Author: nelurs

Dumnezeu iti cere un singur lucru

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

 

“Sa stii, dar, ca Domnul Dumnezeul tau este singurul Dumnezeu..”               Deuteronom, 7.9

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”                                    Luca, 10.41-42

.


ESTE UN SINGUR DUMNEZEU


E o vorba româneasca care ne clarifica si ne ajuta sa folosim putine cuvinte: Câte bordeie, atâtea obiceie!

Omul îsi primeste învatatura pe multe canale si prin si mai multi oameni. Diversificata, însa e oscilanta si schimbatoare de la o zi la alta.

Acesti învatatori, nu numai ca nu sunt desavârsiti, nu sunt nici cel putin mereu la fel, aceeasi, ei sunt schimbatori si inegali cu ei însisi. Ei sunt purtati încolo si încoace de orice val de învatatura pe care o primesc la rândul lor.

Doar Unul singur, Dumnezeu, e mereu acelasi, azi, si ieri si în veci. Dumnezeu nu se schimba, El ramâne mereu egal cu El însusi în ceea ce face. El este unic.

Daca primim de la oameni,  învatatura si pretentii, ele se modifica mereu si niciodata nu reusim sa ne multumim unii pe altii.

Daca însa ne raportam la Dumnezeu, care ne da o învatatura clara si care are aceleasi pretentii, dintotdeauna, atunci nimic nu ne va surprinde.

El spune adesea ca ne cere doar un singur lucru, El nu doreste sa ne încarce carul sau sa ne încurce în drumul nostru spre Viata eterna.

***

Luca, 10

Pentru a ne edifica, putem lua multe exemple, fie de o parte, fie de alta.

Însa, acum sa privim în capitolul 10 din Evanghelia dupa Luca unde gasim câteva subtexte.

(a) Primul e Trimiterea celor 70 de ucenici. Sa luam doar o singura învatatura, cerinta  a Domnului pentru crestini!

„Dupa aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetatile si în toate locurile pe unde avea sa treaca El.

Cine va asculta pe voi pe Mine Ma asculta; si cine va nesocoteste pe voi, pe Mine Ma nesocoteste; iar cine Ma nesocoteste pe Mine nesocoteste pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Sunt împuterniciti si trimisi de Domnul, multi, Luca ne spune de trmiterea a saptezeci, dar în zilele noastre numarul e mare, fara de numar, însa El e Acelasi, Unul, cu aceeasi învatatura neschimbatoare.

Trebuie sa-L întrezarim cu totii pe El, Unicul, în zugravirea slaba si saracaciasa pe care doar asa reusim, palid, sa-L prezentam pe Cel Nevazut, Creatorul a toate.

Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Luca, 10.22).

Ni se cere doar un singur lucru: sa fim Ambasadorii Lui! E mult, e putin, e dificil… acesta e mandatul nostru.

(b) Al doilea e Pilda Samariteanului

Un învatator al Legii s-a sculat sa ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citesti în ea?” El a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Un învatator al Legii s-a ridicat sa-L ispiteasca pe Isus si I-a zis: „Învatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Si acestui om, Domnul i-a cerut un singur lucru,  pe care, implinindu-l,  va avea satisfactie, va mosteni viata vesnica.

Ce i-a cerut? Sa fie plin de iubire; fata de Dumnezeu si fata de aproapele sau.

„Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine însuti.”

Oamenilor nesinceri le vine greu sa fie simpli în întelegere si judecata. Nici acest învatator al legii n-a putut întelege care-i e aproapele deoarece nu voia sa asculte de învatatura lui Dumnezeu.

Aproapele nostru e cel întâlnit în calatoria vietii noastre si care se afla într-o nevoie oarecare, iar noi trebuie sa fim sensibili si sa ne dam toate silintele sa-l ajutam, dupa puterile noastre (dintr-o inima plina de iubire).

(c) Al treilea text e povestea despre Marta si Maria.

„Pe când era pe drum, cu ucenicii Sai, Isus a intrat într-un sat. Si o femeie, numita Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o sora numita Maria, care s-a asezat jos la picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Marta e personajul principal, negativ, iar Maria, din planul secund e laudata pentru purtarea ei!

Marta lucra de zor, agitata, gândind ca asa îi va fi mai de folos musafirului si-L va onora mai mult prin munca ei neostoita.

Însa Maria, la sosirea Mântuitorului, nu înceteaza a-L soarbe cu toata fiinta si inima pe Domnul!

Marta era împartita cu multa slujire, a venit repede la El si I-a zis: „Doamne, nu-Ti pasa ca sora mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, dar, sa-mi ajute.” Drept raspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi si te framânti tu, dar un singur lucru trebuie. Maria si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua.”

Domnul e cel ce trage concluzia finala. Dumnezeu ne cere un singur lucru: sa avem o atitudine de închinare înaintea Lui!

Când avem o stare de închinare înaintea Creatorului si Stapânului nostru toate celelalte decurg dupa voia Sa:

  • traim în ascultare de El;

  • mergem ca ambasadori, înaintea Lui;

  • lucram cu iubire pentru aproapele nostru aflat în nevoi;

  • Îl onoram pe Dumnezeu prin închinarea noastra, din toata inima, prin ascultare si credinta!

    Glorie Domnului! Amin.

„…SI ACUM, CE FACEM?”

On By nelursIn Culture, literatureLeave a comment

prof. dr. Adrian Botez

…În drama americana, din 1972, „Candidatul”, Robert Redford, jucând în rolul candidatului pentru functia de senator în statul California (McKay) – dupa o campanie de o demagogie stupida si parca anume facuta pentru oligofreni – câstiga alegerile. Ei bine, momentul final al filmului îl surprinde pe, atunci, tânarul Redford/McKay, într-o stare de panica morala si de confuzie morala totala – în asa hal, încât îl convoaca (într-un closet, întâi…) pe seful sau de campanie, smulgându-l dintre hienele oribile ale „jurnalistilor profesionisti” (vânatorii de senzatii tari si de cadavre cât mai multe si cât mai…”cadavre”! – daca, în lume, nu se moare pe capete – atunci ei, „profesionistii hoiturilor” si „apologetii defecarii [i]morale”, mor de foame!!!) – pentru a-i pune o întrebare stupefianta: „Si acum, ce facem?”

