Celebrul artist Julio Iglesias a tinut sa isi arate recunostinta fata de romani printr-o emotionanta scrisoare oficiala adresata Romaniei, organizatorilor si juriului „Galei Internationale a Celebritatilor – Spania 2010”.
„Ma simt onorat si profund recunoscator pentru „Trofeul Celebritatii”, pe care il voi primi din partea Romaniei. Legatura mea de prietenie si dragoste cu romanii a inceput in anul 1969, cand datorita iubitului meu prieten Valeriu Lazarov, am participat la Festivalul „Cerbul de Aur”, la Brasov, de unde pastrez frumoase amintiri. Am avut norocul sa colaborez multi ani cu Valeriu, in Spania si am invatat atatea lucruri de la el…Astazi, ne lipseste tuturor, nu numai pentru ca a fost un geniu al televiziunii, ci si pentru ca, inainte de toate, a fost un mare om, nespus de generos, si un foarte bun prieten. De fiecare data cand m-am intors in Romania – in 1999, 2007 si 2008 – am simtit afectiunea sincera a oamenilor, am descoperit o tara minunata in turneele pe care le-am facut si mai presus de orice, m-am simtit acasa. Pentru toate acestea, vreau sa profit de aceasta ocazie ca sa le multumesc din inima romanilor”, se arata in scrisoarea adresata de Julio Iglesias catre Octavian Bellu, Cristian Topescu si Mihaela Serban.
Fernando Savater dedica premiul lui Emil Cioran
O alta personalitate spaniola a tinut sa adreseze cuvinte de multumire Romaniei pentru trofeul acordat. Cel mai cunoscut filosof contemporan spaniol, Fernando Savater, ii dedica lui Emil Cioran „Trofeul Celebritatii”.
„Tin sa aduc sincere multumiri pentru aceasta onoare care mi se face. De fapt, intalnirea mea cu Cioran si difuzarea gandirii lui Cioran m-a imbogatit pe mine mai mult decat pe ceilalti. Adevaratul premiu si stimulul decisiv pentru dezvoltarea mea intelectuala a fost intalnirea cu opera marelui filosof roman si apoi cu Cioran personal, cu care am fost prieten peste 20 de ani. El niciodata nu a vrut sa fie maestru, dar a fost pentru mine si cred ca prin intermediul traducerilor pe care le-am facut operelor sale, a fost un maestru pentru milioane de persoane care vorbesc limba spaniola. Din acest motiv, acest trofeu este deosebit de generos, fiindca ma recompenseaza pe mine, care am fost recompensat de marele scriitor si ganditor roman. Acum, ca suntem aproape de comemorarea centenarului sau, ma simt deosebit de emotionat sa imi amintesc de el. Desi nu ii este necesar, este el cel care merita acest trofeu. I-l dedic din inima si va transmit dumneavoastra sincerele mele multumiri”, se arata in scrisoarea trimisa de Fernando Savater lui Cristian Topescu.
“O distinctie speciala” declara Alteta Sa Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz
Invitatul de onoare al „Galei Internationale a Celebritatilor – Spania, 2010” este Alteta Sa Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz, unchiul Regelui Juan Carlos al II-lea al Spaniei. “Multumesc Romaniei pentru trofeul pe care mi-l va acorda. Trebuie sa recunosc ca aceasta distinctie este speciala pentru mine, datorita relatiei exceptionale pe care o am cu grupul de artisti romani de la Madrid. Acest trofeu, care imi este acordat la scurt timp dupa ce artistul Romeo Niram a oferit un tablou nepotului meu, Printul Felipe de Asturias, intareste relatiile dintre Romania si Spania si face ca artistii romani sa fie cat mai apreciati in Spania”, a declarat Alteta Sa Don Leandro de Bórbon Ruiz.
„Gala Internationala a Celebritatilor – Spania 2010” se va desfasura la Universitatea Complutense din Madrid, pe data de 3 decembrie. Evenimentul este organizat de TVR International si Universitatea Complutense din Madrid, cu sprijinul Departamentului Romanilor de Pretutindeni – Guvernul Romaniei. Printre cei care vor primi Trofeul Celebritatii se numara cel mai bun portar din lume, Iker Casillas, Gheorghe Hagi, Gheorghe Craioveanu, Nicu Covaci, Costel Busuioc, artistul plastic Romeo Niram, scriitorul Fabianni Belemuski, artistul plastic Bogdan Ater, ambasadorul Romaniei la Madrid, Maria Ligor si consulul Romaniei la Madrid, Petre Constantin. Un premiu special, post-mortem, va fi acordat lui Valeriu Lazarov.
De sarbatoarea “Sfantului Andrei”, incepand cu ora 12, la Muzeul de Etnografie si Arta Populara Maramures, s-a deschis Targul mesterilor populari „Idei de Craciun”, aflat la prima editie in judetul nostru. Distinsii muzeografi etnografi, au organizat cu multa pasiune si daruire acest eveniment, cu scopul promovarii artei populare maramuresene, dar si de a spori interesul publicului privind obieciurile traditionale de impodobire a caselor si gradinilor cu ocazia sarbatorilor de iarna. Au fost prezenti zeci de baimareni, profesori, elevi, studenti, muzeografi, oameni de cultura, mesteri populari, sefi de institutii, iubitori ai artei populare. Gheorghe Robescu, directorul institutiei gazda si Janeta Ciocan, muzeograf principal, au prezentat pe larg in ce consta expozitiile cu vanzare a obiectelor executate cu talent si cu maiestrie de prestigiosi mesteri populari ai Maramuresului apreciati pe plan international. „ Targul cuprinde lucrari de arta populara incepand de la ceramica, broderie in ciur, camasi populare, podoabe pentru femei, obiecte din lemn, podoabe pentru brad, case si gradini. Astfel ca, fiecare dintre cei ce vor vizita aceste expozitii sa poata gasi cadouri si suveniruri pentru cei dragi pe care sa le ofere de Craciun”, a subliniat Janeta Ciocan. 30 de mesteri populari renumiti si-au expus lucrarile la acest targ Dorind sa surprinda in mod placut baimarenii si sa-i introduca in minunata atmosfera a sarbatorilor de iarna, 30 de mesteri populari maramureseni renumiti in Europa si-au expus lucrarile pentru vanzare la preturi accesibile si de criza. Exponatele se pot cumpara cu preturi de la cinci lei in sus. Targul va fi deschis zilnic, intre orele 9 si 16, chiar si azi, de Ziua nationala a Romaniei, pina in 23 decembrie. Cei ce vor calca pragul Muzeului de Etnografie isi vor putea achizitiona obiecte unice si de mare valoare artistica lucrate cu genialitate. De remarcat ar fi si coronitele ornamentale executate chiar de muzeografii baimareni menite sa confere un plus de mister si entuziasm acum in pragul acestor sarbatori ce aduc in fiecare an multa bucurie si armonie intre oameni. Manifestarea s-a incheiat cu un concert de colinde sustinut de corul de elevi al Seminarului Teologic Ortodox „Sfantul Iosif Marturisitorul” din Baia Mare condus de profesoara Rozalia Paul. Asadar, nu ratati oportunitatea de a va inspira de la mesterii populari pentru a va face sarbatorile mai frumoase, apeland la creativitatea mereu in voga a sufletului romanesc.
