La vie dans les pages de journal – Les relations franco-roumaines dans les encyclopédies français

par Tatiana Scurtu-Munteanu

„Si la science n’a pas de patrie, l’homme de science en a une”

Les relations d’amitié entre nos deux nations remontent à une époque bien lointaine. Sans doute le processus avait commencé au cours des premières décennies du XIX-e siècle et avait continué de plus belle pendant les années 40 et après la révolution (1848).
En 1856, le traité de Paris a placé les principautés unies de Moldavie et de Valachie sous la garantie collective des puissances européenes. En 1859, soutenues par la France, elles ont réalisé leur union en élisant comme prince régnant le colonel Alexandru-Ioan Cuza (1820-1873).

„On n’aime pas son pays parce qu’il est grand, mais parce qu’il est ta patrie”

Le XIX-e siècle et le debut du XX-e siècle marquent aussi un moment ou les liens culturels avec la France se renforcent. On traduit en roumain et on publie les oeuvres de Dumas, Balzac, Maupassant, Hugo et d’autres. La langue française est la langue d’expression et de culture de la noblesse roumaine au XIX-e siècle et pendant la première moitié du XX-e siècle. Correspondance en français, journaux en français, français à la maison, étaient devenues choses courantes dans le milieu intellesctuel.

„Bonne renomée vaut mieux que ceinture dorée”

Anne de Noailles (1876-1933), née Brâncovan, personnalité marquante du monde aristocratique littéraire de la France, la première femme membre-chevalier de la Légion d’Honneur, la première femme-memre de l’Académie royale de Belgique, ne fut pas la seule femme d’origine roumaine qui jouint de l’amitié de plus remarquables artistes de son époque.

Iulia Hasdeu (1869-1888) promet de devenir une nouvelle étoile de la littérature. Ecrivain roumain, d’expression française, I. Hasdeu a fait ses études à la Sorbonne à la Faculté des Lettres. Trois volumes d’ « Oeuvres posthumes » ont été publiés en 1889-1890.

Hélène Vacarescu (1864-1947), exilée à Paris à la suite d’un malheureux conte d’amour avec le prince héritier, le futur roi Ferdinand, porta et mérita pleinement le surnom d’ambassadrice de la culture roumaine en France du à son profond dévouement aux valeurs créatrices de son peuple. Sa contribution est inestimable dans la popularisation des valeurs spirituelles roumaines par des anthologies et traductions d’Eminescu, Goga, Blaga, Minulescu.
 
Mihail Kogalniceanu (1817-1891), écrivain, dramaturge, journaliste, avocat et excellent orateur, commerçant industriel avait reçu une formation distinguée en France et Allemagne. Participant à la révolution de 1848, il contribua  à l’Union des Principautés Roumaines.

Ion Andeescu (1850-1882), peintre de première grandeur, dont la vie a été très brève, a laissé une oeuvre d’une valeur tout à fait particulière. Tout comme Grigorescu, issu d’une famille très pauvre, il eut le meme privilège d’une bourse en France en 1879 et fréquenta l’Académie Julian. Ne supportant pas les rugueurs de formalisme des académistes, il se retira, lui aussi, à Barbizon.

Ion Bratianu (1864-1927), le grand homme politique, ministre des Travaux Publics, premier ministre qui a joué un role de premier ordre dans la réalisation de l’ideal national en 1919. Il a été diplomé de l’Ecole Politechnique de Paris en 1884, pui de l’Ecole Nationale des Ponts et Chaussées de Paris en 1889.

Constantin Miculescu (1863-1937) qui a réalisé par ses recherches en France la plus exacte détermination de l’équivalent mécanique de la calorie. Sa thèse de doctorat, préparée à la Sorbonne, au laboratoire de physique sous la direction de Gabriel Lippmann est intitulée « Sur la détermination de l’équivalent mécanique de la calorie », publiée en 1891.

Panait Istrati (1884-1935), écrivain roumain de langue française. Il consigna les impressions de voyage en Russie dans ses volumes « Vers l’autre flamme » paru en français en 1929.

Eugène Ionesco (1912-1994), auteur dramatique français d’origine roumaine est un des plus célèbres dramaturges des années ’50-’70 d’après la guerre. La philosophie de l’absurde est à la base de ses pièces.

Emil Cioran (1911-1985), essayiste et moraliste roumain d’expression française. Son oeuvre, lucide, dénonçant toute idéologie ou doctrine, constitue une méditation sur le néant. Cioran a travaillé pour donner non pas un sens mais un style à sa vie, confiant son salut à la voie esthétique.

Alexandru Ciurcu ( 1854-1992) a été un pionnier de la technique des fusées. En 1882 avec Juste Buisson, il a réalisé en Roumanie le projet d’un original moteur à réaction. En 1889, Ciurcu a organisé le pavillion roumain à l’Exposition universelle de Paris.

« Soyez vous-meme, n’imitez personne. Vous avez autour de vous et sous vos pieds des sources vives. N’enviez pas les vieux peuples, mais regardez le votre. »
(Jules Michelet, adressés aux Roumains en 1859)

TOVARASI DE ULTIMA ZI

Prezentare de carte

STUPARU Ioana
TOVARASI DE ULTIMA ZI
Editura Dacoromana,
Bucuresti, 2010
ISBN 973-7782-67-4

Din respect pentru istoria neamului romanesc, am considerat ca este de datoria mea sa scriu cartea intitulata TOVARASI DE ULTIMA ZI. Subiectul cartii se refera la rapida cotitura ce a intervenit in destinul poporului roman: „Revolutia din Decembrie 1989, cand a fost inlaturat regimul comunist si totodata au fost lichidati principalii conducatori ai acestuia, Nicolae si Elena CEAUSESCU”.

Unul dintre punctele importante in care s-a desfasurat evenimentul a fost comuna Petresti, locul de bastina al Elenei Ceausescu, precum si orasul Gaesti, caruia Elena Ceausescu ii acorda o importanta deosebita. Descrierea intamplarilor se bazeaza pe fapte reale, martori oculari, participanti in mod direct la actiune, iar pentru a li se da valoarea cuvenita am recurs, pe alocuri, la procedeul incursiunii in timp. Pe langa faptul ca volumul TOVARASI DE ULTIMA ZI poate fi prezentat cu valoare de document istoric, modul epic in care decurge naratiunea, complexitatea faptelor, diversitatea personajelor, ii da acestuia calitatea de roman.

Firul desfasurarii evenimentelor se poate urmari, in mod special, prin folosirea dialogului. In felul acesta, personajele reusesc sa se autoevidentieze in fata cititorului atat prin personalitate cat si prin rolul exercitat in evenimentele din Decembrie 1989 si nu numai. Drept pentru care autorul intervine foarte putin in descrierea personajului, iar aceasta o face intr-un mod artistic, literar, cu intentia si priceperea de a aduce cat mai multa viata si culoare. Uneori, descrierea teritoriului in care se petrece o anume actiune, il poate duce pe cititor cu gandul la o monografie a locului, insa e doar o intentie a autorului de a fixa in spatiu si timp un peisaj sau un fenomen demn de speciala atentie.
 
Am hotarat sa dau publicitatii aceasta opera literara si documentara, tocmai pentru faptul ca pentru mine, ca si pentru multi altii, Revolutia din decembrie 1989 a insemnat un mare eveniment, o descatusare la care am sperat cateva decenii, LIBERTATEA in care am crezut ca in ceva sfant, si pentru care o seama de oameni si-au dat viata. Faptul ca in perioada actuala exista tendinta de a se minimaliza importanta Revolutiei sau si mai grav, de a se interveni cu  intentionate confuzii, de catre cei ce nu se dovedesc a fi patrioti sau de a nu respecta nimic sfant si omenesc, trebuie sa devina motiv de ingrijorare.

Vreu sa cred ca LIBERTATEA este dorita si benefica oricarui OM, de aceea am cautat sa nu dau numele persoanelor, fiecare avand, dupa Cuvantul Lui Dumnezeu, posibilitatea de indreptare a greselilor, cu atat mai mult pentru cei ce se recunosc in personajele cartii.

Ioana STUPARU
Bucuresti
noiembrie 2010

ZIUA DOBROGEI

Tinutul dintre Dunare si mare a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Despre locutorii lui,  cunoscutul „parinte al istoriei” Herodot a facut afirmatia ca erau „cei mai viteji si mai drepti  dintre traci”(1) chiar in conditiile in care au fost infranti totusi de oastea lui Darius I, imparatul persan, care in 514 i Hr a trecut peste aceste meleaguri.

In timpul marii colonizari grecesti din secolele VIII-VI i Hr, la tarmul Pontului Euxin au fost intemeiate emporiile: Histria, Tomis si Callatis, ale caror ruine se vad si astazi. Marele rege dac Burebista, creatorul primului stat dac ce reprezenta o forta politica si militara in epoca, „primul si cel mai mare dintre regii din Tracia”(2),  a stapanit aceste teritorii dupa cucerirea lor in anul  55 i Hr.

Dobrogea a fost primul teritoriu din spatiul carpato-danubiano-pontic integrat in lumea romana, intai prin foedusul din 72-71 i Hr incheiat cu cetatile grecesti de reprezentantii Romei, care le transforma astfel in aliati, apoi prin cucerire efectiva si integrare in provincia romana Moesia in anul 46 d Hr.(3) Crestinismul a patruns in acest spatiu prin intermediul misionarilor si mai ales pe cale apostolica prin prezenta Sfantului Apostol Andrei, cel care a locuit, se pare, in vestita pestera din sudul Dobrogei.(4)

Etnogeneza romaneasca a cunoscut si aici doua etape, cea a formatiunilor prestale, amintite de Ana Comnena(5) in Alexiada, opera sa, numind conducatorii locali Tatos, Satza si Seslav, ori mentionate de  inscriptiile care ii amintesc pe jupan Dimitrie si jupan Gheorghe, precum si o a doua etapa, a statului feudal propriu zis, Tara Cavarnei, statul lui Balica despotul, a lui Dobrotici, apoi Ivanco.

Mircea cel Batran se pare ca a alungat vremelic pericolul turcesc devenind „singur stapanitor pana la Marea cea Mare”(6), la sfarsitul domniei lui (1418) sau a urmasului sau Dan al II lea(1420), Dobrogea devenind parte componenta a Imperiului Otoman, integrata pasalacului Rumelia, pastrata sub administratie turceasca timp de patru secole si jumatate. Razboiul de Independenta (1877-1878) a fost prilejul recuperarii Dobrogei prin jerta de sange a ostasilor romani pe campul de lupta. La finele razboiului, conform prevederilor Tratatului de Pace de la Berlin s-a hotarat reintegrarea Dobrogei in Romania.

23 noiembrie 1878 reprezinta ziua intrarii oficiale a autoritatilor civile si militare romane in orasul Constanta, dupa ce la 14 noiembrie Carol I emisese doua documente fundamentale si anume „Proclamatia catre dobrogeni“, respectiv „Inalt Ordin de Zi catre Armata“, prin care se arata ca „Dobrogea de astazi, vechea posesiune a lui Mircea cel Batrin, face parte din Romania”.

Numita in zilele nostre, din ordinul prefectului Danut Culetu, „Ziua Recunostintei Constantenilor”(7), Ziua Dobrogei merita sa fie sarbatorita in fiecare an ca data importanta in devenirea noastra ca natiune moderna.

De fapt, ziua de 14 noiembrie ar trebui marcata ca zi a Dobrogei, dupa spusele bine cunoscutului istoric conf.univ.dr. Stoica Lascu, presedintele Filialei Constanta a Societatii de Stiinte Istorice din Romania, cel care intr-un articol din ziarul „Telegraf” preciza: „14 Noiembrie 1878 este una din orele astrale ale Romaniei, fara de existenta careia cu greu ne-am putea imagina evolutia moderna si contemporana, independenta si prospera a tarii noastre. Este ceea ce putem numi Ziua Dobrogei”.(8)

„Ziua Dobrogei” se datoreaza cu precadere vizitei lui Carol I la Constanta si a faptului ca „Proclamatia Domnitorului Romaniei catre dobrogeni”, datata 14 noiembrie 1878, era o afirmare, era o asigurare si era un indemn: „Locuitori de orice nationalitate si religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Batran – de astazi face parte din Romania. Voi de acum atarnati de un Stat unde nu vointa arbitrara, ci numai legea dezbatuta si incuviintata de natiune hotaraste si ocarmuieste. Cele mai sfinte si mai scumpe bunuri ale omenirii: viata, onoarea si proprietatea sunt puse sub scutul unei Constitutii pe care ne-o ravnesc multe tari straine. Religiunea voastra, familia voastra, pragul casei voastre vor fi aparate de legile noastre si nimeni nu le va putea lovi, fara a-si primi legitima pedeapsa…  Armata romana, care intra in Dobrogea, nu are alta chemare decat a mentine ordinea si, model de disciplina, de a ocroti pasnica voastra vietuire. Salutati dar cu iubire drapelul roman, care va fi pentru voi drapelul libertatii. drapelul dreptatii si al pacii. In curand provincia voastra, pe cale constitutionala, va primi o organizatiune definitiva. care va tine seama de trebuintele si moravurile voastre, care va aseza pe temelii statornice pozitia voastra cetateneasca.   Iubiti tara la a carei soarta este lipita de acum si soarta voastra”.(9)
——————————-
(1) Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu, Istoria romanilor dintre Dunare si Mare, Editura Stiin?ifica si Enciclopedica ,Bucuresti, 1979, p 50
(2) Idem, p 73
(3) Ibidem, p 77
(4) http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-pestera-sfantului-apostol-andrei-67904.html
(5) http://www.fordham.edu/halsall/basis/AnnaComnena-Alexiad.html
(6) Istoria Romaniei in date,( coordonator Horia C Matei), Mica intreprindere editorial- poligrafica „Crai nou”, Chisinau, 1992, p 234
(7) http://www.telegrafonline.ro/1195682400/articol/40867/prefectul_culetu_si_modelul_american.html
(8)  http://www.telegrafonline.ro/pdf/1be744933c7293bcd05d5d94d4979113.pdf
(9) http://moldova.go.ro/pagini/istorie/undobrogei.htm

—————-
Prof. Gigi STANCIU
Constanta
Noiembrie 2010

CONFERINTA LA TEATRUL NATIONAL:ANDREI OISTEANU – NARCOTICE IN CULTURA ROMANA

Duminica 28 noiembrie 2010, de la ora 11.00, la Sala ATELIER, in cadrul programului, CONFERINTELE TEATRULUI NATIONAL, domnul Andrei Oisteanu prezinta conferinta  cu tema „Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura”.

