Author: nelurs

BINELE SI RAUL

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 ”Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el.”

Petre Tutea

.

La vremea când am scris primul meu roman intitulat Binele si Raul, începeam cartea cu cuvintele lui Tagore: „Unul dintre cele mai grele lucruri este sa pui în armonie raul cu binele… si totusi, în lumea asta ele se gasesc laolalta… si aceasta îmbinare produce durere si fericire”, cunoscând ca binele si raul sunt categoriile fundamentale ale normelor de comportament si convinsa fiind, din experienta vietii de pâna atunci, ca binele care aduce folos si raul – opus binelui – exista în viata noastra ca principii antagonice. Mai târziu mi-am dat seama ca ele coexistând, nu ar trebui sa fie într-un permanent conflict deoarece principiul bun n-ar mai fi perfect bun daca s-ar preta la o continua lupta, iar un principiu rau care sa lupte si unul bun care sa nu lupte ar duce la distrugerea binelui. Problema grea ar fi punerea lor în armonie, pentru a nu fi percepute ca un sunet strident pentru urechea noastra.

Din povestea cu Adam si Eva în Gradina Edenului stim ca Dumnezeu a poruncit omului: „Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit” (Geneza 2:16). Am citit mai multe interpretari despre pomii raiului si am facut cunostinta cu concluziile logice ale Sfântului Maxim. Cei doi pomi reprezinta doua cai diferite ale dezvoltarii umane, amândoua caile fiind destinate omului. Dumnezeu, inter­zicând omului sa manânce din pomul cunoasterii, ar fi dorit sa amâne contemplarea lumii create si vazute, punând înaintea omului alternati­va: cunoasterea Lui – Cauza omului fiind – prin reflectie intelectuala si practica asupra lui însusi (probabil ca purtator al chipului lui Dumnezeu), cale care ar fi dus „la nepatimire si neschimbabilitate, întarita în nemurire prin har, si în final la îndumnezeire.”Atunci, omul asemanator si unit cu Dumnezeu ar fi fost pregatit sa contemple lumea vazuta. Dar omul a fost ispitit (îndemnat la pacat), a gresit, nu a ascultat porunca si „a cazut în labirintul simturilor. Pomul vietii, care tre­buia sa ocroteasca nemurirea omului prin har, a fost respins în favoarea po­mului cunoasterii, devenit atunci pom datator de bine si de rau.” Dar de ce exista astazi în lume atât de mult rau?

Când aflam din ziare ca o mama, un tata si-au ucis copiii, iar în data de 5 martie a acestui an, un politist a intrat înarmat într-un coafor din centrul capitalei împuscându-si sotia din gelozie, (victimele fiind 8 persoane, doua ucise si alte sase ranite), ne cutremuram! Cât de mult s-a dezechilibrat lumea! Pacatul uciderii este identificat cu Raul moral, înfatisându-se ca o rasturnare de valori ce au fost încadrate într-o ordine ierarhica de însusi Dumnezeu. „Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu”, spunea si Albert Einstein. Si mai sustin unii oameni ca fiecare individ are dreptul sa defineasca binele pentru sine… Iata unde se poate ajunge cu aceasta judecata! Biblia ne spune ca omul este creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa si e dependent de Creator atât în ceea ce priveste fiinta sa, cât si în ceea ce priveste activitatile sale. În acest fel, omul nu-si poate fi propriul sau legiuitor moral si nici creatorul orânduirii morale. Altii nu-si bat capul sa defineasca binele, sustinând ca ei stiu ce este raul si le este de ajuns. Oamenii nu vor, în general, sa accepte ca nu noi am definit binele, ci Altcineva a definit binele pentru noi, ca nimeni nu poate cunoaste binele cu adevarat, daca nu-L cunoaste pe Dumnezeu, daca nu cunoaste legile Sale! Relatia corecta cu binele, implica relatia corecta cu Dumnezeu! O mai avem?

Legea morala este tocmai expresia vointei lui Dumnezeu – Creatorul, pentru realizarea binelui; ea este data omului din fire, deci firescul omului este calea de a urma binele. Pacatul se savârseste prin voia libera a omului. Însusi Jean Jacques Rousseau afirma ca omul se naste bun punând toata responsabilitatea înrautatirii starii omului pe mediu, societate, educatie precara. Omul cât traieste învata si este învatat. Lui i s-a daruit si constiinta morala – glasul lui Dumnezeu în sufletul omului – glas care-l îndeamna la împlinirea legii morale. Sfântul Ioan Gura de Aur spunea: „Când Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit în fiecare judecata nemincinoasa a binelui si raului, adica regula constiintei“, ea fiind judecatorul vesnic treaz si aspru. Constiinta morala poate fi adormita prin nepasarea omului, întunecata prin pacat, dar nu poate fi nimicita niciodata, fiindca ea este de la Dumnezeu. Dar omul poate hotarî pentru o fapta buna sau una rea, aceasta fiindca are voia libera (liberul arbitru), acea putere sufleteasca chiar de la creare, si care poate influenta comportamentul. Libertatea aceasta este si ea un dar cu care este înzestrat omul, el putând deveni stapânul faptelor sale, apelând la cunoastere, judecata si discernamânt. Faptele bune sau morale sunt faptele savârsite în cunostinta de cauza si voie libera si care sunt dupa facute dupa voia lui Dumnezeu, aratata prin legile Sale, iar cele rele, imorale sau pacate, sunt acelea care nu sunt savârsite dupa voia Lui. Oare, voia libera, aceasta libertate oferita omului, nu poate fi o modalitate de perfectionare morala? Nu învatam de atâtea ori din greseli? De ce ni se cere a nu repeta greselile? Sfântul Antonie cel Mare spunea: „Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai ca aceasta nu este usor…”(Învataturi 7). Uneori, însa, este prea târziu, omul distrugându-si viata prin savârsirea raului.

Binele poate fi definit ca suma a iubirii, puterii, inteligentei, frumusetii, bunatatii, gentiletii. Omul trebuie sa respinga raul, sa se curete de patimi, sa capete deprindere în savârsirea faptelor bune, sa fuga de ispite. Iisus ne-a învatat cum sa ne rugam Dumnezeului nostru: „…si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau”. A actionat discernamântul în cazul acestor crime?

De la primii filozofi greci etica n-a însemnat decât unul si acelasi lucru: „studiul reflexiv a ceea ce este bun sau rau în aceasta parte a conduitei umane de care omul este, mai mult sau mai putin, responsabil în mod personal”. Filozofii antici aveau opere care constituiau adevarate izvoare de întelepciune. Socrate spunea ca „Suprema întelepciune este a distinge binele de rau”. Cunoasterea cailor virtutii la Socrate si la alti filozofi antici a fost posibila prin iubirea de întelepciune (philein – a iubi, sophia – întelepciune) si lumina avuta în sufletele lor. Toti au avut ceva „extraordinar, romantic, quijotesc, nebunesc…”, toti au fost preocupati de soarta omenirii, fiindca nelinistea majora a spiritului îl scoate pe om din mediocritate si îl înalta.