Pentru artistul Cornel T. Durgheu aniversarea a 65 de ani a avut o dubla si profunda semnificatie: o varsta rotunda care se cuvine petrecuta intre prieteni si care i-a dat, totodata, prilejul editarii unui album aniversar de exceptie. Vineri seara s-au adunat in jurul sau, asemenea vietatilor padurii sub umbra unui gorun secular, prietenii care i-au stat aproape in cele peste patru decenii de munca trudnica in slujba artei pentru care l-au inzestrat ursitoarele in leagan.
Cu ceva vreme in urma, sculptorul Cornel Durgheu mi-a marturisit cu onestitatea celui care isi cunoaste propria valoare: „Eu stiu ca nu sunt un sculptor de talia lui Brancusi, dar uite, domnule, ca las ceva in urma mea. Am umplut Tara Crisanei, si nu numai, cu sculpturi si m-am batut sa fac o Facultate de Arte Vizuale la Oradea. Am facut ceva”, mi-a spus artistul intr-un moment in care autoritatile locale au inceput prigonirea sa si izgonirea din atelierul din Cetatea Oradea.
La lansarea Albumului Omagial „Durgheu” i-au fost alaturi toti cei care l-au pretuit si ii sunt alaturi. Mircea Bradu, cel care l-a determinat pe sculptorul oradean sa-si adune in album toate lucrarile sale reprezentative, a facut oficiile de moderator al intalnirii. Profesorul universitar dr. Negoita Laptoiu, cel care a realizat, de altfel, partea critica a lucrarii omagiale, a vorbit apoi despre sculptorul Durgheu, cariera sa si impactul pe care opera lui il are si il va avea in viitor in monumentalistica romaneasca. Pentru ca sculptorul Durgheu a dovedit ca principala sa vocatie este cea de sculptor monumentalist. Iar opera lui, presarata cu figuri legendare, de la nobili daci, luptatori comati, Burebista, miticul Zamolxis, Decebal si pana la Mihai Viteazul, Horea sau Avram Iancu, palpita de cel mai autentic patriotism si nationalism curat. „Intr-o vreme a proliferarii tendintelor globalizante suna ciudat o astfel de indarjita ancorare in specificul unei identitati nationale. Constient de impedimente, Cornel T. Durgheu a preferat sinceritatea si naturaletea gestului sintetizator de trairi in consonanta cu rezonantele cele mai autentice ale spiritului autohton”, arata profesorul Negoita Laptoiu.
In pofida criticilor, Durgheu a mers mai departe, a inotat impotriva curentului si a reusit. Nu demult, carturarul Nicolae Manolescu spunea la Oradea ca singura cale de a reusi, de a progresa si a inova este sa inoti impotriva curentului: „Daca te lasi purtat de curent, de fapt, stai pe loc. Singura varianta de a realiza ceva remarcabil este sa te pui impotriva curentului.” Iar sculptorul Durgheu a reusit… Pentru ca nu intamplator, in deschiderea albumului omagial, are trecute cuvintele mentorului sau, Constantin Brancusi: „Sa gandesti ca un demiurg, sa poruncesti ca un rege, sa muncesti ca un sclav.” O povata pe care a urmat-o intreaga viata, daltuind piatra dura si sangerand deasupra ei, modeland lutul in frigul atelierului, turnand beton, cioplind inima de nuc pana la caderea bratelor, slefuind bronzul cu migala, „o munca de sclav in conditii mizerabile, cum nici nu v-ati inchipui vreodata”, dar toate se duc asemenea unui fum la dezvelirea lucrarii si fixarea ei in posteritate.
Si tot maestrul Constantin Brancusi spunea ca „trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe.” Nu stiu cat de sus a urcat sculptorul Cornel Durgheu, dar stiu sigur ca a urcat toata viata cu ravna si ca, acum, este vazut tare de departe.
(1.) MOMENTUL EVENIMENTULUI îmi oferă prilejul de-a gândi specific
Ieri fusesem la o înmormântare. O bună cunoștință, un om remarcabil, trecuse din starea bine-cunoscută de om într-un trup, animat de suflet și dorințe, într-o stare țeapănă, fără suflare, când sufletul plecase … acasă la Cel care l-a dat, iar trupu-i inert fusese așezat în pământul din care fusese plămădit într-un mod tainic de meșterul Creator.
Sfânta Scriptură ne informeaza simplu, introducându-ne direct in Creatie: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina.” …. “ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbăteasca și parte femeiască i-a facut. “ [Numai că de-un timp se tot aud mii și zeci de mii de voci care, spun ei, că nu sunt (ei) ceea ce se vede, ci pe dos, sau nici una din aceste stări, ba fără gen, ba niscaiva … animale!]
Apostolul Ioan își incepe si el Evanghelia sa scriind : «La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.»
Apostolul Pavel foloseste simbolul botezului, care reprezinta ingroparea omului vechi, păcătos, si învierea … spirituală, odată cu iesirea din apă, a omului nou, impreuna cu Cristos. E lucrarea supranaturală pe care o face Dumnezeu pentru omul care are credință și crede în Jertfa lui Isus de la Cruce și Biblia:
“Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua – Romani 6.4, Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. –Galateni 3.27 “
Parafrazând, la pensionarea mea, celebram moartea si ingroparea omului care a fost cu trup si suflet slujbas al Companiei CFR Marfa, revizor regional, si, de asemeni, învierea celui care este deja, un Pensionar Obișnuit. (George Danciu).
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată!
Iov gândind la planeta Pamânt, inspirat supranatural, zice: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” După cum se știe, Pământul e spânzurat … pe nimic. Iar apostolul Pavel vorbind despre Biserica lui Dumnezeu (formată din crestini), spune: “Fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.»
Apostolii Petru si Ioan, intr-o cuvântarea adresată contemporanilor (Faptele apostolilor cap 4) le vorbeste in acelasi fel: “Aceasta este piatra cea neluată in seamă de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului; si intru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, in care trebuie să ne mântuim noi.”.
Mai marii preoti ai aceleiasi zile, dimpotrivă au o altă părere, dar Petru si Ioan ramân pe poziție:
“Și după ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni in Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu ...»
Dar Cuvântul lui Dumnezeu are mare acoperire și implinire în timp – fără de timp- si in spațiu, fără de sfârsit!
Clipa pensionării, prilej de a aduce mulțumiri:
MULTUMESC acum tuturor, celor mai de aproape, colegilor, dar și celor mai de departe, colaboratori într-un fel sau altul, oameni interesanți cu care mi-am intersectat munca, pentru frumoasa si rodnica colaborare de care m-am bucurat datorita îngăduinței si bunătății domniilor voastre.
Mulțumesc șefilor mei care mi-au arătat multă înțelegere, excelente îndrumări și iubirea lor ca o o dimineață însorită!
Multumesc familieiCFR MARFA CLUJ care a fost o scenă nu totdeauna confortabilă, dar in care fiecare dintre d-voastra si-a jucat excelent rolul, întinzând o mâna și un gând plin de iubire, să-mi pot împlini rolul potrivit partiturii aduse si descifrate cu măiestrie de inegalabilul nostru director (regizor) de scenă, directorul Sucusalei de Cluj.