Tema conferintei este inspirata de recenta aparitie editoriala «Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura », nominalizata pentru premiul: Cartea anului 2010. Demers plin de curaj, care va modifica probabil configuratia catorva capitole din istoria literaturii romane, aceasta inedita si incitanta aparitie editoriala ne ofera un studiu deopotriva de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor.

„Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pana in epoca premoderna […] In ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului in care, in epoca moderna si contemporana, s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pana la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pana la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pana la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pana la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale…”. (Andrei Oisteanu)

Despre Andrei Oisteanu:

Andrei Oisteanu este cercetator la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Romana) si conferentiar la Centrul de Studii Ebraice (Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti). Este presedintele Asociatiei Romane de Istorie a Religiilor.

Carti publicate in ultimii ani: Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca, Polirom, 2004; Imaginea evreului in cultura romana. Studiu de imagologie in context est-central european, Humanitas, 2001 (editia a doua: 2004; cartea a primit 5 premii); A képzeletbeli zsidó, editia in limba maghiara a cartii, Kriterion, 2005; Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si I.P. Culianu, Polirom, 2007; Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008; Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Foreword by Moshe Idel, University of Nebraska Press, Lincoln & London, 2009; Konstruktionen des Judenbildes: Rumänische und Ostmitteleuropäishe Stereotypen des Antisemitismus, Frank und Timme Verlag, Berlin, 2010.

Despre carte:

«Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura», Ed. Polirom, 2010; nominalizata la premiul Cartea anului 2010. Spicuim din sumar: Fumigatii de cannabis si alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prajitura mortilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac si alte stupefiante” • Boale si leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoza de morfina • Mateiu Caragiale: Opium si cannabis la Curtea-Veche • Ion Barbu : Eterul cotidian si cocaina saptamanala • Emil Botta: “Lectia de opium” • Eliade in India: Opium si cannabis • Experimentele savantilor: Betia mescalinica • Emil Cioran: „Calmante sa-mi domolesc indignarea” • Eugène Ionesco: “Injectii sa dea la cap spaimei” • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cartarescu in zodia macului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: “Existentialism narcotic.”

Radio Romania Cultural

CASA PARINTEASCA NU SE VINDE

Ne apropiem vertiginos de implinirea  celor douazeci de ani proorociti de regretatul Brucan care, a socotit el, ca ar fi necesari schimbarii mentalitatii ramasa in urma „sobolanilor rosii”. Sa-mi fie iertata cutezanta, dar este nevoie de inca pe atatia pentru a putea spune ca am scapat de gripa sovietica. Cu voia dumneavoastra, imi permit sa fiu un pic sarcastic, dar acum ne-am imbolnavit de o alta gripa, cea spaniola care, dupa cat se vede, dureaza de ceva timp, si nici gand sa ne vindecam. Bineinteles ca este o mare diferenta intre cele dopua stari asumate de romani, una a fost impusa de cizma sovietica, cealalta impusa de neputinta de a pune oameni in scaunul vladicii care cu adevarat sa vrea ceva bun pentru Romania, si va dura pana vom spune din nou „AJUNGE”, si ne vom intoarce acasa. Ne mai gandim cum ne vom intoarce? Ne vedem de pe acum ce chip vom avea peste 3, 4, 5, 10 ani, dar toate vor incerca sa se ascunda in spatele imaginii de european trait… in lume!

Fiindca veni vorba de „acasa”, ceea ce nu a spus politologul roman, contemporan cu doua „iepoci”, una ce nu vrea sa plece, alta ce nu vrea sa vina, este desproprietarirea benevola a romanului de casa parinteasca. Daca Ceauseascu ne forta sa devenim oraseni, demoland satele si mutandu-ne la oras, acum ne-am luat lumea in cap si am plecat dincolo de zare, luand viata pe umeri si drumu-n picioare pentru a deveni… europeni. Dupa 25-30 de ani de comunism, si lancezeala politica de dupa asazisa cadere a imperiului comunist, termenul de „ACASA” a devenit incert, cei ajunsi la o varsta isi mai pipaie fotografiile de familie, iar copiii lor se gandesc cum izbucneau cand…venea lumina! Opera lui Ceausescu de a incuia casele si a pleca la oras a fost dusa mai departe de noi, incuindu-le la plecarea in lume.

„Casa parinteasca nu se vinde”, spune un cantec pe versurile lui Grigore Vieru, aici sunt radacinile noastre si oricat de falnici am fi in lume, fara ele ne bate vantul, nu mai avem de ce ne anina privirea cand suntem singuri cu noi insine, nu mai avem la ce spune… acasa! Copiii nostri, desi nu au cunoscut simtul proprietatii, nici noi nu l-am prea avut, sunt mai realisti, cand sunt mici-din curiozitate, cand sunt mari-din necesitate.

Cu ani in urma am facut si eu greseala asta, am vandut doua pogoane de pamant, mostenire dupa razboi de la tata. Ei bine, baiatul meu, desi avea 6-7 ani, mi-a zis ca de ce l-am vandut, avea si el acolo un petic de… tara. Nu stiu ce putea sa faca el din acel pamant, dar am realizat ca am gresit fata de el, daca tata nu l-a vandut inainte de a-l „trece” la colectiv, eu, cand nu mai mi-l fura nimeni… am cautat sa scap de el!

Anii au trecut, baiatul a devenit un barbat adevarat si nu-mi mai pune acele intrebari… Intorcand un pic oglinda si stergandu-i laturile de praf si de aburii oftatului, ma gandesc cate case sunt goale, parasite, doar in grija vecinilor. Indiferent daca au prispa sau balcon, ele nu trebuie vandute pentru nicio vila din lume.

Acasa ramane locul unde ti s-au nascut copiii, celelalte facute dupa aceea sunt doar locuri unde incercam sa ne simtim bine, dar nu totdeauna reusim.
——————————————————-
*Din volumul „Noaptea strugurilor amari”

Marin TRASCA
noiembrie 2010
Madrid, Spania

Regina cu ochi albastri, a Romaniei

By Carmen Marin

Frumoasa regina Maria, numita si „Regina inimilor”, a fost predestinata sa se nasca in cetoasa Anglie si sa devina conducatoarea unei tari meridionale pline de soare si caldura – Romania. Locul unde s-a nascut, Eastwel Park in comitatul de Kent, intr-un mediu romantic, unde prin padurile de stejari rataceau turme de caprioare. Este primul copil al ducelui Alfred de Edinburg (fiul reginei Victoria a Marii Britanii) si al ducesei Maria (fiica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei si a printesei Maria de Hesse a Germaniei). Despre frumusetea stranepoatei de regi si imparati, omul politic roman Ion Gheorghe Duca in lucrarea sa, „Amintiri politice”, afirma: „Regina Maria este o fiinta de care trebuie sa te sfiesti. Este stralucitoare la fizic, ca si la moral, incat iti ia vazul, nimeni nu o poate intrece. Frumoasa de o frumusete incantatoare, nu cred sa fi fost in Europa multe femei care sa se fi putut asemui cu dansa. Inteligenta, fermecatoare, plina de talent pentru pictura, pentru calarie, pentru scris, o conversatie sclipitoare, verva, umor, spontaneitate in gandire, originalitate de expresie si curaj…”.
Maria s-a nascut la 3 octombrie 1875. Tanara printesa se va casatori cu principele Romaniei Ferdinand de Hohenzollern, unirea lor fiind efectuata din ratiuni de familie si de stat, cand timidul Ferdinand abia se refacuse dupa pasiunea pentru Elena Vacarescu. Aveau caractere total diferite, dar se completau foarte bine. Maria a dat nastere la sase copii: Carol (15.10.1893), devenit Rege al Romaniei (1930-1940), Elisabeta (1894), devenita in 1921 Regina a Greciei, prin casatoria cu Regele George al II-lea al Greciei, Marioara (1900), care avea sa devina Regina Maria a Iugoslaviei, prin casatoria, in 1922, cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei, asasinat de fascistii croati in 1934 la Marsilia, Nicolae (1903), care a murit in 1977, Ileana (1909), care s-a casatorit cu principele Anton de Habsburg (de Austria) si Mircea, ultimul copil, nascut in 1913, care a murit la numai 4ani. „Mircea a murit la ora 9 cu mana in mana mea” – spune „regina povestitoare”.
Maria isi va pune amprenta asupra castelul Pelisor deoarece ea, Regina Artista (cum a fost supranumita), este cea care alege stilul, si anume „art nouveau”. Pelisorul a fost ridicat, intre anii 1899-1902, de arhitectul ceh Karel Liman si decorat de Bernhard Ludwig din Viena. Reginei Maria ii placea tot ce luceste: aurul si portocaliul, iar aceasta amprenta este vizibila prin apartamentele acestui castel, care sunt intens poleite. Pelisorul detine interioare precum: Camera de Aur, Capela sau Dormitorul de Aur. Decoratiunile din Camera de Aur sunt unicat, deoarece Regina Maria a dorit ca peretii sa fie din stuc aurit, reprezentand frunze de ciulini, element care alcatuia emblema orasului Nancy si a Scotiei. De asemenea, se intalneste crucea celtica, un alt motiv din tara ei de obarsie.
Supranumele de „regina povestitoare” ii revine datorita povestilor pe care le-a compus, stranse in doua volume, cat si datorita cartii „Povestea vietii mele”, tradusa si in engleza. Nu se pot omite nici volumele scrise la varsta maturitatii, volume precum: Tara mea, Dor nestins, Glasul de pe munte, Ganduri si icoane din vremea razboiului, Masti, O legenda de la Muntele Athos, Povestea unei inimi, Regine incoronate. Frumoasa regina englezoaica devenita romanca, a fascinat Occidentul si a avut un turneu triumfal in SUA in 1926. Nu trebuie uitat rolul ei decisiv in faurirea Marii Uniri, cand a infrant impotrivirea sotului sau fata se o alianta cu Antanta. Cuplul regal Maria si Ferdinand a insotit armata si guvernul in lungul drum al exilului, iar Maria a fost o prezenta activa a spitalelor militare. Sub presiunea sotiei, Ferdinand I cel Loial a refuzat sa ratifice tratatul de la Bucuresti impus de puterile centrale.
La 15 octombrie 1922, Maria a fost incoronata la Alba Iulia ca Regina a Romaniei, vizita in Europa Occidentala constituind un triumf. Moartea regelui Ferdinand I, in 1927, ineficienta unei Regente au aruncat-o insa pe locul doi in viata politica, ea fiind izolata in resedinta ei.
Daca trupul a fost inmormantat cu lacrimile intregului popor la Biserica Domneasca din Curtea de Arges, conform ultimei dorinte testamentare, inima ei a fost asezata intr-o caseta fiind depusa in biserica ortodoxa Stella Maris de la Balcic. Dupa cedarea Cadrilatrelului, in 1940, inima reginei a fost adusa de principesa Ileana la Castelul regal Bran, iar din 1970 a fost transferata Muzeului National de Istorie. O inima care a batut asemenea unei torte cu valvatai.

Constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara

Metodologia de identificare si selectare a resurselor umane in viziunea japoneza, ori despre identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le ofera activitatea turistica in zona muntilor Himalaya. Acestea au fost doar doua dintre cele mai interesante comunicari prezentate de cadre didactice universitare din strainatate, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures in cadrul unui Simpozion stiintific international, organizat de catre aceasta institutie, in parteneriat cu ISJ Mures. Manifestarea a avut loc in perioada 29-30 octombrie a.c. si a fost sustinuta in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice. Un loc aparte in cadrul Simpozionului l-au oferit insa comunicarile prezentate la sectiunea istorie si diplomatie, de patru distinsi fosti diplomati romani, un ambasador si trei ministri consilieri, oameni cu o impresionanta experienta diplomatica si expertiza pe spatiile geografice pe care le-au acoperit. Cotidianul Zi de Zi, cel care a organizat la sfarsitul acestei saptamani si o conferinta de presa cu acesti diplomati romani, a inclus in paginile sale, in fiecare zi a saptamanii trecute, un Profil de diplomat, articol in cadrul caruia a fost prezentat fiecare din cei patru invitati.
 
O manifestare de inalta tinuta intelectuala
Dupa ce a castigat doua proiecte cofinantate din FONDUL SOCIAL EUROPEAN, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures s-a prezentat in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice cu o noua activitate de exceptie, un Simpozion stiintific international onorat de peste 150 de invitati. in cadrul comunicarilor in plen, profesorul japonez Keisei Tanahasi a prezentat o interesanta comunicare despre metodologia de identificare si selectare a resurselor umane si despre modul cum acestea sunt apoi pregatite in diverse domenii, mai ales in cel economic, pentru a putea face fata cu succes provocarilor cu care se confrunta pe parcursul activitatii specifice. Interesanta si atractiva a fost si comunicarea profesorului indian Shiu Kumar Gupta, o comunicare care a avut in vedere identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le pot oferi activitatile turistice in zona Muntilor Himalaya pentru statele din jurul acestora, tinand seama de istoria si cultura acestei zone. Se cuvine mentionat faptul ca pe langa participantii romani, japonezi si indieni, s-au numarat si cadre didactice din Portugalia, Turcia, Spania, Croatia si Africa de Sud. Remarcabil este si faptul ca dincolo de efortul financiar pe care l-a presupus pentru institutia organizatoare sustinerea unei manifestari de asemenea amploare, a existat si o implicare deosebita din partea studentilor si a unor cadre didactice din universitate, coordonati fiind de conf. univ. dr. Doina David si conf. univ. dr. Calin Florea. Profesorul Gabriel Grozav, inspector de specialitate in cadrul ISJ Mures a remarcat dealtfel acest lucru aratand ca Universitatea „Dimitrie Cantemir” a organizat totul „in mod ireprosabil, dovedindu-se o gazda de exceptie pentru o manifestare de inalta tinuta intelectuala.”