Morala crestina are câteva puncte de convergenta cu etica filozofica. Ambele au în comun faptul ca în preocuparile si observatiile lor se afla omul si manifestarile sale morale. Etica filozofica propune ca scop al vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamânt, firea decazuta a omului refacându-se numai prin mijloace umane. Morala crestina are tot fericirea ca scop al vietii omului, desavârsirea însa, sfintenia, dobândirea mântuirii în sensul adevarat al cuvântului începe aici pe pamânt, este un proces îndelungat si se continua în viata de dincolo. Atât morala crestina cât si etica filozofica cer savârsirea binelui si evitarea raului. Binele este de foarte multe ori în legatura cu adevarul si frumosul. Platon spunea ca principiul existentei, al adevarului si al frumosului este însusi „binele”. Frumosul devenise idealul de prim ordin al elinilor; frumusetea si în aceeasi masura bunatatea – virtuti majore – au fost si ramân pe mai departe atributele fiintelor superioare. Filozofii antici au cautat si au cunoscut caile virtutii, dar le-a lipsit cea mai mare virtute: iubirea. Morala crestina însa, pune accent pe sufletul omului, de aceea virtutile culmineaza în iubire. Fericitul Augustin considera ca Dumnezeu este frumusetea suprema si creatorul de frumuseti. Daca privim icoanele, lucrarile marilor pictori executate de-a lungul secolelor, din chipul lui Dumnezeu si al tuturor sfintilor iradiaza o lumina deosebita, fiindca: „Dumnezeu este Iubire!” Iubirea este izvorul existentei noastre, este fluidul de care nu ne putem dispensa. Mircea Eliade scria în „Încercarea labirintului” ca numai prin iubire putem suporta raul din jurul nostru.

Binele si raul, Sacrul si profanul, viata religioasa si cea laica se opun si coexista în cadrul culturii si spiritualitatii umane. Omul religios este acela care crede în originea sacra a lumii si a vietii, nu doreste distrugerea vietii ci evolutia ei, cu ajutorul Binelui. Renuntând la sacru, la religie, omul modern îsi asuma, voit sau inconstient, o existenta tragica.

Filozoful francez Alfred Fouillée (1838-1912) considera ca triumful binelui moral se afla totusi în mâinile noastre.

Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina


Sa nu ne vindem sanatatea strainilor!

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

By Florin Munteanu
Xpress Balabanesti

Chevron una dintre cele mai mari companii americane în exploatarea resurselor naturale demareaza în câteva luni explorarea si exploatarea gazelor de sist în zona Bârladului printr-o metoda care prezinta riscuri enorme asupra populatiei, apei, solului si aerului.
Pe lânga faptul ca exista riscuri, exista si certitudini ca aceasta metoda a produs grave si iremediabile daune mediului si comunitatilor pe întreg cuprinsul globului unde se desfasoara acest tip de exploatare.
Iata câteva riscuri majore care pot apare în zona noastra:
– contaminarea solului pe o perioada extrem de îndelungata, scoaterea a zeci de mii de Ha din circuitul agricol si aparitia zonelor desertificate;
– contaminarea surselor de apa subterana si de suprafata cu diversi compusi chimici, unii necunoscuti opiniei publice, pe o perioada extrem de îndelungata (sute sau chiar mii de ani);
– modificarea ecosistemului existent prin disparitia si afectarea a zeci de soiuri de plante, pasari si animale;
– contaminarea aerului cu substante extrem de toxice care pot produce îmbolnaviri extrem de grave: cancer, boli de piele, sângerari au chiar decesul în câteva minute (în cazul hidrogenului sulfurat);
– distrugerea si disparitia satelor si comunelor prin depopulare – mii de familii vor fi silite sa abandoneze întreaga zona datorita poluarii, lipsei apei potabile, alimentelor sanatoase si a riscului de îmbolnavire;
– producerea unor microcutremure de pamânt care pot genera în timp cutremure regionale de intensitati mari;
– eliminarea oricarei posibilitati de dezvoltare a zonei – majoritatea investitorilor vor evita judetele Vaslui si Galati;
– afectarea directa a principalelor activitati rurale (apicultura, viticultura, pomicultura, piscicultura, zootehnie etc.);
– scaderea nivelului de trai si a duratei medii de viata;
– scumpirea produselor alimentare, a apei potabile, medicamentelor si serviciilor;
– compromiterea totala a turismului în cele doua judete.
Va rugam sa va alaturati bârladenilor si locuitorilor din comunele limitrofe pentru a opri acest dezastru ecologic. Va îndemnam sa protestati pasnic prin orice metoda, sa fiti uniti si sa nu va lasati manipulati de „specialisti” dubiosi, reclame si publicatii infecte.
Bulgarii, francezii, englezii au spus un NU CATEGORIC acestui model de exploatare. ACUM este DATORIA noastra sa-i oprim.
Transmite apelul nostru mai departe, informeaza-te, adu la cunostinta vecinilor, prietenilor, cunostintelor si autoritatilor locale planul lor diabolic. Daca nu-i oprim, direct sau indirect, tu si familia ta, veti fi afectati.
Sa nu ne vindem sanatatea strainilor!

SEMINAR DESPRE CALE

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.  

                                                          Evanghelia lui Ioan, 14.6

.

Motivatie– Învatatura data de Isus ucenicilor


Biblia consemneaza ca în Saptamâna patimilor Domnul Isus are cuvinte de mare încarcatura istorica si spirituala pentru omenire.

Cronicarul, martor al acelor evenimente, evanghelistul Ioan, înregistreaza si aceasta afirmatie a Mântuitorului Isus: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.” (Ioan, 14.4)

„Doamne”, I-a zis Toma, „nu stim unde Te duci; cum putem sa stim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.”

Însa, sa observam ca Isus ne spune tuturor: „Stiti unde Ma duc si stiti si calea într-acolo.”. El ne-a deschis drumul pe care trebuie sa mergem. El e calea, nu este alta. Calea e tocmai Crucea Sa, cruce pe unde trebuie sa trecem si noi, identificându-ne cu acel tâlhar aflat pe o alta cruce, lânga Isus, si care L-a recunoscut pe El, ca neprihanit si Dumnezeu, si pe sine ca pacatos:

?i a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ti aminte de mine, când vei veni în Împaratia Ta!”

Isus a raspuns: „Adevarat îti spun ca astazi vei fi cu Mine în rai.” (Luca, 23.42-43)

Noi nu trebuie sa mai suferim rastignirea si suferinta fizica, deoarece El ne-a înlocuit în moarte (caci plata pacatului e moartea si, fara varsare de sânge nevinovat nu este iertare), ci noi trebuie sa urmam calea pocaintei si a credintei, a rastignirii firii noastre rebele si mândre, pentru ca El sa ne poata apoi ridica la El, la cer.

