DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII!

On February 5, 2014February 7, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Corina Diamantina Lupu

Motto: „Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă…”
(Claudia Millian, “Garoafe”)

De la Adam şi Eva încoace, omenirea a sorbit fără încetare otrăvitoarea fiolă a iubirii, iar clasicul refren „Plaisir d’amour” nu şi-a pierdut niciodată din actualitate. Contemplând chipul seducător al iubirii, oamenii au trăit pasiuni, au ţesut intrigi şi au păstrat taine.Fără alchimia iubirii, viaţa nu şi-ar fi împlinit rostul, anotimpurile şi-ar fi dăruit în zadar parfumurile, iar singurătatea şi-ar fi purtat înfiorarea pe fiecare amintire.

Continue reading “DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII!” →

România – o țară cu istorie bogată dar fără prezent

On February 1, 2014February 1, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Sunt român și e destul. Cioran zicea că România e doar geografie și de asta nu suntem responsabili. Atunci cine a scufundat Ada Kaleh? Avem și istorie, domnule Cioran. Pe Burebista l-au trădat oamenii de lângă el, pe Vlad Țepeș l-a bătut Ștefan cel Mare (și l-am făcut sfânt pentru asta), pe Mihai Viteazul l-am trădat și nici nu l-am îngropat după ce i-am tăiat capul. Au făcut-o niște sârbi cucernici. Pe Horea, Cloșca și Crișan i-au trădat țăranii frumoși ai lui Coșbuc pentru 300 de lei. Apoi s-au dus să vadă cum îi ciopârțesc cu securile. Și pe Brâncoveanu l-am vândut la Istanbul. Avem și istorie. Sabia lui Ștefan e la turci, tezaurul la Moscova, bogățiile bisericii la muntele Athos și intelectualii în America. Continue reading “România – o țară cu istorie bogată dar fără prezent” →

Pot pronunţa pe “P” perfect! (R)

On January 21, 2014January 22, 2014 By GeorgeIn Essays1 Comment

by Mraconia

-Care ţi-e numele, domnule ?

-Petre Pancu.

– Şi cu ce te ocupi ?

-Prepar peşti pentru pulverizat. Continue reading “Pot pronunţa pe “P” perfect! (R)” →

Rusine !?

On January 14, 2014January 14, 2014 By GeorgeIn Essays1 Comment

by Vavila Popovici

„A nu fi cuprins de rușine atunci când ai greșit e cea mai mare depravare.” – Aristotel

În luna iulie 2012 am scris eseul intitulat „Obrăznicie și cinism”, specificând faptul că în societăţile răvășite de comunism, nu se putea vorbi de buna-cuviinţă, copiii erau educați exact opus acestui comportament, adică în cel al lipsei bunei cuviințe, al tupeului, al obrăzniciei, golăniei, cameleonismului, și că, astăzi culegem ceea ce s-a semănat, moștenitorii comunismului nelăsându-se învinși de cerințele unei vieți morale. Mai aminteam cum proverbul „Obraznicul mănâncă praznicul”, în trei cuvinte, exprimă plastic, situaţia în care o persoană impertinentă obţine ceea ce dorește, deşi nu merită, de multe ori prin minciună, nepăsându-i ce gândesc sau spun alții. Aminteam de asemenea că Nicolae Iorga adăugase proverbului: „…dar plăteşte cu obrazul”. Continue reading “Rusine !?” →

„Of, Doamne, Doamne!”

On January 13, 2014January 13, 2014 By GeorgeIn Essays, Eveniment, literatureLeave a comment

164 de ani de la naşterea lui Eminescu

„Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egală îndreptăţire a naţiunii noastre.”
M. Eminescu

Mihai Eminescu a bucurat naţia noastră cu doar 39 ani de viaţă, dar cu o imensă activitate literară. 46 de volume, aproximativ 14.000 de file au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu în 1902. A fost poet, prozator şi jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Ion Caraion scria: „Eminescu este imponderabil şi muzică”. Ion Luca Caragiale spunea că Eminescu avea Continue reading “„Of, Doamne, Doamne!”” →

Stimati tovarasi – O harababura de nedescris!

On January 9, 2014January 9, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Stimați tovarăși,

Situația învățământului românesc mă determină să ies, împotriva vointei și răbdării mele, pe post, ca să infierez, cu smerenie crestineasca, gravele abateri de la etica si echitatea apostolica, care se petrec in ziua de astazi.

Aș începe cu Academia. Cultul personalitatilor a atins cote alarmante. Un academician, nu dau numele, va fi cunoscut la Judecata de Apoi, a sufocat o biblioteca centrala, cu volumele lui. În contrapartidă, o sectie a bibliotecii a primit / va primi numele Domniei Sale. Mă întreb ce a ajuns pâna la mine, un simplu cetatean, din tot cea ce a facut Academia in ultimii 23 de ani? Sunt în loc de sînt? A în loc de î? Faptul că Continue reading “Stimati tovarasi – O harababura de nedescris!” →

Oameni si lacrimi

On January 8, 2014January 8, 2014 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Tristețile lăcătuite în sufletele noastre le deschidem în fața icoanelor sau a cerului; de cele mai multe ori ele sunt însoțite de plâns înăbușit și de lacrimi.

