COMENTARIU – Autor, Valeriu Popovici-Ursu, Paris

 ioan-aurel-pop 

«Despre latinitatea limbii române» discurs (Responsio) rostit miercuri 3 Iunie 2015, la Târgu Mureş, de către Acad. Prof. universitar Ioan-Aurel Pop, cu prilegiul primirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Petru Maior” din Târgu Mures

 

COMENTARIU

Jean-Valery-Popovici-249x300

 Valeriu Popovici-Ursu, Paris

  Am citit cu atenţie întregul discurs ţinut de Acad. Prof. Univ. Ioan-Aurel Pop în faţa a numeroase cadre universitare şi politice cît şi numeroşi studenţi.

Pe întreaga perioadă a discursului academicianul a adus probe din – scrierile unor specialişti recenţi şi din trecut, străini în spexial şi câţiva români – probând  după concluziile domniei sale, că limba română este descendentă din limba latină, specificând şi numărul de cuvinte latine din textele enumerate.

În privinţa originii cuvintelor limbii române, Academicianul Ioan-Aurel Pop n-a specificat ce dicţionare au fost luate în considerare! Considerăm că au fost luate ACTUALELE DICŢIONARE ROMÂNE – DEX-DICŢIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE,dicţionare apărute în trei ediţii până acum. Bănuim că şi pentru celelalte limbi europene, la baza au stat tot actualele dicţionare ale ţărilor respective.

La noi în România, linia adoptată în perioada comunistă, în care lingvistica cît şi istoria noastră a fost dirijată de specialişti alogeni – în scopul deznaţionalizarii poporului nostru incluzând şi a limbii române – politică care, din păcate, continuă şi astăzi, a fost că: poporul nostru fiinţează de la Traian încoace, care, cucerind o şeptime din teritoriul ocupat de daci şi, în 175 de ani de ocupaţie ne-a civilizat în aşa hal, încât ne-am pierdut graiul şi am preluat de la ocupanţi limba latină …!

Conform tezei utopice a romanizării dacilor, dacă se caută originea cuvintelor din DEX –era normal să nu se găsească o origine autohtonă, toate DEX-urile apărute până în prezent, au fost dirijate de alogenii care s-au ocupat de istorie şi lingvistică, bătându-şi joc de originea limbii noastre, datorită dezinteresului întregii populaţii româneşti pentru acest subiect! Ca dovadă, până şi denumirea institutiilor care se ocupă cu lingvistica, s-au denumit după acei abjecţi alogeni!

    Constatăm cu regret, că academicianul I.A.Pop n-a consultat în Biblioteca Universităţii din Cluj cartea care am lansat-o la Cluj în 2012 ed. II-a cât şi a III-a din 2014, cu titlul “Adevărata obârşie a poporului român” 1, după care toatăpledoaria ţinută la Târgu Mureş ar fi trebuit reprobată!

     În privinţa actualului dicţionar român intitulat  “ DEX   Dicţionar al deznaţionalizării  limbii române” am scris un articol apărut în rev. ,,Dacia Magazin” 2, în care am combătut ,,metoda dicţionarelor” adoptată de întocmitorii DEX-ului, care au impus deviza:

    – toate cuvintele româneşti provin din limba latină fiindcă am fost romanizaţi în un secol şi mai bine de jumătate de ocupaţie, a numai o şeptime din teritoriul ocupat de daci!

    – dacă cuvântul nu se găseşte în limba latină, s-a căutat cuvântul în dicţionarele popoarelor europene care corespunde cuvîntului românesc şi s-a înscris provenienţa din limba respectivă;

    – dacă nu se găseşte cuvântul nici în dicţionarele străine, s-a scris “origine necunoscută!”.   

    Veţi găsi şi explicaţii ca: “provincialism” sau “regionalism” cu toate că limba română este unică pe tot teritoriul României, a peste. 4600 de cuvinte, inclusv cele de origine necunoscută.