…Cu câteva secvente înainte, într-un vagon de lux, un membru al staff-ului lui McKay, absorbit fiind nu de ce binefaceri, anume, vor revarsa „democratii” proaspat câstigatori, asupra votantilor californieni – Doamne, fereste! – ci de preocuparile unui dejun copios; acest „staff-ist” gasea ca întrebarea cea mai grea e, în momentul acela, alta (si o si pune, în fata unei mese supraîncarcate cu toate bunatatile…”senatoriale”!): „Acum, ia spuneti drept: în definitiv, pâinea asta intermediara A CUI ESTE?”

…Da, McKay-ii lumii (daca vor mai fi existând…) reusesc sa mai aiba momente de panica benefica… – …în schimb, liota de lingai si dulai si haitele de hiene, care fojgaie în jurul lor – sunt infinit mai imperturbabile: pentru ele, câstigul sau pierderea unei natiuni, printr-un senator ori presedinte prost ales – NU CONTEAZA! Nimeni nu se gândeste, ba nici macar nu e vreo sansa minima sa-i treaca, întâmplator, prin dovleac, gândul panicat: „Si acum, ce facem?”

Cum, adica, „ce facem?” Oricum, ei/ele (haitele atotdevoratoare!) îsi vor lua halca de prada, de la gloatele prostite, hipnotizate prin mass media (gloate aflate într-un delir permanent controlat si stimulat artificial)! Daca nu de la „cazutul” candidat, atunci, de la urmatorii…Deocamdata, ei trebuie sa se fereasca de înjosirea …”intermediara” – pe care s-o plaseze, cronic-persuasiv, democratico-demagogic! – …eventual, primului fraier întâlnit „pe drum”: „În definitiv, pâinea asta intermediara A CUI ESTE?”

…Asa se va întâmpla în orice „democratie” iudeo-masonica „moderna” – deci, si în aceea dâmboviteano-valaha, cea a alegerilor din 2012. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda?! Ce mi-e PDL-ul, ce mi-e USL-ul sau… Partidul Poporului – „cosul de voturi basiste”… (cu toate ca nuante, chiar apasate, înca se mai pastreaza, în climatul politicii României contemporane: „pedeleii” sunt selectionati cu atentie, dintre mutantii genetici: trebuie sa aiba inteligenta minima si nesimtire maxima…PENTRU TOTDEAUNA! – … SI SA-SI TRANSMITA „GENELE” …ODRASLELOR!)?! Toti se intereseaza de „pâinea intermediara” – nu cumva sa le fie repartizata, din greseala, drept…cozonacul, atât de avântato-râvnitor vânat! Dar, spre deosebire de imaginatul „candidat” californian, buimacit de momentul de revelatie a responsabilitatilor enorme, care-l împovareaza pe un autentic (potential) conducator („Si acum, ce facem?”) – ai nostri „ca brazii” n-au nicio dilema: sa puna ei mâna pe putere, he-heeei!!! – …ca, dupa aia, s-or gasi ciolane, tune-fulgere-trasneasca! – chiar si cu pretul genocidului asupra poporului pe care, în mod „normal” (dar ce mai este/înseamna, azi, „normalitate”?!) – ar trebui sa-l guverneze cu multa chibzuinta, bun-simt, competenta si responsabilitate, întru ecourile Contractului social rousseau-ist…!!!

…Ti-ai gasit, în vremurile „pedeleilor”! De unde atâta chibzuinta, la niste cimpanzei precum „prim-balerinul” televizionistic Edmond Talmacean? – … de unde bun-simt la o matracuca, precum madam Sorina Placinta (ce-si „educa” baiatul si-l si lauda, în consecinta, la TV, pentru ca urineaza pe troite – …si, pentru sporirea distractiei sale personale, îi calca pe oameni, ziua-‘namiaza mare, cu masina, repetat, precum …compresorul, în calitate, probabil, de…”furnizor oficial de cadavre”!)? De unde atâta competenta la, sa zicem, un Igas „branconierul”, sau la Ialomitianu-Finantistul MACELAR (care merge „pe mâna” lui Isarescu-Bilderberg si pe a FMI-ului înrobitor! – fara nici cea mai mica… „strabatere” de constiinta! – …de fapt, „pedeleul” de aia se si numeste „pedeleu”: el este un produs special al laboratoarelor iudeo-masonice – un produs „frankenstein-ian”: aparent uman, dar obtinut prin extirparea constiintei, cu toate „neajunsurile” ei adiacente: bun-simt, politete, responsabilitate etc. etc.) – …sau, la nivel judeteano-vrâncean, la Florin Micu Iliescu („directorul” de la Cultura si Patrimoniu!!!), cel care urmeaza, cu sfintenie, linia „kelemenhunoriana”, de a nu se acorda sponsorizari cartilor scriitorilor români „nealiniati” politic – …si, daca, totusi, întocmeste contracte de sponsorizare, o face precum ar folosi… closetul: se sterge cu ele la… „pardon”! – mizând pe faptul ca (mai ales azi!) nu prea au oamenii (si intelectualii, mai cu seama!), nici bani, nici vreme, sa-i intenteze procese penale, daca nu (neoficial) pentru nesimtire, cel putin (oficial!) pentru încalcarea legii contractelor…

…De unde atâta responsabilitate, la membrii unei haite „exclusiviste”, conduse, efectiv, de o fiara atotdistrugatoare, apocaliptica, teleghidata (întru dizolvarea/aneantizarea României!), de catre straini: Traian Basescu… – Campionul Balcanic al Sperjurului?!