Despre constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara
Sectiunea istorie si diplomatie a fost moderata de profesorul si publicistul Nicolae
Balint, la ea participand foarte multe cadre didactice din invatamantul preuniversitar. in
opinia  profesorului Balint, „comunicarile prezentate au adus un necesar plus de cunoastere,
de la sursa, intrucat nimic din ceea ce se petrece in lume nu este pur si simplu 
intamplator asa cum probabil am fi uneori tentati sa credem sau suntem manipulati ori lasati
sa credem„. in cuprinsul comunicarilor lor, fostii diplomati romani, s-au referit la problemele
spatiilor geografice unde s-au aflat la post, de la cele de ordin politic, pana la cele de ordin
economic si cultural, precum si evolutiile viitoare ce se prefigureaza in unele dintre acestea.
Toata aceasta problematica a fost surprinsa cu multa finete si acuitate. Spre exemplu,
Romulus Ioan Budura, fost ambasador al Romaniei in China, a prezentat o incitanta
comunicare referitoare la statul roman intr-o lume multipolara, dar s-a referit si la rolul politic
pe care China – un stat cu un potential economic extraordinar – il are in prezent si foarte
probabil in viitor. Marcat de exploatare si saracie extrema, spatiul Americii Latine – in opinia
distinsului fost ministru consilier la Havana, George Apostoiu -, ar putea, „avea in viitor
evolutii inca greu previzibile in acest moment, avand in vedere ca acolo, pe acest fond de
instabilitate social-economica, renaste spiritul de manifestare a constiintei si demnitatii
nationale.” Despre stadiul relatiilor romano-ruse si oportunitatile economice oferite Romaniei
de spatiul Federatiei Ruse, a prezentat o documentata comunicare, fostul ministru consilier
Vasile Buga, care a aratat ca in prezent relatiile Romaniei cu acest stat sunt marcate de o
anume „raceala diplomatica, determinata de persistenta unor prejudecati istorice”. Nu mai
putin interesanta a fost comunicarea stiintifica prezentata de ministrul consilier Traian Plesca,
comunicare intitulata „European versus national. O falsa si pericuoasa problema„
 
La Conferinta de presa – sub tirul intrebarilor mai mult sau mai putin directe
Organizata de cotidianul muresean Zi de Zi, Conferinta de presa de la Clubul presei din Targu Mures, din data de 29 octombrie 2010, ora 18,30, a dat ocazia celor din media locala, prezenti la acest moment, sa puna intrebari mai mult sau mai putin directe, chiar cu o nota de o anume subtilitate am putea spune, la care insa au primit raspunsuri cat se poate de edificatoare. Nu au lipsit intrebari precum cele referitoare la stadiul relatiilor romano-ruse, stadiul relatiilor romano-chineze, baza de selectie trecuta, dar si cea actuala a cadrelor recrutate pentru a lucra in diplomatia romana, sau care ar fi – in opinia fostilor diplomati – profilul unui adevarat diplomat de cariera. Un raspuns succint, dar in acelasi timp cuprinzator la aceasta ultima intrebare,  a fost cel lui Traian Plesca, fost ministru consilier. ”Am considerat ca definitoriu pentru conditia fundamentala a unui diplomat, spunea Plesca – testata dur de schimbarea din 1989 – este apararea demnitatii si intereselor natiunii mele, deasupra oricaror alte considerente, si am actionat ca atare. in activitatea din centrala MAE si din cadrul oficiilor diplomatice unde am fost trimis, am considerat ca fac parte dintr-o echipa ale carei rezultate depind insa decisiv de performantele individuale. Totusi, ideea de cariera, de regula asociata unui orgoliu exacerbat si nu aspiratiei firesti de implinire profesionala, intr-o activitate atat de intim dedicata natiunii careia ii apartii si-i datorezi totul, mi s-a parut intotdeauna o ambitie meschina, o adevarata impietate. Am crezut in sansa de a putea servi onest tara, indiferent de etapele istorice pe care le parcurge, pe un front atat de sensibil si direct implicat in modelarea destinului acesteia.” Pentru cei care am avut sansa sa ne aflam in preajma domniilor lor dincolo de cadrul protocolar, a fost o ocazie extraordinara de a veni in contact direct cu momente de istorie mai putin cunoscute. Depozitari ai unor informatii de prima mana – adevarate arhive vii – domniile lor inteleg ca pe parcursul timpului, in vremuri de normalitate si de necesara demnitate nationala pe care ni le dorim atat ca romani, cat si ca natiune, toate cele traite si vazute de ei, trebuie sa se regaseasca in volume de memorii personale care vor aduce un plus de cunoastere si intelegere a istoriei. A istoriei din spatele istoriei.     
 
Corneliu CODRESCU

CASETA 1
Romulus Ioan Budura s-a nascut in 1931, in comuna Ortiteag, judetul Bihor. Ca bursier al statului roman, a absolvit Cursul special de limba chineza de la Universitatea Qinghua si Facultatea de Limba si Literatura Chineza a Universitatii Beijing – China. in anul 1954 a fost angajat in Ministerul Afacerilor Externe. A avansat potrivit examenelor si concursurilor ocupand, intre altele, functiile de director adjunct in Centrala MAE, consul general al Romaniei la Sydney, Australia (1969-1972) si ambasador al Romaniei la Beijing (1990-1995). in anii 1981-1989, conform indicatiilor politice ale PCR, a fost “rotit” la Redactia Publicatiilor pentru Strainatate. in perioada decembrie 1989 – mai 1990, a functionat in calitate de consilier al Presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale. impreuna cu un colectiv de specialisti, a editat culegerile de documente “Relatiile Romano-Chineze, 1880-1974”, lucrare premiata de Academia de stiinte a Romaniei, precum si lucrarea “Politica independenta a Romaniei si relatiile romano-chineze, 1954-1975”. A elaborat studii si articole publicate in reviste de specialitate, dar a desfasurat si activitate didactica in diverse institutii de invatamant superior din tara. Cunoaste limbile chineza, engleza, rusa si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 2
Traian Plesca este nascut in 1942, in localitatea Vecerd, judetul Sibiu. in 1965 a absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti. Timp de un an a activat ca profesor, iar apoi, a urmat doi ani un curs postuniversitar de Relatii Internationale, studii desavarsite la Viena, unde, in perioada 1971-1973 a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. in 1968 a fost angajat in Ministerul de Externe, ca atasat la Directia Europa Occidentala, referent pentru Austria. A functionat atat in cadrul Centralei MAE, cat si in cadrul Ambasadelor Romaniei. Reprezentative sunt in acest sens functiile indeplinte la Berlin, Bonn, Viena si Praga. Astfel, in intervalul de timp 1974 – 1980, a functionat in cadrul Ambasadei Romaniei la Berlin, iar in intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada Romaniei din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului. Din 1993 si pina in 1998, a indeplinit mai multe functii in cadrul Ambasadei Romaniei la Viena (consilier pe probleme de presa si politica; insarcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al atasatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). intre anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului Romaniei la Praga. Preocupari sale stiintifice s-au materializat in mai multe traduceri din limba germana, in limba romana, precum: socul pietei, de E. Matzner, Am vrut unitatea Germaniei, de Helmuth Kohl, Capcana globalizarii de H.P.Martin si H.Schumann si lucrarea Nationalul, de Kurt Hübner. Este doctor in economie cu teza Parteneriatul economico-social. Studiu asupra experientei austriece. Cunoaste limbile germana, engleza si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 3
George Apostoiu este licentiat al Universitatii Bucuresti – Facultatea de Filologie, din anul 1963, dar si bursier UNESCO, la Paris, in 1969. A functionat in MAE roman, din anul 1963 si pana in 2008, indeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO si Uniunea Latina), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. Este totodata si membru al Asociatiei ambasadorilor si diplomatilor de cariera din Romania, al Fundatiei Europene Titulescu si al Funda?iei Romania in Lume. A publicat mai multe articole, studii si comunicari, precum si lucrari de mare cuprindere intelectuala, dintre care se cuvine sa enumeram: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie”, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, ,,Eminescu. Pour le monde latin”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2001, ,,Buongiorno, Italia”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2002, ,,Un Talleyrand pentru Romania. Trecut imperfect Prezent obsedant”, Editura Romania in lume, 2006, ,,Neamul si Babilonia. Spiritul public in cultura romana”, Editura Romania in lume, 2009. Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, si traduceri din literatura franceza si francofona, precum ,,Iesirea din moarte” (titlul original ,,L’Hotel Saint-Pol”) de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, ,,Dragoste si ura”  de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, precum si traduceri din poezia contemporana franceza, belgiana si africana.
CASETA 4
Vasile Buga este nascut pe data de 19 decembrie 1938, in comuna Sara?eanca, jude?ul Buzau, Vasile Buga este din anul 1962, licen?iat in litere (limba si literatura rusa – limba si literatura romana). Patru ani, respectiv intre 1962-1966, a fost preparator la facultatea de limbi si literaturi slave, din cadrul Universita?ii Bucuresti, iar ulterior, din 1966, timp de 23 de ani, pana in 1989, a fost  referent la Sec?ia Rela?ii Externe si Cooperare Economica Interna?ionala a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 si pana in 2002, a indeplinit diverse func?ii diplomatice (1990-1993, secretar I, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova; 1996-2000, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Praga; 2000 – 2002, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova, persoana de contact in timpul preseden?iei Romaniei la O.S.C.E.). Ulterior, a activat ca profesor asociat la Facultatea de istorie a Universita?ii Bucuresti, colaborator extern la ziarul Adevarul, si apoi cercetator stiin?ific la Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului. A sprijinit crearea Comisiilor de istorie romano-rusa si romano-ceha, precum si activitatea cercetatorilor romani in arhivele din Federa?ia Rusa. in prezent, Vasile Buga este vicepresedinte al par?ii romane in Comisia bilaterala a istoricilor din Romania si Rusia, precum si coordonator al Centrului de Studii Ruse si  Sovietice din cadrul Institutului Na?ional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane. Doctor in istorie, domnia sa este  si autor al unor interesante articole de politica interna si externa, publicate in prestigioase reviste din ?ara si din strainatate, precum si autor (coordonator) al unor lucrari de referin?a, precum “Putere si societate. Lagarul comunist sub impactul destalinizarii. 1956”, INST, Bucuresti, 2006 (Coordonator impreuna cu istoricul Dan Catanus) si “Apusul unui imperiu. URSS in epoca Gorbaciov. 1985-991”, INST, Bucuresti, 2007.

Intrebarile regelui Milinda catre inteleptul Nagasena

By Octavian Lupu
Sursa:  http://conexiuni.intercer.org

Cu greu ne-am putea imagina prosperitatea pe care a avut-o in trecut anumite regiuni ale pamantului. De multe ori ne este imposibil sa distingem maretia unor civilizatii de mult apuse, privind la ruinele sau vestigiile care au mai ramas.

Unde este gloria Romei? Dar imperiul lui Alexandru Macedon? Sau unde este Persia lui Darius cel Mare? Toate acestea au disparut de mult, iar ceea ce a ramas ne vorbeste prea putin despre ce au insemnat ele de-a lungul veacurilor. Daca nu ar fi fost inventat scrisul, chiar si amintirea lor ar fi disparut cu totul.

O astfel de regiune deosebit de bogata in urma cu 2.000 de ani, a fost si zona de est a Pakistanului, precum si o mare parte a Afghanistanului. Este incredibil cum locuri despre care aflam din buletinele de stiri cu privire la diferitele confruntari militare cu talibani nemilosi, unde distrugerile prin atentate cu bombe reprezinta ceva obisnuit, au avut perioada lor de inflorire undeva, in trecut.

Asa cum aminteam, in regiunea Afghanistanului a existat o interesanta cultura, ce a imbinat elementele de civilizatie elenistica, impreuna cu cele de sorginte indiana, mai precis budista. Este vorba despre Gandhara, un regat foarte puternic, care la apogeul dezvoltarii sale l-a avut drept conducator pe Menander I Soter, care in traditia indiana a ramas cu numele de regele Milinda.

Interesant este ca acest rege, grec in ce priveste originea, a purtat un dialog interesant cu Nagasena, un invatat budist de mare marca, un fel de Dalai-Lama al acelui timp, fapt consemnat intr-o carte numita „intrebarile regelui Milinda”. Mai mult decat atat, convins fiind de spiritualitatea deosebita a religiei budiste, regele Menander s-a convertit la aceasta religie, care era in multe privinte superioara, daca privim peste veacuri, paganismului elen.

Am rasfoit cu interes prin aceasta carte disponibila pe Internet in momentul de fata in limba engleza, si am descoperit o multime de invataturi ce pot deveni elemente de conexiune cu religia crestina si chiar cu psihologia secolului XXI. Fara a deveni un adept al budismului, nu pot sa nu recunosc profunzimea si valabilitatea multor afirmatii pe care Nagasena le ofera ca raspuns intrebarilor mintii elenistice, deosebit de abile, a lui Menander.

Ca maniera de prezentare a invataturilor din aceasta carte, am constatat o similaritate izbitoare cu parabolele sau pildele Domnului Hristos, sau cu limbajul profetilor Vechiului Testament, si mai ales cu genul stilistic al cartii Proverbelor.

Citind tot mai mult, am observat multimea de intrebari si de raspunsuri, fiecare urmand o logica a dialogului deschis, sincer, intre doua persoane cu orientari culturale diferite, fiecare incercand sa surprinda cat mai plastic diferitele idei sau invataturi.