Fiecarui om, indiferent de vârsta, sex sau temperament, lacrimile i-au udat fata macar o singura data de-a lungul vietii, unora chiar de nenumarate ori. Lacrimile de obicei tâsnesc si se rostogolesc cu repeziciune pe obraz, nu pot fi stavilite, indiferent de forta psihica prin care comandam sa le oprim, dar uneori sunt atât de grele încât ochilor le este greu a le plânge si atunci se opresc în unghiul ochiului. Când se prăvălesc pe obraji sub forma unor boabe transparente cu gust sărat, sau ca un râu în cascadă, eliberează tensiuni si multă energie. Numai omul plânge cu lacrimi, numai omului i-a dat Dumnezeu lacrimi de bucurie, de fericire, de durere, de dor… Continue reading “Oameni si lacrimi” →

Morala si democratia

On January 2, 2014 By GeorgeIn Educatie, Essays1 Comment

„Democrat înseamnă cineva care vrea să înalțe poporul pe umerii săi,

nu cineva care vrea să se înalțe el pe umerii poporului.”

– Nicolae Iorga

Platon, filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel, a elaborat specia literară a dialogului, în care problemele filozofice au fost relatate prin intermediul mai multor interlocutori. Mitul peșterii constituie unul dintre dialoguri, în care s-a folosit o imagine alegorică a lumii și a modului cum poate fi cunoscută această lume, alegoria fiind: Peștera – lumea sensibilă, lumea noastră obișnuită, prizonierii din peșteră – noi oamenii, cărora ni se pare că aceasta este singura lume reală. În Republica – cartea a VII, Platon arată în ce sens trebuie înțeleasă lumea cu ajutorul gândirii logice Continue reading “Morala si democratia” →

BANII SI VIATA

On December 4, 2013December 4, 2013 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Dacă banul pentru dumneavoastră este speranţa de independenţă, nu va fi niciodată el. Singura siguranţă pe care un om o va avea în această lume este o rezervă de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea.”

Henry Ford

Cu mii de ani în urmă, în așa numită Epoca de piatră, strămoşii noştri europeni trăiau din vânat sau lucrau pământul. Metalele încă nu fuseseră descoperite, prin urmare, oamenii lucrau folosind unelte de piatră, de unde și-a luat denumirea epoca respectivă. Femeile şi bărbaţii din acea Epocă nu aveau bancnotele şi monedele pe care le utilizăm noi în prezent, dar făceau schimb de bunuri de valoare între ei, schimb care purta numele de troc. Continue reading “BANII SI VIATA” →

SOLEMNITATEA, ÎNTELEPCIUNEA SI FORTA SÎNT ALE POPORULUI, DOMNULE LI KEQIANG!

On December 4, 2013December 4, 2013 By GeorgeIn Educatie, EssaysLeave a comment

EDITORIAL AGERO

Maria Diana Popescu, Agero

Cea mai frumoasă şi solemnă paradă militară din istoria prezentului şi cel mai frumos gest înfăptuit de Ziua Naţională a României: arborarea drapelului naţional pe Vîrful Parîngul Mare (la cota 2.519, de către jandarmii montani hunedoreni, după un drum de şapte ore prin zăpadă viscolită, la o temperatură sub 0 grade Celsius). Citînd pe Comandor (r), Prof. univ. dr. Ion Giurcă, pe întreg cuprinsul Ţării, Ziua Naţională a fost sărbătorită „cu solemnitatea şi sobrietatea necesară şi firească şi, împotriva tuturor vicisitudinilor conjuncturale, nu au fost prilejuri de ură, încrâncenare şi dispute sterile, care să genereze imagini şi discuţii nedemne pentru Ziua României”. Continue reading “SOLEMNITATEA, ÎNTELEPCIUNEA SI FORTA SÎNT ALE POPORULUI, DOMNULE LI KEQIANG!” →

Tristetea în arta

On December 3, 2013December 3, 2013 By GeorgeIn Essays, UncategorizedLeave a comment

. Boris Marian

.Tristețea în artă

Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea – dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Continue reading “Tristetea în arta” →

AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS

On December 1, 2013December 2, 2013 By GeorgeIn Essays, literatureLeave a comment

by Vavila POPOVICI

“Poetul înțelege natura mai bine decât savantul.“– Novalis

Creația poetului Nicolae Labiş, destul de extinsă având în vedere anii vieții lui, este astăzi prea puțin cunoscută. „Buzduganul generației șaizeciste”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, s-a născut la 2 decembrie 1935, în comuna Mălini (ce nume frumos!) din județul Suceava, cu „Pădurile de pini, de zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri…”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-o comună de lângă Câmpulung-Muscel, iar în 1945 s-a întors cu familia acasă.

A debutat în literatură la vârsta de 15 ani, în ziarul Zori noi din Suceava, în timp ce frecventa liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, și la 16 ani în Viața Românească din București, după primirea unui premiu la Olimpiada de nivel național ținută la București, fiind remarcat de scriitorii vremii Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Continue reading “AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIS” →

Ce este poezia

On December 1, 2013December 1, 2013 By GeorgeIn EssaysLeave a comment

. [Boris Marian]

Ce este poezia și cu ce se mănâncă?

Latinii spun- ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT, adică neantul cheamă neant. Poezia, ca toate artele frumoase, trăiește o criză după alta. Majoritatea autorilor se hrănesc , din păcate, încă în lumea iluziilor. Arta, aici fiind inclusă și poezia, evident, are o vechime de mii de ani. Dacă religia este o necesitate, poezia nu este. Se poate trăi foarte bine și fără. Cineva spunea că poezia adevărată Continue reading “Ce este poezia” →