…Ei, falsii „catindati”, nu s-or fi întrebând nimic. Dar noi, „cetatenii turmentati”… – …turmentati-turmentati, dar care constientizam, cumplit, vidul de patriotism si de benefic nationalism – ne vom întreba, cu maxima îngrijorare – mai ales ca, în 18 noiembrie 2012, alegatorul se va afla ( pe 6 septembrie 2011, s-a aprobat, de catre PDL si UDMR, comasarea alegerilor parlamentare, cu cele locale!), în fata a vreo 6-7 buletine de vot… – dupa vom fi vârât (DACA le vom fi vârât!) buletinele în urna: „Si acum, ce facem?” Ne ajuta votul, cu ceva? Ti-ai gasit! Cu ce si prin cine, ca toti sunt „binecuvântati” si „alduiti”, de la acelasi centru de comanda mondiala, a „Ocultei” masonice: Washington-New York?!

…Nimic nou: MIZERIE MORALA SI FIZICA, JAF COSMARESC (CONTINUAT), MÂRLANISM, MANELISM, RABDARI PRAJITE (pentru ca, în România postdecembrista, NU AI CUI TE PLÂNGE/ADRESA, PENTRU A „DREGE” VREO NEDREPTATE!!!)!…Asta, daca nu vom pune (în sfârsit!) mâna pe arme (ne-struniti de servicii secrete straine, de data asta! – demonstrând ca „mamaliga explodeaza”…când trebuie!) si ne vom face curatenie în ograda si-n batatura. CU FORTA! Pentru ca nesimtitii astia de la putere nu se dau dusi de bunavoie!!! Nici de-i tragi „cu boii”, cum se zice (…”boii” fiind, întrucâtva, rubedeniile lor, dar cu nemasurat mai mult bun-simt si exemplar de harnici!).

…De data asta, vineri, pe 2 decembrie 2011, Radu Tudor („colegul” Danei Grecu, la Ordinea zilei, de la Antena 3) nu m-a dezamagit… – … cum face de obicei, prin fanatismul sau, fata de un „ceva” care nu mai exista, de mult: „armata NATIONALA a României” (lui nu i s-a spus, sau nu crede, ca „armata” cu pricina este una de mercenari, indivizi platiti, ca Iuda, cu 30 de „arginti” pe zi, sa-l ucida si pe ta-su, si pe ma-sa, daca asa îi comanda SUA!): „Înlaturarea PDL si a actualei puteri TREBUIE SA SE FACA PRIN ORICE MIJLOACE, NU DOAR POLITICE!!! Cât mai repede, ÎN SECUNDA URMATOARE!”

…Nu mai merge nici cu „sindicalismul” cel handicapat, paralitic si „alzheimer-ist”, nu mai merge nici cu „binisorul” si cu „Doamne, fereste de mai rau!”…ca, mai rau decât sa-ti fi pierdut sufletul si identitatea reactionara si nationala – nu exista!

Vom lua în mâini, deci, Biciul Lui Hristos, pedepsitorul zarafilor/camatarilor din Templu!!!

 

Cartea “Portrete din Cioburi” de Ligia Seman – prezentata publicului cititor din Chicago

On By nelursIn Romania, USALeave a comment

Marian Petruta

Luni seara la biblioteca româneasca din cadrul Centrului Cultural Românesc din Niles, IL a avut loc lansarea cartii

 Portrete din cioburi de Ligia Seman

La eveniment a participat autoarea cartii alaturi de sotul ei, iar in audienta au fost prezenti lideri din comunitate si români din împrejurimile metropolei Chicago.

Cartea “Portrete din cioburi” este rezultatul unei experiente profesionale atât ca si cadru didactic, care a predat religia la scoala, cât mai ales ca si consilier familial, lucru pe care îl face intr-un cabinet de specialitate, în Hunedoara, alaturi de sotul ei, care este psiholog. Titlul cartii este unul extrem de frumos si totodata foarte sugestiv. Portretele zugravite în carte sunt ale unor oameni, iar cioburile sunt vietile acestora, pe care autoarea, cu ajutorul condeilului incearca sa le adune, sa le puna impreuna, sa le restaureze, folosind un adeziv special: Divinitatea.

Cele doua volume ale cartii sunt de fapt mai multe romane inglobate intr-unul singur. Este mai intâi un roman de familie, in care sunt descrise personaje din trei generatii, apoi roman de dragoste, in care personajul principal este intelectualul român din perioada de dinainte de 1989, care cauta iubirea adevarata. Povestirea se continua insa si dupa Revolutie chiar pâna in zilele noastre. Este apoi un roman socio-politic in care sunt prezentate moravurile societatii comuniste. Romanul trateaza subiecte precum relatiile premaritale, criza vârstelor, crizele emotionale sau avortul. Cele doua volume ale cartii “Portrete din cioburi” au o incarcatura psihologica foarte puternica, personajele cautând un sens al vietii, al destinului, exprimandu-si frustrarile, framântarile, gandurile si trairile interioare. Este totodata un roman de factura crestina care incearca sa ofere solutii crestine la problemele curente ale vietii.

La lansare, Alina Vance redactor cultural si literar la ziarul românesc Romanian Tribune din Chicago a facut o scurta introducere a celorlalte romane pe care scriitoarea Ligia Seman le-a scris, precum: “Funiile dragostei”, “Handicapul constiintei”, “Domnind peste imprejurile vietii”, sau “Tragedie si triumf”,

Aceasta a spus ca : “Ligia Seman scrie nu doar literatura formatoare ci si transformatoare, genul de scriitor care imbina arta scrisului cu arta pedagogica din dorinta de a interveni in formarea cititorului, de a contribui la transformarea acestuia. Romanul crestin are menirea de a-i arata cititorului, ca dincolo de experienta omeneasca limitata, se afla divinitatea.