Nu va mira deci pe nimeni că aduc vii multumiri, in mod special, cu multă emoție si căldură, cu multă prețuire, cu sinceritate, celui care a fost pe tot parcursul, un monument de abilitate, competență și bunătate, Domnului Director al Formatiei “Sucursala CFR MARFA Cluj”, onorabilul domn – Vasile PETRULEA!
Dumnealui ne-a condus cu deosebita pricepere, cu discreție și măiestrie, cu mână forte, după împrejurări, punând in practică spusele sfântului Augustin: “Iubește și fă tot ce vrei!” Adica, pe înțelesul tuturor, Trăiește și muncește în armonie și în pace cu ceilalti ! Făcându-ți cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu, să nu aduci nici un prejudiciu celorlalți.
Multumesc, înainte de final, sotiei mele, care m-a ajutat permanent, mi-a tolerat multele imperfectiuni si m-a inconjurat cu multa dragoste si înțelegere!
DAR ÎN FAPT toate multumirile mele se cuvin a fi aduse Mărețului si Bunului Dumnezeu, creatorul si sustinatorul nostru si al tuturor lucrurilor ! Amin!
(2.) Moment poetic-
Citesc o celebră poezie (prea puțin parafrazată), al celui mai celebru poet român
Odă(in nanometru’ credinței)
Nu credeam să-nvăț a muri vreodata; Cu spiritul vesnic tânar, înfășurat în filosofii, Ochii mei ‘nălțam visători la steaua Divinității.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce… Și cât de adânc m-afundase voluptatea morții Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca hercul inveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării.
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… Mai pot să re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix ?!
Piara-mi din ochi tristețile din cale, Vino iar în sân, credință divină; Ca sa pot muri linișitit, pe mine Mie redă-mă, ca eu să fiu Tu !
[“Am fost răstignit impreuna cu Cristos, și trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieste in mine. Si viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine“. – Galateni 2.20 ]
(3.) Cuvinte de laudațio
(3.1) DIPLOMA, oferita prin grija colegilor si a superiorilor mei, prin mâna celor care au semnat in dreptul functiei de Director, având in fundal un Tren care ne-a purtat fara intrerupere pe drumul de fier al vietii, pe care s-au inserat câteva cuvinte standard de pretuire reciproca, m-a onorat mai mult decât se poate crede ca ar putea insemna ceva oarecum tipizat caruia-i atribui in sfârsit un nume. Multumesc din inima!
Aceasta sarbatoare a fost posibila prin râvna pe care a manifestat-o constant primul meu sef, Dumitru Hara, căruia-i sunt foarte îndatorat.
Apoi, multumirile mi se indreaptă către doamna director Luminița Popa (numită de doar câteva zile), care si-a dat acordul să ne putem manifesta în voie, în timpul și spațiul adecvat. Îi multumesc pentru franchețea prezentei sale, asa cum ne obisnuise a fi, un personaj aparte printre noi ceilalti CFR-iști.
Insă, piatra unghiulară, de rezistență a ceea ce a fost și este CFR Marfă Cluj, se identific cu personalitaatea domnului Director Vasile Petrulea, care ne-a strâns pe toti in jurul său, cum o facuse cu atâtea alte prilejuri, dând consistență si sens lucrurilor si locurilor comune, rouă binefacatoare venită din cer.
DOMNIA SA ne-a coplesit de-a dreptul prin consistenta cadourilor, inepuizante suveniruri pentru lungul drum al zilei catre noapte.
– o felicitare si CD cu melodii Sfânta-i sara de Craciun cu Stefan Hrusca
– imagini si informatii pe CD CLUJ NAPOCA –Municipiu cu vocatie europeana
– colectie de 4 CD cuprinzând 80 de ani de muzica in 80 de melodii, sub genericul, Cele mai frumoase melodii românesti difuzate vreodata la radio.
– o Agenda carnet pentru a nota florile gândului, asa cum ne indeamna N.Iorga, pentru a nu se pierde pentru totdeauna…
– SIMBOLUL PIERDUT Secretele romanului– o carte emblematica de descifrare a secretelor unui celebru roman a lui Dan Brown, „Simbolul Pierdut”, celebru odata cu scrierea romanului politist de fictiune Codul lui Da Vinci, importanta carte in domeniu scrierilor pline de mister istoric si religios, pe prima sa pagina mâna priceputa cu scrisul inteligent si inconfundabil, dl director V.P. însereaza cu generozitate următoarele scumpe cuvinte:
„Cu toată dragostea, prietenia și multumirile mele unui distins coleg și prieten 16.XI.2010” Vasile Petrulea
(3.2) MESAJUL scris al sefului și prietenului meu, Cornel Neagota, a jalonat cu precizie nu numai prima si cea de a doua intâlnire, peste ani, dintre noi, dar face si o bună în prag de despărțire… “un om care preferă să vorbească de literatură sau filosofie, care citește romane și mai puțin schemele electrice ale locomotivelor, cu abilități în folosirea cuvintelor (stare care l-a molipsit pentru scris)…”, m-a mișcat profund pentru o bună mărturie privitoare la modesta-mi trecere prin viața sa.
(3.3) MESAJUL FELICITĂRII, unor scumpi colegi, citită de sărbătorit în fața tuturor:
« Colaboratorului și prietenului nostru- Gheorghe Danciu, Un capitol din viața dvs. se încheie acum. Un altul nou va începe în curând. Astazi e prima zi a restului vietii dvs., in care vă dorim ca Pensia să fie o perioadă specială petrecută alaturi de familie, nepoți si prieteni.
Să fiți sănătos si să vă bucurați de fiecare zi din viață! Cu drag, Colegii Serviciului Resurse Umane– Nicoleta, Mariana, Cristi, Florica, Ramona.»
(3.4) DIVIZIA TEHNICA, prin doamna sefă de divizie, Mariana Tat, insotita nu numai de serviciile din subordine, dar si de doamna Contabilă Șefă, Mariana Galoș, asa cum cu totii ne strânseram inimile lângă si animați de directorul nostru, a prezentat o felicitare de grup. Colectivul de doamne harnice si pricepute, impodobite cu doi sau trei barbati, alcatuiesc un buchet de mare forță, care au dat intotdeauna greutate realizarilor noastre. Ma gândesc totodată si la cei nementionati aici, deloc anonimi, modesti la locul lor de munca, unii cu functii importante. Dintre urările scrise retinem aici invitația caldă si nostalgică: “ Vă mai așteptam pe la serviciu (cei care vom mai fi, dacă ne veți mai găsi….)”
By Vavila Popovici
Raleigh, North Carolina
„In muzica instrumentele joaca rolul culorilor folosite de pictor.”
(Honoré de Balzac)
E toamna. Noiembrie. Luna ce pare fara inceput si fara sfarsit, un timp trecator. Luna a culorilor ce alcatuiesc superbe tablouri puse in evidenta de lumina calda, blanda dar puternica a soarelui. Coroanele copacilor au diferite nuante. Rosul se amesteca cu galbenul, cu maroul si verdele, cel pe cale de disparitie. Lumina zilei scade vazand cu ochii. Toata bucuria din suflete existenta pana acum, trece fara sa vrem in acordul unor game minore, privind cum se desprind frunzele din copaci. Vorba poetului: „Proasta mai e toamna!/ Spus-am totdeauna./ Frunzele le pierde/ una cate una…”
Strabatand drumul cu masina, printre copacii care strajuiesc soseaua, vedem lumini ce se aprind, intunericul serii cuprinzand in bratele sale toata aceasta superba natura, spre a o odihni, a-i pastra culorile peste noapte. Si cineva spunea ca pictura cere spatiu, muzica – timp „si cu toate acestea actul vederii este temporal, iar conceptul muzicii este spatial.”