Apostolul Pavel a scris 13 sau 14 carti canonice ale Bibliei, explicând cum el se identifica cu Calea, deoarece Pavel zice:”Calcati pe urmele mele, întrucât si eu calc pe urmele lui Hristos” si: „În ce ma priveste, departe de mine gândul sa ma laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!” (Galateni, 6.14).

***

SEMINAR DESPRE DRUM –

Iata calea cea buna, umblati pe ea!

Odata trasat drumul, nu se poate sa nu mergi înainte. (Antoine de Saint-Exupery)

M-am întrebat daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate întelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh. (O.Paler)

Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el însusi. (Octavian Paler)

Pâna acum oamenii nu au gasit un alt drum mai bun spre adevar decât greseala. (Nicolae Iorga)

Pentru fiecare om e un drum catre fericire: acela pe care e chemat sa mearga. Cei mai multi nu-l gasesc niciodata. Cei cuminti încearca pâna la moarte. Cei mai prosti se trântesc la pamânt si plâng ca sunt nenorociti. (Nicolae Iorga)

„Omul – cel mai scurt drum de la viata la moarte” (Emil Cioran)

Nu striga nimanui „ratacitule”, fara sa fii gata a-l aduce pe drumul cel drept. (N. Iorga)

Nu te teme ca ai sa ajungi prea târziu un scop, daca ai plecat cu un scop în drumul tau. (Tudor Arghezi)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi e superior prin ceva. De aceea încerc sa învat câte ceva pe lânga fiecare. (Sigmund Freud)

În viata nu e suficient ca ai ales drumul bun. Daca nu mergi repede înainte te calca în picioare cei care vin din urma. (Will Rogers)

Viata e un grabnic drum spre nefiinta. (Dante Aligheri)

Zâmbetul e ca stergatorul de parbriz, nu opreste ploaia, dar îti permite sa-ti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

De la proiect pâna la realizare este un drum lung. (Moliere)

Gasesc televizorul foarte educational. De fiecare data când cineva da drumul la televizor, ma duc în cealalta camera si citesc o carte. (Groucho Marx)

Ce ma face fericit? Faptul ca-mi duc singur crucea la fel cum si melcul îsi duce cochilia în drum spre marea abandonare? (Ionut Caragea)

Se pot face doua greseli pe drumul spre adevar… a nu merge pâna la capat si a nu începe. (Buddha)

În arta nu e ca la munte. Fereste-te de drumurile marcate. (Valeriu Butulescu)

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri. (John F. Kennedy)

Moartea oricum vine. Chiar daca nu-i netezim noi drumul. (Vasile Ghica)

Aceeasi filozofie poate fi un armasar zdravan în grajd, dar o gloaba prapadita la drum. (Oliver Goldsmith)

Daca vrei sa gasesti în drumul tau prietenie si gingasie, ia-le cu tine. (Georges Duhamel)

Drumul artelor se întretine prin munca, nu prin patima si vorbe. (Victoria Fatu Nalatiu)

Ce îndeletnicire si-ar mai gasi un om pe acest pamânt, daca nu i-ar sta nimic în drum? (Herbert George Wells)

Cel mai scurt drum spre stiinta e sa stii sa asculti cu atentie. (Joan Lluis Vives)

Moartea este o noapte furtunoasa si un drum nou. (Emily Dickinson)

Asigura-te ca ai dreptate si apoi da-i drumul înainte. (Davy Crockett)

Nu te razvrati împotriva mamei, fiindca coroana onoarei este o pulbere în drumul mamelor. (Anonim)

De Craciun, toate drumurile duc acasa. (Marjorie Holmes)

Ce este Craciunul? Este nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. (Agnes Pharo)

Durerea este o tragedie. Niciodata însa ea nu este numai o tragedie. Pentru crestin, ea este întotdeauna o etapa necesara lungului drum spre bucurie. (Larry Crabb)

Zâmbetul este drumul cel mai scurt între doua inimi. (Alexandru Gh. Radu)

Studiati natura si urmati calea pe care v-o arata ea. (Jean Jacques Rousseau)

Idealurile care mi-au luminat calea si din când în când mi-au dat curaj reînnoit de a întâmpina viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul. (Albert Einstein)

Arta nu este un lucru; ea este o cale. (Elbert Hubbard)

Cea mai buna cale pentru a-ti îndeplini visele este a te trezi. (Paul Ambroise Valery)

Te iubesc fara sa stiu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur si simplu, fara complexitati sau mândrie; te iubesc pentru ca nu stiu alta cale… (Pablo Neruda)

Dumnezeu ne da steaua care sa ne lumineze calea, dar noi trebuie s-o aprindem. (Alexandru Gh. Radu)

Acuila si Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei si i-au aratat mai cu de-amanuntul Calea lui Dumnezeu. (Fapte, 18.26)

…orice faptura îsi stricase calea pe pamânt. (Geneza, 6.12)

Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. El face pe cei smeriti sa umble în tot ce este drept. El învata pe cei smeriti calea Sa. (Psalm, 25.8-9)

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! (Psalm, 1.1)

Alerg pe calea poruncilor Tale, caci îmi scoti inima la larg. Învata-ma, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o tin pâna la sfârsit! (Psalm, 119.32-33)

Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. (Proverbe, 14.12)

Toate caile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul. (Proverbe, 16.2)

Sa se lase cel rau de calea lui, si omul nelegiuit sa se lase de gândurile lui, sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertând.” „Caci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. (Isaia, 55.7-8)

Isus a zis: Eu sunt calea adevarul si viata. Nimeni nu merge la Tatal decât prin Mine. (Ioan, 14.6)

Asa vorbeste Domnul: „Stati în drumuri, uitati-va si întrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna: umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!” Dar ei raspund: „Nu vrem sa umblam pe ele!” – Ieremia, 6.16

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – Anunturi

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

 

8 martie 2012

edicam editia de astazi in intregime noutatilor si comentariilor primite din partea dtra. In ultimele saptamini am primit o sumedenie de anunturi si materiale din partea dtra si am decis sa va acordam intreaga editie de astazi. Vom reveni saptamina viitoare cu comentariile si materialele noastre obisnuite.