În orice epoca, si în zilele noastre, numerosi tineri simt dorinta profunda ca relatiile dintre persoane sa fie traite în adevar si în solidaritate. Multi manifesta aspiratia de a construi raporturi autentice de prietenie, de a cunoaste iubirea adevarata, de a întemeia o familie unita, de a ajunge la o stabilitate personala si o siguranta reala, care sa poata garanta un viitor senin si fericit. Voim ceea ce este mare, nou. Voim sa gasim însasi viata în vastitatea si frumusetea ei. Omul este într-adevar creat pentru ceea ce este mare, pentru infinit. Orice alt lucru este insuficient. Sfântul Augustin avea dreptate: inima noastra este nelinistita pâna când nu se odihneste în Dumnezeu. Dorinta celei mai mari vieti este un semn al faptului ca el ne-a creat, ca purtam “amprenta” sa. Dumnezeu este viata, si pentru aceasta orice creatura tinde la viata; în mod unic si special persoana umana, facuta dupa imaginea lui Dumnezeu, aspira la iubire, la bucurie si la pace. Asadar, întelegem ca este un contrasens a pretinde eliminarea lui Dumnezeu pentru a-l face pe om sa traiasca! Dumnezeu este izvorul vietii; a-l elimina înseamna a ne separa de acest izvor si, în mod inevitabil, a ne priva de plinatate si de bucurie: “De fapt, creatura fara Creator dispare”.

Cultura actuala, în unele zone din lume, mai ales în Occident, tinde sa-l excluda pe Dumnezeu, sau sa considere credinta ca un fapt privat, fara nici o relevanta în viata sociala. În timp ce valorile care sunt la baza societatii provin din Evanghelie – ca si sensul demnitatii persoanei, al solidaritatii, al muncii si al familiei -, se constata un fel de “eclipsa de Dumnezeu”, o anumita amnezie, daca nu un adevarat refuz al crestinismului si o negare a comorii credintei primite, cu riscul de a pierde propria identitate profunda.

Literatura scrisa de Ligia Seman alege, în contrast, acea forma de comunicare prin intermediul careia transmite si demonstreaza ca îi pasa, ca ceilalti conteaza pentru ea. Care este aceasta forma de comunicare? Este dragostea pentru semeni. Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei sa învete din greselile celorlalti, sa nu repete greseli, sa gaseasca vindecare, restaurare, sa regaseasca linistea universului interior; pentru ca ei sa devina, sa se dezvolte, sa fie transformati.

Intr-o lume in care tot mai mult este vehiculata ideea ca totul se poate cumpara, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspat si revigorant: Iubirea se daruie” concluzioneaza Alina Vance.

La finalul evenimentului scriitoarea a citit pentru publicul prezent câteva pasaje din unul dintre volume, apoi a raspuns întrebarilor celor prezenti si a primit mesaje de felicitare si încurajare din partea lor.

Marian Petruta

Chicago, Illinois

 

ORICE CUVÂNT

On By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Hrana si Medicament

„Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Matei, 4.3-4

Foarte multi oameni de certa valoare au dat acelasi raspuns, la aceeasi întrebare:

– Daca ar fi sa ramâi izolat pe o insula sau daca ar fi sa te afli în închisoare si daca ti s-ar permite sa iei doar o singura Carte Continue reading “ORICE CUVÂNT” →

Hrana si Medicament

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

„Este scris: „Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”          

                         Evanghlia dupa Matei, 4. 4


Foarte multi oameni de certa valoare au dat acelasi raspuns, la aceeasi întrebare:

– Daca ar fi sa ramâi izolat pe o insula sau daca ar fi sa te afli în închisoare si daca ti s-ar permite sa iei doar o singura Carte, pe care ai alege-o?

– Biblia! au raspuns ei fara nici o ezitare.

Dar sunt mult mai multi oameni (de stiinta si de cultura) care nici nu citesc aceasta unica Carte.

***

Biblia este foarte samântoasa.Si, metaforic vorbind, e bogata în cereale. Nu te îngrasa, te mentine suplu si elastic, plin de seva si de putere. E foarte bogata în proteine naturale si e foarte hranitoare. Nu are deloc E-uri si nu are contraindicatii. Te ajuta sa te mentii sanatos, te ajuta la memorare …, iar boala Alzheimer nu se apropie de tine.

Biblia contine toate vitaminele de care are organismul uman nevoie.

Deci, pentru a fi un om sanatos, se va lua de 3 ori pe zi, portii potrivite, dupa om, din Cuvântul Bibliei. Dar cu mult discernamânt si cu întelepciune; unse pe deasupra cu meditatie si cu rugaciune.

Credinta, este si ea, un condiment necesar si hranitor; ea a stat ca un scut împotriva grozaviilor întâmpinate de credinciosi în anii reci din închisorile comuniste, acolo unde tortura le era oferita în loc de hrana, de catre uneltele si slujitorii Diavolului.

 

UN INTERVIU CU UN RABIN

On By nelursIn InterviewLeave a comment

Rodica Botan

(Pe Ginduri, http://www.peginduri.com/)

Aseara am ascultat un interviu luat unui rabin crestin. Foarte, foarte interesant…Multe intrebari care le aveam despre majoritatea evreilor care sunt atât de liberali (în sensul pe care il dam noi cei din America cuvântului liberal) si-au gasit un oarecare raspuns în cele auzite.

Cum era seara si eram din nou la volan pe traseul meu spre casa, n-am avut la indemina cele necesare sa scriu numele rabinului- de altfel si autor al unei carti pe care am sa incerc sa vad daca o gasesc fara sa imi amintesc titlul cartii sau numele autorului…

Nascut in New York intr-o familie de evrei conservatori- (dar nu ortodocsi), este educat în traditiile evreesti pe care familia lui le tine cu sfintenie. La 7 ani merge la scoala evreiasca, invata ebraica…studiaza Torra, etc.

