Category: Essays

AMPRENTE ÎNCRUSTATE ÎN CĂRĂMIDĂ ROŞIE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Octavian LUPU - AMPRENTE INCRUSTATE IN CARAMIDA ROSIE1Merg grăbit spre locul de muncă. Fără să privesc în dreapta sau stânga, mă strecor printre ceilalţi călători mereu cu atenţia încordată către ceasul pe care îl port pe mâna mea cea stângă. Nu pot să îmi permit luxul de a întârzia la locul de muncă şi de aceea încerc să recuperez minutele preţioase pe care le-am pierdut în aşteptarea unei garnituri de metrou mereu amânate din raţiuni necunoscute.

Dar mintea nu pare să se poată fixa pe subiectul impus al ajungerii la timp la serviciu. Fără să vreau, gânduri din trecut şi proiecţii din viitor se revarsă asupra mea, chiar dacă nu le acord atenţie. Chiar în această clipă trec pe lângă mai mulţi muncitori care repară drumul. Un miros dens de motorină îmi atrage atenţia. Continue reading “AMPRENTE ÎNCRUSTATE ÎN CĂRĂMIDĂ ROŞIE” →

Realitatea, memoria şi documentul istoric în armonia cuvântului

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

AncaNegr1by Anca Negru

Această carte se încadrează undeva la confluența a trei mari domenii: documentul istoric, memorialistica și beletristica surprinzând cu nonșalanță și dezinvoltură într-un stil jurnalistic aparte elemente din toate cele trei arii de cunoaștere mai sus-menționate. Este document istoric prin faptul că notează acte istorice și vine cu date, evenimente, situații ale exilului românesc și diasporei respective, este memorialistică pentru că amintirile lui nea Mitică (Dumitru Sinu) sunt liantul, motorul, pretextul și conglomerantul întregului excursus, este beletristică pentru darul de a povesti, adică pentru povestirile cu șarmul lor implicit prezentate în această operă. Cartea debutează prin întâlnirea cu personajul-liant și a celor secundare (exilul, prietenii de exil, satul românesc, tradițiile, România și românii) subînțelese mai întâi, abia apoi redate, descrise în amănunțime atât în privința vieții, cât și a carierei lor (p. 5 „Nea Mitică, pe numele său Dumitru Sinu, părăsise România în 1948, avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din țară. Continue reading “Realitatea, memoria şi documentul istoric în armonia cuvântului” →

Mic poeseu despre Vavila POPOVICI

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Articole_Eseuri_III_(2013)_full_cover „Descoperită” de cititorul pasionat încă, ci nu pătimaş, care sunt, din revistele românilor de pretutindeni, şi a câtorva din patrie, Vavila Popovici îmi (şi ne) confirmă o prezenţă minunată în Gândirea românească conexată la universal, a acelei inteligenţe sofianice şi sporitor creştineşti, active, energice, prin noul volum de eseuri, selectate din reviste din SUA (unde locuieşte) şi din România, Belgia, Canada…

Pe calea cumpănitoare, dintre practicianismul religios, noetic, şi raţiunea carteziană, la anii venerabilei vârste, opera d-sale se restituie – în mirabila seminţie de limbă românească, din care s-a născut, printr-o „înşiră-te mărgărite” ca o salbă de nepreţuite mărgele… Vavila Popovici este dintre cele mai autentice, prin chemare şi scrierile ei probative în acest sens, valori ale sufletului – cel – îngândurat (îndurat din Gând!) – care comunică, în noima veche a expresei, a Cuminecării. Continue reading “Mic poeseu despre Vavila POPOVICI” →

MÂNDRU SĂ FII ROMÂN

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Mândru românPoate că ai fost fumător, și ai reușit să te lași. Fii mândru că ești român!

Poate că ai fost ucigas de fetuși, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate că ai fost in inchisoare, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate că ai fost ucigas, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate că ai fost robot, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate că ai fost bătăuș de părinți, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate ca ai fost desfranat, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca ești român!

Poate că ai fost tradător, și ai reușit să te lași. Fii mândru ca esti român! Continue reading “MÂNDRU SĂ FII ROMÂN” →

ÎNCREDERE vs. NEÎNCREDERE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Faith Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. – Seneca

Conform dicționarului, ÎNCREDEREA se definește prin a pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva.