 

ROMANIA – MARSURI PENTRU VIATA

Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro

BASARABIA – MARSUL PENTRU VIATA

Colegii din Republica Moldova planifica un mars pentru viata pe 1 iunie. Pe 15 martie va avea loc o intrunire organizatorica. Invitam pe toti cei interesati sa participe: Dragi prieteni: Asa cum am organizat împreuna anul trecut Marsul pentru Viata, Pro-Familia vine cu initiativa de a organiza un Mars pentru Viata si în acest an, de Ziua Internationala a Copilului, pe 1 Iunie. În acest sens va invit sa ne întrunim în data de 15 martie, la ora 17.30 la oficiul Centrului “Liora” (str. Ismail 104, peste drum de piata Tiraspol), unde sa discutam toate aspectele organizatorice ale acestui eveniment. Aceasta actiune este foarte importanta în perspectiva sustinerii initiativei legislative înregistrate în Parlamentul RM la finele anului 2011 de instituire a consilierii pre-avort obligatorii si de acordare lucratorilor medicali al dreptului la libertatea de constiinta, care are menirea de a reduce numarul de avorturi în tara noastra. Astept confirmarea participantilor. Cu respect, Marian Vitalie, Mob. 060189672, christianimpact@gmail.com

BUCURESTI – CONFERINTA FAMILIE SI DEMOGRAFIE

Fundatia Crestin-Democrata, in colaborare cu Fundatia Hanns Seidel Romania, organizeaza, Miercuri, Martie 14, 2012 o conferinta “Familia si etica vietii.” Conferinta va incepe la orele 18 si se va tine in Aula Bibliotecii Centrale Universitare. Scopul conferintei este dezbaterea declinului demografic al Romaniei si rolul pe care familia il poate avea pentru inversarea lui. Conferinta si dezbaterile vor fi moderate de Dl Teodor Baconschi. Alti conferentiari vor fi, Dna Claudia Boghicevici, Ministrul Muncii si Familiei, Dl Bogdan Stanciu, Presedintele Pro Vita Bucuresti, Dl Bogdan Mateciuc, Director Executiv al Aliantei Familiilor din Romania, dl Vasile Ghetau, Directorul Centrului de Cercetari Demografice, si Dl Deputat Marius Dugulescu. Va rugam sa participati in numar cit mai mare. Pentru detalii aditionale va puteti adresa noua la office@alianta-familiilor.ro.

AFR SPRIJINA CANDIDATURA dlui LUCA VOLONTE

Anual se decerneaza premiul St. Benedict Prize unei personalitati proeminente europene care se distinge in lupta pentru promovarea si protejarea valorilor. Saptamina in curs se primesc propuneri pentru acest distins si onorabil premiu. Intr-o nota emisa marti, AFR l-a recomandat si sprijina candidatura d-lui Luca Volonte, delegat al Italiei in Consiliul Europei si liderul grupului EPP din Consiliul Europei. De-a lungul anilor dl Volonte s-a remarcat prin activitati numeroase, curajoase si sustinute de promovare a valorilor si principiilor crestine in Consiliul Europei si nu numai. In martie 2010 ne-a onorat cu participarea la conferinta anuala AFR care s-a tinut la Timisoara unde a fost conferentiarul nostru de onoare. Ii dorim dlui Volonte mult succes.

BASARABIA: CASTRAREA CHIMICA A PEDOFILILOR

Tot din Republica Moldova am primit anuntul urmator:

Poiectul de lege al deputatului PL, Valeriu Munteanu, care prevede castrarea chimica a pedofililor a fost votat astazi (Martie 6, 2012) în lectura finala în Parlament, cu votul unanim al deputatilor AIE prezenti în sala. Legea prevede modificarea Codului Penal, astfel ca pedofilii sa fie castrati chimic în mod obligatoriu, iar în cazul celor care comit alte infractiuni grave ce atenteaza la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei – castrarea chimica sa fie aplicata dupa caz. În opinia autorului proiectului, o astfel de lege este necesara si asta pentru ca actualul Cod Penal prevede pedepse blânde pentru asemenea infractiuni. Munteanu sustine ca potrivit datelor Procuraturii Generale, se constata o tendinta de crestere din an în an a numarului crimelor sexuale cu implicarea minorilor, iar de cele mai multe ori, infractorii sunt condamnati la cel mult 2 ani de privatiune de libertate. Astfel, reîntorsi la libertate, multi din ei recidiveaza. Totodata, minorii din Republica Moldova au devenit o atractie pentru pedofilii din strainatate, iar adoptarea acestei legi i-ar tine departe de tara noastra, considera deputatul PL. Castrarea chimica urmeaza a fi efectuata în ultimele 3 luni de detentie, pentru a preveni eventualele erori judiciare. ,Mai multi deputati, însa, au avut dubii fata de eficacitatea castrarii chimice, spunând ca aceasta are efect reversibil. În context, speakerul Marian Lupu a propus sa fie indentificata o metoda alternativa de castrare, spusele lui stârnind râsete printre deputati. „Nimeni nu ne împiedica sa identificam si alte metode de castrare, ca pe lume nu exista doar metoda castrarii chimice. Eu stiu cel putin una sigura si nu trebuie sa chicotim. Hai sa venim cu metode alternative, pentru a ne asigura ca astfel de crime vor fi pedepsite pe masura”, a spus Lupu. Totusi, pâna la urma, parlamentarii au decis ca castrarea chimica este solutia optima, iar eficienta acestei metode depinde de calitatea medicamentului administrat. UNIMEDIA precizeaza ca metoda castrarii chimice presupune administrarea medicamentului ce are ca rezultat inhibarea dorintelor sexuale, însa nu în mod ireversibil. Castrarea chimica a pedofililor este aplicata în Germania, Polonia, Rusia, Canada, Suedia si unele state din SUA. Sursa originala: http://wp.me/s1aPh4-3302

CONFERINTA ANUALA AFR

Cu mult regret informam membrii nostri, simpatizantii nostri, si cititorii nostri ca anul acesta AFR nu va organiza o conferinta anuala asa cum am facut-o in ultimii ani. Intentionasem sa o organizam la Chisinau, dar recent am fost informati ca din diferite motive conferinta nu poate fi organizata acolo. Modificare planurilor pe ultima suta de metri implica eforturi majore, atit la nivel national cit si mai ales la nivel international. Nadajduim insa sa tinem o conferinta anuala anul viitor. Deja avem confirmati ca posibili conferentiari personalitati impozante ale miscarii provalori si profamilie la nivel international.

CAMPANIA ANUALA AFR 2%

http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html

Saptamina trecuta AFR a lansat campania anuala AFR 2%. Va rugam sa ne sprijinti cu generozitatea dtra. Cum puteti contribui? Foarte simplu. Doar intrati pe linkul alaturat, cititi indicatiile necesare, completati formularul de redirectionare a impozitelor, si va multumim. http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html

CONFERINTA DE HOMESCHOOLING IN ROMANIA

Pe 24 martie va avea loc la Odorheiu Secuiesc o conferinta pe tema de home schooling (educatia la domiciliu) in Romania. Conferinta se va tine in sala Cinematografului local intre orele 9 si 14. Participarea la conferinta este gratuita. Se va servi ceai si fursecuri. Scopul conferintei este sa explice conceptul si practica de home schooling, de ce e relevanta pentru familiile crestine, si in care stadiu se afla eforturile de promovare a acestei forme de invatamint in Romania. AFR sprijina educatia la domiciliu ca un aspect fundamental al drepturilor parentale. Informatii aditionale se pot obtine si inscrierea se poate face la dl Gabriel Curcubet, Asociatia Home Schooling Romania, curcubetg@gmailcom.