Vă vom aduce un argument doveditor, că în nici-o ocupaţie romană de 1088 de ani a insulei Maltaşi Malta este situată foarte aproape de Italia –  LIMBA MALTEZILOR N-A FOST ROMANIZATĂ, găsindu-se doar 67 de cuvinte latine! 3

     Din punct de vedere al vechimii poporului român, al anului care reprezenta înfiinţarea unui stat cu o conducere politică şi religioasă, romanii sunt cu 5508 -753 = 4755 de ani în urma ROMÂNILOR!

    Pentru cei care nu sunt la curent cu ce înseamnă anul 5508 î. Cr. , acest an este anul morţii celui mai iubit conducător al poporului român Zeul Moş, Saturn la egipteni , căruia i s-a sculptat chipul pe vârful Omul din Bucegi. Anul de referinţă 5508 î.Cr. a rămas în memoria tuturor conducătorilor politici şi religioşi şi a apărut în inscrisurile religioase şi al conducătorilor politici români deabea între sec. XIV şi XVIII, după care s-a trecut la anul creştin dela naşterea Domnului Nostru Iisus Cristos. La toate bisericile construite în perioada veche sus amintită, pe plăcile comemorative ale construirii mânăstirilor, cît şi pe letopiseţele domneşti, s-a scris anul de la 5508 + anul creştin. Doar după ce Ţările Româneşti au fost conduse de prinţi fanarioţi şi în scripte şi pe plăcile indicând data zidirii unui loc de cult, s-a trecut la anul creştin !

    Nu ne vom baza numai pe acei 4755 de ani cosemnaţi în scripte al vechimii poporului român înaintea romanilor, ci vom aduce argumente al vehimii poporului nostru şi a limbii noastre, în urma studiilor unor exegeţi străini, cît şi al unor recente studii de genetică din Spaţiul Carpatic, sud dunărean şi italian.

De curând au fost efectuate studii de genetică privind popoarele europene. Aceste studii au fost conduse de dl. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg cu aportul doamnei dr.Georgeta Cardoş, cercetătoare ştiinţifică, biologă, specialistă în genetică.4

Concluziile studiului comparativ între genele populaţiei antice şi celei actuale de pe teritoriul României sunt următoarele:

– între actuala populaţie a României şi populaţia care a trăit pe teritoriul ţării noastre acum 2500-5000 de ani EXISTĂ O CLARĂ ÎNRUDIRE GENETICĂ, ceea ce probează continuitatea incontestabilă a poporului român pe aceste meleaguri ;

– actuala populaţie a României se înrudeşte genetic în special cu populaţiile Greciei şi ale Bulgariei, populaţii care s-au dezvoltat într-un spaţiu locuit de strămoşii noştri geto-daci, şi doar într-o mică măsură cu populaţia italiană ;

– s-a mai dovedit că o parte din italieni, în special cei din nord, sunt la rândul lor înrudiţi genetic cu  populaţiile vechi care au trăit  în Arcul carpatic acum 2500-5000 de ani.

Deci acest studiu de genetică, probează faptul că strămoşii românilor aveau o civilizaţie – acceptând-o doar pe cea a Cucutenilor – cu peste 3000 de ani înainte de fondarea Romei!

Faptul că bulgarii de astăzi, grecii şi italienii nordici au aceeaşi genă cu românii, înseamnă că populaţia de astăzi, cu toate că vorbesc altă limbă, provine din cea a strămoşilor noştri îndepărtaţi.

Chiar dacă în DEX, pe care l-am categorisit „Dicţionarul deznaţionalizării limbii române” – dicţionar în care nu veţi găsi nici-un cuvânt de origine română – avem mărturii a unor autori străini, în care analizând cuvintele limbajului colocvial mai ales, au scris cuvintele care provin din limba română!