Încrederea ne dă liniștea sufletească de care avem nevoie în foarte multe aspecte ale vieții: în familie, în societate, în oamenii cu care lucrăm și cu care avem relații, în credința pe care o purtăm cu noi de la botezul pe care-l primim, în afaceri – cei cu care tranzacționăm, în politica internă, dar și în cea externă.

Încrederea este umărul pe care ne sprijinim pentru a avea energia și voința de a merge mai departe în drumul pe care ni l-am ales. Ea nu se obține ușor, de multe ori se câștigă foarte greu și trebuie acordată tot atât de greu, pentru a evita eroarea. Încrederea se cultivă cu ajutorul voinței și pentru ea trebuie mintea să lucreze pentru nu se înșela. Continue reading “ÎNCREDERE vs. NEÎNCREDERE” →

GESTUL LIPSIT DE DEMNITATE – REPRIMAREA VIEȚII

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Depresie„Sinuciderea este cea mai imorală dintre crime” – Massimo Bontempelli

 

Astăzi 27 sept. 2013 citesc în ziare despre câteva sinucideri: „Tragedie! O tânără de 15 ani s-a spânzurat la marginea municipiului Botoșani…”, „O fată de 15 ani din Vâlcea s-a aruncat în faţa trenului”, „Un bărbat tocmai s-a aruncat în cap de la etajul 17 al unui hotel, în buricul Bucureştilor”.

SINUCIDEREA – un gest tragic, lipsit de demnitate, o dovadă de slăbiciune a celor care-l săvârșesc. Explicarea gestului, existent încă din timpuri străvechi și care se perpetuează și în timpurile noastre, a fost încercată de psihologi, psihiatrii, neurologi, filozofi, scriitori. Este tra­gic, deoarece se datorează unei crize personale acute. Omul este dintr-o dată rupt de temeiul Divin, nu mai crede în existența Creatorului sau nu a crezut niciodată, se simte părăsit de toți cei din jur. Și-a distrus singur religiozitatea sufletului, a rupt legăturile cu cei apropiați, s-a înstrăinat. Motivațiile atribuite de obi­cei sinuciderii (sărăcia, patologia psihică, gelozia, beția, suferințele trupești etc.) pot fi uneori reale, dar pot fi și autoinduse de persoana respectivă, eului său. Adevăratele rădăcini ale sinuciderii nu constau în dificultățile vieții, ci sunt datorate faptului că oamenii nu cunosc scopul vieții lor, pentru a da la o parte greutățile reale sau imaginare. Lipsa moralității duce la săvârșirea acestui fapt reprobabil – sinuciderea, atunci când nu se face diferențierea intențiilor, deciziilor, acțiunilor bune de cele rele, ele întotdeauna aflându-se alăturate. Continue reading “GESTUL LIPSIT DE DEMNITATE – REPRIMAREA VIEȚII” →

Marina GLODICI – Despre oameni, animale şi politică

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

MarinaGlodici1Cu ani în urmă, când am citit primul articol despre câinii comunitari, că ar reprezenta o problemă atât locală cât şi naţioală, trebuie să mărturisesc că m-a amuzat. Totografia şi articolul respectiv mi-au stârnit un zâmbet plin de uimire, considerând că e un subiect cât se poate de bun pentru distragerea atenţiei de la lucrurile de bază ale activităţii politicienilor. Însă acum, acesta a devenit unul serios, deoarece socitetatea civilă se fărâmiţează în grupuri de pro şi contra eutanasierii, vaccinării (să ne poată muşca liniştiţi cu acte în regulă) şi a altor lucruri propuse de mai ştiu eu cine să le facă câinilor pentru a nu mai umbla pe străzi şi a nu fi un pericol public. Continue reading “Marina GLODICI – Despre oameni, animale şi politică” →