Si daca este toamna, ne vom ascunde intr-o sala de concerte, sa simtim acel „concept spatial”, in sala Reynolds Industries Theater a Universitatii Duke din Durham – Carolina de Nord. Vom asculta Recitalul de pian la patru maini a doi pianisti.
Inainte de aparitia celor doi pianisti pe scena, am privit pianul si gandul mi-a fugit pentru cateva clipe la cel mai indepartat stramos al sau, monocordul, instrument folosit de filosoful si matematicianul grec Pitagora, pentru masurarea intervalelor si pentru a demonstra faptului ca inaltimea sunetului este invers proportionala cu lungimea coardei. Asemenea oamenilor, instrumentele au stramosi si au cunoscut evolutia in timp. Astfel a aparut in final pianul, iar omul cu ajutorul lui a putut sa-si exprime frumusetile sufletului, fanteziile imaginative. A aparut si a cunoscut doua forme de utilizare: cea in care ambii instrumentisti folosesc un singur instrument si cea in care fiecare pianist are propriul instrument. Punctul de plecare in seria recitalurilor de pian la patru maini este considerat acela in care Wolfgang Amadeus Mozart impreuna cu sora sa, au interpretat pentru prima data in public la Londra o Sonata. Seria de recitaluri a continuat cu lucrari pentru pian la patru maini compuse si interpretate de Johann Christian Bach, Mutio Clementi si Ludwig van Beethoven.
Suntem in ziua de 14 noiembrie 2010.
Pianistul brazilian Arnaldo Cohen locuieste acum in Statele Unite, are o reputatie bine meritata, uimind audientele cu autoritatea si virtuozitate sa muzicala. Aflam ca este deseori invitat ca solist al marilor orchestre precum cea din Philadelphia, Cleveland si Filarmonica din Los Angeles.
Tanara solista Nareh Arghamanyan, in varsta de numai 21 de ani este nascuta in Armenia, a studiat la „?coala de muzica Ceaikovski” din Erevan, urmand apoi studiile la Universitatea de muzica si Arte performante din Viena.
Prima parte a concertului Duo-ul pianistic la patru maini a cuprins Sonata in D Major de Wolfgang Amadeus Mozart: Allegro, Andante, Alegro molto si Fantezia in F Minor, Op.103 de Franz Schubert: Allegro molto moderato, Largo, Allegro vivace.
A doua parte a recitalului a cuprins Suvenirs, Op. 28 de Samuel Barber: Hesitation tango, Galop; Ma mère L’oye de Maurice Ravel; Doua dansuri slave de Antonin Dvorak.s
Wolfgang Amadeus Mozart, muzician austriac din secolul XVIII, violonist, pianist, dirijor si compozitor austriac, reprezentant al clasicismului vienez a scris concerte pentru vioara si pentru pian, opere: La Finta Giardiniera, Rapirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat. Dar si simfonii, cvartete de coarde, sonate pentru vioara si pian, muzica religioasa. Piesa interpretata de cei doi pianisti – Sonata in D Major – a stralucit, ca de altfel toate lucrarile lui prin sentimentul pasionant al dragostei de viata, de oameni. Entuziasmul sufletului insetat de dragoste, de fericire si lumina, invesmantand tristetea in frumusetea sonora a gamei majore, a fost redata cu maiestrie in dialog si sincronizare, de catre cei doi pianisti.
Franz Schubert, compozitor austriac din secolul XVIII, straluceste prin romantismul sau. Creator al liedului modern (600 de lieduri), a mai scris simfonii, uverturi, opere, lucrari pentru diverse formatii, printre care si piese pentru pian, la doua si patru maini. Mi-a placut in mod deosebit aceasta piesa – Fantezia in F Minor, Op.103, toate cele trei parti avand ca tema a sufletului melancolia. Mainile celor doi pianisti se ridicau precum aripile unor pasari pregatite pentru avantul zborului, urmand un puternic, generos Largo si in cele din urma – Scherzo-ul clocotitor cu caracter dramatic. Superb!
Samuel Barber, compozitor american al secolului trecut are o muzica melodica, bogata in textura si libera in ritm. Suvenirs, Op. 28, cele doua dansuri au fost intr-adevar melodioase, cu ritmuri diferite, primul de tangou si al doilea de galop.
Maurice Ravel – reprezentant al muzicii franceze din secolul XX, compozitor indeosebi al pieselor pentru pian, cu indraznelile lui inovatoare, a reusit cu piesa Ma mère L’oye sa ne faca sa ascultam o muzica ritmica, plina de colorit muzical divers, scrisa pentru si despre copii.
Antonin Dvorak, compozitor ceh al secolului XIX a scris piese vocale, instrumentale, corale, concerte, dansuri slave, uverturi, serenade, suite, poeme simfonice, opere, simfonii. Superbe cele Doua dansuri slave, cu ritm de mazurca, dar si cu elemente dumka (dans melancolic Ucrainian). Continutul liric al acestei muzici a fost bine ales pentru final, impresionand auditorii, iubitori ai muzicii clasice.
Cei doi pianisti au demonstrat o interpretare plina de virtuozitate. Pianistul Arnaldo Cohen, din sufletul sau, prin degetele sale, ne-a transmis emotia partilor lirice ale pieselor, dar si virtuozitatea – usurinta tehnica a executiei interpretative a partilor care au necesitat maiestrie. Pe drept cuvant, tanarul regizor Steve Smith l-a caracterizat ca fiind „Un model de echilibru si imaginatie”. Am apreciat de asemenea tenacitatea si daruirea tinerei pianiste. Pianistii au fost indelung aplaudati.
Am iesit din cladire entuziasmati, intampinati de mirosul toamnei, de linistea si melancolia ei blanda. Priveam copacii si ma gandeam la cateva fraze scrise de cineva: „Daca n-ai vazut niciodata copacii batand din palme si muntii cantand, nu este pentru ca asa ceva nu se intampla. Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti deschida urechile si ochii si atunci vei putea reintra in simfonia creatiei.” Frumoasa toamna in Carolina de Nord! ?i ma mai gandeam la toamna vietii. Daca… ar fi lipsita de furtuni, ar putea fi placuta, lunga, chiar fermecatoare.
Madridul – metropola in care amurgul trezeste parca la viata toata suflarea. In centru, strazile sunt animate de forfota trecatorilor de toate varstele. De pe terasele localurilor razbat voci vesele, in felurite limbi, exprimand tumultul vietii de noapte in care se desfasoara evenimente uluitoare. Intrand pe strada Independencia Nº2, pe partea stanga te intampina cu o caldura un lacas amenajat cu bun gust, al carui aranjament de interior, realizat cu maiestrie, te introduce intr-o lume mirifica ce te poarta prin labirintul artei. Atmosfera placuta si privirile calde ale unor oameni sinceri si deschisi la suflet te invaluie ca intr-un nor de magie care te determina sa te lepezi de cele lumesti si sa te alaturi, neconditionat, unui taram parca desprins dintr-o lume lipsita de pacat, animata numai de intelepciune si frumos.