Ca unul care a devenit crestin, undeva prin anii de facultate, fiind un bun cunoscator si intelegind de-acum si pe evrei si felul lor de viata si apoi invatind despre crestini, omul intelege mai bine diferentele si dinamica care exista intre cele doua entitati.

Spunea el ca noi crestinii cind avem de-a face cu evreii sintem convinsi ca ei cunosc Vechiul Testament si ca vorbim pe picior de egalitate sau chiar ne simtim in dezavantaj cumva deoarece ei cunosc traditiile evreiesti si alte amanunte care dau si mai mult sens evenimentelor din Biblie. Spre mirarea mea am auzit ca 90% dintre evrei nu au habar de nimic din Vechiul Testament – ca desi pastreaza unele traditii nu au o cunostiinta intima a propriei lor mosteniri.

Am aflat ca ei sunt instruiti ca noi crestinii îi consideram pe ei vinovati de moartea lui Isus. Ca evreii au o toleranta la multe lucruri dar ca Isus nu este unul dintre aceste lucruri…ca este o mare rusine pentru un evreu sa devina crestin, s.a.m.d.

In liceu a avut un coach pe care l-a indragit mult – un om integru dar…un obsedat cu Isus…dupa cum spunea el. Acesta l-a invitat chiar la studiile biblice ce le avea cu alti tineri si i-a dat si o Biblie. Dupa ce in facultate a ajuns sa experimenteze tot felul de lucruri inclusiv drogurile, ajunge la un moment dat sa cunoasca pe cineva foarte apropiat – prietena lui care fusese un adict pe droguri si in pragul sinuciderii la un moment dat – dar – si-a dedicat viata lui Christos si a facut o intorsatura de 180 de grade. Curios si surprins pleaca de la facultate cu motocicleta iarna vreo 80 de km acasa la el sa isi ia Biblia aceea primita in liceu, vine inapoi, se inchide in camera lui si incepe sa citeasca Biblia cu o foame si o curiozitate pe care nici el nu si-o poate explica. In tot acest timp prietena lui – fosta adicta se roaga impreuna cu grupul ei de studio biblic pentru el.

Citind Biblia, in Matei vede inca de la inceput ceva ce-i fura atentia – ceva foarte cunoscut …Cartea neamului lui Isus Christos… Recunoaste numele Patriarhului Avraam si al imparatului David si este pur si simplu surprins sa afle cât de evreu este Isus…

Realizeaza ca si Isus a fost crescut de doi parinti evrei care duc jertfa la templu, ca Isus a invatat din Torra …, de unde el credea ca Isus s-a nascut la Roma, poate la Vatican… din parinti ai caror nume de familie era Christ: Iosif si Mary …

Si din ce citeste, dintr-aia intelege mai mult si mai bine. Spune el ca Isaia 54 si Psalmul 22 au fost bucatile de lectura care l-au lucrat , l-au convins, l-au schimbat…

Mai zicea el un lucru interesant…, ca dintr-o data a realizat ca traditia everilor de care tin cu atita incapatinare vorbeste de un Dumnezeu al lor care a fost in trecut, a facut minuni printre ei…, dar care parca a disparut la un moment dat si nu mai exista… Si tocmai in aceasta pauza, fara explicatie, Noul Testament vine sa completeze tot ce lipsea de acolo.

Cel care lua interviul l-a intrebat atunci daca evreii îl asteapta pe Mesiah… A raspuns ca majoritatea, de 90 la suta, nu-l amintesc de loc… ca pe undeva ei se multumesc cu acum si aici si poate acestui lucru i se datoreaza faptul ca se implica in atâtea decizii sociale care sunt impotriva propriilor lor principii: cum ar fi avortul, si assist suicide, si alte chestii sociale pentru care multi everi cheltuie timp si bani aiurea.

Si cu asta am capatat ceva intelegere in nedumerirea ce am avut-o când evreii au participat atât de intens si au investit atât in a-l alege pe Obama presedinte… si uite ce multam au dela el acuma…

Pentru mine cel putin, discutia m-a facut sa inteleg ca evreii îl resping pe Christos pentruca nu isi cunosc bine nici ceea ce au si ce zic ca pretuiesc.

Daca ar citi cu atentie Vechiul Testament ar intelege ca istoria lor nu s-a terminat acolo si ca ceea ce urmeaza…este Noul Testament si ca déjà au parcurs o mare parte din Istoria de acolo.

Ar intelege ca Isus este atât al lor cât si al nostru si Isaia 54 si Psalmul 22 aduc multa lumina in privinta asta… Si va veni vremea când înca odata evreii o sa caute dupa lege – dupa Torra sa o citeasca si sa o studieze… si nu mai este mult… si când vor intelege ceea ce citesc… istoria omenirii va fi la ceasul al 12-lea…

 

FILOZOFIA- PERSONAJ PRINCIPAL ÎN ROMANUL ,,GEAMANUL DIN OGLINDA”

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

PETRE BIRAU

Venit în continuarea trilogiei ,,Insula viscolului”, romanul autobiografic ,,Geamanul din oglinda” (Editura Nico, Târgu- Mures, 2012), al prolificului scriitor si promotor cultural Al Florin Tene, complecteaza pledoaria omului de cultura temeinic implicat în cunoasterea si prezentarea timpului sau, în slujirea prin cuvânt a aproapelui, cu toata daruirea, întregul talent si totala sa experienta de viata. Dealtfel cartea are un motto edificator:,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Iacov 2. 8.)

Fiecare dintre cele trei romane ce alcatuiesc trilogia ,,Insula viscolului” (,,Chipul din oglinda”, ,,Insula viscolului” si ,,Orbul din Muzeul Satului”), reprezinta anumite etape în formarea spirituala si în creatia lui Al Florin Tene, de la valorificarea unor însemnari facute pe un santier, la decriptarea tainelor disimulate în consumarea anumitor momente de rascruce ale istoriei, de la transpunerea unor fragmente onirice, pâna la cele mai profunde investigatii psihologice în imanentul personajelor, sau de la lirismul unor evocari, la analiza pertinenta a evenimentelor sociale în care autorul a fost implicat direct.

