Adrian Botez
MA-NTREABA STRAMOSII
ma-ntreaba stramosii daca-i mai cunosc
ma-ntreaba din icoane – sângerând!
mai stau – falosi – în butce si-n parfum de mosc
si capetele lor cazura – coborând…
poporul martirilor ma-urmeaza
oricare clopote ating în viata:
ei sunt vârtutea care ma-narmeaza
si fruntea-n mir de foc mi-e mai semeata!
altarele din munti îmi sunt deschise
Hristos întâmpina – de-acum – credinta mea:
sunt marturisitor – si ranile sunt scrise
pisanie-mi fu viata – slova grea:
ard catre ei – cu fiecare ger
si ma sfintesc prin ei – din cer în cer!
***
ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE
un înger îmi toarna sa beau: e un înger!
de ce sa nu-mi toarne – când lumea-i nebuna?
sa beau si sa uit – nu vreau sa mai sânger
sa beau si sa trec spre lumina cea buna…
e seara târzie – si greieri scânteie
din cântecul lor patimas ori tihnit:
aici – pe pamântul nebunilor lumii
o lume-pereche Hristosu-a zidit!
…si florile-n umbra danseaza învoalte
descântecul razei se cerne-n vedenii
cei vii si cei sfinti blând tânjesc spre departe
în hora ma duc si în dor si spre genii
…neguri regine se-nchina si-s foarte
atente: la frunzele vii – la frunzele moarte…
***
SERI ÎN CETATE
în seri prelinse – tainic – din havuzuri
tragici nebuni – înfrânti – gesticuleaza
ar vrea sa-si smulga corbii din obraza:
în loc – s-aseze îngerii – taluzuri!
parfum de lumânari si ceri varsate
îmbie orbii din paduri sa plânga…
cine mai vrea turniruri în Cetate
sa-nfiga lancea-n visul cel de lânga!
…nebuni si orbi – razboinici si domnite
veniti la Sarbatoarea Nimicirii:
noaptea – arzând în strugurii din vite
aduce jertfa Mortii si Uimirii!
…Craiul danseaza-n ritmul desfrânarii
Regina Ciuma – un vals mut – uitarii…
***
SIHASTRIA VORONETULUI
unde stelele-si coboara – lin – lumina din Cuvânt
între munti – paduri si vânt
atingând pamânt c-un gând:
îngere de colilie
rasarit-a sihastrie!
cât o iesle – cât un prunc
cât pe vale – cât pe runc
sta-ntre apele ceresti – rugaciuni dumnezeiesti
luminând pustia:
sihastria
papadie – primavara
cu urgia se masoara
dintre ierni razbate-n vara –
lacrimi – zâmbet de fecioara
slavind zarii maiestria:
sihastria
miez de noapte ce rodeste
când Hristos spre ea priveste:
nu sufla prea tare – Doamne
n-o clinti nici dintre toamne –
vei învârteji-o-n vânt
si pe-o pala de lumina
iar în raiuri o sa vina!
vis de floare de sulfina
sfios arde vesnicia –
sihastria
e atât amar pe lume –
o – Iisuse împarate!
doar nadejdea sihastriei
doar icoana Sân’ Mariei
dulce rugaciune-n strune
zaboveste de pacate!
*
Dumnezeul de lumina – preotilor stâncii mute
printre cetine le tese
fir de patrafir:
dinspre-amiaza catre munte
întristând poieni de aer
se cladesc altar si frunte
cetelor de îngeri
ce-ti ramâne – suflet singur?
sa culegi lanul de frângeri
sa te rogi
sa sângeri
*
ars de stele – scris de fluturi
ma desprind din luturi
si spre Tine vin – Iisuse
de gând sa ma scuturi!
***
VALEA PUTNEI
calugari brazi – cu rantii lungi
sirag – tacuti se furiseaza
spre catedrala dintre stele
calugari brazi – cu rantii negre
astern urechea peste munti
pândind un dangat în desert
la catedrala din adâncuri
la staretia pietrei arse
calugari brazi – scandând în vânt
o rugaciune a vâltorii
îsi smulg din sân un legamânt –
si dintr-odata pe pamânt
se-aprind luminile de glorii!