PENTRU ROMANII DIN WASHINGTON

Luna trecuta statul american Washington a legiferat casatoriile unisex. Crestinii statului au initiat deja o actiune de abrogare a legii. Pina in iunie au nevoie de peste 150.000 de semnaturi in sprijinul unei petitii care, in cazul ca numarul semnaturilor va fi implinit, va rezulta intr-un referend de abrogare in noiembrie. Indemnam si insistam pe linga toti romanii din statul Washington, biserici, preoti, lideri ai comunitatilor romane, si pastori sa se implice in acest proiect extrem de important pentru valorile crestine. Batalia casatoriei nu este o batalia pe care o putem pierde. In statul Washington sunt multi romani, comunitatile si bisericile de acolo sunt mari si diverse.

PENTRU ROMANII DIN MARYLAND

Luna trecuta statul american Maryland a legiferat si el casatoriile unisex. Crestinii statului, la fel ca cei din Washington, au lansat si ei o actiune de abrogare a legii. Au si ei nevoie de semnaturi pentru a supune legea unui referend in noiembrie. Indemnam si insistam pe linga toti romanii din statul Maryland, biserici, preoti, lideri ai comunitatilor romane, si pastori sa se implice in acest proiect extrem de important pentru valorile crestine. Va rugam implicati-va ca voluntari. Accesati: http://www.marylandmarriagealliance.com/volunteer/ pentru detalii.

POSTUL CEL MARE

Uram tuturor romanilor un post usor cu prilejul Postului Mare. Pe linga rinduielile traditionale pentru post, haideti sa facem si ceva diferit anul acesta. Sa ne supunem si firea la un post. Sa postim si cu ochii. Pe vremea postului sa ne abtinem de la vizionarea programelor murdare, a showurilor care iau in deridere valorile si credinta. A pornografiei. A programelor care nu zidesc sufletul. Sa postim si cu gura. Sa ne abtinem de la vorbe murdare si negindite. De la bautura si de la fumat. De la cirtire si birfa. Sa postim si cu urechile. Sa ne departam urechile de vorbe murdare. Sa ne abtinem (cun ne sugera recent unul din cititorii nostri) de la frecventarea circiumelor, a barurilor, a discotecilor. Sa ne rugam pentru inchiderea acestor focare ale carnalitatii. Sa ne indeletnicim cu citirea Scripturii si sa meditam asupra importantei evenimentului care-l vom celebra in doar citeva saptamini – invierea Mantuitorului!

 

SAPTAMÂNA VIETII IN PARLAMENTUL EUROPEAN

Intre 26 si 29 martie se organizeaza in Parlamentul European “Zilele vietii.” Rugam pe toti romanii si moldovenii din Bruxelles sa participe. Intrarea este gratuita si tot publicul este invitat. Prima prezentarea va avea loc pe 26 martie (Luni) intre orele 17:30 si 19:00 pe tema avortului. Marti 27 martie intre orele 12:30 si 14 va avea loc o conferinta pe tema ingrijirilor paliative. Miercuri 27 martie intre orele 12:30 si 14 va avea loc o conferinta privind rolul bioeticii in pretuirea si promovarea vietii. Iar Joi, Martie 29 intre orele 15 si 18 va avea loc o conferinta privind avortul si sanatatea femeii.

AGENTIA EUROPEANA PENTRU DREPTURI FUNDAMENTALE DISCRIMINEAZA

Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale este o agentie unionala insarcinata cu stabilirea si mentinerea canalelor de comunicare intre organizatiile neguvernamentale din Uniunea Europeana care promoveaza drepturile omului si Parlamentul European. In iunie 2010 cererea de admitere a AFR a fost respinsa de Agentie pe motivul ca AFR se opune casatoriilor homosexuale. Saptamina in curs AFR si-a anuntat din nou intentia de a participa la dezbaterile programate la Viena pe 19 si 20 aprilie si s-a inscris la conferinta. La doar o zi mai tirziu ni s-a respins inregistratea pe acelasi motiv. Afirmam din nou, asa cum am facut-o si acum 2 ani, ca Agentia Europeana pentru Drepturi Fundamentale este o agentie care promoveaza, in mod selectiv, drepturile omului, o organizatie intoleranta privind diversitatea de vederi asupra unor principii fundamentale de organizare a societatii, lipsita de respect fata de simtamintele crestine si religioases ale majoritatii covirsitoare a cetatenilor Uniunii Europene. In cei 5 ani de cind Agentia a fost resuscitata, scopul aproape exclusiv al Agentiei a fost promovarea drepturilor homosexualilor.

PENTRU ROMANII DIN AUSTRALIA

Crestinii din Australia sunt chemati la 40 de zile de post si rugaciune pentru familie, casatorie, viata, si valori. Maratonul postului si rugaciunii a inceput pe 22 februarie si se va incheia pe 1 aprilie. Rugam pe toti romanii din Australia sa se alature acestei initiative nobile. Detalii pot fi accesate la www.40daysofprayer.com.au.

AFR DENUNTA LUNA LGBT DIN ROMANIA

AFR denunta organizarea in Romania, cu sprijinul fondurilor europene si fara consimtamintul parintilor sau al copiilor nostri, a lunii homosexualitatii in Romania. Evenimente informative pro-homosexuale au fost organizate la liceul George Cobuc din Bucuresti si la doua facultati tot din Bucuresti. Ne opunem propagandei homosexuale in Romania si a indoctrinarii tinerei generatii romane intr-un stil de viata nu doar imoral, dar si foarte daunator sanatatii mintale si fizice a omului. Ne exprimam deasemenea dezaprobarea fata de forurile ministeriale si de conducere a institutiilor implicate care au ingaduit derularea acestor evenimente in institutiile lor. In contrast, va facem cunoscut ca in ultimii ani AFR a cautat sa obtina din partea Ministerului Educatiei permisiunea pentru un program de abstinenta in diferite licee din Romania. Cerea noastra a fost respinsa pe motiv ca programa sugerata de noi este prea “religioasa.”