Ca o încununare a acestora, romanul ,,Geamanul din oglinda” reprezinta cântecul triumfului, al scriitorului învingator prin Cuvânt, care s-a luptat pas cu pas ca sa impuna o viziune, un crez. Aceasta lupta este evidenta pe tot parcursul edificarii operei sale, de la poezie, la eseu sau cronica, dar mai ales este pregnanta în impresionantele sale romane autobiografice. Uneori, asa cum reiese din scrieri, îl întâlnim cazut, trist, ori singur, dar niciodata învins. În romanul ,,Geamanul din oglinda” îl regasim triumfator. Aici Al Florin Tene nu mai ezita, nu mai cauta, nu mai întreaba, aici este întrebat, aici ofera raspunsuri, se releva ca un întelept care, prin harul lui Dumnezeu, a biruit toate obstacolele, are o opera vasta, a întemeiat o Liga a scriitorilor cu sute de membrii, pe care o conduce, editeaza mai multe reviste, are câteva cenacluri literare fondate, detine nenumarate premii, se bucura de recunoastere în tara si strainatate, este membru al unei Academii (ce si-ar putea dori mai mult un scriitor?). De pe aceasta pozitie, a celui care a învins prin Cuvânt, ne vorbeste scriitorul Al Florin Tene în romanul ,,Geamanul din oglinda” si ca o marturie ca în toata aceasta lupta a simtit sprijinul lui Dumnezeu, care nu l-a parasit niciodata, fiecare capitol al cartii începe cu o porunca Biblica în loc de motto, fiecareia din cele zece zile, care determina actiunea cartii, corespunzându-i una din cele zece porunci ale Decalogului lui Moise.

În roman întâlnim mai multe personaje cheie, a caror evolutie determina naratiunea ce se desfasoara precum un fir ariadnic într-un labirint: în primul rând Dumnezeu, ca un Vegheator prin prezenta Cuvântului Sau din Sfintele Scripturi, dar mai ales ca Stapân al destinului uman, prin imperativul Legii date pentru mântuirea omenirii, avem apoi autorul a carui spiritualitate o regasim proiectata în tipologia mai multor personaje (trasatura caracteristica pentru proza lui Al Florin Tene). Între acestea Naratorul (autorul), care însumeaza caracteristicile psihologice a trei personaje: Florin, scriitor si critic literar, Constantin Ene, ziarist, profesor de jurnalistica, Dreptaciul, adeptul unei orientari de dreapta, pornit (alaturi de adversarul sau Stângaciul) în cautarea si sustinerea unui ideal împlinit pe un tarâm al fericirii, apoi sotia scriitorului, Titina Nica Tene, prezenta în ipostaza de sotie iubitoare si bunica grijulie (Tina) dar si scriitoare, Aura, care cu subtilitate influenteaza benefic spiritul creator al sotului, în acelasi timp edificând propria creatie. Mai întâlnim câteva personaje secundare (studenta, primarul, colegii, etc.), ce dau culoare scrierii si pun în evidenta subiectul romanului, care nu este altul decât viata prezentata asa cum a fost ea creata si mai ales cum trebuie ea traita.

Dincolo de toate acestea, personajul principal, care în celelalte romane a putut fi doar intuit, subsumat unei intrigi factuale, si care apare aici în toata plenitudinea sa, izvorând din optimismul învingatorului, este Filozofia.

Folosind-o ca personaj principal în acest roman, Al Florin Tene face din filozofie un tel, un scop al vietii. Ca sa poti birui toate greutatile, sa impui un punct de vedere propriu si autentic si mai ales sa depasesti acel sentiment al frustrarii, dat de numeroasele deceptii si sa ajungi la o maturitate spirituala cu sufletul încarcat de fericirea unei conceptii pozitiviste, optimiste, reconfortante, nu este putin lucru:

,,Exista mari biruitori ai istoriei literaturii” (pag. 102), Al Florin Tene este unul dintre ei.

Filozofia dobândita de autor în vasta sa cariera scriitoriceasca si în bogata experienta de viata, relevata în romanul ,,Geamanul din oglinda”, este una semnificata de coloana, de iesirea din labirint (asa cum este si capodopera lui Brâncusi de la Târgu Jiu), de ascendent, tendinta a înaltarii verticale spre infinire si are ca finalitate o restauratie, o reasezare pe temelia creatiei, de pe care omul a luat-o într-o directie gresita (urmare a dictonului lui Nietzsche:,,Dumnezeu a murit”), esuând în postmodernitatea care a reclamat epuizarea resurselor creatoare ale umanitatii si s-a rezumat la sfera recontextualizarii culturii sub influenta unei societati a consumului.

Filozofia lui Al Florin Tene reîntemeiaza o paradigma, prin care îl reda pe Dumnezeu omului si pe om lui Dumnezeu, aceasta în spiritul celor spuse de Marlaux:,, Secolul XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc”, cuvinte ce nu au putut fi contrazise pâna astazi. Filozofia ca învatatura sanatoasa, ca îndreptar spre Divinitate, este de fapt singura temelie pe care poate fi reasezata cultura în secolul XXI, pentru a putea merge mai departe si Al Florin Tene a intuit foarte bine acest lucru. Vremea idealismului a trecut, vremea oniricului s-a încheiat, vremea meditatiei s-a dus odata cu intrarea în secolul vitezei, vremea romantismului a fost depasita si ea, vremea psihologiei a fost consumata si iata ca a sosit o vreme a filozofiei, a unei filozofii aplicate, implicata în atingerea dezideratului uman, întoarcerea la Dumnezeu si acceptarea Lui ca Tata si Mântuitor, cu toate tainele Sale, trecând peste veleitatile arogantei umane pretinsa a fi atotcunoscatoare:,,…ce este omul? De unde vine? Care este scopul vietii? Ce înseamna fericirea?(…) Cred ca raspunsul îl vom afla, numai atunci când Dumnezeu va dori acest lucru. Restul sunt speculatii ale spiritului uman.” (pag. 89)

Al Florin Tene proclama cu tarie în romanul ,,Geamanul din oglinda” aceasta cale unica de salvare a spiritualitatii umane, cu tot ce tine de ea, în acest secol XXI, printr-o filozofie subordonata întelepciunii lui Dumnezeu, singura modalitate prin care omul se poate reapropia de Dumnezeu si de destinul pentru care a fost menit.