Cu titlu de exemplu, am preluat dialogul cu privire la puterea asocierii dintre senzatii, mai bine zis perceptii, si ganduri, o tema deosebit de importanta in psihologia moderna:

si regele Milinda a intrebat: „Gandul ia nastere ori cate ori privirea sesizeaza un anumit lucru?”

inteleptul Nagasena a raspuns: „Da, cele doua sunt legate intre ele, astfel ca ori de cate ori va exista una, va exista si cealalta.”

Dar regele a continuat: „Dar care totusi este prima dintre ele? Gandirea sau privirea?”

Nagasena: „Mai intai privesti, iar dupa aceea apare si gandul.”

Milinda: „inseamna ca privirea are puterea de a porunci gandului? Sau gandul se pune imediat la dispozitie pentru a da inteles la ceea ce privesti?”

Nagasena: „Nu se poate spune ca gandul porunceste privirii, sau reciproc.”

Milinda: „Atunci cum se explica aparitia gandului ori de cate ori privirea sesizeaza ceva?”

Nagasena: „De fapt exista o tendinta naturala care cauzeaza acest lucru, pe baza unei cai de acces si a unui obicei deja creat de a asocia o anumita privire cu un anumit sau anumite ganduri.”

Milinda:  „Cum poate fi asa ceva? Ofera-mi o ilustratie asupra gandurilor ce apar datorita privirii, in baza unei tendinte naturale”.

Nagasena: „Ce crezi marite rege, atunci cand ploua, unde se va duce apa ce va cadea pe pamant?”

Milinda: „Va urma tendinta naturala de curgere la vale, catre locurile dispuse la o mai joasa altitudine.”

Nagasena: „Iar daca va ploua din nou, unde se va duce aceasta apa?”

Milinda: „Va urma acelasi traseu de scurgere.”

Nagasena: „Tot astfel, prin ratiunea tendintei naturale de scurgere, atunci cand privim, privirea in cauza va determina aparitia gandurilor. Nu este vorba despre faptul ca privirea domina gandirea, sau reciproc. Tot acest proces este bazat pe o tendinta naturala ce exista in noi.”

Dialogul se continua cu multe alte detalii, dar invatatura este clara, ca atunci cand privim, gandurile vor aparea in mod inevitabil, urmand o anumita tendinta naturala, similara pantei de scurgere a apei. Nu am putut sa nu ma gandesc la ceea ce sta scris despre Eva, in timp ce contempla pomul cunostintei binelui si raului, cand a rasarit gandul ca „pomul este placut de privit si de dorit pentru a manca din rodul sau”.

„Tendinta naturala” in cazul Evei a fost rezultatul incalcarii poruncii divine de a nu da atentie acelui pom, care prin puterea asocierii de porunca „Sa nu mananci din el”, genera in mod inevitabil ganduri de razvratire. De aici o prima concluzie, si anume de a nu da atentie lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a interzis sub o forma sau alta. Orice atentie acordata unui lucru rau va genera ganduri care ne vor adanci in starea de pacat.

Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la afirmatia pe care o face apostolul Pavel, ca „privind suntem schimbati, din slava in slava, prin Duhul Domnului”. Daca vom privi catre Hristos, atunci gandurile, in baza unei „tendinte inscrise in noi de catre Duhul Sfant”, vor urma un traseu ascendent, in sensul innobilarii interioare si asemanarii cu Dumnezeu.

in acest moment, nu pot sa nu ma intreb cu privire la cantitatea de ganduri rele ce rezulta in urma vizionarii de emisiuni violente fie la televizor, fie pe calculator, pentru a nu mai vorbi de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi in familie, biserica sau la locul de munca. Nu putem sa „glumim” cu pacatul, fiindca tendintele naturale inscrise in noi vor lucra prin puterea asocierii spre distrugerea noastra.

si pentru a confirma invatatura oferita de inteleptul Nagasena, voi cita cuvintele lui Hristos din „predica de pe munte”: „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!” (Matei 6:22-23).

in final, cred ca este bine sa intelegem ca pentru multitudinea de intrebari pe care le avem, similare in mare masura celor puse de catre regele Milinda, exista raspunsuri de mare valoare in Sfanta Scriptura, in aceasta carte de unii ignorata, de altii idolatrizata, insa cu toate acestea, putin inteleasa in aspectele ei practice, aplicate vietii de zi cu zi.

Bibliografie:

1. intrebarile regelui Milinda:
http://www.holyebooks.org/budhism/sbe35/index.html

2. Regele Milinda (Menander I):
http://en.wikipedia.org/wiki/Menander_I

3. Regatul Gandharei:
http://en.wikipedia.org/wiki/Gandhara

4. Predica de pe Munte:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Matth/6#22

5. Reactia Evei in fata pomului cunostintei binelui si raului:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Gen/3#6

6. Transformarea interioara privind catre Hristos:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/2Corinth/3#18

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“

In organizarea  Ligii Scriitorilor din Romania

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“
la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu “ din Baia Mare,
volumele XLII, XLIII si XLIV.
In dimineata de 27 octombrie, cand ziua inca nu-si deschisese pleoapa, un grup de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor se aflau in “Sageata albastra”, plecand din Cluj-Napoca spre Baia Mare, orasul care ne-a primit atat cu noua sa infatisare, dar si cu urmele istoriei sale. Atestat documentar la 1329 si purtand numele latin Rivalus Dominarum, devenine centru aurifer in secolele 14 si 15, iar din 1446 intra in proprietatea lui Iancu de Hunedoara.
Ajungand in Centru Vechi al orasului am vazut Turnul lui Stefan , religva ce-a mai ramas din Categrala Sfantului Stefan, ridicata la 1446.
In orasul aflat pe cursul raului Sasar si aflat intre dealurile Florilor, Margau,  Crucii, Bulat, unde se afla livezi de castani, si muntii Gutai, Creasta Cocosului , civilizatia secolului XXI este in plina inflorire.
La Biblioteca judeteana “Petre Dulfu “, aflata intr-o cladire moderna ce corespunde tuturor cerintelor unei activitati cu cartea, in sala de conferinte ne-a  intampinat un mare numar de scriitori, ziaristi si iubitori de cultura maramureseni.
Sedinta a fost deschisa de profesor dr.Valeriu Achim si coordonata de Al.Florin Tene, presedintele Ligii Scriitorilor din Romania, care a subliniat, printre altele, ca aceasta mare enciclopedie a spiritualitatii romanesti”Personalitati Romane si Faptele lor-1950-2000 “ de Constantin Toni Dartu, este, de fapt, “lada de zestre “ ce o lasam  mostenire istoriei neamului, dar si “cartea de vizita “ cu care ne prezentam Europei.Stradania autorului de a promova pe acei oameni din Romania profunda si tainica, si din diaspora, care prin realizarile lor contribuie la ridicarea edificiului spiritualitatii noastre, se inscrie in ceea ce spune filozoful grec Constantin Tsatsos: “Am nutrit merteu respect pentru traditie, fiindca este purtatoarea unei experiente acumulate in timp “.
Despre aceasta mare lucrare au mai vorbit prof.dr.Valeriu Achim care a aratat ca in enciclopedie au fost cuprinsi multe personalitati maramuresene ce prin activitatea lor contribuie la consolidarea culturii si stiintei pe meleagurile acestea incarcate de istorie si pastratoare de traditii. In continuare au mai vorbit :ziaristul Ioan Pop, pictorita Silvia Onisa,, prof. univ. dr.Gh.Pop, Pamfil Biltiu, etnolog si publicist, iar in incheiere a vorbit autorul acestei enciclopedi Constantin Toni Dartu, care a facut o retrospectiva a personalitatilor de varf intrate in cele 22 de mii ale aceastei ampla lucrari.Au fost amintiti:Grigore Vieru, Adrian Paunescu, Valeriu Anania-Bartolomeu, dr.Florea Marin, dr. Ionut Tene, Menut Maximinian, ziarist, Sorin Spiridon Gatu, pictor, acad.Ioan D.Haulica, Titina Nica Tene, Constantin Brancusi, pictor Teodor Botis,  acad.Onisifor Ghibu    , prof.univ.Ion Apostol Popescu, acad.Leon Danaila si multi multi altii, din cei peste 1400 de personalitati, 25 de membri ai Academiei Romane, 45 membri ai altor academii din strainatate , etc.
In incheierea lucrarilor, care s-au bucurat de un real succes din partea numerosului public, a urmat un recital poetic sustinut de Titina Nica Tene si Al.Florin Tene.
Tot cu Sageata Albastra noaptea tarziu cand peste Baia Mare un Fat Frumos nevazut a aruncat cu briliante luminoase ne-am indrepta spre Cluj-Napoca.
Orasul nostru, cand am sosit, dormea sub plapuma noptii, odihnindu-se pentru ca a doua zi sa continuie asi scrie istoria.

Al.Florin TENE

CETATEA SUCIDAVA SI FANTANA MIRACULOASA

Cine ajunge in „orasul teilor” cum este  supranumit orasul Corabia, invaluit timp de doua luni pe an in mireasma florilor, intra intr-un veritabil templu al civilizatiilor, care s-au succedat aici vreme de sase milenii.
 Inceputurile locuirii umane in aceasta zona, aflata la confluenta Oltului cu Dunarea, dateaza din epoca neolitica, perioada in care s-au asezat cele dintai comunitati apartinand culturii Vadastra II. Marturiile de cultura Salcuta, urme ale  asezarilor traco-dace de la Sucidava, ale cetatii si necropolelor daco-romane din aria Celeiului, vorbesc despre o vatra straveche care  isi dezvaluie treptat misterele.
 
                             MIRACOLUL  ISTORIEI

 Pe malul stang al Dunarii, in partea de sud a orasului Corabia, in cartierul numit Celei, se afla cetatea Sucidava care a aparut ca important centru economic si militar al tribului geto-dacic „ sucii”. Dupa cucerirea Daciei, pe locul actual al comunei Celei s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea orasului civil Sucidava. Cetatea militara romana a fost zidita pe locul fostei cetati geto-dacice in vremea imparatuluiAurelian (270-275) si rezidita in timpul lui Constantin cel Mare ( 306-337). Cetatea a ramas parte a imperiului si dupa retragerea aureliana din anul 275 e.n.

                                      DESCOPERIRI

 In incinta cetatii romano-bizantine, care se intinde pe o suprafata de doua hectare si din care se mai pastreaza zidurile si turnurile de intrare, in numar de 8, au fost descoperite in urma sapaturilor, incepand din 1936 bazilica romano-bizantina, din secolul al IV-lea, cel mai vechi lacas de cult, cladirea hypocaust ( sistem de incalzire roman prin pardoseala), datand din secolul al VI-lea e.n., piciorul podului lui Constantin cel Mare inaugurat in 328, construit peste Dunare in vremea sa, poarta Constantiniana care face legatura intre pod si cetate, fantana romana din secolul al II-lea e.n., baile romane ( thermae), strazi pavate. De asemenea a fost descoperit un sicriu in care  se aflau oasele unui om (schelet) de 1,96 metri ( intr-o perioada in care oamenii abia atingeau 1,60 metri), mai multe gropi menajere in care au fost gasite solzi de peste, oase de animale ierbivore, o lama de silex, carbuni, cenusa, fragmente ceramice. Obiectele descoperite in cetate sunt un opait executat dintr-o pasta caramizie, fara decor, o piesa de bronz de la o aparatoare nazala a unui coif, un cuptor pentru copt painea, din pamant ars la rosu, tigle cu inscriptia ( COH) ORS III care indica cohorta a III-a  a Legiunii aV-a Macedonia, monezi de bronz, furca de tors, multe obiecte ceramice care au fost conservate.
 Primele cercetari stiintifice au debutat in anul 1901 sub indrumarea lui Grigore G. Tocilescu. Din anul 1936 pana in 1981 au fost continuate de Dumitru Tudor.

                                   ZEITA  NEMESIS

 Specialistii romani si lumea stiintifica mondiala asteapta inca vestea descoperirii la Sucidava-Corabia, a ceea ce arheologii spera sa  gaseasca: templul zeitei Nemesis, protectoarea cetatii, despre care se stie ca a existat potrivit unei inscriptii ce spune ca  „ doi inalti curialis de la Sucidava au ridicat in cinstea zeitei Nemesis un templu”. Pana in prezent lucrarile arheologice nu au confirmat acest lucru.

             FANTANA  SECRETA  –  IZVORUL IUBIRII

 Cercetatorii si vizitatorii continua sa fie  atrasi de minunea pastrata vreme de 14 secole in pamantul fortaretei: „fantana secreta”, monument unic in arhitectura romano-bizantina. Ea este spectaculoasa prin sistemul de construire si valoarea arheologica. In 1958 un localnic, descoperind intamplator niste ziduri vechi de caramida, a atras atentia asupra lor profesorului Tudor  Dumitru, care cerceta zona cetatii de mai multi ani. Asa a iesit la lumina  fantana secreta situata in partea de sud  a cetatii.
 Constructia subterana are doua componente: putul propriu-zis, aflat la o adancime de circa 18 metri de la  nivelul platoului cetatii si coridorul de acces lung de 26 de metri, care coboara din incinta fortaretei pana la izvor. Putul are forma unui turn inalt de 4,5 metri, cu peretii grosi de 85 de centimetri, lucrati din caramizi legate cu mortar de var amestecat cu caramida pisata. Coridorul este format dintr-o bolta de caramida care coteste in panta pana sub zidul  de incinta al cetatii, apoi urca spre nord pana la platforma superioara de unde iese la suprafata. Acestei fantani i se spune si „izvorul iubirii” si reprezinta una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din vechea cetate.
 Legenda spune ca apei din izvorul nesecat ii este atribuita virtutea de a inteti iubirea cuplurilor, de a-i uni pe cei despartiti.  Un obicei al zonei este acela ca miresele si mirii coboara dupa nunta la izvorul subteran, luand din apa miraculoasa, pentru eternitatea legaturii. Fantana ramane, in pofida lipsei de popularitate, pe masura exceptionalei importante arheologice, o ademenitoare chemare spre implinirea iubirii si a setei de viata. Miracolul fantanii multiseculare se cere perpetuat.

