Destinaţie de vis pentru cei care vor salarii şi pensii uriaşe în euro

Maria Diana Popescu, AgeroMaria Diana Popescu

Înainte de toate, un anunţ extrem de important: Un anume domn Radu Oprea din Arizona plagiază cu o mare neruşinare pasaje întregi din editorialele trimise în link-uri şi le postează pe diferite bloguri sau reviste sub semnătura sa. În urma somaţiei mele şi-a cerut scuze formale şi voalate, prin e-mail, dar demonstrează în continuare că sportul plagiatului este pasiunea sa fierbinte, prin care încearcă să-şi fotoşopeze imaginea. În curînd voi reveni cu un editorial pe tema faptelor comise de acest tovarăş, care, se pare, din datele primite, nu este la prima abatere, nu este pentru prima oară cînd sare pîrleazul pe tarlaua altor jurnalişti.

După o campanie aproape violentă de promisiuni, dezbateri pe la colţuri, prin crîşme, la serbări cîmpeneşti, de abuzuri de socializare şi like-uri pe reţele virtuale, de manifestări penibile, pervertire şi manipulare a realităţii, declanşate de fluierul de ţignal al cursei pentru Bruxelles, în care au sărit cu paraşuta, s-au aruncat pe nisip, printre mici şi fumul de la grătar, s-au dezmăţat pe feisbuk şi ne-au cerşit votul cu feţele lor fotoşopate de pe panourile stradale, de pe şepci, tricouri, baloane şi alte materiale propagandistice, pe care au fost cheltuiţi bani frumoşi, s-a ales, ca de fiecare dată, cu intenţii neortodoxe, neghina din grîu. Nu grîul de neghină. Miza o constituie salariile uriaşe, peste un milion de euro de-a lungul unui mandat, în condiţiile unui salariu minim de 150€ pe lună în unele ţări membre U.E., printre care şi România. Adăugăm beneficiile pe termen lung ale fotoliului de europarlamentar, inclusiv pensia de nabab de 9.000€ lunar, după numai 15 ani de muncă. Indiferent de culoarea politică, odată ce vor sorbi din elixirul pătimaş al Puterii europene, cu toţii se vor lepăda de morală, de responsabilitate şi bun-simţ, de care toţi politicienii Ţării s-au lepădat. Continue reading “Destinaţie de vis pentru cei care vor salarii şi pensii uriaşe în euro”

Adrian Botez – DE CE NU MĂ DUC AZI LA VOT…

Adrian Botez[Cele ce urmează mai jos conţin răspunsul meu, adresat cuiva care îmi scrie un e-mail, din partea unei asociaţii, fundaţii etc. (nu am înţeles prea bine!), îndemnându-mă să-mi exercit “dreptul cetăţenesc la vot”; evident, domnia sa este acel “cineva”, care încă mai crede, avântat şi romantic, în “puterea democraţiei şi a votului” – în lume şi, cu osebire, în România de după anul 2012…]

…Stimate şi dragă domnule –

Sunt un om bătrân. Am trăit şi sub comunismo-stalinismul lui Dej, şi sub ciudatul regim naţionalist (sic!)-comunist (ce struţo-camilă, foarte interesantă de studiat!) al lui Ceauşescu, am apucat, din pedeapsa Lui Dumnezeu, şi regimurile celor trei monştri apocaliptici (Iliescu-Constantinescu-Băsescu), regimuri ale celei mai cumplite crime morale: Trădarea şi Pidosnicirea Limbii Strămoşeşti, Trădarea Pământului Patriei şi al Neamului, Trădarea Istoriei Neamului, Jefuirea Patriei şi a Neamului – şi Asasinarea (…o nouă tentivă, în istoria seculară, a umanităţii “moderne”!) Ideilor de Dumnezeu, Patrie şi Neam…de Adevăr, Dreptate, Bine şi Frumos… Continue reading “Adrian Botez – DE CE NU MĂ DUC AZI LA VOT…”

Adrian Botez: O SCRISOARE OTRĂVITĂ

Adrian Botez“19.05.2014

Către: Ministerul Educației Naționale

În atenția: domnului ministru Remus Pricopie

Subiect: Implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare

Stimate domnule ministru,

Organizațiile semnatare vă solicită implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare, pentru a se evita ca atitudini discriminatorii sau antiștiințifice să ajungă în materialele educaționale. Solicitarea noastră se bazează pe angajamentul anterior al Ministerului, din martie 2012, de a ne implica într-un astfel de demers. Implicarea doar a anumitor culte religioase în acest proces ridică semne mari de întrebare în privința transparenței mecanismului de evaluare. Continue reading “Adrian Botez: O SCRISOARE OTRĂVITĂ”

INSOLENȚA vs. BUNACUVIINȚĂ

Gândtorulby Vavila Popovici

„Înaintea prăbușirii merge trufia și semeția înaintea căderii.” (Pilde 16,18)

Pentru convieţuirea armonioasă în societate, încă din timpuri străvechi s-au impus unele reguli de purtare între oameni. Unele dintre aceste reguli au fost cuprinse în legi, altele s-au păstrat în sufletele oamenilor, printr-o așa numită simțire și atitudine cuviincioasă, ea alcătuind cele mai minunate reguli.

Ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă” consemna Seneca, filozoful roman, marele moralist din vremea împăratului Nero, care cu tonul său creștin al recomandărilor morale și-a asigurat o puternică influență și o îndelungată supraviețuire. Continue reading “INSOLENȚA vs. BUNACUVIINȚĂ”

STÂRPITURI ŞI STÂRPIRE – AMESTECĂTURI ŞI NELINIŞTI HUMANOIDE

Adrian BotezSe pare că lumea terestră (începând cu cea europeană, că tot suntem noi “europocentrişti”, nu?), a intrat sub zodia “amestecăturilor şi neliniştilor” (“nelinişti” şi “amestecături” pe care, în parte, ni le fabricăm singuri, ca urmare a unor ideologii aberante şi monstruoase, sinucigaşe – dar, în “altă” parte, există şi “nelinişti” şi “amestecături” istorice, izvorâte din aberaţii mult mai vechi şi “cu bătaie mai lungă”, întru “sinucidere terestroidă”, decât oripilantele mode sexuale contemporane! – …sau, mă rog, CU TOATELE, aceste “nelinişti” şi “amestecături” ale stârpiciunilor/stârpiturilor umanoid-hominide, întru stârpirea Terrei, se iau de mână, înHora Morţii!). Continue reading “STÂRPITURI ŞI STÂRPIRE – AMESTECĂTURI ŞI NELINIŞTI HUMANOIDE”

CARACTERUL ȘI COMPORTAMENTUL

Vavila Popovici

by Vavila Popovici

Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; dintr-o sută de bătălii, nu te vei expune nici unei primejdii”

Sun Tzu  

 

   Prin CARACTER înțelegem felul de a fi al unui individ, definit ca ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale și care se manifestă prin comportament – idei, atitudini și acțiuni.  Caracterul este ereditar și în cele din urmă se însumează cu cel dobândit. Continue reading “CARACTERUL ȘI COMPORTAMENTUL”

EŞTI PĂCĂTOS?

Basescu și PontaEditorial

Omul fără acces la lumina duhovnicească a lui Dumnezeu și la cântarul unei conștiințe vii, ajunge de se consideră cinstit, drept și fără de păcat, deși duce o viață imorală.

Dar iată ce declara sfântul apostol Pavel în scrisoarea sa către mai tânărul său prieten Timotei:
O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: “Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.” (1 Timotei, 1:15) Continue reading “EŞTI PĂCĂTOS?”

Vavila Popovici – UȚA-UȚA CU BĂRCUȚA

images[6]by Vavila Popovici

.
Celebrul vals „Valurile Dunării” care s-a bucurat de un enorm succes la sfârşitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasă poveste de dragoste petrecută în orașul Lugoj, din România.

Autorul celebrei melodii care s-a cântat în deschiderea Expoziţiei Universale de la Paris în anul 1899, în aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un bănăţean hărăzit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare şi compozitor. Creaţia sa a însumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspiraţie populară, marşuri militare, dar şi piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici şi-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziţie  „Valurile Dunării”.  Datorită popularității, inclusiv în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul,  care compusese o altă piesă celebră – „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut și el în toată lumea. Continue reading “Vavila Popovici – UȚA-UȚA CU BĂRCUȚA”

Andrei Pleșu – CREȘTINISM NECREȘTINESC

Andrei PLesuCreştinism necreştinesc

Există, în imaginarul colectiv, modelul, unanim acceptat, al „bunului creştin“. Bunul creştin e smerit, evlavios, blînd, cu atît mai „bun“, cu cît e mai „creştin“. Dacă urăşte ceva, urăşte păcatul. Niciodată pe păcătos. Îşi iubeşte aproapele pînă-ntr-atît, încît e gata să-şi răsfrîngă iubirea şi asupra duşmanului. Nu judecă, nu aruncă cel dintîi piatra, nu se lasă inflamat de mînie, nu vrea răul nimănui şi nu face nimănui rău. Decît să riposteze vehement cînd e pălmuit, preferă să întoarcă şi celălalt obraz. E iertător, absorbit în efortul lepădării de sine, bine-voitor şi bine-făcător. De asemenea, dată fiind prezenţa fermă a Veştii Celei Bune („Evanghelia“) în inima sa, e mereu bine-dispus, plin de curaj şi de speranţă. Una peste alta, bunul creştin e, în comunitatea sa, o prezenţă iradiantă, un reper tonic, dătător de pace şi de înţelepciune.

Continuarea în Dilema Veche (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/crestinism-necrestinesc)

Ciocoflendurii zilelor noastre

Coruptia - Caracatita Cum îți explici că în România corupția crește exponențial? – Simplu! Corupția crește invers proporțional cu dezvoltarea economico-socială!”

Florea Dudiță

    Scriitorul, omul politic Ion Heliade Rădulescu (1802-1872), membru fondator al Academiei Române, susținea că democrația și libertatea adevărată cer moralitate. Prin activitatea sa încerca să ordoneze haosul pe care-l numea și  anarhie, pentru a crea echilibrul și armonia, atât în cultură cât și în politică, folosind formula: „Urăsc tirania, mi-e frică de anarhie!” Continue reading “Ciocoflendurii zilelor noastre”

Psihokillerii de lângă noi (R)


radu_mazare_1_03_00316de062by Mraconia

Scenariul pare venezuelean. A început circul arestărilor… Dacă ne gândim, unii trebuiau să fie arestați de multă vreme… Dar, la vremea aceea, nu a trebuit…

Cei  arestați sunt, în marea lor majoritate niște nemernici… Nemernici sunt aproape toţi oamenii îmbogăţiţi peste măsură… Să ne înţelegem! Nu susţin că săracii sunt toţi nişte onorabili… Continue reading “Psihokillerii de lângă noi (R)”

Libertatea Individului sau Controlul Societăţii?

Individ si Societate1Am fost educat într-o societate care te obliga să îţi reprimi sistematic trăirile de fiecare dată când ele veneau cumva împotriva cadrului stabilit de către cei care o conduceau. Cel mai mare pericol era acela de „a gândi altfel” decât aşa cum era impus printr-un fel de exerciţiu de programare socială. În plus, colegii, formaţi pe un asemenea tipar, nu puteau să înţeleagă cât de mult se pierdea prin eliminarea impulsurilor creatoare doar din raţiuni ce ţineau de confortul adulţilor ce nu doreau niciun fel de modificare a cadrului existent la acea dată. În felul acesta am ajuns să meditez mai profund asupra raportului ce trebuie să existe între individ şi societate. Continue reading “Libertatea Individului sau Controlul Societăţii?”