Ca o reflexie în oglinda a ceea ce trebuie sa faca omul pentru a dobândi aceasta filozofie a învingatorului, avem cele zece porunci sub spectrul respectarii carora se desfasoara cele zece capitole corespondente, toate fiind cuprinse în una singura: ,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” cu care începe cartea.

Mijloacele de expresie folosite de autor sunt multiple si diverse: naratiunea, interviul, dialogul, descrierea, dramatizarea, intriga, poezia, etc., toate constituindu-se la un moment dat într-un labirint complex, în care cititorul pare pierdut, cu spiritualitatea scriitorului si a celor din jur disipata si reflectata de o multitudine de oglinzi sufletesti, cu juxtapunerea unor biografii aparent paralele si totusi convergente, cu reliefarea unor fapte si valori, cu evocarea unor evenimente majore, uneori dramatice, în toate acestea filozofia, esenta de întelepciune a autorului vine si face lumina, lamurind o cale, orientând cugetul cititorului catre Dumnezeu, singurul detinator al raspunsurilor absolute si de la care vine inspiratia, cunoasterea si puterea de munca:,,…eruditia nu înlocuieste talentul. A te baza numai pe eruditie comporta în mod sigur riscul de a creea ceva insipid, sterp si anost. Numai talentul împletit cu inspiratia, eruditia si experienta concura la crearea unor opere viabile.” (pag.88)

Cu toata aceasta filozofie dobândita în ani grei de munca si lupta cu nenumaratele piedici de tot felul si cu toate aceste adevaruri revelate, scriitorul Al Florin Tene nu devine un infatuat, nu îsi face o aura de neprihanit, asa cum se întâmpla în multe dintre autobiografiile unor scriitori care tin sa-si înalte din cuvinte monumente de merite si virtuti, el ramâne la modestia omului constient si de slabiciunile sale, le recunoaste si le asuma, nu se ascunde în fata cititorului, ci vine cu tot sufletul deschis:,,Iar noi, ca redactori la reviste literare, pentru a promova ideologia partidului conducator, eram obligati sa scriem în spiritul realismului socialist si sa mai dam cu subsemnatul pe la Secu… despre unul, despre alta… Altfel nu ne tineau redactori.(…) Nu de buna voie (…) Am fost obligat. Îmi fugise fratele în Germania Federala si daca nu dadeam cu subsemnatul, ma dadeau afara din serviciu. (…) În astfel de conditii, eram trimis la munca de jos… în mina…”(pag. 93)

Probabil datorita acestei sinceritati, dupa ce am terminat de citit romanul ,,Geamanul din oglinda” si îl aveam proaspat în memorie, am avut sentimentul ca vreau sa-l recitesc si am facut-o dar acel sentiment nu s-a stins. De fapt aceasta este una dintre caracteristicile scrierilor valoroase, sunt scrise cu sufletul si asta se simte în timpul lecturii.

Cartea ,,Geamanul din oglinda”, este un daghereotip, o imagine în care viata se reflecta inversata, precum în oglinda, pornind de la un precept Divin, defalcat apoi în cele zece fractiuni ale sale, pentru a fi asimilat de spiritualitatea umana si transformat prin sublimare într-o filozofie de viata, într-o metafora a reîntoarcerii la Dumnezeu, la Izvorul vietii, determinata în finalul romanului ca o concluzie, sau ca un feed-back, rezultat al întâlnirii vietii cu Viata:,,Viata omului, gândea la volan Constantin, este precum cursul Oltului, care poate capata un numar nelimitat de forme, dar izvorul lui este întotdeauna unul singur: ceva ce seamana cu lacrima.” (pag. 184)

Al Florin Tene face înca odata dovada, prin acest roman, ca este un scriitor al esentelor psihologice tainice, al sublimelor rezonante spirituale, al filozofiei transcedentale, la care pot sa se înalte doar cei ce reusesc sa strabata labirintul vietii, fara sa le fie ucis sufletul.

Prof. Petru Birau, ianuarie 2012

INTERVIU CU UN RABIN

On By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Rodica Botan

(PE GINDURI, http://www.peginduri.com/)

Aseara am ascultat un interviu luat unui rabin crestin. Foarte, foarte interesant…Multe intrebari care le aveam despre majoritatea evreilor care sunt atât de liberali (în sensul pe care il dam noi cei din America cuvântului liberal) si-au gasit un oarecare raspuns în cele auzite.

Cum era seara si eram din nou la volan pe traseul meu Continue reading “INTERVIU CU UN RABIN” →

IARNA în HAIKU

On By nelursIn poetryLeave a comment

Nicoleta Milea

 

IARNA

Soare zgribulit-
Ferestre înghetate,
Ninsoare în prag.

 

INIMA NINSA

Întroienire-
Pasari mirate la geam
Alb sfredelitor.

 

ALTA IARNA

Foc în ninsoare-
Vinovata iubire
Sclava pe cruce…

 

RUBIN

Alb în feresatra-
La gura sobei dorul
Prima iubire.

 

ÎNDURARE

Smochin fulguit-
Recviem în troiene
Suspina cerul.