ROMÂNIA TRECE PRIN FOC, PRIN ALTFEL DE ŞPĂNGI ŞI BAIONETE

On By GeorgeIn Educatie, EssaysLeave a comment

Maria Diana Popescu, AgeroMaria Diana Popescu, Agero

De cînd am auzit că se clatină preafericitul paravan cibernetic al „feisbucului”, mă încearcă un plîns amar. Unde-şi vor mai afişa obsedaţii lanţurile de un kil şi muşchii cu steroizi, iar paparudele silicoanele cît dovlecii şi magaziile cu lucruri stricate şi murdare? The Daily Mail relatează că milioane de utilizatori din S.U.A., Marea Britanie, alte ţări ale lumii, printre care şi România, au renunţat la serviciile feisbuc şi şi-au şters paginile, în urma dezvăluirilor făcute de fostul asistent tehnic al C.I.A., Edward Snowden şi portalul WikiLeaks, privind supravegherea electronică la scară largă, dusă de serviciile secrete din S.U.A în colaborare cu alte ţări occidentale.

Ups! Cam tîrziu s-au prins naivii de ţeapă! Şi francezii s-au trezit dintr-un somn al iraţiunii şi fac un pas mai aproape de normalitate. La puţin timp după ce Rusia a promulgat, în iulie anul acesta, legea care interzice manifestările minoriţilor sexuale de orice fel, şi Franţa interzice prin lege organizarea concursurilor de frumuseţe pentru copii şi adolescenţi sub 16 ani, o pepinieră a dezmăţului, prostituţiei şi proxenetismului în rîndul tinerilor. În geografia puterii româneşti, guvernanţii Continue reading “ROMÂNIA TRECE PRIN FOC, PRIN ALTFEL DE ŞPĂNGI ŞI BAIONETE” →

DOI FRAŢI-POEŢI – DOUĂ DESTINE

On By GeorgeIn Essays, literatureLeave a comment

Emil Botta ELEMENTE EMINESCO-ROMANTICE, ÎN OPERA POETICĂ A FRAŢILOR DAN ŞI EMIL BOTTA

Orice ar zice (sau, mai exact, ce n-ar zice şi nici nu zic!) istoriile literaturii române, din ultimul veac (de la George Călinescu, Eugen Lovinescu, Ion Negoiţescu, dicţionarul lui Mircea Zaciu ş.a.) – şi până la aceea a lui Alex Ştefănescu şi, mai cu seamă, la cea extrem de subiectivistă şi cu grave deformări de ordin axiologic, a dlui Nicolae Manolescu!), Adjudul, ca şi Răşinarii Sibiului, este un loc special, în România: dacă Răşinarii Sibiului i-au dat, ca spirite superioare, pe Octavian Goga şi pe Emil Cioran – Adjudul a dat, egal, României/Valahiei două Duhuri alese: pe Fraţii Orfici – Poeţii-Fraţi DAN şi EMIL BOTTA.

Amândouă, după opinia noastră, aplecându-se, într-o adâncă reverenţă, în faţa Duhului Protector al Valahilor – EMINESCU – dar reverenţa lor neînsemnând, nicicum, epigonism, ci creativitate, originalitate, complementaritate, faţă de Demiurgul Logos-ului Valah. Continue reading “DOI FRAŢI-POEŢI – DOUĂ DESTINE” →

Campania împotriva celor patru animale dăunătoare

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

ATT1Neliniştea Mediatică şi Dreptatea Populară

Observ neliniştea mediatică cum creşte necontenit prin atenţia acordată unor subiecte până nu demult banale. Prin puterea de expresie a sistemelor de televiziune, speakeri bine plătiţi formează opinia publică să consimtă la directive primite din partea celor ce au interesul să obţină anumite foloase de pe urma credulităţii celor care urmăresc show-uri prelungite până târziu, în noapte. Disting cenuşiul prezentărilor ce demonizează partea adversă şi dezumanizează pe cel detectat a fi adversar comun şi vinovat pentru tot răul ce se întâmplă în societate şi în lume.