Asa mi-as permite sa descriu, cu putine cuvinte, activitatea acestor oameni fara odihna care, prin eforturi, uneori depasind cu mult limitele fizice dar si financiare ale conditiei umane, reusesc cu prisosinta sa duca pe simezele cunoasterii cultura de pe intregul mapamond.
De o modestie si sinceritate dezarmante, fondatorul si sufletul acestei miscari culturale, artistul Romeo Niram te cucereste de la prima vedere. Hotarat si inzestrat cu un simt dezvoltat al cunoasterii, bun organizator al unor evenimente de un rafinament aparte, a atras alaturi de el o serie de oameni de cultura de origine romana, spaniola, dar si de alte nationalitati. Devotamentul sau pentru promovarea culturii universale si realizarile deosebite pe care le-a obtinut l-au propulsat in randul elitei culturii spaniole, fiind astfel primul cetatean strain care a fost invitat sa faca parte din Garda Regala a Spaniei (Reales Tercios), cu gradul de locotenent. Pentru aceasta prodigioasa activitate, in 2009, artistul a primit decoratia pentru merite deosebite, fiindu-i inmanata de generalul Jose Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios. In acest an, cu ocazia ceremoniei anuale de decernare a „Premiilor Reales Tercios“, Romeo Niram a primt distinctia „Premiul pentru Merite Deosebite“, pentru bogata activitate de promovare a artei si culturii universale, pe care artistul plastic roman o desfasoara in Spania, fiind invitat si un alt artist plastic roman, Tudor Serbanescu. Ceremonia s-a desfa?urat in prezen?a Altetei Sale Regale Leandro Alfonso Luis de Borbón Ruiz, unchiul Regelui Spaniei, Juan Carlos I de Borbón.
Inconjurat de o multime de oameni consacrati fenomenului artistic cum ar fi: Tudor Serbanescu, fondator al Centrului Pro-Art, Fabianni Belemuscki, director la Revista Niram Art, Bogdan Ater, sculptor si fotograf, aduc in lumina unui public numeros dar in acelasi timp si select, adevarate perle ale culturi universale. Febra acestei miscari a atras astfel si o serie de personalitati din lumea culturii spaniole care in prezent sunt angrenate in acest proces extraordinar de promovare culturala: Miguel Angel Galan Segovia- directorul Edituri Niram Art; Antonio Calderon de Jesus, fondator al Galeriei Artejescal, Hector Martinez Sanz, scriitor si director al Revistei culturale Madrid en Marco, Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al Edituri Antigona, Tales Jaloretto, jurnalist cultural si actor s.a.
Pornind de la premisa promovarii culturii romanesti in metropola spaniola, artistul plastic roman Romeo Niram pune bazele unui puternic curent artistic prin care sa atraga publicul tanar spre arta contemporana. In decursul celor cativa ani de activitate arealul cultural s-a extins atragand la sanul sau valori incontestabile ale culturii romanesti dar si valori culturale apartinand Spaniei, Portugaliei, Moldovei, Israelului si altor natii care s-au bucurat in aceeasi masura de atentia si daruirea acestei oaze de cultura, al carui oxigen s-a raspandit cu un iures nebun in randul publicului madrilen.
Numeroase expozitii realizate in Galeria de Arta Nicole Blanco, din incinta Cafenelei literare Espacio Niram, fondata de doua mari personalitati ale culturii: Prof. Dr. Dan Caragea si Dr. Begona Fernandez Cabalerio, au promovat o serie de artisti contemporani: pictori, graficieni, fotografi.
Pragul acestui lacas de cultura a fost trecut de o serie de personalitati ca: Laurentiu Damian, Matei Visniec, Cristian Mungiu, Doina Levintza, Ioan Es. Pop, Dan Caragea, Simion Doru Cristea, Stefan Mitroi, Varujan Vosganian, George Roca, Ionela Flood – a caror opera culturala cuprinde de la arta la muzica si literatura, la film si teatru.
De asemenea au fost promovati tineri artisti si poeti romani: Cristina Vlasin, Maria Chirila, Ioan Dan Tolgy, Daniel D. Marin, Ofelia Prodan, Claudiu Komartin, Ana Maria Popa, Constantin Popa, Constantin T. Ciubotaru, Marin Trasca.
Viata efervescenta, spiritualitatea ce salasluieste in sufletele acestor „ingeri” neobositi, robi pe altarul artei, creeaza in acest spatiu pamantean situat in inima Madridului o adevarata „oaza spirituala” in care, daca patrunzi fie si o singura data, spiritul ti se descatuseaza alaturandu-se unui ideal ce tinde spre Univers asemenea coloanei brancusiene.
“…singurul lucru care se putea face, era cultura. Eu insumi, Cioran si multi altii, am ales deci sa lucram, fiecare dupa vocatia sa. Si asta nu inseamna ca eram rupti de tara, dimpotriva, dar era singura cale prin care puteam ajuta.” Mircea Eliade – L´Epreuve du Labyrinthe, entretiens avec Cl. H. Rocquet – Belford, 1978, Paris (Incercarea Labirintului, pag. 34)
Espacio Niram din Madrid lanseaza o serie de video-conferinte menite sa reuneasca intelectuali romani din toate partile globului, pentru a-si impartasi experiente, a schimbe idei si a ajuta la consolidarea sentimentului de identitate romaneasca prin cultura.
Centrul Pro-Arte Madrid in colaborare cu Editura Niram Art si scriitorul Hector Martinez Sanz organizeaza “Intalnirea virtuala cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele”, care prezinta personalitati romanesti din lumea artelor, literaturii, muzicii, raspandite in intreaga lume.
Evenimentul se va desfasura vineri, 5 noiembrie a.c., incepand cu ora 23.00 (ora Spaniei), in Espacio Niram din Madrid.
La intalnirea virtuala cu autorul vor fi prezenti intelectuali romani si spanioli: Bogdan Ater (artist plastic), Fabianni Belemuski (directorul Revistei Niram Art), Antonio Calderon de Jesus (fundatorul Galeriei Artejescal), Alexandru Dica (presedintele RoMadrid Cultural Club), locotenent colonel Garda Reales Tercios, Miguel Angel Galan Segovia (directorul Editurii Niram Art), Ovia Herbert (poet), Hector Martinez Sanz (scriitor, filosof, directorul Revistei Madrid en Marco), Kasandra Kalmann Nasaudean (jurnalista Radio Diaspora Online din Statele Unite), Romeo Niram (artist plastic), Geanina Ionela Palade (avocata), Ariadna Petri (fundatoare Cercul Poetic Reflexos), Tudor Serbanescu (fundator Centrul Pro-Arte), Marin Trasca (jurnalist), Andrei Zamora (fotograf). Invitata speciala a serii va fi Carmen Sandulescu (jurnalist Radio Romania International).
Participantii la evenimentul din Madrid vor intra in dialog cu George Roca, jurnalist si scriitor stabilit in Sydney, prin videoconferinta. “George Roca este poet si ziarist. A scris, a editat, si figureaza in conducerea mai multor reviste si ziare. Iar toate aceste publicatii care sunt la activul sau, la un loc, ajung la cca. 20. Este o carte de vizita concludenta, mai ales ca, intotdeauna, George Roca a militat pentru aceleasi idealuri democratice, de dragoste fata de oameni, de normalitate si intelegere, de frumos si curatenie sufleteasca”, declara jurnalistul Roni Caciularu, din Israel.