Pe 27 februarie Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania a emis urmatoarea Scrisoare Deschisa in care si ea condamna acest eveniment unic in istoria Romaniei. Redam citeva paragrafe, urmind ca cei interesati sa citeasca intregul Comunicat in linkul alaturat: „Luna istoriei LGBT” în ?colile române?ti – propaganda ideologica pentru auto-distrugerea tinerilor

BUCURESTI – 27 februarie 2012: Scrisoare deschisa a Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din România adresata ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului, ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, Guvernului României, Senatului si Camerei Deputatilor, inspectorilor scolari, cadrelor didactice, directorilor de scoli, educatorilor, parintilor si tuturor reprezentantilor societatii civile. Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-vita din România îsi exprima dezacordul fata de organizarea, în mai multe institutii de învatamânt preuniversitar si universitar din Bucuresti, a unor actiuni de familiarizare a tinerilor cu istoria minoritatilor sexuale (Lesbiene-Gay-Bisexuali-Trans). Desfasurate pe tot parcursul lunii februarie 2012 de catre organizatia non-guvernamentala Accept, manifestarile sunt gazduite, printre altele, de „Facultatea de Jurnalism si ?tiintele Comunicarii”, „Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala” din cadrul Universitatii Bucuresti, precum si de Colegiul National Bilingv „George Cosbuc” din capitala.

Consideram ca organizarea, în scolile din România, a unor astfel de activitati reprezinta un precedent deosebit de grav, cu atât mai mult cu cât învatamântul de stat este finantat din banii tuturor parintilor care nu doresc sa-si expuna copiii propagandei homosexualilor. Astazi, fenomenul homosexualitatii se raspândeste din ce în ce mai repede în rândul tinerilor, fie prin organizare unor manifestatii publice care sustin ca acest pacat strigator la cer este un „drept” al omului ce nu trebuie sa fie încalcat, fie prin presiunile unor organizatii de tipul „ACCEPT” care solicita legalizarea casatoriilor între persoane de acelasi sex, precum si a adoptiilor în vederea întemeierii unei „familii”. Ce se întâmpla, însa, cu adevarata familie, cea crestina, celula Bisericii? Aceasta este grav afectata, caci scopurile casatoriei sunt total denaturate.

În Vechiul Testament sta scris „sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie; aceasta este spurcaciune” (Levitic 18, 22) si tot aici este prezentat cazul celor doua cetati Sodoma si Gomora care au pierit din cauza acestor pervertiri ale fapturii umane (Fac. 19, 4-28). Pacatul acesta poarta si numele de sodomie, dupa denumirea cetatii în care a fost savârsit (Sodoma). De asemenea, în Noul Testament, mai precis în Epistola catre Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 1, versetele 26-27, avem precizata clar pedeapsa pentru acest pacat: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca rânduiala cu cea împotriva firii. Asemenea si barbatii, lasând rânduiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins în pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savârsind rusinea si, luând în ei rasplata cuvenita ratacirii lor.” Conform doctrinei oficiale a Bisericii Ortodoxe Române, „sodomia, adica desfrâul împotriva firii, precum si impiedicarea cu stiinta a zamislirii de prunci si lepadarea lor” constituie pacate de moarte (strigatoare la cer).

Având în vedere cele expuse mai sus, solicitam tuturor factorilor de raspundere respectarea atenta a legila?iei în vigoare si interzicerea imediata a sustinerii acestor activitati în spatiile publice, mai cu seama în unitatile de învatamânt care sunt destinate formarii caracterelor morale si nu experimentelor de pervertire satanica a tinerilor! Citeste mai mult: „Luna istoriei LGBT” în ?colile române?ti – propaganda ideologica pentru auto-distrugerea tinerilor

SANTAJUL HOMOSEXUALILOR AMERICANI

In 2003 Tribunalul Suprem SUA a dezincriminalizat sodomia in SUA. A declarat neconstitutionale toate legile statelor americane care pina atunci incriminau sodomia. Cum au ajuns homosexualii americani sa sconteze un asemenea succes in 2003 avind in vedere ca doar in 1984 acelasi Tribunal Suprem a declarat aceleasi legi constitutionale? Care a fost traseul parcurs, cine au fost proganostitii, cine le-au fost avocatii, cum si cine a argumentat cazul? Care au fost personalitatile si grupurile din spatele miscarii de abrogare a legilor antisodomie in America? Subiectele acestea sunt discutate de profesorul de drept american Dale Carpenter in cartea lui publicata luna trecuta si intitutala: Flagrant Conduct: The Story of Lawernce v. Texas. Concluzia autorului este ca succesul homosexualilor s-a datorat unor minciuni grosolane pe care tribunalele nu le-au depistat pe parcursul proceselor.

Traseul incepe in Houston, Texas cu citiva ani inainte de 2003 cind intre trei homosexuali care se aflau impreuna s-a iscat gelozia. Unul a sunat politia, mintind ca unul dintre rivalii lui l-a amenintat cu pistolul. Politia a venit la domiciliu, i-a arestat pe cei trei si i-a dat in instanta pe motive de comportament impotriva firii, adica sodomie. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea lor. Lectura cartii e fascinanta pentru cei interesati de subiect. Tragic insa e sfarsitul celor trei. Fiecare dintre ei a avut antecedente penale, fie fosti puscariasi, fie betivi, sau drogati. Unul dintre ei a trecut cu masina peste un pieton ucigindu-l. Altul a murit la doar 39 de ani ca urmare a abuzului de alcool si droguri. Nimeni nu i-a dat de familie si cetatenii din Houston i-au incinerat trupul si l-au inmormintat fara slujba religioasa. Ultimul a murit si el in noiembrie 2011. Nu e nimic de celebrat in a fi homosexual sau o vedeta a miscarii homosexuale.

 

AFR va recomanda recenzia cartii lui Dale Carpenter, fascinanta si ea, publicata de New Yorker Magazine in editia din 12 martie 2012: http://www.newyorker.com/arts/critics/books/2012/03/12/120312crbo_books_lithwick?printable=true

 

DE DRAGOBETE

Din partea unui cititor: De Dragobete, am vrut sa daruiesc tuturor cunoscutilor mei cele mai frumose urari. Pentru aceasta am cautat in imensul areal al universurilor cunoasterii umane, cel mai important cuvant. Un cuvant care sa reuseasca sa-mi reprezinte intreaga afectiune pe doream sa o prezint. Va intrebati care este cuvantul de aur ? Un cuvant pe care sa il utilizam la fel de pasional in orice comunicare intre noi oamenii. Cuvantul de aur pe care il rostim cu aceeasi puritate in 80% din cea ce inseamna dialog. Un cuvant de aur, pentru care timbru nostru vocal este mereu acelasi. Cuvantul de aur, care iti umple sufletul de bucurie ori de cate ori il pronunti. Hei bine, ….este cuvantul MULTUMESC De Dragobete, as dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru faptul ca imi umpleti viata. As dori sa va multumesc, voua prietenilor pentru ca imi stergeti intotdeauna lacrimile singuratatii. As dori sa va multumesc, voua prietenilor , pentru credinta ce ne leaga si ne conduce spre noile orizonturi ale omenirii. As dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru toata ingaduinta aratata fata de mine, pentru toata voiciunea darurita la fiecare intalnire cu voi. Si nu in ultimul rand as dori sa va multumesc, voua prietenilor, pentru toata dragostea noastra si pentru toata iubirea voastra fata de oameni. Pentru zilele frumoase ce vor urma, va multumesc, voua tuturor de Dragobete. http://www.youtube.com/watch?v=4gjUtnejnpY

Zile frumoase, D.S. AFR: si noi va multumim.