De aici, doar un singur pas mai rămâne de făcut până când dreptatea populară începe să îşi facă simţită prezenţa prin acţiuni violente îndreptate împotriva celui detectat a fi vrăjmaşul umanităţii, cu scopul bine intenţionat de a pune o dată pentru totdeauna capăt acestei situaţii devenite brusc de nesuportat. Continue reading “Campania împotriva celor patru animale dăunătoare” →

FERICIRE vs. NEFERICIRE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Vavila Popovici„Nefericirea este pretutindenea, dar si fericirea, de asemenea.” –  Voltaire

Fericirea este starea de mulțumire a sufletului, definită ca sens și scop al vieții; nefericirea sau nenorocirea este starea de suferință. Fericirea trebuie înțeleasă ca o răsplată a unei activități, făcută cu un scop nobil și având un caracter virtuos. Domnul nostru Iisus Hristos a văzut nenorocirile oamenilor și posibilitățile înălțării lor și a rostit o predică pe Muntele Fericirilor, care își păstrează puterea în zilele noastre. Cuvintele au fost rostite nu numai pentru aceia care cred, ci pentru întreaga omenire. I-a numit fericiți pe toți aceia care primesc lumina în viața lor, adică săvârșesc fapte bune și drepte.

Fericirea nu constă în satisfacție, în joc sau în glumă. Ar fi de neconceput ca viața noastră să fie un joc, o glumă, iar osteneala și suferința vieții să aibă ca scop numai jocul. Avem nevoie de recreație, de joc, fiindcă nu putem lucra în continuu, dar recreația nu poate fi un scop și nu trebuie să devină obișnuință. De aceea, viața fericită pare a fi o viață conformă virtuții, însemnând o viață de muncă serioasă. În „Banchetul și alte dialoguri” – se spune că Platon a văzut pe cineva jucând zaruri și l-a certat. Persoana dezvinovățindu-se, i-a spus că joacă pe nimica toată. Platon i-a replicat: „Dar obișnuința nu-i o nimica toată”. Continue reading “FERICIRE vs. NEFERICIRE” →

“Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti”

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Roșia Montana.ROŞIA MONTANĂ ŞI SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE ROMÂNEŞTI

…Când vine vorba de Roşia Montană (şi, zilele astea, oare, când nu vine vorba de…?) – toţi jurnaliştii TV şi toţi politicienii români o fac pe proştii. Ocolesc, cu grijă şi cu premeditare infracţională – esenţa problemei „Roşia Montană”. Până şi paiaţa sfertodoctă, de la Antena 3 („de la miezul nopţii”), Mircea Badea, este pusă în mişcare de acest resort al trădării naţionale, prin subminare premeditată a economiei naţionale româneşti: „Mă interesează spre deloc problema Roşiei Montane. Este treaba celor de acolo, de la Roşia Montană. Să facă ĂIA referendum!”.

Şi care este, în definitiv, „esenţa problemei Roşia Montană”?! Pentru că, orişiunde dai cu telecomanda, vezi numai şmecheri care-ţi împuiază capul cu „necesitatea locurilor de muncă, pentru minerii muritori de foame de la Roşia Montană, cărora le decedează de sete copiii…!” (de parcă, până să vină bandiţii mondiali/afaceriştii de la GCRM, toate familiile de mineri aveau, pe masă, numai cozonaci şi fazani fripţi!) – şi auzi numai bocetele, dublate de priviri scânteind de şmecherie, pe sub mânecă Continue reading ““Rosia Montana si subminarea economiei nationale românesti”” →

O fotografie a lui EMINESCU

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

manastirea-neamt-4Controverse  – by Ion Ionescu Bucovu

În Muzeul fotografiei există o fotografie a lui Eminescu, provenită din fondul fostului Muzeu de Istorie al PCR. Fotografia îl înfățișază pe Eminescu stând pe un scaun în parc; în mâna stângă rezemată pe genunchi ține un ziar. Acestă fotografie a fost achiziționată, contra sumei de 10 lei, de la Ion Petcu din București, în luna martie 1967. Pe spatele fotografiei este scris cu creionul: „Mihai Eminescu, bolnav la Mânăstirea Neamțului, în aprilie, anul 1887” (România Literară nr.24/2007)

Se știe că la Mânăstirea Neamț Eminescu a fost internat între 9 noiembrie 1886 și 9 aprilie 1887, fiind tratat rudimentar cu găleți de apă aruncată în cap, cu cufundări în putină și cu bătăi cu frânghia udă. La 9 noiembrie 1886 este predat ospiciului de un gardian. Onicescu l-a găsit aici într-o încăpere îngustă cu încă 11 demenți, dintre care unii foarte furioși, în haine ospitalicești și cu o tichie pe cap. Continue reading “O fotografie a lui EMINESCU” →