Category: Essays

Vavila Popovici: A TRAI CORECT ȘI DREPT

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Nu este nici o deosebire între a săvârși un rău și a pricinui o nedreptate.”

– Socrate

   Socrate, cel dintâi filosof al antichității (469-399 î.Hr.), – pe care-l interesa gândirea corectă, ea însemnând „să înțelegi ceea ce spui și să dai socoteală de tine” – spunea: „nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit”, și „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. „Datoria noastră cere supunere, dreptatea ne cere să nu ne dăm în lături, nici să ne codim, nici să părăsim rândul”. „Oricine este călcător de legi, prea lesne poate fi crezut și stricător al tinerimii și al celor naivi”. „Virtutea, dreptatea, legile și supunerea la legi sunt pentru oameni mai prețioase ca orice lucru”. Continue reading “Vavila Popovici: A TRAI CORECT ȘI DREPT” →

Vavila Popovici: DESPRE CINSTE, NECINSTE ȘI TICĂLOȘIE

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Numai ticăloșilor le e ușor să mintă în orice situație. ” 

–  Feodor Dostoievski

   Valorile morale care au îmbogățit cu adevărat viața omului, valori care s-au dovedit a fi de încredere, sunt utile și importante pentru societate. În zilele noastre ele cunosc un declin semnificativ.
De când există omul pe pământ, acesta s-a călăuzit după diferite legi întocmite, pentru ca binele să-l călăuzească în viață. Cinstea și alături de ea onoarea și corectitudinea au fost și rămân calități morale apreciate și considerate mai presus decât celelalte virtuți ale omului. Ele îi obligă pe oameni  să-și îndeplinească datoria socială, să respecte adevărul și dreptatea, și să se comporte sincer și corect în societate. Aceste valori morale sunt fundamentale a oricărei societăți civilizate. Când ele își pierd din calitate, este vădit că societatea se degradează. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE CINSTE, NECINSTE ȘI TICĂLOȘIE” →

AMBÂȚ, ARȚAG ȘI PÂRȚAG. MODESTIE – CÁNCI !

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Lipsa modestiei nu este numai o dovadă clară de lipsă de caracter, ci și o gravă impolitețe și răutate față de cei prezenți.” – Michel de Montaigne”

 

Am asistat în ultimele săptămâni la evenimente, atitudini degradante. Pe scena noastră politică și-au jucat rolurile scandalagii, flecarii, actori mediocri plini de ifose, care au urmărit obținerea de efecte teatrale cu mijloace de prost gust și pe care lumea serioasă îi consideră cabotini. Citisem în tinerețe o carte care se intitula „Cabotini și cabotine”. De ce oare memoria mi-a păstrat atât de bine titlul cărții? Se vede că, în creier se fac conexiuni neașteptate, neuronii lucrează… Continue reading “AMBÂȚ, ARȚAG ȘI PÂRȚAG. MODESTIE – CÁNCI !” →

Vavila POPOVICI: DOARE, DOARE, CÂND SPERANȚA MOARE!

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață.”

– Jerome K. Jerome  

 Putem să stăm strâmb, dar să încercăm să judecăm drept.

   15 ianuarie 2018 – premierul României a demisionat în urma ședinței Comitetului Executiv Național al PSD pierzând sprijinul partidului. Unii dintre cei care l-au susținut inițial, l-au trădat în final. Țara pierde un al doilea ministru social-democrat în șapte luni. Dar, „ce-am avut și ce-am pierdut?” Continue reading “Vavila POPOVICI: DOARE, DOARE, CÂND SPERANȚA MOARE!” →

OBRĂZNICIA SORĂ CU PROSTIA

On By GeorgeIn Essays1 Comment

 „Mândria bună” reprezintă demnitatea noastră și respectul față de noi înșine. „Mândria rea” este păcatul mortal al sentimentului de superioritate care duhnește a dispreț și aroganță.”
John C. Maxwell

   Dacă obrăznicia este considerată a fi un comportament necuviincios, impertinent, aroganța adaugă purtării obraznice atitudinea de mândrie disprețuitoare. Atât obrăznicia cât și aroganța necesită deșteptăciune, de care duc lipsă. Ca să fii deștept, ne învață ortodoxia, „trebuie să fii atent, să trăiești clipa, adică să fii prezent, pentru a putea să vezi și să înveți din greșelile altora, îți trebuie un dram de smerenie, dar și multă trezvie”, adică o „stare de limpezime a minții, de vioiciune, de agerime; curățenie sufletească”. Căci, aroganta vine din instabilitatea și nesiguranța zilelor noastre, pe când succesul, pe care-l dorim cu toții, poate veni din umilință. Continue reading “OBRĂZNICIA SORĂ CU PROSTIA” →

VAVILA POPOVICI: DORINȚA DE STABILITATE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Liniștiți-vă și cunoașteți, pentru că liniștirea adună mintea.”