Şi nu este de mirare! În prestigioasa lucrare „The Cambridge History of India”editată în 6 volume de către Universitatea din Cambridge, în vol. I, p.71 scrie: „din Spaţiul Carpatic au plecat indo-persanii, grecii, italioţii, celţii, germanii etc.,5infirmând cu tărie teza susţinută şi astăzi în istoriografia română despre o migrare kurgană în neolitic dinspre Asia în Europa.

    Dacă popoarele sus amintite, plecând din Spaţiul Carpatic, era normal că au plecat şi cu limbajul din acest SPAŢIU, explicând faptul că toate cuvintele cărora li se atribuie originea, fie greacă, fie latino-italiană, fie persană, fie celtică, fie germană, este de fapt de ORIGINE ROMÂNĂ.

    O nouă dovadă că limba română este precursoarea limbii latine ne-o furnizează doi cercetători irlandezi care au avut acces la Biblioteca Secretă a Vaticanului.

    Domnul Miceal Ledwith, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford – Irlanda, fost preşedinte al Conferinţei şefilor de Universităţi irlandeze şi fost membru al Biroului de Conducere al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Europene (C.R.E.) într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, la sfârşitul anului 2012, a făcut o declaraţie poate şocantă pentru unii, dar revelatoare:

Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar româna este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea ei, vine din locul din care se trage limba latină şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă ROMÂNEASCĂ. Aşadar vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).

    Oare această declaraţie făcută de o personalitate occidentală, care nu avea interese personale în România, să aibă legătură şi cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus cu ocazia vizitei în ţara noastră din anul 1999, că România este „Grădina Maicii Domnului”?

Într-un alt interviu luat d-lui Miceal Ledwith de către TVR Cluj pe data de 2 martie 2014, acesta aminteşte de lucrările d-lui Mark Pagel de la University Of Reading, în care scrie că: „limba PIE (Proto – Indo – Europeană) a evoluat de pe teritoriul de azi al României şi Bulgariei în urmă cu 15.000 de ani. Menţionăm că PIE este de fapt LIMBA ROMÂNĂ ARHAICĂ.

Dacă urmărim descoperirile arheologice din ţara noastră, acum 18.000 de ani, avem de a face cu Cultura Gravetiană din Paleoliticul Superior la Cotul Miculinţi (Sat, comuna Cotuşca – jud. Botoşani), având cele mai vechi elemente de civilizaţie din lume şi anume locuinţe în bordeie, ciocanul de minerit, lancea cu două tăişuri, harponul de pescuit, cât şi  dovezile arheologice din Bucureşti, Peştera Moeciu-Braşov etc.6., toate fiind opera strămoşilor noştrii.

Nu acceptăm absurda teză care stă la baza ultimelor dicţionare române, în care cuvinte care se referă la unelte agricole sau de uz comun, animale domestice sau sălbatice, componentele corpului uman, arbori şi legume etc., românii să fi aşteptat barbarii care au năvălit peste noi în primul mileniu al erei noastre – inclusiv romanii – , ca să le dăm denumirea, DUPĂ CUM REZULTĂ DIN DEX !!! 

Pentru a demonstra complecta eroare a provenienţei originii cuvintelor române din DEX, rezultat al tezei actualilor alogeni cât şi acoliţii lor, care tronează astăzi în Academia română şi-n cultura ţării noastre, vă vom expune câteva declaraţii ale unor somităţi mondiale care au studiat neoliticul românesc, prin prezenţa lor la congresele internaţionale şi vizite pe teren ale comorilor româneşti din neolitic şi de mai înainte.Aceste declaraţii şi constatări au fost ignorate complet în expunerea academicianului I-A. Pop!!! 

Pentru a demonstra cu tărie absurda teză a academicianului Ioan-Aurel Pop, vom expune ceea ce au afirmat cei mai reputaţi romanişti, ne citaţi de dânsul în pledoaria sa.