Marea Enciclopedie a Spiritualitatii Romanesti se scrie din mers ca o inchegare istorica

Volumul XLIV

Ajunsa la al 44-lea volum marea enciclopedie a spiritualitatii noastre”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2010 „ de Constantin Toni Dartu, presedintele Filialei Iasi a Ligii Scriitorilor si directorul revistei”Moldova literara “, a devenit, pe drept cuvant, o  paleta policroma care cuprinde toate nunatele stradaniilor intelectualitatii noastre puse in slujba creatiei umane.Munca depusa cu acribie de autor in descoperirea personalitatilor, dar mai ales cea de cercetare pentru a descoperii si consemna date , evenimente, lucrari inedite, imagini, din viata celui care printr-un efort de-o viata lasa in urma sa o creatie utila societatii romanesti si nu numai.Toata aceasta stradanie a lui Constantin Toni Dartu se inscrie in filozofia ce se desprinde din glosa lui Protagoras din Abdera, care spunea: Omul e masura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt, cat si a celor ce nu sunt, intrucat nu sunt. Aceasta este mizul mesajului dat de autor prin marea enciclopedie la care lucreaza de un deceniu si mai bine.
Despre volumele acestea am scris de fiecare data cand au aparut, ajungand la concluzia la ceea ce spunea Nicolae Iorga: Cultura poporului fara carti pentru dansul nu se poate. Si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica n-au nici o valoare. Opera infaptuita de Constantin Toni Dartu, prin muca, stradanie, transpiratie intelectuala si generozitate este mai presus decat, facand aluzie la ce zicea Iorga,de orice alcatuire economica sau forma politica, daca acestea nu sunt puse in slujba culturii.
Aceasta lucrare de proprtii nu este un dictionar,fiindca acesta, conform DEX, este o lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, aranjate intr-o anumita ordine, de obicei alfabetica. Lucrare masiva de care este vorba este o enciclopedie, citez tot din DEX, care spune ca acest cuvant este format din grecescul enkyklia care ineamna “ansamblul stiintelor “ si paideia care inseamna “ educatie invatatura “. Este o lucrare care trateaza sistematic termini din toate domeniile de activitate, fie pe probleme, fie pe domenii. Nu acest lucru face lucrarea domnului Dartu?
Studiind fisele a celor peste o mie de personalitati din toate domeniile creative si de activitate, incluse in aceasta enciclopedie am ajuns la concluzia ca in societatea romaneasca din ultimii 60 de ani se castiga bani numai cu ajutorul banilor. Prin munca si creatie se castiga doar painea cea de toate zilele, cu toate ca omul de cultura creator daruieste societatii in care traieste o valoare inestimabila de care se foloseste.In acest sens, marele nostru istoric Iorga spunea”Totdeauna si in lume, intai se aud cantarile si apoi rasare soarele “.Adica intai este “cantecul creatiei “ si apoi vine lumina intelepciunii si a cunoasterii.
In volumul XLIV, dupa ce se face un remember al volumelor anterioare, unde sunt incluse aprecieri semnate de mari personalitati, inclusiv imagini de la diferite lansari organizate in marile orase culturale din tara, redescoperim personalitati despre care stiam, despre unii s-au scris volume intregi, cum ar fi poetul Grigore Vieru. Insa descoperim pe romanciera Dora Alina Romanescu nascuta in judetul Bistrita-Nasaud, sportivul militar Traian Moldoveanu inzestrat cu darul povestitorului si iubitor de calatorii, pe Pamfil Biltiu, din Baia Mare, etnolog, publicist si animator cultural, cunoscutul cantaret de muzica populara Benone Sinulescu, scenograful Elena Fortu, sculptor si artist plastic, iubitoare de cunoastere prin calatorie, si artistul plastic Sorin Spiridon Gatu din Gherla, artist plastic a carei opera este patrunsa de spiritul  Sfintelor Scripturi. Este unul din cei mai insemnati artisti plastici bisericesti, maestro in arta mozaicului. Este membru fondator al Uniunii Artistilor plastici Bisericesti a Patriarhiei Ortodoxe Romane, colaborator principal al al acestui dictionar enciclopedic. Alaturi de sotia sa Livia, artist plastic au pictat zeci de biserici.Si acest volum se incheie, ca toate celelalte, cu numele personalitatilor cuprinse in volumele anterioare.
Parafrazandul pe Grigore Vieru, cu care incepe prezentul volum, pot sa spun ca atunci cand m-am vazut in paginile acestei enciclopedii, m-am simtit ca femeia care naste: am strigat in sinea mea de bucurie si durere. Fiindca fiecare enciclopedie inseamna o recunoastere pentru cel inclus si declanseaza un catharsis, o purificare. Purifica lucrurile, faptele, creatiile, dar si sufletul celui care este inclus si al celui care citeste aceste volume.Purifica faptele, metamorfozand trasaturile realitatii in forme pure si armonioase. Iar prin citirea acestor fise, se purifica si sufletul nostru, tulburat si plin de incertitudini.
Citind masiva lucrare a lui Constantin Toni Dartu pot spune, cum zicea odata filozoful grec Constantin Tsatsos, ca exista lecturi pentru a fugii de lume( aici nu este cazul ), si lecturi pentru a te mentine in mijlocul lumii prin reprezentantii de varf ai neamului nostru, cum este enciclopedia  PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR-1950-2000 de Constantin Toni Dartu.

Al.Florin Tene

Primul simpozion international de martirologie din Romania

Sub egida Fundatiei „Sfanta Irina”, a Companiei Dan Puric si a Athenee Palace Hilton, s-a organizat la Bucuresti, in perioada 10-11 octombrie 2010, primul simpozion international de martirologie din Romania, intitulat „Moartea martirica”. 200 de specialisti, distinse personalitati universitare si bisericesti din tara si din strainatate s-au intalnit la prima reuniune care a dezbatut problema mortii martirice, din perspectivele antropologica, medicala si teologica. „Simpozionul acesta vine ca sa clarifice o conditie a Romaniei, pentru ca noi avem un destin istoric tragic, avem un destin politic marginal, dar avem un destin crestin tulburator. Despre lucrul acesta nu se stie. In clipa in care un popor devine constient de sacrificiul, de jertfa facuta, acel popor are un grad de demnitate mai mare”, a spus Dan Puric. „Cuvantul martir este legat foarte mult de crestinism. Dar nu numai crestinii sunt martiri. Si preotul budhist, care si-a aparat manastirea. Peste sase mii de temple budhiste au fost distruse de sisteme comuniste. Si seful de trib Indian, care se uita la manitu si a fost omorat si calcat. Constiinta martirica este constiinta nevinovata a omului. Putem numi toti nevinovatii din toate timpurile, din toate popoarele care au avut de suferit de pe urma unor oameni cu probleme mintale. Un suflet de martir este un suflet nevinovat. Un om care isi realizeaza nevinovatia este un om curat. El vede viata altfel. Oricare dintre noi poate sa devina martir, sau sa devina criminal. Depinde de gradul de credinta in Dumnezeu. Oamenii cu mare credinta in Dumnezeu si cu dar de la Dumnezeu au reusit sa fie martiri. Ceilalti, saracii, au cazut. Este o lucrare a raului. Tortionarii sunt oameni care au cazut. Noi nu-i consideram o alta clasa politica, asta e gandire occidentala. Noi ii consideram crestini cazuti in mana raului, pentru ca numai asa au putut sa faca ce au facut”.
Dominic Rubin, Episcopul Sofian Brasoveanu, dr. Dimitry Avdeev, prof. dr. Tristan Engelhardt jr., prof. dr.Vasile Mihoc, prof. dr. Georgios Metallinos, domnul Dan Puric, alaturi de ceilalti participanti la simpozion, au dezbatut aceasta tema care face parte din istoria recenta a romanilor.
„A fost un adevarat privilegiu sa pot veni si vorbi despre marii martiri ai Romaniei”, a spus unul din parintii fondatori ai bioeticii americane, profesorul doctor in medicina si filosofie, domnul Tristam Engelhardt jr, de la Rice university din Houston. „Eu locuiesc in Texas! Suntem niste pacatosi, nu avem niciun fel de martiri acolo. Astfel ca venirea mea aici a fost o bucurie. Cand am primit invitatia, si primesc multe invitatii, aceasta a fost cea pe care am acceptat-o cu mare placere”.
In cadrul acestor lucrari, au fost definite conotatiile martirologiei, prilej cu care s-a lansat si volumul „Principiile cercetarii martirologice” (Editura Christiana) realizat de prof. dr. Ilie Badescu, lector dr. Andreea Bandoiu si prof. dr. Pavel Chirila.
Vizita la inchisoarea Jilava, fortul 13, a fost un ultim punct al agendei simpozionului. Zidurile, azi ruine, ale unui loc incarcat de istorie trista, inca provoaca fiori in sufletele celor care le revad, sau ale celor care le vad pentru prima data. Prof. dr. Vasile Mihoc, impreuna cu prof. dr. Georgios Metallinos, a condus o slujba de pomenire in amintirea celor care au trecut in nemurire in incinta acestor celule, dar si pentru sufletele celor care au supravietuit chinurilor si noptilor nesfarsite ale anilor de temnita.
Ca o concluzie a lucrarilor sustinute de participanti, domnul Dan Puric a subliniat: „Este un inceput care denunta doua lucruri, dupa parerea mea: nevoia unuia de altul, ma refer romanii si, iata, oamenii care au venit de dincolo, din strainatate, dintr-un spatiu occidental, gandind ca acum Occidentul nu mai este numai Europa, este si America si Australia, in noua paradigma care se pune, si nevoia ca noi, romanii, sa ne intalnim, pentru ca, asa cum am spus si in simpozion, a fost ca o bomba care a explodat dezorganizat, dar o bomba”.

Madalina Corina Diaconu

REVOLTA CRESTINILOR CANADIENI

Astazi si in saptaminile urmatoare vom face ceva deosebit. Vom informa pe cititorii nostri despre “revolta” crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist si agresiv care a transformat societatea canadiana din una predominant crestina in una in care crestinii au fost redusi la rangul de cetateni de categorie inferioara. Procesul acesta de transformare nu a fost unul abrupt ci unul treptat. S-a manifestat in cursul a citeva decade, incepind cu anii 60. S-a intensificat radical in anii 70 cind Canada a fost dominata de ideologia si politica socialista a Premierului Pierre Trudeau. Tot in anii 70 miscarea homosexuala canadiana a inceput si ea sa-si deruleze agenda radicala de transformare a societatii canadiene in una “toleranta,” “multiculturala,” si permisiva. Campania de secularizare a crescut in anvergura in anii 80 si 90, rezultind in anul 2002 in declararea de catre un tribunal federal din Toronto a unui drept la casatorii
intre persoane de acelasi sex. Pe parcursul acestor decade diverse forte anticrestine si secularizante s-au unit intr-o campanie de distrugere a influentei celui mai rezistent bastion impotriva agendei seculariste – crestinii canadieni si lobby-ul crestin canadian. Strategia si perseverenta lor a rezultat in succese strategice care a fortat comunitatea crestina sa bata in retragere vreme de multi ani.

Spre finele anilor 90, insa, crestinii canadieni au demarat o contraofensiva, un “push back,” impotriva grupurilor secularizante si homosexuale. Aceasta “revolta” a inceput in provincia canadiana British Columbia unde crestinii evanghelici erau mai numerosi si mai bine organizati. De atunci “revolta” lor s-a extins in toata Canada rezultind intr-o schimbare radicala a situatiei de pe frontul razboiului pentru valori care e in derulare la ora actuala in Canada. Prin eforturi masive si strategii bine concepute si coordinate, initiate la nivel local, biserici, scoli si parohii, si apoi extinse la nivel national, in aprilie anul acesta au reusit sa scoata de la putere guvernul socialist din Ottawa, inlocuindu-l cu guvernul conservator al Premierului Harper. Iar de atunci incoace rezultatele au inceput sa se manifeste in mod pozitiv. Canada a anuntat in primava ca nu va mai finanta programe de avort sau de control al populatiei in Lumea a Treia; a
refuzat sa participe la marsul homosexual din Toronto; a refuzat sa-l finanteze; si a stopat finanterea unor programe de educatie sexuala in scolile publice canadiene.

Sa fie oare Canada tot tara din care sa inceapa redobindirea valorilor crestine in societate? Punem intrebarea aceasta deoarece tot in Canada a inceput procesul de globalizare a luptei pentru familie si casatorie prin decretarea dreptului la casatorii unisex in 2002. De atunci incoace acest flagel a devenit strigatul de batalie al miscarilor antifamilie si antivalori in toata lumea.

De ce facem cunoscuta “revolta” crestinilor canadieni in Romania? Din mai multe motive. In primul rind pentru ca succesul crestinilor canadieni este cu adevart istoric si unic. Trebuie cunoscut. In al doilea rind, e un eveniment care ne poate incuraja pe toti. In plus, ne poate servi ca model, nu numai noua, ci tuturor crestinilor din Uniunea Europeana care doresc sa restabileasca valorile crestine in tarile in care traiesc. Clasa politica ia aminte atunci cind crestinii isi unesc vocea si isi exprima doleantele. Se poate spune ca in Romania deocamdata nici crestinismul nici valorile crestine nu sunt periclitate de actiuni legislative, politice, sau de grupuri ostile, asa cum a fost cazul in Canada. Pentru asta suntem multumitori lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu se pot deteriora in Romania chiar in viitorul imediat. Deciziile eronate ale Curtii Europene a Drepturilor Omului fara indoiala vor fi simtite si in Romania, mai devreme sau
mai tirziu. De exemplu, in decembrie Curtea va decide daca simbolurile religoase vor fi permise in scolile publice italiene. O decizie defavorabila Italiei ne poate afecta si pe noi. Ce vom face atunci? In acest sens mobilizarea plina de success a crestinilor canadieni ne poate servi ca model in lupta pentru pastrarea valorilor crestine in tara in care traim.