Organizatorii initiaza astfel o serie de evenimente culturale si artistice, prin care isi propun sa stabileasca legaturi si sa uneasca intelectualii romani din Diaspora si Romania. “Intalnirea cu George Roca, autorul cartii De vorba cu stelele, constituie primul eveniment dintr-un proiect amplu, pe care ni l-am propus la jumatatea acestui an. Intentia noastra este sa reunim intelectualii romani din Diaspora si Romania, oferindu-le posibilitatea de a desfasura impreuna evenimente culturale si artistice, precum si proiecte care au ca scop integrarea artei si culturii romane in alte tari ale lumii”, a declarat Miguel Angel Galan Segovia, directorul Editurii Niram Art.
Curajul de a-si lua soarta in maini, se pare, a fost foarte mare pentru un tanar caruia abia ii mijise mustata. La nici 22 de impliniti,Constantin Popa, originar din Runcul dambovitean, si-a impachetat visele alaturi de carti in geanta si a urcat in autocarul numit…SPERANTA cu destinatia Madrid. Cunoaste toate etapele prin care trece un imigrant pentru a supravietui societatii. in aproape trei ani de zile simte ca imbitraneszte nefiresc si ajunge la concluzia ca imigrantul roman are putine sanse de a accede intr-un post conform pregitirii sale.
in 2004, cand se regularizeaza situatia imigrantilor, reuseste sa intre la Academia de Arte Frumaose din Alcoy(Alicante), dar nu rezista financiar decat un an de zile, Este nevoit sa munceasca in constructii, neuitand nicio clipa faptul ca are ceva de facut, anume desivarsirea studiilor universitare, lucru care se andeplineste, cu multe eforturi, cand intra la Universitatea Ovidius din Constanta. Pentru Constantin Popa, cei trei ani au fost o adevarata „naveta” intre Spania si Romania. Traia, muncea si invata in Spania, iar examenele sustinute la Constanta i-au dat dreptul sa urmeze masterul cu bursa la Universitatea Autonoma din Madrid, studiind aprofundat istoria din dorinta de a capata o viziune globala despre lume dar si pentru a intelege de ce generatia lui este una de sacrificiu, dar de alt fel decat celelalte din istoria contemporana a Romaniei. Traind sub povara dilemelor, necesare dealtfel scormonitorului de idei, dar si lumea sa interioara care dadea ghes spre iesire, gaseste modul ideal de a se adresa celorlalti, pictura. … „Istoria cred ca mi-a fost de mare ajutor. insa nu doar istoria, filosofia deasemenea a contribuit substantial la dezvaluirea acelei lumi interioare care ma preocupa. Cred, ca istoria reprezinta „scanteia” care aprinde aceasta „lume a mea”, adica eu pictez pentru ca nu sunt de acord cu destinul generatiei mele incercand sa ma exprim critic prin pictura. Acest fapt duce la ramificatii mult mai profunde unde perspectiva istorica si filozofica se impletesc cu arta plastica. Istoria imi da posibilitatea sa observ realitatea si care sunt stalpii pe care se bazeaza aceasta, arta plastica ma ajuta sa exprim vizual ceea ce gandesc. Utilizez arta ca pe o incercare de denuntare a falsitatii politice, sociale sau religioase, si cautare a puritatii umane, intoarcerea la inocenta. Suna probabil a utopie, insa daca vrem sa avem o societate pura trebuie ca fiecare sa caute inocenta din dreptul sau.”spune la un momendat Constantin Popa.
Temele alese pentru lucrarile sale sunt foarte pretentioase, chiar filozofice, iar maniera de lucru este cea a cutitului, mai putin pensula. De fapt fiecare din lucrarile sale este o teza in sine, te imbie la meditatie profunda, este, daca vreti, un extemporal cu tine insuti. Dupa ce te departezi de panza constati ca ai uitat fereastra deschisa si au navalit in patratul ramei rasdpunsurile ascunse de artist, pe ici pe colo, printre contrasturi de negru si muchia de cutit ce desparte visul de realitate.
in cei patru ani de zile, artistul-filosof a avut numeroase expozitii atat colective, dar mai ales individuale:
Martie 2007-Centrul Cultural”Ovidiu Monttlor” Alcoy-Alicante
a fost debutul, dupa care a urmat Madridul, in 2009, la ICR, la Niram Art, Biblioteca Muinicipala., Centrul Hispano-Rumano din Coslada, central Cultural San Martin de la Vega,precum si numerioase interventii in presa.
“Cele sase teze asupra naturii umane sunt incercarea filosofica de a cauta adevarul si cine sta in umbra destinului, deoarece societatea sau politica ofera o imagine, cred, incompleta. incerc sa merg la radacina lucrurilor, in lumea ideilor lui Platon. De fapt, primul dintre cele sase tablouri este chiar introducerea in lumea ideilor si are rolul de manifest, iar celelalte cinci trateaza doar aceasta lume a ideilor. Clarificand faptul ca adevarata realitate exista intr-o alta dimensiune unde avem acces doar prin ratiune, urmatorul pas este acela de a demonstra existenta unui creator infinit, de aici tabloul alb, cel de al saptelea. Prin el vreau sa sugerez ca asa cum fara actiunea artistului o panza nu se poate converti intr-o opera artistica, la fel, fara inteventia unui creator nu putea aparea viata din neantul infinit, Dumnezeu fiind «Prima cauza». Fac diferenta intre trei lumi posibile: una spirituala, infinita, reprezentata de Dumnezeu, una materiala, a noastra, caracterizata de limitari si legile fizicii, si o lume a ideilor care este de fapt un satelit al lumii materiale si unde gasim prin intemediul ratiunii adevarul despre aceasta lume.
Critic ideea de Dualism, care cred ca sta la baza fatalitatii destinului uman si afirm ca prin moarte toate fiintele create (inclusiv Lucifer, el fiind deasemenea creatura, si deci victima) trec in lumea spirituala, aceasta trecere nefiind conditionata de cat de buni sau rai am fost in viata. Acest aspect, sta la baza societatii si convietuirii…” concretizeaza Constantin Popa in final.
Fara a ma juca printre randuri, fara a minimaliza sau maximaliza, Constantin Popa, este un pictor-filosof al unei generatii de sacrificiu neconventionale.
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – filiala IASI
Libraria “Lumina” Galati & “dialogurile poetei Angela Baciu”
va invita la un nou proiect cultural:
“SERILE DE POEZIE DE PE STRADA BALCESCU I”
prima intalnire: marti 2 noiembrie 2010, ora 18.00
* invitat: poetul ANDREI VELEA
– isi va lansa volumul “Gimnastul fara plamani” ed.Centrul Cultural “Dunarea de Jos”
si va recita din creatiile proprii
* parteneri in proiect: Liceul de Arta “D.Cuclin” ce va participa cu un moment artistic , prof.coordonator: Ilie Elena
Desi suntem intr-o toamna tarzie, cu vreme capricioasa si ploi multe in data de 2 noiembrie vor incepe calduroase seri de lecturi publice in cadrul proiectului “Serile de Poezie de pe Strada Balcescu” fondat de poeta Angela Baciu.