Eminentul romanist Carlo Tagliviani 7 Scrie:

„Roma nu-şi impunea propria limbă (p.7)… şi din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine de a se reţine două lucruri: noţiunea de romanitate a fost o noţiune esenţial politică, dar romanii nu şi-au propus nicicând o asimilare violentă a popoarelor supuse şi NU AU ÎNCERCAT SĂ-ŞI IMPUNĂ LIMBA LOR.”(p. 70). (s.n.)

Fustel de Coulanges în Histoire des institutions politiques de l’ancienne France. La Gaule  romaine. …Revue et completée sur le manuscrit et d’après les notes de l’auteur par Camille Jullien, Hachette, 1924, 332 p.

…Ni le Sénat ni les empereurs n’eurent pour programme politique et ne donnèrent pour mission à leur functionnaires de romaniser les provinciaux.Nici Senatul, nici împăraţii n-au avut program politic şi n-au dat funcţionarilor lor misiunea de a-i romaniza pe provinciali. (p. 99). s.n.

Contele d’ Hauterive, în „Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, 1787, lucrare rămasă în  manuscris peste un secol, prezentată de Carol I Academiei Române la 13 martie 1.900, şi tipărită în ediţie bilingvă imediat după aceea, printre afirmaţii extraordinare, dar temeinice, despre română scrie::

Loin que le latin soit la tige des langues qu’on parle aujourd’hui,on pourroit dire qu’elle est moins dans le génie de la première langue romaine, qu’elle est moins dans le génie de la première langue romaine, qu’elle a plus dénaturé les expessions primitives et, si je ne craignois de donner une forme paradoxale à une observation juste, je dirois qu’elle est la plus moderne de toutes, ou du moins celle dans les éléments de laquelle on retrouve le moins de traces de l’idiome populaire qui leur a donné naissance à toutes. La langue latine en effet dérive de cet idiome, mais les autres langues et surtout le moldave sont ce même idiome (p.254, 256) s.ns.

Petru Maior, în  Istoria pentru începutu românilor în Dacia (1812), ed.. 1971, p.57, arăta fără echivoc: Aceaia iaste adeverit, precum văzum deasupra, că nu limba latineasca cea proastă s-au făcut din limba latineasca cea corectă, ci ceasta din ceaia. De aciea măcar că ne-am deprins a zice că limba românească e fiica limbei latineşti, adica a ceii corecte, totuşi, de vom vrea a grăi oblu, limba românească e mama limbei ceii latineşti! subl.ns.

Considerând că prin argumentele expuse mai sus, am reuşit să  vă convingem, că teza pe care academicianul Ioan Aurel Pop a susţinut-o la Târgu Mureş este un fals inacceptabil, rugăm pe cititorii acestui articol, să-l difuzeze la toţi cunoscuţii, pentru a nu rămâne întru-n cerc restrâns de români.

 

BIBLIOGRAFIE

 

1.Valeriu D. Popovici-Ursu „Adevărata obârşie a poporului român”Ed. Gedo-Cluj 2014, ed.III.

  1. Rev. Dacia Magazin, Nr. 78-79, iunie-iulie 2012, p.80
  2. Alf. LOMBARD. Un rapprochement nouveau. L’histoire du maltais peut-elle nous aider à mieux comprendre celle du roumain? En Revue Roumaine de Lingvistique,nr. 1/1974, p.3-22.
  3. Dr. Georgeta Cardoş/Dr. Alexander Rodevald, Genomul uman. Cercetări de paleogenetică moleculară la populaţiile vechi din Epoca Bronzului şi a fierului de pe teritoriul României-evidenţierea relaţiilor genetice cu populaţia românească şi alte populaţii europene actuale. Ed. Teocora 2013.
  4. E. J. RAPSON (edited by) The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, vol.I, 790 pag., p. 71.
  5. Paul Lazăr TONCIULESCU § Eugen DELCEA, Secretele Terrei – Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv Craiova, 2009 p.169.
  6. TAGLIAFINI Carlo, Originile limbilor neolatine, ESE, 1977, 593 p., p. 70.

Sursa: Regatul Cuvântului, autor articol: N.N. Negulescu, scriitor

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s