– Petru Damaschin

Voința de a trăi este principiul fundamental al existenței noastre, al existenței universului. „Voința de a trăi cât mai mult posibil care însuflețește toate ființele organizate este înnăscută, absolută”, considera filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) și, împins de pesimismul său, prețios de altfel, spunea că totuși „viața este o afacere al cărei câștig nu acoperă cheltuielile”. De multe ori se dovedește așa a fi! Continue reading “VAVILA POPOVICI: DORINȚA DE STABILITATE” →

Cronică la NOTE de JURNAL AMERICAN (1) de Vavila Popovici

On By GeorgeIn Essays, literatureLeave a comment

Rădăcinile şi izvoarele

Cronică de Vasile Filip

Dinspre rădăcini şi izvoare vin, şi se duc, mărturisirile pe care Vavila Popovici ni le dăruie, cu binecunoscuta-i generozitate, în acest prim volum de „Note de jurnal american”, apărut în anul 2017 în U.S.A. Cartea de faţă cuprinde, în cele vreo 300 de pagini, o perioadă de timp scurtă (august 2008 – decembrie 2009), ceea ce înseamnă că autoarea mai are multe de mărturisit până ce va atinge pragul de faţă. Faţa, în dorinţa mea, fiind cât mai mult extinsă în viitor. Dar nu distanţa în timp are cea mai mare importanţă, ci substanţa paginilor. Ca informaţii, trăiri şi reflecţii. Continue reading “Cronică la NOTE de JURNAL AMERICAN (1) de Vavila Popovici” →

Vavila POPOVICI: S-a terminat ceea ce ar fi putut fi o continuitate

On By GeorgeIn Culture, EssaysLeave a comment

 

 „Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”

 – Mihai Eminescu

    Am urmărit cu interes și emoție transmisiunile televiziunilor române, decența și profesionalismul cu care au relatat ceremonialul grandios al înmormântării Regelui Mihai I. Fericiți cei ce au fost martori oculari la măcar câteva momente din tot acest ceremonial. Un om, un rege a cărui valoare morală nu a fost prețuită îndeajuns, cât timp a fost în viață. Continue reading “Vavila POPOVICI: S-a terminat ceea ce ar fi putut fi o continuitate” →

VAVILA POPOVICI: DE CE PROTESTĂM?

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 

DE CE PROTESTĂM?

   Sfidarea, măgăria, precum și disprețul total sunt acte de îndrăzneală, tupeu și obrăznicie, de lipsă de bun simț, de care au dat dovadă politicienii, jignind poporul, spulberându-i liniștea, încrederea și speranța. În cazul de față – o sfidare adusă legilor existente, tuturor celor ce le respectă și se supun lor.   Continue reading “VAVILA POPOVICI: DE CE PROTESTĂM?” →

Vavila Popovici: Teama căderii de pe soclu

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Sistemul incorect al priorităților generează agresivitate.”

Serghei Nikolaevici Lazarev

 

Agresivitatea, conform dicționarului, este însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Este caracterizată de multe ori ca o interacțiune socială dăunătoare, cu intenția de a provoca o stare neplăcută unui individ, sau chiar societății. Poate fi răspuns la o provocare, sau nu, determinată oricum, de o frustrare. Continue reading “Vavila Popovici: Teama căderii de pe soclu” →

Vavila Popovici: SUPERFICIALITATE vs. PROFUNZIME

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 

… Într-o lume absurdă, cârmuită prost,

   în care multe nu mai sunt la locul lor  

 totul arată hidos,   

 ca o haină întoarsă pe dos.”

        (Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)

 

Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor. Continue reading “Vavila Popovici: SUPERFICIALITATE vs. PROFUNZIME” →

VAVILA POPOVICI: BOLȘEVICII AU PRINS GLAS

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Tălpile înnoroiate clămpăneau în mari încălțări, / trupul aproape gol – aplecat, sleit de puteri, / privirile – stoarse de lacrimi și speranță erau. / Cu fiecare zi creșteau / dimensiunile suferinței, degradării, umilinței… / O, Doamne, anii aceia pierduți / cine ți-i va înapoia? / Și rana sufletului cum se va putea vindeca?”

(„Închisorile comuniste” – din volumul „O mie și una de poeme”)

 

Oamenii de știință au descoperit în creierul uman “busola moralității” care controlează felul în care percepem comportamentul celorlalți. Regiunea, situată chiar în spatele urechii drepte, ne spun ei, devine mai activă atunci când ne gândim la faptele bune sau rele ale oamenilor. Este ca un barometru pentru bine și rău, adică pentru morală, care în afara educației, religiei sau filozofiei, se bazează pe biologia creierului nostru. Și când vorbim de moralitate, ne referim la comportamente și acțiuni, la raționamente și emoții, atitudini față de reguli și convenții sociale. Incorectitudinea, tupeul, obrăznicia, minciuna, lipsa de respect, țin de zonele așa zis-ului întuneric. Continue reading “VAVILA POPOVICI: BOLȘEVICII AU PRINS GLAS” →