O Carte Despre Revolta Crestinilor Canadieni

O carte despre revolta si succesul crestinilor canadieni in respingerea secularismului si al lobby-ului homosexual a fost publicata in vara de una din cele mai prestigioase jurnaliste canadiene, Marci McDonald. Cartea este enorm de informativa, bine scrisa, obiectiva, si bazata pe informatii adunate din surse multiple, interviuri cu personalitati cheie a miscarii provalori din Canada si din Statele Unite. Titlul cartii este deasemenea sugestiv si confident: Armageddon (adica “Armaghedon”) Tot in vara, un jurnal canadian a publicat un capitol din aceasta carte, intitulat, la fel de sugestiv, “Raising the Joshua Generation, (“Cresterea Generatiei Iosua”), o aluzie evidenta la impozanta personalitate din Vechiul Testament, Iosua, care a cucerit Canaanul, dind la o parte paganismul canaanit. Capitolul a fost publicat in 5 serii. Voluntarii nostri l-au tradus si vi-l punem la dispozitie incepind de astazi.
Partea prima a capitolului o publicam astazi. Este intitulata “British Columbia, Test Bed for Harper’s Religious Base,” (“Columbia Britanica – Testul Bazei Religioase a lui Harper”) [Nota AFR – Stehpen Harper e Premierul curent al Canadei] si explica geneza conflictului intre crestinii din Columbia Britanica si miscarea homosexuala canadiana. A inceput cu o actiune judecatoreasca intentata de un cuplu homosexual care avea ca obiectiv predarea in scolile publice din provincie a unui curs de “toleranta a homosexualitatii.” Inainte ca procesul actiunii sa aibe loc insa, oficialitatile canadiene au facut o intelegere cu cuplul homosexual, una care insa nu s-au gindit ca va rezulta in revolta crestinilor. Printre altele, autoritatile canadiene se angajau sa permita predarea in scolile publice canadiene a unui curs de toleranta a homosexualitatii, iar scolile publice canadiene se angajau sa permita unor activisti homosexuali sa faca
prezentari in cadrul claselor de toleranta a homosexualitatii.
Aceasta prima parte a capitolului a fost tradusa pentru noi de un voluntar AFR, Ioana Pavel, redactor din Bacau. Nu avem cuvinte sufieiente sau adecvate sa ne exprima apreciarea fata de dinsa pentru investitia enorma care a facut-o in traducerea acestui segment, ait de timp cit mai ales intelectuala. L-a tradus in doar o saptamina, un text de peste 4.000 de cuvinte. O traducere de o calitatea excelenta si acuratete impecabila. Aceea dintre d-tra care cautati profesori de engleza, traducatori, sau redactori, va rugam sa ne contactati. In prezent d-na Pavel isi cauta un loc de munca. Va multumim.

ARMAGHEDON

Cum a devenit Columbia Britanica punctul de inceput al bataliei crestine conservatoare pentru schimbarea valorilor Provinciei?

In clasa a XII-a la ora de Studii Sociale, la scoala Riverside din orasul Port Coquitlam [din Columbia Britanica], 25 de elevi isi indreapta atentia catre un barbat bine imbracat, invitatul lor in aceasta sapatamana. Avand o infatisare impecabila in puloverul gri si camasa incheiata la nasturi in partea de jos, el este departe de a fi o figura impozanta, avand o inaltima cu usurinta intrecuta de fetele din clasa, dar acesti elevi stiu bine ca nu se poate ca acest barbat sa fie un “orisicine.” Cursul de Justitie Sociala 12 pe care il audiaza elevii, este noul si controversatul curs creat pentru combaterea discriminarii in scolile britanco-columbiene. Barbatul imbract impecabil este Murray Corren, sursa de inspiratie si forta acestui curs. Jumatate dintre cuplurile homosexuale candiene sunt in spatele celei mai provocatoare restructurari a programului de invatamant provincial de cand guvernul a indraznit sa predea elevilor un subiect pina recent
interzis si numit “sex”.

Pe chat-urile online si pe blogosfera conservatoare, s-a tot discutat despre Murray Corren si  “sotul” sau, Peter Corren, de cand au lansat plangerea judecatoreasca privind drepturile omului impotriva Ministerului Educatiei din Columbia Britanica pentru “discriminare sistematica pe baza de sex.” 7 ani mai tarziu, cand in sfarsit cazul a fost programat pentru a fi ascultat de judecator, guvernul a decis sa creeze un curs optional, folosindu-se de propunerea celor doi Corren, referitor la combaterea nu numai a homofobiei, dar si a bigotismului (intolerantei) de orice fel, incluzand si intoleranta fata de handicapati, fata de cei fara adapost si de cei saraci. Aceste subiecte li s-au parut celor mai multi parintii catolici si evanghelici suspecte, mai degraba niste “perdele” pentru a masca adevaratele scopuri ale cursului: introducerea fortata sau frauduloasa a unei “agende homosexuale” unor tineri usor de impresionat. Timp de doi ani au
incercat sa impiedice predarea acestui curs. Intre timp a aparut inca un produs al intelegerii dintre Corren si oficialitatie canadiene care a cauzat si mai multa consternare: un ghid al programei scolare de predare a diversitatii in anumite subiecte de la gradinita pana la liceu, unde “familiei” Corren i se acorda un rol fara precedent. Un grup de evaghelici, constituiti in Alianta Canadiana pentru Justitia Sociala si Asociatia pentru Valorile Familiei au strans 17.000 de semnaturi in favoarea unei petitii impotriva acestei intelegeri si au facut o demonstratie zgomotoasa in fata Parlamentului provincial. In plus, arhiepiscopul catolic al orasului Vancouver, Raymond Roussin, a avertizat parintii ca ghidul propus va infecta scolile cu un “material inacceptabil din punct de vedere moral”.

Dupa debutul cursului de Justitie Sociala 12 in toamna anului 2008, adversarii miscarii si-au marit eforturile. 6 organizatii, incluzand Real Women of Canada (“Adevaratele Femei Canadiene”), au format o coalitie numita “Dati-ne Inapoi Scolile”, care a atacat intelegerea dintre oficialitati si Corren ca subminind drepturile parentale.

In Abbotsford, epicentrul gruparii conservatoare crestine din Columbia Britanica, aceasi comisie scolara care a aprobat predarea creationismului (Nota AFR – creationismul este o ramura a stiintei care demonstreaza crearea universului dupa modelul biblic) a refuzat sa ofere cursul lui Corren vreme de un an – impotrivirea lor fiind sustinuta de un grup de oameni numit Parintii pentru Democratie in Educatie, afirmind ca predarea cursului ar avea iz de “dictatura guvernamentala.” “Dictatura Guvernului!” au strigat reclamele online, “Sunteti alarmati de noua revizuire a programei scolare? Sfideaza drepturile parintilor, valorile culturale si libertatea religioasa!”

In timp ce protestul zgomotos impotriva intelegerii Corren devenise cea mai polarizanta altercatie dintre razboaiele culturale canadiene, el de fapt a fost ultima batalie dintr-o lupta de jumatate de secol in privinta valorilor care vor fi sau nu vor fi predate in scolile publice, si cine va avea de spus ultimul cuvant in ceea ce priveste educatia copiilor: parintii sau guvernul. Inca de cand orice mentionare a creationismului a fost interzisa la orele de biologie si de cand rugaciunea a fost scoasa din scoala in numele armoniei intre confesiuni, multi crestini conservatori au inceput sa vada sistemul de educatie cu suspiciune si ostilitate. Dupa cum vedeau ei lucrurile, liberalii si umanistii seculari au conspirat cu sistemul juridic canadian pentru eliminarea tuturor simbolurile crestine din clasele scolare si pentru impunerea in constiinta copiilor lor a unui nou set de valori, unul strain.

Reactiile Provinciei Alberta

In Quebec, unde guvernul provincial a orchestrat secularizarea educatiei vreme de un deceniu, cativa catolici si evaghelici au demarat actiuni in instanta impotriva Ministerului Educatiei cu privire la un nou curs ecumenic numit Etica si Cultura Religioasa pe care Ministerul l-a declarat obligatoriu. Creat cu scopul de a spori intelegerea interculturala intr-o provincie unde  o astfel de intelere civica nu prea era, cursul a provocat o jignire grava pentru ca a acordat aceeasi importanta hinduismului, iudaismului, religiei Islamice, spiritualitatii aborigene canadiene si chiar si spiritualitatii Wicca (Nota AFR – vrajitorie), ca si crestinismului. Anul trecut, insa, un judecator din Quebec a respins un caz depus de doua familii din Drummondville care au acuzat ministerul ca le-ar fi violat drepturile constitutionale refuzand cererile lor de a-i scuti pe copiii lor de la curs, dar, cum multe alte cazuri pe rol asteapta sa fie audiate, acesta pare sa fi
fost cam ultimul cuvant al Curtii.

Intre timp, guvernul Albertei a fost si el atacat pentru introducerea unei masuri controversate care garanta parintilor din provincie dreptul care le-a fost refuzat parintilor din Quebec: posbilitatea de a-si scoate copiii de la cursurile care vizeaza strict religia sau orientarea sexuala. In ciuda obiectiilor federatiei provinciale a profesorilor si a unei avertizari primite din partea Asociatiei Canadiene a Libertatilor Civile ca proiectul legislativ va favoriza “promovarea regimului intolerantei religioase”, proiectul legislativ a supravietuit 5 saptamani furtunoase de discutii in Parlament si a fost adoptat ca lege in primavara lui 2009, un eveniment care l-a facut chiar pe fostul senator conservator Ron Ghitter sa observe ca “ne-am cam intors in Evul Mediu”.

Actiunea Albertei era vizata sa stopeze raspandirea cazului Corren peste granitele provinciale, o teama pe care crestinii conservatori au facut-o cunoscuta in toate provinciile canadiene. Cu toate acestea insa nu toate obiectiile la cursul de Justitie Sociala 12 au venit din tabara sustinatorilor valorilor familiei. In timp ce ministerul educatiei vedea in cursul acesta un eveniment important pentru promovarea diversitatii la nivel national, cele mai puternice obiectii au venit chiar din partea comunitatilor care alcatuiau  amestecatura demografica a provinciei: Hindu, Sikh si canadienii chinezi care au demonstrat ca in ceea ce privesc anumite valori, cum ar fi casatoriile homosexuale, pot fi la fel de conservatori ca si crestinii. Acest aspect nu a fost pierdut din vedere de catre Stephen Harper [Nota AFR – Premierul Canadei] atunci cand si-a trasat strategia teist-conservatoare, si nici nu a fost un accident faptul ca si-a pornit campania electiva in
2008, intr-un pulover albastru, plimbandu-se si sarutand bebelusii in compania unei politiciene locale de origine chineza, Alice Wong. La ora actuala Wang e parlamentara conservatoare a provinciei, si o purtatoare de cuvant si fondatoare al CASJAFVA, un grup al dreptei politice, ai carui membri, in mare parte chinezi, au organizat cel mai mare protest impotriva intelegerii guvernului provincial cu “sotii” Corren.

Dar opozitia impotriva cursului de Justitie Sociala 12 a fost incurajata si de personalitati profamilie din State Unite, cum a fost Focus on the Family, cu sediul canadian la periferia orasului Langley, in estul Vancouver-ului. La scurt timp dupa campania sa radiofonica impotriva casniciilor homosexuale in SUA, fondatorul lui Focus on the Family, James Dobson, a avertizat milioanele de abonati la buletinul sau informativ zilnic de inca o amenintare: un complot al unor activisti homosexuali  impotriva scolilor de pe intregul continent american. In linii mari, el a explicat “indrazneala homosexualilor de a remodela valorile unei intregi generatii, incepand cu cei mai tineri si vulnerabili” membrii ai societatii.

Invitandu-si ascultatorii sa respinga notiunea ca homosexualitatea este un stil de viata acceptabil, Dobson si-a facut argumentele fara timiditate, afirmind ca “Nu a mai fost incercata o strategie asa de perversa de cand Hitler a pregatit tanara generatie de germani si austrieci pentru razboi.”

“Fabricarea” lui Corren

Stand in fata elevilor de la ora de Justitie Sociala 12, Corren pare inacapabil de o proza atit de inflacarata ca a lui Dobson, dar ca un veteran al bataliei pentru drepturile homosexualilor in provincie, el este categoric un cosmar al lui James Dobson, un simbol al ceea ce conservatorii religiosi condamna ca fiind eronat cu educatia publica canadiana.

Murray Corren ar fi putut recita elevilor anumite statistici ireale: 82% dintre studentii homosexuali spun ca sunt hartuiti si 48% spun ca au incercat sa se sinucida. Putea chiar sa fi povestit tragedia a doi adolescenti americani care si ei s-au sinucis, unul dintre ei fiind gasit spanzurat de un cablu electric, dupa ce a fost hartuit si numit “fetita” de catre colegii lui. In loc de asta, insa, Corren le povesteste elevilor o versiune scurta a propriei sale biografii, cum a crescut avand numele de Murray Warren, intr-un orasel minier din Newfoundland, si cum era batjocorit de colegii de scoala care il numeau “fetita,” sau cum ajungea din cand in cand acasa schiopatand si cu nasul spart. El admite ca ce povestests copiilor este o strategie bine calculata: accentueaza aspectul personal, nu cel politic. “Toate studiile, spune el, arata ca daca cunosti un homosexual, e mult mai greu sa discriminezi”.