*
corbu-si cauta focul în vatra padurii: cra-cra
nu-l urmari pe corb – când o apuca
fâlfâind fierbinte – spre cuib: în mijlocul întunericului
te va-ncinge vapai
*
la poarta raiului – de-o parte si alta
strajuiesc doi brazi – cu barbile-atârnând
printre ei – departe – un cal – pascând
blajin – lumina
***
POIANA
a împietrit lumina – sub vraja dumnezee:
un fluture – pe pajisti – a scris o odisee
***
BRADULUI
nu te vreau în casa – bradule – împodobit de
mâini vestede
stai între vânturi – cu bratele cruce
si pe bratele tale – piroane
aprinse – stelele
*
LA CATEDRALA ARSA MUNTE
la catedrala arsa munte talangile sunt clopot
argintul si tamâia apei se tot petrec în sopot
slujesc vecernia barbosii cu patrafir de cetini –
un boier greier dascaleste cum timpul sa-l încetini
aici se savârseste taina vadirii nuntii sfinte
când ursi arata-ntelepciune în jocuri si vesminte
iar lupii veghii se înclina în calea viu-minunii
când Soare-si pleaca-adânc genunchiul în fata Fetei Lunii
veniti voi pasari ale strunei din slavile meree
sa curga alta vlaga-a firii în ape si-n idee
veniti maririi sa-i fiti martori când Dumnezeu slujeste
odajdiile de luceferi arzând împarateste…
*
muntii s-au smerit din vârfuri – martori dupa o minune
sub cadelnita din soare – codrii stau în rugaciune
jur prejur ies dintre raze si miresele poiene
si descânta-n aer basmul cu Ilene Cosânzene
vis de vânt – ceresc Cuvântul se rasfata în miresme
trecând gânduri peste chipul curgatoarelor aghesme
dintre tufe de macese – Pan buhosul se iteste
murmurând cu desfatare vorba care îl orbeste
cât va tine vraja asta? – când sortirea de fantasme
ne va-ntuneca Edenul si Frumosii Feti din basme?
stau ostirile de cetini pregatite de-nfruntare
pogorâti – arhangheli-codri se-mbrac în strafulgerare:
piei Satan! – smaraldu-ti cade la un semn si o-ncruntare…
***
INSTANTANEE
îsi da drumul soarele – din vârf de cetini – tot mai
repede – din creanga în creanga – de-a rostogolul – pâna în
ochii mei si-ai apelor: rusinat – se da dupa munti
ca o fiara luminata
peste fire – sfioasa
*
ard rasini în catuia de noapte a brazilor
e o vreme – o-nlesnire spre tainita cerului
corbi orbi se rotesc spre salbaticul cuib din
misterul înalt
un ou a cazut si s-a spart: cerul s-a-ncleiat de
astri – dar Dumnezeu a suflat peste cenusile
albe – si noua trepte de cer au tresaltat
senin cristal – înghetat-au tarie
*
în fiece brad se înalta castelul de duhuri
spaime – extaze strapung armura de cetini
din piatra-n piatra – din ramura-n
ramura – serpuieste – zguduind cu lumina
galaxia minunii
*
deasupra mea – îndelunga binecuvântare a
batrânului brad: încep sa-ntrevad freamatul tainic
al fratiilor astrilor
întâi însa nu uit sa fur – cu palma din zbor
maramele albe-ale fecioarelor – tresaltând de
înspumate spaime – strapungând pretutindeni lumina: fiicele
de apa-ale muntelui
*
pe foaia alba-a mestecenilor – pasarea
vazduhului – în zbor bine stilat – scrie
batrâna legenda a lumii
*
coboara cirezile din munte – de la Fântâna Tineretii:
între coarne – pe frunte – fiece bour
poarta povara stelei de zeu
*
din tihna mareata de cetini
se isca-o vestire a firii:
prin aer – prin apa si vânturi
încinse-n cutremur pamânturi
stârnesc vremea greu-asfintirii
în hori de priveghi si mânie
s-au prins tainic duh si stihie:
vibrând ca un preot blestemul
îi strâng lumii-n tainite semnul
dezleg razbunarii îndemnul
spre-o lume ce nu va sa fie
ce-i strâmb si raznit de pe osii
beteagul de rost – prag spre bezne
si-si vrea prabusiri spre mai lesne
acum – prin sentinta padurii
îsi scurge otravile gurii
în rug noitor al fapturii
în dans si arginturi de glezne
***
INITIERE
drumu-n munte cine-l stie
la el îngeri or sa vie
si-i vor sta la cap faclie