AFR DENUNTA IDEOLOGIA INFANTICIDUL

Noua ideologie se reliefeaza pe orizont – ideologia infanticidului, adica uciderea copiilor nascuti. Pe 23 februarie publicatia Law, Ethics and Medicine a publicat un studiu-comentariu-articol care deja a facut inconjurul lumii socind pe fiecare fiinta umana care l-a citit. Este vorba de opinia a doi proeminenti eticisti italieni (Alberto Giubilini si Francesca Minerva) care afirma ca este intru totul moral si acceptabil din punct de vedere etic sa ucizi copiii nascuti din aceleasi motive pentru care si copiii nenascuti sunt avortati, adica, motive economice (nu am cum sa-i imbrac sau sa-i hranesc), psihologice (nu pot sa-mi mai suport), de relatie (m-a parasit “partenerul” si nu mai pot creste copiii singura), situatie sociala (sunt studenta, am vrut sa avortez, l-am nascut, dar m-am razgindit), etc. Titlul articolului este la fel de nesabuit: “After-birth abortion: why should the baby live?” (“Avort post-nastere: de ce sa traiasca noul nascut?”) Ambii autori sunt profesori de etica la Universitatea Monash (Melbourne, Australia) si Oxford (Marea Britanie). AFR denunta, in termenii cei mai categorici, acest atac diabolic impotriva fiintei umane si mai ales a celor mai firave dintre fiintele umane.

RELIGIA IN SCOLILE DIN ROMANIA

Va rugam cititi cu atentie materialul alaturat, intelegeti care este miza, si luati atitudine. Faceti-va auzita vocea. AFR si alte organizatii profamilie crestine o vor face curind.

A izbucnit un nou atac împotriva religiei: bezbojnicii din toate tarile sunt indignati ca în clasa pregatitoare va exista un curs de religie. În paralel, homosexualii de la ACCEPT au declansat o campanie de propaganda în scoli. Nu vad nimic rau în predarea religiei în scoli. Cursurile de religie sunt optionale, parintii care nu vor sa îsi lase copii sa cunoasca astfel de detalii periculoase au aceasta optiune. Ideea este ca bezbojnicii cer oficial scoaterea cursului de religie din clasele pregatitoare (se folosesc si de scandalul din jurul acestei povesti). În mod clar, populatia României este majoritar religioasa si majoritar de confesiune ortodoxa. Eu unul nu sunt de acord ca o mâna de oameni sa scoata religia din scoli prin galagie instrumentata mediatic. Proiectul orelor de religie pentru clasa pregatitoare este în faza de consultare publica. Nu am nici o îndoiala ca tovarasii bezbojnici au depus o serie de petitii prin care cer eliminarea cursului de religie. Asa ca va propun sa trimiteti un e-mail la adresa clasapregatitoare@medu.edu.ro Aceasta adresa de e-mail este protejata de spamboti; aveti nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza în care sa va exprimati opinia în favoarea introducerii orei de religie la clasa pregatitoare. Puteti face acest lucru pâna pe 15 martie 2012. Un e-mail se scrie în câteva minute, scoaterea orei de religie de la scoala pregatitoare este pentru multi ani! Anuntati cât mai multi oameni sa trimita mesaje pentru pastrarea religiei în clasa pregatitoare! Sursa: blogul lui George Damian, www.george-damian.ro.

FILM PENTRU ROMANII DIN AMERICA

Pe 23 martie va fi lansat un nou film in cinematografele Americii “October Baby” (Bebelusul lui octombrie”) Este vorba despre o tinara care se imbarca pe o calatorie de descoperire personala – si descopere ca mama ei a incercat sa o avorteze, ca a scapat de sub cutitul doctorului, a fost adoptata si a devenit o femeie de excelenta. In plus, filmul e si unul romantic cu un happy end. Din cind in cind Hollywood mai face si filme cu teme decente. Acest film merita vazut. Parinti si tineri romani din America – vizionati filmul. O recenzie crestina a filmului poate fi citita aici: http://www.bpnews.net/printerfriendly.asp?ID=37326

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

Vasile Tîntas – un român care a razbit în America

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

.

de Emil Onet

.

Pe Vasile Tîntas l-am cunoscut recent cu prilejul unui spectacol pentru românii din Surprise, Arizona, la care au fost invitati câtiva solisti de muzica populara româneasca din România. Pe lânga faptul ca el a organizat spectacolul, a surprins audienta prin talentul sau interpretativ, prezentând celor prezenti un variat repertoriu de melodii din multe zone românesti. La scurta vreme, l-am vizitat la firma sa, curios sa aflu mai multe despre acest compatriot stabilit pe aceste meleaguri.

Originar din Seini, Maramures, Vasile apare ca un om dintr-o bucata, hotarât în a reusi în viata prin propriul efort. A venit în America imediat dupa „revolutie”, a tras mai întâi în Chicago, unde avea ceva cunoscuti români, veniti mai înainte. A început sa lucreze ca muncitor, acceptând „joburi” prost platite si istovitoare. Având calificarea de sculer-matriter, a fost angajat, la un moment dat, la o fabrica de instrumente medicale, unde se ducea cu bicicleta, locuind cu chirie în conditii foarte modeste. Fiind un om chibzuit, s-a straduit sa economiseasca bani ca sa trimita si celor de acasa pentru nevoile de familie. Pentru a-si suplimenta venitul nu a pregetat sa cânte în timpul liber, în restaurante, la nunti sau petreceri organizate de biserica româneasca „Sf. Maria” din Chicago. Înzestrat cu har artistic, a participat ca solist la festivalul „Românasul”, alaturi de artisti amatori din Canada si America. La Chicago a cunoscut-o pe Laura, o românca din Tulcea, cu care si-a întemeiat o familie.

În 1999 a decis sa se mute în Arizona, unde oportunitatile de a câstiga mai bine i s-au parut mai la îndemâna. S-a angajat la fabrica „Hayne’s Carpet & Tiles”, unde a muncit din greu timp de sase ani. A pus ban peste ban, si-a cumparat o casa si, în acelasi timp, si-a luat licenta de contractor. Realizând ca este mai bine sa stea pe propriile picioare, si-a creat firma „Tintas Granite & Flooring” situata în Surprise, o suburbie a Phoenix-ului.