Ajungand la varsta majoratului in 1950, Corren a inceput sa fie bantuit de o carte pe care o gasise la o biblioteca publica, cu titlul “Sexualitatea anormala” care, spune el, detaliaza si explica homosexualitatea ca o “boala, afectiunea asta psihica pe care o am”. Chiar si cand a ajuns la Universitatea Memoriala din St John, apoi la Montreal, unde a predat pentru doi ani, a trait in teroarea de a-si dezvalui orientarea sexuala. Acest lucru insa s-a schimbat cand a plecat in Anglia sa isi termine teza de masterat. Lucrand intr-un club privat homosexual din Londra, a pus ochii pe un englez elegant, cu ochi albastri patrunzatori, cu numele de Peter Cook, si asta a fost inceputul unei relatii de 40 de ani, care a durat pana la moartea lui Cook, in decembrie 2009.
5 ani mai tarziu, cand cei doi au devenit cel mai popular cuplu homosexual casatorit, au aparut in documentarul “De ce sa te casatoresti” si si-au anuntat un nume comun nou, amestecandu-si numele de familie legal, formand din Cook si Warren, Corren, o porecla care a devenit un nume bine cunoscut in cercurile religioase.

Au stat impreuna aproape doua decenii, implicindu-se in afaceri cu flori in Anglia si Africa de Sud, pana le-a venit ideea sa se inscrie pe lista homosexualilor care adera la miscarea pentru drepturile homosexualilor. Mutati in Vancouver in preajma Olimpiadei Homosexuale 1990, au gasit acolo un oras unde homosexualii celebrau un nou sens al libertatii, dar la Coquitlam, la scoala elementara unde preda Corren, si-au pastrat relatiile in ascuns. Apoi, intr-o excursie la San Francisco, urmarind parada flamboianta a Mandriei Homosexualilor, Corren a fost uimit sa vada o multime de profesori homosexuali, demonstrind si tinand un banner, prin care isi proclamau identitatea sexuala. Corren a fost atat de miscat de deschiderea lor incat a iesit din multime sa li se alature, si numaidecat euforia i-a fost naruita de acuzatia unuia din multime: “Unde ai fost cand am avut nevoie de tine?” a strigat un tanar spectator catre grupul de profesori homnosexuali.
Incidentul acesta l-a impresionat mult pe Corren. “Mi-am dat seama ca era o intrebare la care trebuia sa raspund” spune el elevilor de la cursul de Justitie Sociala. “Unde am fost eu pentru elevii carora le predam, si care se luptau, si ei,  cu propria identitate sexuala ? »

Interzicerea cartii

Ca membru fondator al unui grup de suport “Educatorii Homosexuali si Lesbiene din British Columbia” (GALE BC), Corren a devenit vorbitorul lui si o tinta a atacurilor conservatorilor. Cand a rugat conducerea scolii sa investigheze dificultatile elevilor homosexuali, a primit primele amenintari cu moartea. Cateva luni mai tarziu, la o tumultuoasa intalnire a Federatiei Profesorilor din Columbia Britanica, decizia lui de a demara o politica oficiala de contracarare a homofobiei a fost un succes, dar aceasta victorie a fost scurta, rezultind intr-o contraofensiva a crestinilor conservatori care dupa aceea s-a extins in toata Canada. In consecinta, conducerea scolii din Surrey a interzis orice material recomandat de educatorii care faceau parte din organizatia invatatorilor homosexualui din Columbia Britanica. Acest succes nu a fost nici pe departe o surpriza, avind in vedere ca printre administratorii scolii din Surrey era Heather Stilwell, o fosta
lidera a Partidului Patrimoniului Crestin Canadian.

Dar nici organizatia invatatorilor homosexualui nu s-a lasat si a atacat decizia administratiei scolii. Cateva saptamani mai tarziu, un educator de gradinita, pe nume James Chamberlain, a cerut permisiunea de a folosi trei carti suplimentare de povesti pentru copiii de la gradinita care descriau familiile de homosexuali: Mamicile lui Asha, Buchetul lui Belinda si Un Singur Tata, Doi Tati, Tatii Maro, Tatii Albastri.

In timp ce Corren recita titlurile, elevii din scoala de la Riverside inclina capul in semn de aprobare – pentru cei mai multi, cartile au fost deja parcurse in scoala primara – dar administratorii din Surrey le-au interzis pe toate trei. Fiind de fata la o intalnire supra aglomerata a conducerii scolii unde Corren a aparut sa-l apere pe Chamberlain, Corren purta un tricou sport cu inscriptia “Bigotii Interzic Carti,” si numaidecat s-a aflat in mijlocul unei razmerite a parintilor. Un reporter l-a tras repede in masina, in timp ce unii dintre parinti l-au urmarit iar unul dintre ei l-au numit “pervers” si “pedofil”. Incidentul acesta insa l-a intaritat pe Corren si mai mult. El si partenerul lui au angajat un avocat specializat in drepturile omului, pe nume Joe Arvay, care cu o alta ocazie a aparat o vanzatoare lesbiana de la libraria “Micile surori” din Vancouver, si a demarat o actiune judecatoreasca impotriva administratiei scolii din
Surrey.
Cei doi Corren i-au garantat avocatului Arvay un onorari care a depasit 1 milion de dolari si a implicat doua recursuri in Tribunalul Suprem.

Un moment de cumpana – si pentru crestini

Dupa 5 ani de litigii Tribunalul Suprem a decis ca administratia scolii din Surrey a violat legea canadiana interzicand cele trei carti de povesti. Presedinta tribunalului, Beverly McLachlin, a refuzat sa recunoasca suprematia drepturilor parintilor in educatia copiilor. “Parerile sau punctele de vedere ale parintilor, oarecum importante, nu pot trece peste imperativul impus scolilor publice din Columbia Britanica, si anume acela de a oglindi diversitatea comunitatii, si de a preda toleranta si intelegerea diferentelor”, a declarat ea.

Pentru multi crestini conservatori, aceasta decizie a devenit un moment de cumpana, si a generat o batalie decisiva care i-a energizat intr-un activism al alegatorilor, similar cu acela demarat de  Ralph Reed in Statele Unite. [Nota AFR – Ralph Reed a fost liderul Coalitiei Crestine – Christian Coalition – din SUA care a mobilizat crestinii americani in alegerea lui George Bush ca presedinte al SUA in 2000 si in 2004) S-au mobilizat sa domineze administratia scolilor publice din Canada cit si a consiliilor municipale cu scopul de a organiza o miscare de rezistenta nationala. O coalitie social-conservatoare numita Organizatia Alegatorilor din Surrey a mobilizat alegatorii cistingind majoritatea administratiei scolii din Surrey, conducerea scolii si consiliul municipal. Pentru aproape un deceniu dupa aceea unul din liderii acestei organizatii a fost fosta directoare a scolii din Surrey, Mary Polak, care mai tirziu a devenit ministru plin in guvernul
provincial al lui Gordon Campbell.

“Cand se va intoarce Hristos, cum vor arata toate (lucrurile)?”

Aceasta este o intrebare la ora de istorie la una din scolile din Canada, in care se preda pe baza invataturii Bibliei. In scoala asta exista o singura definitie a “familiei”.

Jerry Falwell [Nota AFR – liderul miscarii crestine conservatoare din Statele Unite intre 1979 si 2000], care a ajutat la promovarea educatiei crestine ca obiectiv primordial pentru crestinii americani, a prezis, intr-o cuvantare tinuta in fata prietenilor lui fundamentalisti, “o vreme cand, ca si in vremurile dintai ale tarii noastre [Americii], nu vom mai avea scoli publice. Bisericile le vor lua in stapanire din nou si crestinii le vor conduce.”

Atat de exploziva a fost atmosfera in Columbia Britanican dupa intelegerea autoritatilor cu Corren incat Derek Rogusky, vicepresedintele organizatiei Focus al Familiilor Canadiene, a prezis ca se va produce un exod masiv al evanghelicilor din scolile publice canadiene. Dar cand Ministrul Educatiei a emis statisticile copiilor care erau inrolati in scolile publice, a fost evident ca un astfel de exod un s-a produs. In loc, insa, statisticile indicau o directie si mai ingrijoratoare pentru educatorii provinciali: o crestere  constanta anuala de 2%  a numarului de elevi ai Columbiei Britanice, in ultimele doua decenii, care invata in scoli private, cei mai multi dintre ei in scoli organizate de culte religioase.

Columbia Britanica are cel mai mare numar de scoli religioase

In ciuda hotararii ministerului de a garanta diversitatea in clase – sau poate ca din cauza ei- aproape 11% din elevii din Columbia Britanica invata la academii crestine, iudaice, sikh sau musulmane, cu o ratie de doua ori mai mare decat in alte provincii. In mod evident, unul din motivele pentru care s-a inregistrat aceasta crestere este ca, impreuna cu Alberta, Columbia Britanica plateste pana la 50% din taxa studentilor inscrisi in scolile private acreditate. Aceasta subventie insa a ingrijorat multe administratii scolare ca autoritatile le-ar putea forta sa se conformeze intelegerii lui Corren cu autoritatile canadiene. Desi ministerul le-a adresat o scrisoare in care le spunea ca nu au de ce sa se teama, controversa a dezvaluit o distinctie importanta: nu toate scolile crestine fac parte din aceeasi tabara de reactionari. In Surrey, Dennis de Groot, directorul Colegiului Crestin Fraser Valley, a socat pe cativa din colegii lui, predind programa
Justitia Sociala 12 studentilor lui. Explicatia lui a fost cursul se potriveste perfect cu misiunea scolii, aceea de a scoate studenti gata de a ataca probleme sociale, ca saracia, nedreptatea, sau rasismul – un curs care include si o excursie cu cei din ultimul an intr-un sat sarac din Africa. “Daca nu ii invatam noi despre dreptate…”, scria de Groot in Stirile Crestine ale Columbiei Britanice, “atunci cine o va face?”

Un curriculum crestin

Carata o educatie seculara bazata pe Biblie? In clasa a treia a lui Betty-Anne Rozema la scoala crestina din Knox, Bowmanville, Ontario, 20 de copilasi mici cat gamalia unui ac stau cu picioarele incrucisate pe covor langa o nava spatiala imitata de o mana. Batand din palme ca sa atraga atentia, Rozema tine in mana o carte uriasa cu imagini, aratand copiilor o explozie gigantica de lumina. “Multi astronomi cred ca universul s-a creat in urma unei explozii uriase numita Big Bang” spune ea. “Totul a inceput cu particule foarte, foarte mici de materie”. Un copil de 6 ani a fost destul de iute pentru a prinde unde « bate » profesoara. « Nu e adevarat » striga el. « Ei bine, asta e ceea ce cred oamenii de stiinta” spune invatatoarea cu calm. “Tu ce crezi?” Raspunsul vine de 20 de ori mai tare si raspicat: “Dumnezeu a facut-o!”

Rozema nu se opreste pentru a discuta situatia, mergand repede mai departe  la descrierea sistemului solar si fragila protectie pe care ne-o da atmosfera. “Sunt foarte fericita ca Dumnezeu ne-a pus pe planeta asta, la o distanta potrivita fata de soare”, spune ea. “Oamenii trebuie sa fie foarte atenti si sa aiba grija mai mult de atmosfera, altfel nu vom mai avea aer sa respiram”. In diferenta dintre teoria atmosferei si credinta scolii in infaibilitatea Bibliei, Rozema trateaza cu delicatete lucrurile, constienta fiind ca unii parinti cred in istoria creatiei lumii in 6 zile, in timp ce altii prefera o versiune crestina a Big Bang-ului in care Dumnezeu a “coregrafiat” artificiile cosmice. “Nu le spun care din versiuni sa creada – las asta in seama parintilor” spune ea. “Oricare din ele ar fi, il trateaza pe Dumnezeu ca suveran. El a initiat-o: ordinea a aparut din dezordine. Dumnezeu stie ce face.”

In clasele mai mari, copiii invata despre evolutie sau alte teorii privind originile universului care nu fac nicio referire la vreo zeitate, dar acesta nu este un mesaj pe care Rozema vrea sa il comunice clasei. “N-as promova nicio teorie in care Dumnezeu este absent – asta e un lucru de temut”, spune ea. “Cred ca copiii vor sa aiba parametri in care sa creada. Daca ceea ce aud aici este compatibil cu ceea ce aud acasa, viziunea lor asupra lumii devine mai solida.”

Scolile invizibile

Consideratia atat pentru autoritatea parentala cat si pentru cea biblica este unul din motivele pentru care 134 de familii platesc pana la 12.500$ pe an sa isi trimita copiii la scoala Crestina din Knox, una din cele aproximativ 1500 de scoli evanghelice private din Canada. In Ontario, ca si in celelalte provincii, acest numar sfideaza realitatea numarului de scoli crestine, deoarece multe dintre ele nu se inregistreaza cu organizatiile care promoveaza educatia crestina pe linga politienii canadieni.

“Exista anumite scoli care nu vor sa fie inregistrate” spune Adrian Guldemond, directorul executiv al Aliantei Scolilor Crestine din Ontario care pretinde ca are 80 de membri in asociatie dar estimeaza ca exista aproape 650 de institutii de genul acesta in toata provincia. “Ele sunt, ceea ce noi numim “scolile invizibile” – de obicei se gasesc in case sau in biserici” explica el. Ei cred despre guvern ca este anti-crestin si necooperativ, si le place sa stea departe de ochiul autoritatilor.

Un numar tot mai mare de conservatori, inclusiv multi imigranti, cauta si ei tot mai mult scoli crestine ca un refugiu de tot ce ei percep ca fiind strain culturii crestine in sistemul scolar public, unde clasele sunt de doua ori mai mari si unde traficantii de droguri se pot infiltra cu multa usurinta.

Parintii lui Winston Quintal, abia sositi din India, si-au scos copilul dintr-o scoala din cartier, fiind ingrijorati de zvonul in legatura cu prezenta drogurilor in scoli si cu preocuparea pe care o avea fiul lor cu dorgurile. “Parintii mei sunt foarte atenti cu viata mea sociala” spune Quintal in timpul unei pauze in clasa a VII-a, la Knox. “Aici, directorul cunoaste fiecare elev si profesorii sunt mult mai stricti. A trebuit sa ma obisnuiesc. In vechea mea scoala, tot ce conta era sa fii cool.”

Note mari

In testul de verificare a cunostintelor elementare pe care il sustin o data la 2 ani, elevii scolilor crestine obtin note mai mari decit elevii din scolile publice. Elevii din Alianta Crestina din Ontario au fost printre cei mai buni 20% dintre elevii din provincie, in timp ce studentii din scolile publice au reusit doar sa ia o medie de trecere.