 

NOAPTE DE IARNA

Înzapezire-
Intunericul urca
La primul popas.

 

INIMA

Heliopolis-
Infidela zapada
Râde groparul.

 

ANCORA

Atingeri albe-
Cavaler trandafirul
Sângeriu dorul.

GRABITI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

                                                         
Vom duce si astazi, cu tot mai slabe puteri,
Vom duce ziua de azi, catre ziua de ieri –
Ca niste fluturi, cu arse aripi de lumina,
Rodindu-va zborul, redevenind radacina –

Ca niste pasi care n-au existat niciodata –
Ca niste nume neintelese si nerostite –
Ca ploaia târzie peste padurea uscata –
Ca niste gaze intoarse pe spate, grabite…

( Jianu Liviu-Florian, GRABITI)

Pâinea Vieții

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

„Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”                                Matei, 6.11

GÂNDURI PENTRU 2012!

Nevoia de pâine pentru întreaga populație a lumii, care se ridica la aproximativ 6,7 miliarde de oameni, e deosebit de însemnată!

Pâinea, alimentul de bază al omului, a fost și este  o problemă majoră și în Anul în care suntem deja intrați!

Suntem în prima zi a Anului 2012!

Orice lucru se începe cu o Rugaciune. Cu atât mai mult la început de An 2012!

Fiecare crestin e bine sa aiba Continue reading “Pâinea Vieții” →

Nevoia de pâine!

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

O stare normala …

„Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”    Matei, 6.11

GÂNDURI PENTRU 2012!

Nevoia de pâine pentru întreaga populatie a lumii, care  se ridica la aproximativ 6,7 miliarde de oameni, e deosebit de importanta.

Pâinea, ca aliment de baza al omului, a fost si este un sortiment strict necesar si nu usor de asigurat.


Suntem în prima zi a Anului 2012!

Orice lucrare, crestinii o încep cu o Rugaciune. Cu atât mai mult intrarea în Anul 2012, an în care pe fiecare om îl asteapta o multitudine de experiente noi!

Fiecare crestin e bine sa aiba rugaciunea sa personala, de cerere cu multumiri, catre Dumnezeu, care se îngrijeste de întreaga Sa creatie.

Modelul Rugaciunii ne este dat de Domnul Isus.

Rugaciunea “Tatal nostru”

„Tatal nostru care esti în ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Împaratia Ta; faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt.

Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi;

si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau. Caci a Ta este Împaratia si puterea si slava în veci. Amin!” (Matei, 6.9-13)

Crestinismul –  se diferentiaza clar de celelalte religii. Numai crestinismul NU pune eul pe primul loc. Eul nostru – fiecare crestin -, trebuie sa-l rastignim, pentru ca în noi sa traiasca Hristos (Hristos în noi, nadejdea slavei, Coloseni, 1.27).

Rostind Rugaciunea lasata noua ca un model pentru viata de rugaciune, înseamna ca trebuie ca mai întâi sa Îl recunoastem pe Tatal nostru, care e în Ceruri, Maretia Lui, si sa îi aducem închinarea noastra sincera care i se cuvine.

Doar mai pe urma sa ne întoarcem si spre nevoile noastre. Dupa slavirea Numelui Domnului, începem sa venim înaintea Lui si cu nevoile noastre. Trebuie ca mai întâi sa dorim sa se faca voia Lui în noi si în lume, dupa cum se face în Cer, asa si pe pamânt.

Dar sa nu dam mai mare importanta pâinii, decât voii Lui. Apostolul Pavel ne învata sa facem toate lucrurile ca pentru Domnul. Sa nu mâncam o pâine a compromisurilor.

În societatea din lumea aceasta cea mai importanta problema pare a fi … pâinea!

Dar Domnul Isus, atunci când a flamânzit si a fost ispitit de Satana, El a raspuns (Matei, 4.1-11) scriptural:

„Este scris: „Omul nu traieste numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Într-o împrejurare Isus a stat de vorba cu Femeia samariteanca la fântâna lui Iacov. Ucenicii se dusesera în cetate sa cumpere de-ale mâncarii. Apostolul Ioan consemneaza întâmplarea (Ioan, 4):

„În timpul acesta, ucenicii Îl rugau sa manânce si ziceau: „Învatatorule, manânca!” „Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoasteti.” Ucenicii au început sa-si zica deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva sa manânce?”

Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa împlinesc lucrarea Lui.” (Ioan, 4.31-34).

Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pâna la seceris? Iata, Eu va spun: ridicati-va ochii si priviti holdele care sunt albe acum, gata pentru seceris. Cine secera primeste o plata si strânge rod pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure în acelasi timp.(Ioan, 4.36)

Si le-a zis: „Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. (Luca, 10.2)

Dumnezeu doreste sa ne dea pâinea de care avem nevoie, tuturor oamenilor, dar trebuie sa punem ordine în prioritati:

“Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu va îngrijorati, dar, de ziua de mâine; caci ziua de mâine se va îngrijora de ea însasi. Ajunge zilei necazul ei.”

Sa-L cautam pe Dumnezeu, si sa-L onoram pe El, iar aceasta ne va aduce o adevarata si mare binecuvântare.

Holdele omenirii sunt gata de seceris. Samânta Adevarului depusa în inimile oamenilor a rodit si trebuie sa fie strânsa în „hambare”!

Dar sunt putini lucratorii.Însa Dumnezeu ne va satura cu Pâinea care coboara din Cer (Isus), pentru cei care au credinta:

“Eu sunt Pâinea vietii.

Parintii vostri au mâncat mana în pustiu, si au murit.

Pâinea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manânce din ea si sa nu moara.

Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Daca manânca cineva din pâinea aceasta, va trai în veac; si pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viata lumii.” Ioan, 6

Doamne, ajuta-ma sa lucrez în via Ta în anul 2012!

Glorie Domnului! Amin.