Proiectul va include: seri de poezie, proza si eseu, spectacole de muzica si teatru, expozitii fotografice, ateliere, lansari de carte si reviste,s.a.
Intr-un cadru adecvat, intr-o librarie chiar in centrul vechi al Galatiului pe Str.Balcescu, toti iubitorii de arte sunt invitati sa participe alaturi de noi la aceste seri romantice.
Sunt invitati reprezentanti ai culturii, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, profesori, jurnalisti de la publicatii culturale centrale, scrise, tv si on line, presa locala, institutii colaboratoare, dar si elevi si studenti, publicul larg.
Intrarea este libera, va asteptam la un ceai fierbinte si poezie buna!
gazda primitoare: librarila “lumina” & d-na Costina Musat
moderator, concept proiect by Angela BACIU
Poeti de pretutindeni sa ne bucuram impreuna de minunate seri de poezie!!!
Nu exista o apreciere unanima despre arta zisa naiva. Unii o considera o expresie a inocentei, proprie copiilor si neprofesionistilor autentici. Altii o categorisesc ca fiind o expresie deliberata, de traire sincera a sentimentului comuniunii originale cu natura si cu supranaturalul. Icoane si picturi naive, ceramica naiva sau picturi pe sticla au existat din alte veacuri si e interesant cum iubitorii de arta, colectionarii se grabesc sa le achizitioneze.
Pentru ca, de cele mai multe ori, pictorii “naivi” sunt oameni de la tara, cu putine studii, ei au o viziune originala asupra satului si a naturii, subiectele se concentreaza pe muncile cimpului, pe animale, pe peisajul schimbator al anotimpurilor, dar si pe costume populare, simboluri, povesti si elemente folclorice sau fabuloase.
In principiu, se poate spune ca artistii naivi, de cele mai multe ori autodidacti, nu respecta nici una din regulile de aur ale picturii culte. Ei se distanteaza de curentele artistice, fie prin vointa, fie pentru ca le ignora. Ei nu respecta regulile perspectivei (diminuarea marimii proportional cu distanta), atenuarea culorilor din planurile indepartate, diminuarea preciziei detaliilor la distanta. Rezulta efecte de perspective geometrice eronate, folosirea culorilor vii pe toata suprafata tabloului, minutiozitatea detaliilor pe toate planurile. De aceea, unii au numit arta naiva “arta indisciplinata” …Dar tocmai aici se ascunde farmecul si atractia.
Artistii naivi sunt foarte numerosi, chiar daca nu intotdeauna ajung sa fie cunoscuti. Cel mai faimos este Rousseau- vamesul care, desi primit in cercul unor pictori si poeti celebri ai Parisului inceputului de veac XX, refuza cu incapatinare sa respecte perspectiva. Ceea ce nu a impiedicat ca tablourile sale sa atinga cote incredibile. Se povesteste ca adresindu-se mostenitorilor lui, un colectionar a ramas uimit de pretul cerut pentru un tablou. Nu i s-a facut nici o reducere, dar i s-a propus un bonus: sa aleaga gratuit unul din tablourile unor prieteni, azvirlite in pod. Nu mica i-a fost acestuia uimirea constatind ca podul era plin de tablouri ale unor maestri.
Arta naiva ramine , oricum, viziunea cea mai apropiata de realitate. O realitate simpla, neinfluentata de scoli si curente, de tehnici si subtilitati. Daca pictorii naivi nu se incadreaza in nici o scoala sau curent artistic, s-a inimplat adesea invers, cite un profesionist incercind sa picteze in maniera lor.
Dr. DOREL SCHOR
Mihaela Dordea
Vineri, 22 octombrie, Opera Nationala Bucuresti parea locul in care cu multi ani in urma, paseam cu grija. Paseam cu emotie. Multa lume chiar de la intrare. In general, lume buna. Mai erau, desigur si personaje pe care le intalnesti cum se iveste o ocazie sa poata vedea ce se intampla in jur, dar mai ales sa se faca remarcate, chiar daca nu au nici un motiv.
In rest, asa cum ma asteptam cu totii eram patrunsi de o vie emotie, culmea, sincera, pentru ca in seara aceasta aveam o noua intalnire cu Verdi, „signor maestro” si a sa nemuritoare La Traviata.
Povestea Violettei Valery a impresionat zeci si zeci de generatii care au lacrimat in batiste la finalul dramatic al frumoasei traviate.
Tema operei este aparent simpla. Un tanar de familie buna, Alfredo Germont, se indragosteste de frumoasa Violetta la balul pe care controversata doamna il da cu ocazia intoarcerii sale la Paris. Sentimentul fiind reciproc, lucrurile evolueaza astfel incat, in actul doi, ii gasim pe cei doi tineri undeva in apropierea Parisului, locuind impreuna, fericiti si cu sentimente din ce in ce mai puternice.
Violeta insa, nu avea destui bani pentru o viata de lux. Isi vinde trasura si bijuteriile pentru a acoperi cheltuielile. Alfredo afla si pleaca si el la Paris sa faca rost de bani. In acest timp, Violetta primeste vizita batranului Giorgio Germont, tatal iubitului ei, care ii cere sa il paraseasca pe Alfredo, pentru binele familiei. Sora tanarului urma sa se casatoreasca, iar reputatia Violettei ii crea probleme. Urmeaza despartirea, pentru ca ea se va sacrifica pentru binele familiei Germont, apoi o revedere dramatica la o alta petrecere , intre cei doi iubiti, totul sfarsind cu boala Violettei agravata acum, o tuberculoza, si moartea ei in bratele lui Alfredo, care afla, prea tarziu adevarul , chiar de la tatal sau, framantat de remuscari.
Ei bine,Verdi nu ne spune doar o poveste. El a fost profund impresionat de ceea ce ascundea Violetta in interiorul sau, de drama sufletului unei femei indragostita, obligata de imprejurari sa isi paraseasca iubirea, fara sa poata face cunoscut adevarul, pentru ca a promis si pentru ca pe atunci, onoarea avea o mare insemnatate, chiar si pentru o „traviata”(intretinuta, femeie de moravuri usoare, it).
Signor maestro si-a propus sa nu esentializeze subiectul in sine, ci partea profunda, zona sensibila, psihologica, partea de suflet a personajului sau. A lucrat mult cu Francesco Maria Piave, autorul libretului, atat cat a fost nevoie pentru a reusi. Daca pana vineri am fost impresionata de poveste, si am vazut Traviata de nenumarate ori, ei bine, vineri m-a captivat, m-a subjugat Violetta Valery. Publicul din sala Operei a ramas pur si simplu fermecat de ceea ce vedea si mai ales auzea pe scena, de modul de interpretare a celei care a dat viata personajului si a reusit sa fie, sa ne faca sa simtim, ca acolo, in fata noastra, se desfasoara cu adevarat, destinul greu de poveri al Violettei: soprana Irina Iordachescu.
De la Callas nu am mai auzit o astfel de voce, o astfel de interpretare! Vineri, 22 octombrie, marea triumfatoare a serii a fost tanara soprana care a demonstrat din plin speciala sa clasa de solist liric si de tragedian. Cu o voce de exceptie, Irina a facut sa transpara cele mai emotionante momente ale personajului sau, asa cum si-a dorit Verdi, cu cele mai mici detalii sufletesti.