“Adevarul despre scolile publice este ca e construita dupa modelul de consum”, spune directorul scolii din Knox, George Petrusma. “Daca nu ne-am face treaba, bancile noastre ar fi goale”. La Knox, fiecare zi incepe cu rugaciune si cu o jumatate de ora de inchinare. Curicula este desemnata de Asociatia Scolilor Crestine din Ontario, dar este modelata pentru a raspunde standardelor academice provinciale, legand insa fiecare fragment cu un citat din Biblie. Discutind, de exemplu, istoria aborigenilor canadieni, cursul contine si un avertisment pentru copii: “Nu numai noi, dar si Dumnezeu este jignit de stereotipuri”.

Asa cum afirma profesorul din clasa a VIII-a, Stephen Jansen, “noi avem o filozofie pedagogica diferita.” Fiul unui director al unei scoli crestine, Jansen recunoaste ca abordarea anumitor subiecte este mai dificila in scolile crestine decit cele predate de colegii lui de la scolile publice. “Conceptia crestina despre istorie este cu totul unidimensionala”, precizeaza el. “Dumnezeu conduce istoria si exista in ea un punct culminant: intoarcerea lui Hristos.” O intrebare scrisa in partea de sus a tablei pe care o folosete are rolul de a aminti copiilor de acel moment: “Cand Hristos se va intoarce,” intreaba ea, “ cum vor arata lucrurile?”

“Dezordinea lumii”

Este posibil pentru studentii care merg mai departe la liceul crestin din josul strazii, sau care mai departe vor absolvi o facultate crestina sau un colegiu biblic, sa isi petreaca intreaga perioada de studii, asa cum a facut Jansen, in interiorul institutiilor educationale crestine. Totusi, el inisista pe faptul ca “scoala nu inseamna a ridica ziduri si a spune “Noi suntem o fortareata a credintei crestine”. El invita elevii sa cunoasca si sa inteleaga ceea ce el numeste “dezordinea lumii”, de la problemele Afghanistanului si ale Orientul Mijlociu, pina la mesajele consumiste cu care ii bombardeaza mass-media. “Cand elevii vor parasi scoala, vrem sa fim siguri ca pleaca echipati si pregatiti sa faca alegeri intelepte si cu discernamant”, spune el, “ca actioneaza in conformitate cu valorile si credinta lor”.

La cursurile de stiinte sociale nu se spune nimic despre permutarile noii familii, ca de exemplu cea cu parinti de acelasi sex, si desi unii elevi sunt copiii unor mame singure sau unor parinti divortati, situatia lor este considerata atat de anormala incat li se ofera un program de consiliere speciala in timpul orei de pranz. “Definitia familiei aici este o mama, un tata si copii,” spune directorul Petrusma.

ROMANII DIN PORT COQUITLAM

Un amanunt interesant. In Port Coquitlam, locul unde a izbucnit revolta crestinilor canadieni impotriva secularismului fundamentalist, locuiesc romani. Si probabil nu putini avind in vedere ca, dupa cum aflam din articolul de mai jos tocmai publicat in Romanian Global News, acolo functioneaza si o biserica romana.

Seara de muzica si poezie Biserica Crestina Agape din Port Coquitlam, British Columbia
Port Coquitlam, Canada/Romanian Global News   miercuri, 20 octombrie 2010

Biserica Crestina Agape ii asteapta pe romanii din British Columbia sa ia parte sambata, 23 octombrie, de la ora 17:00, la sediul sau din Port Coquitlam, la un nou eveniment cultural-religios, o seara de muzica si poezie, transmite Romanian Global News, care citeaza Centrul Comunitar Romanesc din British Columbia. La eveniment va participa cunoscutul grup vocal Fratii Groza si a Rev. Tudor Gradinaru, Intalnirea este oferita in beneficiul comunitatii romanesti din Vancouver Area. Adresa manifestarii: 3433 Coast Meridian Rd, Port Coquitlam, B.C. Intrarea este libera.  Biserica Agape are in alcatuirea sa crestini din bisericile baptiste, penticostale si a crestinilor dupa Evanghelie. Ca orientare, biserica este evanghelica si non-denominationala. In cadrul serviciilor noastre participa si persoane care isi definesc altfel apartenta crestina. Provenind din cele trei denominatiuni aratate mai sus, biserica Agape are o conducere prezbiteriala, alcatuita in
prezent din pastorul Emanuel C. Pavel si prezbiterul Ioan Cota. Incepand cu a doua parte a anului 2008 , pastorul Ted Pope din SUA s-a retras din motive personale.

LIBERTATEA DE CONSTIINTA CISTIGA IN CONSILIUL EUROPEI
Vesti bune parvin din Consiliul Europei unde joia trecuta (7 octombrie) Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a respins mult criticatul Raport McCafferty. De ani de zile monitorizam evolutia rezolutiilor si a rapoartelor care privesc valorile si migrarea lor prin structurile europene. Experienta care am acumulat-o cred ca ne indreptateste sa numim evenimentul din 7 octombrie unul istoric.

Despre Raportul McCafferty am scris timp de mai multe saptamini, Raportul avind ca obiectiv specific si explicit ingradirea si chiar anihilarea libertatii de constiinta in raport cu avortul. Dupa dezbateri lungi Raportul a fost modificat prin amendamentele impuse de delegatii din European People’s Party (Partidul European Popular), adica grupul conservator din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Amendamentele au avut in final efectul net de a anula in intregime toate paragrafele din Raportul McCafferty care cautau sa submineze libertatea de constiinta. Printre altele amendamentele afirma ca nici o persoana sau institutie nu pot fi constrinse sau discriminate pentru ca refuza sa presteze servicii de avort, eutanasie, sau ori care alte actiuni care ar putea rezulta in moartea fetusului sau al embrionului uma. In plus, ele garanteaza libertatea de constiinta a individului si dreptul de a refuza sa participe la proceduri de avort sau de terminare
a vietii. Raportul final a fost rescris in formula sugerata de delegatii  EPP si a fost adoptat cu  un vot de 56 la 51, cu 4 abtineri.

Cum au Votat Romanii?

Din Moldova a participat la dezbateri si vot d-l Valeriu Ghiletci si a votat pentru Raport. Din Ucraina a participat d-l Ivan Popescu (grupul socialist) care si el a votat pentru Raport. Din Romania au participat d-l Viorel R. Badea (PLD) care si el a votat in favoarea Raportului, si d-l Titus Corlatean (PSD) care cu toate ca a votat in favoarea a doua amendamente pozitive, nu a votat raportul final. Va rugam retineti pozitiv numele d-lui Viorel Badea la alegerile parlamentare urmatoare. Restul delegatilor romani sau moldoveni nu au participat nici la  dezbateri nici la vot. Le mumtumim celor care au participat si mai ales apreciem ca au votat  in favoarea libertatii de constiinta. Astfel ne protejaza o libertate fundamentala care sta la baza oricarei societati democrate sau de drept.

O personalitate importanta care s-a remarcat cu prilejul demersurilor impotriva raportului McCafferty a fost d-l Luca Volonte din Italia. El a redactat majoritatea amendamentelor care in final au transformat raportul McCafferty din unul impotriva libertatii de constiinta in unul in favoarea ei. D-l Volonte e un prieten al Romaniei si al AFR. In martie 2010 ne-a onorat cu prezenta la conferinta anuala AFR de la Timisoara unde a vorbit cu multa pasiune despre credinta crestina si necesitatea promovarii constiintei crestine in structurile europene.

Multumim deasemenea pe aceasta cale tuturor fortelor provalori din intreaga Europa care si-au facut contributia la aceasta biruinta cruciala pentru libertatea de constiinta. La fel si d-tra, celor care sunteti preocupati de aceste aspecte si pe care le pomeniti in rugacinile d-tre. Am fost infomati ca demersul AFR facut in Consiliul Europei, impreuna cu demersurile altor organizatii provalori din Europa si din Statele Unite, a avut un impact pozitiv in influentarea delegatilor in actiunea care au luat-o. Mentionam in plus organizatii religioase din Letonia si Germania care si ele au facut demersuri de rigoare.
Articol: Recomandam un scurt articol in engleza despre acest eveniment istoric. http://www.lifesitenews.com/ldn/2010/oct/10100709.html

Textul Rezolutiei Adoptate il aflati aici: http://www.assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1763.htm

Stenograma: in linkul alaturat aflati stenograma dezbaterilor (lung de 50 de pagini) asupra Raportului McCafferty. Notati, printre altele, interventia d-lui Valeriu Giletchi.  http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2010/E/1010071500E.htm

Comunicat de Presa
Cu prilejul acestui eveniment cu adevarat istoric Asociatia ProVita Busuresti a emis Comunicatul de Presa alaturat.

Consiliul Europei reafirm? dreptul medicilor de a refuza practicarea avortului

– Comunicat de pres? –

Adunarea Parlamentar? a Consiliului Europei (APCE) a adoptat, ieri, o rezolutie care re-afirm? dreptul personalului medical de a refuza, uzând de convingeri religioase sau morale, efectuarea anumitor proceduri medicale sau participarea la acestea. Rezolutia priveste atât medicii ginecologi si personalul sanitar mediu care nu practic? avortul, cât si farmacistii care refuz? eliberarea compulsilor abortivi. De asemenea, nici un medic nu poate fi constrâns s? practice eutanasia. “Nici o persoan?, nici un spital, nici o institu?ie nu poate fi for?at/?, tras/? la r?spundere sau discriminat/? în vreun fel din cauza refuzului de a practica, g?zdui sau asista la avort, eutanasie sau oricare alt act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, sub nici un motiv,” se afirm? în textul rezolutiei.

Desi textul initial propus Adun?rii cerea statelor membre tocmai restrângerea exercit?rii dreptului la obiectia de constiint?, în timpul dezbaterilor raportul a fost modificat pentru a proteja acest drept. În urma acestei evolutii, initiatoarea, socialista britanic? Christine McCafferty, reprezentant? a unei retele internationale pro-avort, s-a v?zut nevoit? s? voteze contra propriului raport.

Dezbaterea de ieri a suscitat un interes major în societatea civil? din t?rile membre ale Consiliului Europei. Organizatiile pro-vita românsti au remis membrilor delegatiei României la Consiliul Europei un memoriu juridic care sublinia c?, în timp ce nu exist? un drept la avort, obiectia pe motive de constiint? este un drept fundamental a c?rui îngr?dire este inacceptabil?.

Din partea României a participat la vot doar senatorul Viorel Badea (PD-L) care a votat în favoarea rezolutiei. Îi multumim pentru efort si în acelasi timp constat?m c? dezinteresul delegatiei t?rii noastre pentru lucr?rile Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei a devenit cronic. La ultimele dezbateri importante, prezenta românilor a fost aproape inexistent?. De altfel, Pro-vita si Alianta Familiilor din România au solicitat liderilor delegatiei românesti la APCE explicatii pentru acest comportament, solicitare r?mas? pân? acum f?r? r?spuns.

NU UITATI TIMISOARA!

Nu uitati sa semnati Declaratia de la Timisoara! Va multumim! http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php Am trecut de 3.000 de semnaturi. Mai este loc. Haideti sa le dublam! Fiecare semnatura conteaza!

ANUNTURI

Conferinta ONU la Londra:

Anuntul urmator are de a face cu o conferinta ONU care va avea loc la Londra intre 24-26 noiembrie. Cei interesati pot sa mearga, conferinta fiind gratuita.

Dear Individual, Nonprofit/NGO Colleague, On behalf of the United Nations, the MDGs Conference Organizing and Scientific Committee invites you to the United Nations Millennium
Development Goals summit (END POVERTY 2015) to be held at the Springworth Hotel International Conference Hall London on 24th-26th November, 2010. We also extend this special invitation to you and to your colleagues to participate in the UN Millennium Development Goals International Conference & Exposition. This unprecedented and historic event is dedicated to the exchange of scientific data, governmental assessments, and public policies concerning community development, including poverty reduction and gender equality. Participating delegates are drawn from the individual to the global community, representatives of academic institutions, corporate sectors, non-governmental organizations, community associations. Leaders of religious organizations. Private and Public participation are also highly encouraged. Participants will be exposed to plenary lectures and concurrent sessions followed by face-face discussion with outstanding speakers and
multi-disciplinary researchers and scientists. Open discussions are planned to consider the broad challenges of the MDGs. This summit will record over 3,570 participants at which representatives from the health, educational, Finance and agricultural sector will present their programs to address the challenges of MDGs. Other corporate bodies and environmental organizations will present projects and training opportunities to participants. United Nations General Assembly has made provision for free all-round return flight ticket for all invited delegate. Participating individuals and organizations are responsible for their hotel accommodation cost at Springworth hotel for the (3 days) duration of this event. For accommodation booking, Contact Springworth Hotel. Springworth Hotel London. 13-15 Brenton Place, London W2 2SX, United Kingdom, Tel: + 44.702.407.4078, Fax: + 44.844.774.1598; Email: springworthhotel@london.com Registration is free. For
registration and other details, contact the Conference Coordinator Dr. Derrick Armstrong via Telephone +44-70-2407-6631 or email: mdg@un-conferences.org. Regards, Mrs. Christiana Figueres, [Organizing Secretary] United Nations Millennium Development Goals (MDGs) Conference.

Conferinta Internationala privind Libertatea Religioasa: V-am informat acum o luna despre o conferinta care urma sa fie organizata de Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa pe 4-5 noiembrie la Viena si avind ca subiect libertatea religioasa. Recent am aflat ca a fost reprogramata pe 9-10 decembrie, tot la Viena. Conferinta a fost deja deschisa pentru inregistrari. Va incurajam sa mergeti. Detalii pentru inregistrare si alte amanunte le aflati aici: http://meetings.odihr.pl/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro Buletinul informativ apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor.

FACETI-NE CUNOSCUTI

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro