Category: Essays

VAVILA POPOVICI: „Alegerea, nu șansa, determină destinul nostru”

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

220px-Sanzio_01_Plato_Aristotle[1]Numele filosofilor Greciei Antice – Socrate, Platon, Aristotel – ne stârnesc un deosebit interes. Deși au trăit cu peste două mii de ani în urmă, cele mai multe dintre lecțiile lor de viață au rămas ne modificate în timp. Mi-a plăcut gândirea filosofului, eseistul român Constantin Noica (1909-1987) care, în „Cartea de înțelepciune” a sintetizat istoria spiritului european ca fiind cea a polarităților succesive: Parmide – Heraclit, Platon – Aristotel, Augustin – Toma, Descartes – Pascal, Kant – Hegel.

Aristotel (384- i.Hr.-322 i. Hr.), deoarece despre el vreau să amintesc, s-a născut la Stagira – motiv pentru care i se mai spune Stagiritul -, oraș în peninsula Calcidica, situat în nordul Mării Egee, ca fiu al medicului de curte al regelui Macedoniei. Rămas orfan la 18 ani, a plecat la Atena, unde a frecventat timp de 20 ani Academia Platonică. Continue reading “VAVILA POPOVICI: „Alegerea, nu șansa, determină destinul nostru”” →

Olguţa Luncaşu Trifan: Comunicare – Psihologie – Manipulare – Informare – Formare – Dezinformare!

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

OlgutaTrifan1Care ar trebui să fie influenţa şi rolul Revistelor în viaţa societăţii?

Într-o lume în care zilnic se tipăresc reviste în zeci de mii de exemplare vizând o multitudine de domenii, fiecare având grupuri ţintă de cititori ori categorii sociale, dar fiind…comercializate laolaltă, ne întrebăm din ce în ce mai mult: Care este influenţa şi rolul acestor reviste în viaţa societăţii, în formarea acesteia? Ce impact pot avea toate acestea asupra psihicului uman? Pozitiv ori negativ? Care sunt interesele? Care este direcţia? Conştientizăm efectele? Ni le asumăm? Cine verifică impactul publicaţiilor asupra unei societăţi din ce în ce mai bolnave, contaminată cu virusul distructiv al dezmăţului, al pornografiei, al unei lumi în care violenţa, drogurile, crima, sunt din ce în ce mai prezente, dar şi agresiv mediatizate? Continue reading “Olguţa Luncaşu Trifan: Comunicare – Psihologie – Manipulare – Informare – Formare – Dezinformare!” →

Adrian Botez: ARHEUL ŞTEFAN CEL BUN/SFÂNTUL

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Adrian BotezARHEUL ŞTEFAN CEL BUN/SFÂNTUL1

…Să privim, cu ochi limpede, cel mai cunoscut pasaj, din Letopiseţul Ţării Moldovei2, al lui Grigore Ureche, dar şi cel mai controversat şi mai prost interpretat – atât de către dascălii de şcoală, cât şi de „criticii de specialitate” (care le-o fi, de fapt, specializarea/specialitatea?) – deopotrivă: „De moartea lui Ştefan vodă celui Bun, vă leato 7012 <1504> :

“De moartea lui Ştefan vodă celui Bun, vă leato 7012 <1504>

Nu multă vréme, daca s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceava, fiindu bolnav şi slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea războaie şi osteneală şi neodihnă, în 47 de ani în toate părţile să bătea cu toţii şi după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă au muritu, marţi, iulie 2 zile. Continue reading “Adrian Botez: ARHEUL ŞTEFAN CEL BUN/SFÂNTUL” →

Utilul este principiul tuturor valorilor

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment
imagesUGRKWECJ

„Utilitarismul își poate atinge țelul numai prin cultivarea generală a nobleței de caracter.”

– John Stuart Mill

    Utilitarismul se definește ca doctrină care plasează valoarea supremă în utilitate, este concepția care explică morala prin utilitate, este concepția filozofică care consideră că utilul este principiul tuturor valorilor.  Filosoful englez Jeremy Bentham (1748-1832) jurist, filosof și reformator social englez este cunoscut pentru contribuția sa în dezvoltarea inițială a utilitarismului. Continue reading “Utilul este principiul tuturor valorilor” →

VAVILA POPOVICI: Din nou despre Constantin Rădulescu Motru

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

C.R.-Motru-311„Sentimentul național este acela care asigură existența popoarelor”

– Nicolae Titulescu

Interesant este cum, în timp, gândirea politică schimbă sau nuanțează definițiile unor noțiuni. Astfel Dicționarul lui Șăineanu, ed. 1929, pe care l-am avut până de curând în biblioteca personală, definea simplu Naționalismul ca fiind caracterul propriu unei națiuni.

DLRLC (1955-1957) îl definește ca ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentându-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge uni­tatea de luptă a clasei muncitoare, instigând la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Din nou despre Constantin Rădulescu Motru” →

VAVILA POPOVICI: Puterea banilor și a vorbelor

On By GeorgeIn Essays1 Comment

semnul-intrebarii_5631[1]„Dă-mi, Doamne, puterea tânărului și mintea bătrânului!”

Proverb românesc

   Sărăcia a existat, există și va exista, per ansamblu, cât va fi lumea. Ea este cea care accentuează sau slăbește inegalitatea dintre oameni; poate acoperi o parte din viața unui om sau viața sa întreagă. Din această cauză omul este dator, în viața care i se dăruiește, să lupte pentru înlăturarea sărăciei. Ea ne sperie, ne întristează în prima fază, apoi doare din ce în ce mai tare, după care se poate ajunge la disperare, revoltă sau… tristă resemnare. Camil Petrescu avea dreptate când spunea: „Criza nu îi atinge pe cei bogați, găsitori întotdeauna a unor soluții pentru a-și proteja milioanele, ci pe dezmoșteniții sorții”. De ei trebuie să se îngrijească conducătorii. Societatea nu are dreptul să nu-i apere. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Puterea banilor și a vorbelor” →

VAVILA POPOVICI: Emil Cioran dincolo de culmile disperării

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Simpozionul-national--Emil-Cioran-----sensuri-metafizice--etice-si-estetice-ale-operei-[1]„Nimeni pe culmile disperării nu mai are dreptul la somn.”

În iunie 2015 s-au împlinit 20 ani de la trecerea în eternitate a scriitorului, filozofului român Emil Cioran, născut la 8 aprilie 1911 la Rășinari, județul Sibiu și decedat la 20 iunie 1995, la Paris. Tatăl său a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din orașul Sibiu. Pe linie maternă se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, a început studiul filozofiei la Universitatea din București, coleg fiind cu Constantin Noica și având profesori pe Tudor Vianu și Nae Ionescu. Cunoscând bine limba germană, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer și Friederich Nietzsche. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Emil Cioran dincolo de culmile disperării” →

Vavila Popovici: ÎNȘELĂCIUNE, FURĂCIUNE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

suff21„Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi! Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alături şi du-te mai departe; căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.” (Pilde, cap. 4,14-17)

Orice fiinţă prin mişcare emite şi absoarbe energie, generând în acest mod un câmp magnetic care atrage sau respinge ceea ce se află în apropierea sa. Când se cristalizează un gând, el se manifestă prin reacţii emoţionale: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă în comportamentul nostru. Atragem în acest mod întâmplări, atragem persoane. Românul are proverbul: „Cine se aseamănă se adună” şi aceasta deoarece simţurile noastre lucrează ca Continue reading “Vavila Popovici: ÎNȘELĂCIUNE, FURĂCIUNE” →

VAVILA POPOVICI: „Prin suflet se poate gândi unitatea reală a personalitații umane.”

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

personalitatea1-300x244

„Prin încăpățânare, omul inteligent nu devine mai inteligent decât este,

dar prostul devine cu siguranță mai prost.” – Lucian Blaga

Personalitatea este principala diferență dintre indivizi, reprezentând profilul general sau o combinație de caracteristici psihologice ce cuprind natura unică a unei persoane și care influențează modul în care ea reacționează și interacționează cu celelalte persoane sau cu mediul. Există motive de a-ți studia propria personalitate sau a unei alte persoane, acea curiozitatea de a ne descoperi temerile, dar mai există un motiv, cel care privește omul ca ființă socială prin excelență, deoarece indiferent de profesia, locul de muncă, familia, mediul și nivelul de trai, omul trăiește printre alți oameni. De fapt vrem să știm ce sunt ei, de ce se comportă într-un anumit fel și cum au devenit ceea ce sunt. În final ajungem la concluzia că personalitatea este unică cu toată constatarea asemănărilor între oameni. Continue reading “VAVILA POPOVICI: „Prin suflet se poate gândi unitatea reală a personalitații umane.”” →

Cu dorul „Luceafărului” o întreagă națiune a rămas!

On By GeorgeIn Essays, poetryLeave a comment
Eminescu.2[1]

„Când va fi să mori nu te uita la întunericul dinainte, ci la lumina ce laşi în urmă. Şi te vei stinge cu zâmbetul pe buze.” – Nicolae Iorga

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici în actul de botez) s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, în frumoasa noastră Bucovină, țara fagilor, despre care Nicolae Iorga, impresionat fiind, spunea: „atâta frumusețe, atâta bogăție de astăzi și amintiri din trecut așa de îmbelșugate, de îndepărtate și sfinte“.

A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română și a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară.

A decedat la 15 iunie 1889, la București, și a fost înmormântat în cimitirul Belu, la data de 17 iunie. După procesiunea înmormântării s-au auzit cântate versurile: „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării; Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape…” Continue reading “Cu dorul „Luceafărului” o întreagă națiune a rămas!” →

Vavila Popovici: TĂCEREA

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Masa-tacerii„Omul are nevoie de doi ani pentru a învăța să vorbească și de șaizeci ca să învețe să tacă.”
– Lion Feuchtwanger

   Am primit cândva în dar o statuetă frumoasă. Emoționată în acele clipe, am întrebat uimită: „Este Tacita?” „Tăcerea este căutată și iubită de poeți”, mi s-a răspuns. Îmi amintesc că am plecat cu ea în brațe, deși era grea și mă gândeam că mulţi dau tăcerii un nume expresiv, mai oportun, îi zic calitate; alţii însă îi zic virtute și pot avea dreptate, pentru că sunt împrejurări când tăcerea implică o mare putere sufletească. Iar poeții sunt într-adevăr cei ce caută și adoră tăcerea. Continue reading “Vavila Popovici: TĂCEREA” →