric.
Amintim ca Grosu Ed. mai are in subordine Stadionul Dunarea si Bazinul Comunal care sunt in „modernizare” de cativa ani, iar despre sport nu mai poate fi vorba. La patinoar preocuparea administratiei este montarea camerelor de luat vederi si incasarea taxei de intrare de la parintii si sportivii care indraznesc sa se prezinte la ora antrenamentului (19-21).
Revista ARMONIA - Saltmin Media 