drumu-n munte cine-l suie
dezlega-va-n cer catuie
auzi-va aleluie
cine-n pisc nu se opreste
spada sub picioare-i creste
de lumini se-ntuneceste
nici în cer nu-l mai vesteste
totu-n urma-i se cumpleste
dar paseste el regeste
*
au coborât ostile brazilor – cu soarele pe umeri
si-au ajuns – de partea astlalta – la poale:
ma privesc – încoifatii si barbosii
pe mine din poiana – senini
drept în ochi
au umplut vai – au ascuns (sub mantii si-armuri – verzi si de aur)
ale nelinistii râpi – si-au luat cu ei
– zavozi si cai de argint – pâraiele
alamuri ale marsului lor catre mine – cel acum judecat în poiana
“-de ce crezi c-am venit – atâta zare si cai – pâna la tine
omule?” – si-a zuruit spre mine
un staroste-al luptei cu muntii
fumurii – conurile – medalii
îndelungi
“-nu stiu – maritilor voievozi” – ma sfiesc – vazând plecate
spre mine – atâtea cruci de catedrale
“-am brazdat atâtea ceruri pâna la tine – sa-ti
amintim cine esti” – a sopotit vânturi line si cetini – raspunsul
“-oare nu stiu eu cine sunt?” – m-am mirat în surdina
“-nu stii – nu stii!” – au împuns spre mine mustrare – zboruri de umbre si
pasari
“-bine – sa zicem – atunci cine voi fi fiind – lamuriti
lucrul acesta cu mine” – ma-nvoii
cu oarecare necaz
“-rânduit ai fost ochiul
slavirii sa fii – trâmbita de
vestire: Întoarcerea
din razboiul coclaurilor uitarii – Întoarcerea
noastra – dimpreuna cu stele – pâraie
ceruri si munti – în împaratia maririi – s-o afli
biruitor sa le-o spui tuturor” – plutira
maret catre mine silabele ritmice – precum
oceanul cel verde-al Cuvântului
“-trâmbita privirii – glorie Facerii Dumnezeiesti
Buna Vestire – Evanghelistul Muntilor
asta fii – si ramâi…” – vuira – din spatele soarelui – îngerii – umbre
sfioase-ale brazilor – pe pamânt
si lumea se facu zâmbet: un greier se scarpina
cu spatele de aer – încuviintând
*
frate bradule – doborâtule
nemilosii te-au prabusit din falnica-ti tinerete
voinicule – fala povestilor poienii
sângele din vine ti s-a scurs – si-a luat-o
pe urma pâraielor umbroase – tresaltând
spre asfintit
a mai ramas spuza puterii tale arse
peste care cadelniteaza rasinile
tâmpla jos – lânga tine – o pun – frate
sa ma-ncununi cu raza
ultimelor tale soapte – cetina legamânt
*
peste vrajbe si urgii
fierbând negre si pustii
dinspre poale spre mijloc
biruie în flacari Crist
vârf de brad – cruce de foc
blând si trist
si la nunta mortii lui
vin stârnite si haihui
pasarile vâlvatai
de pe vai
lasa tainite de cuib
si cu raze se îmbuib
pâna suna toaca-n cer
si le-ngheata-n cununii
stele vii
*
scrobit banut – ametist trifoi
lânceda galbenea – paienjenis de constelatii: traista
ciobanului
soacra mare – patlagina – spin galant – crai lunatic
conte salbatic
lumânarica – scântei
punte de cruci – feriga – încotro duci
si ce vrei?
*
te uiti prin cetini – spre soare
ca-ntr-o fântâna-a comorii
*
câta bunatate are copacul si-n toata ma-nvaluieste – când
stau – adânc – la umbra lui – precum în uterul lumii
cuminte
pe deasupra nasterii mele
nevazut – doar înalt vuitor
trece – imperial – vulturul
cascadele vremii se sparg înafara-mi
în valuri de cetini – în
valuri de valuri:
eu sunt corabia – eu sunt refuzul
prorei – de a parasi tarmul
de a spinteca placenta timpului
***
VINA OBSCURA
schilodita lume
schilodit popor
vina ta începe
de la vânt si nor
de ti-e rau în luna
de ti-e bine-n soare
vin pe urma-ti îngeri
umbra sa-ti masoare
pasarea nu-ti cânta
soarta-ti sângereaza:
nu stie nici sfinxul
care parte-i treaza
inorog din luna
salamandra-n soare
ascultati din lacrimi
cum se scurge sare
***
PEISAJ
crucea turlei bradului binecuvânteaza
întinsa peste sângele cerului
glas de pasare cade-n farâme
muntii s-au spalat pe ochii orbi: tot