Irina Iordachescu are o linie interpretativa cu patrunzatoare subtilitati in aprofundarea dimensiunilor psihologice ale personajului sau. Ea a descoperit cele mai intime detalii ale Violettei si a transpus totul cu un mare rafinament, cu sensibilitate si in acelasi timp cu o forta extraordinara de expresie.
Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a facut pe un suport deja existent, pentru ca Irina are ceva in interior, se simte la momentele cheie, nuante fine, un gen de puritate a cantului cum rar intalnesti, mai ales in aceste vremuri.
Vineri seara, Irina Iordachescu a reusit sa produca noi emotii publicului prezent in sala, prin freamatul sau interior, dar mai mult prin calitatile sale vocale care au incantat un public ce a ovationat indelung si in timpul dar mai ales la finalul unui spectacol in care frumoasa soprana a dominat si artistic si prin personalitatea puternica pe care ne-a dezvaluit-o cu sau fara intentie, dar demna de toate omagiile. Bravo Irina! Un debut plin de triumf, asa cum anticipam.
Alaturi de eroina serii, au contribuit cu prestatia artistica, colegii ei de scena Marius Manea, Eugen Secobeanu, Sidonia Nica, Valentin Racoveanu, Vasile Chisiu, Daniel Filipescu, Ruxandra Ispas, Stefan Schuller, Constantin Negru si Alin Manzat, avand sustinerea orchestrei condusa de dirijorul si compozitorul Cornel Trailescu. Trupa de balet si corul, remarcabile si de data aceasta.
Nu pot sa nu remarc faptul ca prezenta Irinei in Violetta a fost covarsitoare, colegii ei fiind la fel de impresionati.
Astept cu nerabdare urmatoarele reprezentatii avand in centru pe soprana Irina Iordachescu, a carei voce va face istorie in lirica romaneasca.
„ In muzica, la fel ca in dragoste, trebuie sa fii, in primul rand, sincer”. –spunea Verdi. Si Irina este!
Sunetele din sala de repetitii a teatrului Masca din Bucuresti, ne-au adus in prima saptamana a lunii octombrie fata in fata cu a sasea editie a „Festivalului Mastilor Europene!” S-au prezentat publicului forme ale teatrului practicat in Italia, Olanda, Finlanda sau Danemarca, prin spectacole si ateliere sustinute de invitati straini, spectacole fara decoruri sau costume, utilizand doar mastile specifice acestui gen teatral. Printre artisti s-au numarat Carlos Garcia Estevez (Olanda), Davide Giovanzana (Finlanda), Ted Keijser (Italia) si Troes Hagen Findsen (Danemarca).
Pe langa piesele teatrului Masca („Una historia de tango”, „Gigi Amoroso”, „Muzeul viu”, „Pierror Lunatecul”), publicul a putut urmari productii sustinute de invitati, toate piesele fiind apreciate la festivaluri prestigioase: „Odyssey”, „Solo dell’Arte” si „Posthumous Works”.
Anul acesta festivalul a fost organizat in memoria actorului Jacques Lecoq, renumit pentru metodele sale de predare a teatrului de miscare si pantomima. Prezenta la festival, sotia sa, doamna Fay Lecoa, ne-a marturisit: „Sunt foarte onorata pentru ca nu m-am asteptat ca domnul Malaimare va organiza un astfel de festival si in primul rand in memoria sotului meu si sunt foarte mandra. Cred ca ideile lui se vor dezvolta pentru ca are intelegerea si energia respectiva”.
La data de 10 octombrie s-au deschis portile celei de-a doua editii a „Festivalului Artelor Bucuresti”, manifestare organizata de Asociatia Culturala „Maria Domina”, eveniment cultural-artistic cu un amplu program, care a cuprins concerte, piese de teatru, conferinte, lansari de carte si ziare. In premiera absoluta, a avut loc relansarea pe piata a revistei „Moftul Roman” in editie tiparita cu ocazia debutului festivalului si a volumului de poezii „Antologia vinovatelor placeri”, realizat in urma initiativei Asociatiei Culturale Maria Domina „Scrieti, baieti, numai scrieti”.
Evenimentele au adus in salile de spectacol nume de rezonanta ale scenei artistice romanesti: Radu Beligan, presedintele onorific al festivalului, Dan Puric, Tudor Gheorghe, Florin Piersic, Ion Caramitru, Jony Raducanu, precum si muzicieni de talie internationala, cum este Lothar Hensel, care a deschis festivalul cu spectacolul de bandoneon „Tango Sinfonico”. Au participat Orchestra Nationala Radio, Opera Nationala din Bucuresti, Filarmonica Muntenia.
Presedintele festivalului, domnul Romeo Pepino Popescu a mentionat ca „acest festival este sustinut 100 % de public. Singurul sponsor al acestui festival este publicul”, un lucru de remarcat si in acelasi timp un mare risc asumat de organizatori, evenimentul fiind singurul festival de acest gen din tara.
In perioada 2-9 octombrie, scena salii Rapsodia din centrul istoric al Bucurestiului a fost gazda „Festivalului International de Teatru pentru Copii” si a primului „Festival Indian” din Romania. Cinematografele au gazduit, intre 8 si 17 octombrie, „Festivalul International de Film de Animatie anim’est”, iar in perioada 22-28 octombrie, cinematecile au prezentat publicului „Festivalul filmului rusesc 2010”.
CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
DEPARTAMENTUL CULTURAL ARTISTIC
organizeaza un nou concurs de fotografie amatori:
“FLORILE COPILARIEI MELE”
* se adreseaza elevilor cls.I – XII din Romania si diaspora
* perioada de inscriere: 25 octombrie – 25 noiembrie 2010
Conditii de participare:
– fiecare concurent va trimite prin posta minim 15 fotografii – color, alb negru, sau sepie –
– formatul il alege fiecare, dar nu mai mici de 15 x 21
– tema concursului: florile
– fiecare fotografie sa aiba pe fata o eticheta (sau sa scrie direct din calculator pe fotografie) cu:
numele si prenumele autorului, tema si/sau locul fotografiei, numele florii daca se stie, scoala, varsta – pentru a se face dovada ca fotografiile sunt realizate chiar de concurenti
– in plic se va introduce si o fisa cu datele personale ale concurentului: nume si prenume, adresa, varsta, scoala, telefon, mail
– data limita de trimitere a plicurilor este de 25 noiembrie a.c. – data postei –
pe adresa: Casa de Cultura a Sindicatelor Galati, Str.Brailei, Nr.134, pentru Departamentul Cultural Artistic, persoana de contact: Angela Baciu.
– pe plic specificati “pentru concurs”
– plicurile se pot depune si personal la C.C.Sind.Gl, et.1, secretariat.
– nu se accepta fotografii pe mail
– premiile constau in: diplome, carti si expozitii personale
Coordonatori proiect:
– Angela Baciu – scriitor, cons.cultural C.C.Sind.Gl
– Andreea Ignat – instructor C.C.Sind.Gl
Director C.C.Sind.Gl.: ec.Ovidiu Ioan MANOLE
Celebrul artist Julio Iglesias a tinut sa isi arate recunostinta fata de romani printr-o emotionanta scrisoare oficiala adresata Romaniei, organizatorilor si juriului „Galei Internationale a Celebritatilor – Spania 2010”.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 