nu vad – nimic
afara de rai
*
zeii din brazi au iesit pe pajiste – sa se
soreasca si sa ofteze – de dorul
tacerilor – pline de miez –
de-altadata
câte-o caruta – trosnind din încheieturi
trece pe lânga plaurii brazilor : carutasul îi vede – si zice
catre tovarasul sau de pe loitre:”lasa-i – saracii
vai de capul lor – mai au putin
si…”
dar pasarile – care toata ziua au strâns
cu ciocurile – raze de soare – acum
spre seara – astern – printre crengi
împaratesc culcus – tesut cu fir de
paianjen – Luminatilor
carutele trec – toate – pierzându-se în
propriul praf : pe jos
ramâne un con – dizident al padurii
cu zgomot sec – cad si altii
în cuibul ierbii
***
AMURG
brazii – catarati pe vârfurile picioarelor – disperati de-atâta
verticala – sunt gata sa cada cu
nasul în soare: dictatura
fastidioasa a
oblicului
ma doare spinarea de aceasta nefireasca
încordare a copacilor – prea
demonstrativi
în definitiv – lumina e o femeie la
îndemâna tuturor: nu stiu de ce ne-am
frânge amurg – pentru ea
uite – spre exemplu – cum se întinde
ea – lumina – prin iarba – precum continutul
vomat vinovat – al
Potirului
*
calea laptelui se însira
seara – în praful spre
sat
umbra apelor se-asterne
peste strabuni
desertul vadeste
smintitii pauni
*
încurcat în strune – lirele brazilor
vântul adoarme amurg : nu înainte de a transmite
furis – cutitul de raza – sfântului înaltat
doar cu-aureola – peste piscuri
*
crima împotriva vântului: lipsa de
tacere smerita
trasneste-i – Doamne – pe guresii
desertului – iar nu pe – umili – muncitorii
soarelui – apelor – pamântului – adânc
rastignitului
***
TERTINE
vânt de soare – brazi de roua
pasari egiptene – doua
slujesc la Potir
din poienele viclene
doldora de Cosânzene
cade-un fir de mir
***
PASTEL
peste coastele si suferintele dulci ale
pamântului verde(gânditoare vaioage – severe
ponoare) – trec obosite carute
trec si se-odihnesc – turma cuminte
clipe – în fata mustrarii din deal:
sihastria
apoi îsi urmeaza – smerite – blestemul
de praf si
galben zadar
***
CLASICA
în poiana dintre brazi – si-a parasit
la apus – Helios
caii: gratioase
vise – pascând
valuri de verde
***
LA FOC DE RASINI DE BRAD
la foc de rasini de brad
unde ploi de stele cad
sed în tronuri de stejar
domnii vechi cu trup de jar
voievozii în armuri
lati în spete – la par suri
voievozi cu chivara
si la suflet lamura
stau roata la masa mortii
strajuind padurea sortii
pajuri se rotesc coroana
oastea brazilor e-n zvoana
stau batrânii sfinti – se-ncrunta
de ce vad în lumea scurta…
pregatesc junghiuri de fulger
aranesc furtuni de spulber
prigonind demonii-n spume –
sa-nceapa o noua lume
magi de stele rotitori
mândri stapâni rugatori
frângeti rau-n dumicati
si pe corbi cuminecati
cerurile luminati
pe vicleni sa nu-i iertati
faceti dreapta judecata
sa vedem soarele-odata
*
sfinti arzând – hristosi jertfiti
tara-i Crucea – voi – parinti:
nu m-alungati de pe Cruce
lasati moartea sa ma culce…
decât viata în genunchi
mai bine tintit pe trunchi!
decât rob la miselie
carnea mi-o zdrobesc de vie!
daca nu ma-ngaduiti
voi – fierbinti între fierbinti –
voi cladi Golgota mea
pe-orisicare colt de stea
nu sunt print în piei de porc –
între diavoli nu ma-ntorc!
***
VILLON ÎNAINTE DE A ADORMI CU TÂRFELE SI CU ÎNGERII
ferchesa domnita – sloboda la gura
ai pornit turnirul dintr-un zvon de zgura
se bat cavalerii – fara de masura
pentru boiu-ti oaches – si sparta-ti centura
dezmatati calugari – împanati cu bârfe
poloboace pline cu lipici la târfe
va vomati pomana de la verzii printi
muscati craci de iepe cu-antrenatii dinti
sa va ierte dracul – Domnul e la mine
învata sa cânte pe strunele line
hai târâs – jigodii – se pravale focul:
cât credeati ca rabda Domnul sa-mi luati locul?
Doamne-al meu Hristoase – în vin iarasi sângeri
stau s-adorm – în poala îmi picura plângeri:
lacrimi prearegale – din harfe de îngeri
dar si roua târfei – simtind sfinte-atingeri
ev de rugaciune – de sfinti si de ciuma
gâlgâit de sânge si de vin cu spuma
Fecioara minunii arde pe altare
Sarpele lincheste pocal si-ostiare
ev bizar – fantastic – nu ma lua în seama:
Poet – storc cuvântul pâna iese zeama
hoinarind – în dansuri – din crama în crama
saruta-ma – târfo – sa plâng fara teama…
***
VILLON – LA DESPARTIRE
printre posirci si târfe – scapai câte un vers:
deci – fericit sa fie cel care l-a cules!
golan ori print – s-asculte cum curge Seina-n rime :
de mine toti sa uite – sunt doar o voce-n mers –
calic pierdut în stele si-n vuiet de multime
c-am gaurit un pântec? c-am odraslit prin hanuri?
c-am chiotit în noapte – în toiul de chiolhanuri?
nu uite nimeni schimbul ce l-am facut sub streang:
“Hristoase – -ti dau viata – dar nu-mi da nici un rang
afara de stiutul : Secerator de Lanuri
decât sa cânt în moarte si – trist – sa plâng de viata
decât sa fiu bufonul milogilor din piata –
lui Charon îi dau nastur – în loc de gologan…
platescu-ti – Sfinte – clipa – cu pretul pe un an
Hristoase – bate palma: Poetul e Paiata!”
si-asa mi-a luat viata – s-o faca joc la îngeri
nimeni – de-atunci – în lume nu-mi mai însira plângeri
cuviincios în zdrente – dau numai dintr-un stih
nu mai îmbat pe fufe – si nu mai joc zarif
decât în agonie – când scriu pe fila frângeri
cam asta – lume buna – am vrut sa amintesc
pentru când crugul lunii de tot am sa-l smintesc –
e drum de seara ‘nalta – si focuri de calif
acopar rana coastei : pe drumul pamântesc
o pana mai pluteste – pesemne e de grif
e sânge-n zorii zilei – o luati de la-nceput:
eu nu-nsotesc pe nimeni – vad doar ce n-am vazut
v-am spus ce meritarati si numai ce am vrut
când rima am gasit-o – dispar – necunoscut…
vedeti-va de viata – n-ascultati de-un pierdut
***
ULTIMUL CÂNTEC AL LUI VILLON
Sarac precum Villon – ramân tot gures
Împart cu darnicie – zdravan – coate
În carnavalul crud – si luat de iures
Ma iau la harta cu-mparati si gloate
Pe-al mortii streang îl onorez cu tifle
Si-aduc în pieti o noua terezie
Pe care sa masor iubiri – nu chifle
Sa-i dibuiesc pe popi de erezie
Nu veti scapa în veci de veci de mine
Sub zdrentele enorme – SPADA scapar
Cu care VORBA v-o retez spre BINE –
Burta v-o-ntep – de RAU ca sa va apar
Din han în han – hoinar – v-arat minunea
Ce-a fost cândva la Cana Galileii:
Posirca o prefac în sângerare
Sub testul broastei – asmutesc toti leii
Va par la toti nebun si hahalera
Dar nu vedeti hârjoana mea cu moartea:
Când toti tradeaza – eu sunt cel ce spera
Când toti va-ncaierati – îmi darui partea
Si daca peste ani – un oarecine
Gasi-va-mi hârca si va vrea s-o-nfrunte
Eu – dezgropatul din atâtea vine
Sterge-i-voi lui gând rau si fapte crunte
Caci versul meu e muzica la îngeri
Si ce-a fost rana – e acum lumina
Adus-am rost în rai cu-a mele frângeri
Caci si Hristos pe stihul meu suspina
Când se framânta la liman sa traga
Pe rasfiratu-ADAM din lumea-ntreaga
***
LICORNUL
Licornul blând
Coboara sfânt
Dintre paduri
De dumnezei
E tot flamând
De duh si cânt
Si trece rar
Pe la smarald
Licorn tacut
Coboara scut
Peste virginul
Print din tei
E tot amurg
Walkirii curg
Spre câmpuri pline
De eroi
Sub cornul dalb
Nebun hidalg
Scutura pomi:
Cad dulcinei
Licorn din luna
Arme suna:
Iubiri – razboi
Suie în mit
Îngenuncheati
Frati cruciati:
Ati fost alesi
Paznici la Graal
Arhangheli grei
Sunteti tustrei
Chemati la cer:
E-ospat de zei
Licorn de paza
Ia în vaza
Pe cei ce-ajung
Prin rastigniri
La Sfântul Duh
***
IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii
L-am tras de sub osânda – L-am îmbracat în taina
Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:
Nimeni nu stie însa – Iosif de-Arimateea
Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea
***
Am citit ca un predicator facuse intr-o zi o vizita unei batrane sarace cu gandul s-o ajute cu niste bani. Batu la usa, dar nu primi nici un raspuns. Crezand ca nu e acasa, pleca.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 