La ora actuala, are 12 angajati, cu care livreaza o varietate de produse din granit si ceramica. Materia prima (placi de granit si marmura) este furnizata din Brazilia, Italia sau surse locale. Depozitele firmei masoara peste 10.000 de sqf (picioare patrate), iar atelierul de prelucrate si finisare a produselor este dotat cu utilaje si aparatura moderne, care îi permit sa furnizeze pe piata produse de înalta calitate. Solicitarile, cu toata criza actuala din constructia de locuinte, sunt adesea greu de satisfacut, faptul soldându-se cu nevoia de extindere treptata. Constient de necesitatea de a face fata comenzilor, Vasile a investit profitul în dotarea si buna functionare a firmei. Clientii lui sunt foarte satisfacuti de calitatea si promptitudinea lucrarilor, fapt demonstrat de numeroasele scrisori de multumire pe care le primeste tot timpul.

Vasile are doua fete, una de 16 ani si cealalta de 14, care, spre mândria parintilor, învata foarte bine, aducându-le mereu diplome si certificate de excelenta. Angrenat activ în evenimentele bisericesti, a facut si face parte din consiliul parohial, contribuind constant la fondurile bisericii.

Stând de vorba cu Vasile Tîntas, am sesizat o umbra de amaraciune stârnita de relatiile cu unii români. Cu toate stradaniile de a-i ajuta, oferindu-le locuri de munca, cu beneficii de neneglijat, s-a vazut uneori în postura de a fi rasplatit cu rautati neasteptate.

Sentimentele de invidie, din pacate foarte frecvente la românii din imigratie, s-au exacerbat mai ales dupa ce a aparut pe internet un videoclip despre munca si familia lui Vasile. Faptul a declansat niste reactii negative si comentarii rautacioase din partea unor români de aici si din România, unele venind tocmai de la cei pe care Vasile i-a ajutat si le-a facut mult bine. Personal, m-am lovit si eu de astfel de reactii si, la vremea respectiva, m-am întrebat cum este posibil ca oameni carora nu le-ai facut nici un rau sa fie în stare de astfel de rautati regretabile? Nu am înteles si cred ca orice om de buna credinta nu poate sa înteleaga asemenea atitudini. În loc sa ne bucuram ca un românas de-al nostru a razbit prin mijloace cinstite si a reusit în viata aspra de aici, iesind în final la suprafata prin sacrificii personale substantiale, în ciuda greutatilor, unii dintre noi încearca sa submineze efortul si stradaniile, diminuând, prin diferite mijloace, meritul pe care ei însisi nu sunt în stare sa si-l aroge. Unii, în mod regretabil pentru ei, pornind în lume în cautarea unui trai mai bun, în loc sa-si lase naravurile la granita, si le pastreaza si chiar le amplifica, generând animozitati în comunitatile în care traiesc. Timp de mai bine de un sfert de secol, de când sunt în aceasta tara, în fiecare comunitate româneasca în care am trait pâna acum, am constatat existenta acestor metehne. Ele se pare ca s-au imprimat de-a lungul timpului în codul genetic al conationalilor nostri si au devenit greu de înlaturat. Pacat!

dr. EMIL ONET,
Phoenix, Arizona

OMAGIU DE ZIUA FEMEII

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Elena BUICA

 

                                                                         Motto:

„Acolo unde sunt mai multe femei

si flori, nu sunt razboaie!”

 

 

La mii de kilometri distanta si înconjurati de nameti de zapada, simtim totusi un suflu al primaverii ce ne vine din anii frumoaselor amintiri din tara. În Canada ziua de 8 Martie n-are farmec decât pentru noi, românii, plecati de acasa cu bagajele pline de luminoase si calde aduceri-aminte. Pe continentul american se sarbatoreste Ziua Mamei în luna aprilie, dar femeile au multe alte roluri pe pamânt decat cea de mana, ele sunt sotii, iubite, femei de cariera, femei de casâ, aprope tot, încât este mai potrivita sarbatorirea femeii fixata de europeni în fapt de primavara, în ziua de 8 Martie. Aceasta zi este precedata de Ziua Martisorului, ca o avanpremiera, în care se împletesc prin simbolul snurului, albul puritatii, cu rosul, simbolul dragostei pâna la jertfa. Batrânii nostri au mai numit aceasta luna si Martisor.

Scriu aceste rânduri pentru a aduce pe fata tuturor cititorilor special pentru aceasta zi lumina zâmbetelor, nobletea vorbelor si caldura inimii. I se cuvin toate acestea, femeii – “eterna poveste” , “a vietii cheie” – asa cum rasuna în urechile noastre romantele cu parfum. Sunt tulburatoare romantele, cântecele, poeziile, romanele, dedicate misterului feminin, nesecatului sentiment matern, bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viata. De fapt, cele mai frumoase creatii ale lumii sunt pe aceasta tema, adevarate dezlegari de taine. Ele ne duc într-o calatorie interioara cu o multitudine de valente revelatoare care trezesc în noi gânduri si sentimente ce ne înalta într-o alta ordine, cea a curateniei si frumusetii sufletesti. Femeia a fost caântata din cele mai vechi timpuri si acest subiect nu va fi epuizat niciodata, caci fiecare femeie este unica si nicio iubire nu seamana una cu alta.

Iubirea strabate nestingherita prin timp. Primii fiori treziti de chipul fetei îndragite în adolescenta, peste ani aduce surâsul cald pe buze, îngânarea soaptelor nespuse, freamatul respiratiei întretaiate, lumina ai caldura ochilor, farmecul graitor al tacerilor si al stragerilor de mâna.

Cu gândul la frumusetea femeii, îmi vin în minte imagini de altadata ale Bucurestiului în plina înflorire, din perioada interbelica, numit cu mândrie “Micul Paris”. Strazile pareau înflorite de siluetele elegante ale femeilor, cu rochii dupa moda timpului, cu palarii pline de fantezie, dupa moda pariziana, cu umbrelute cochete, cu aer de aleasa distinctie. Îti dai seama imediat ca acolo nu putea încapea vulgaritatea vorbelor si a gesturilor, cu atat mai putin mitocania si mârlania.

Imaginea femeii este adesea suprapusa cu cea iubirii. Toata lumea are nevoie de atingerea blânda si buna, plina de caldura a femeii înzestrata de Dumnezeu cu stele de iubire. Ea este împlinirea în viata prin iubire si daruire. Fiecare femeie poarta în ea visul de dragoste care nu se stinge niciodata. Daruind, femeia este si ea însetata de gesturi de tandrete si de mângâieri izvorâte din dragoste care sunt esenta vietii de familie si fara de care viata nu ar mai avea niciun farmec. Barbatul trebuie sa îi ofere locul binemeritat în viata, acela de a fi iubita, sotie si mama. Numai prin barbat, femeia devine deplina asa cum barbatul este un tot numai prin femeie. În casa în care salasluieste iubirea, salasluieste si Dumnezeu, spune o vorbs din batrâni, iar o alta zicala ne aminteste ca dragostea muta muntii din loc.

Dintre toate ipostazele femeii, cea mai de sus ramâne, incontestabil, cea de mama, asa cum mai presus de toate este Fecioara–Mama, Femeia între Femei. Femeia este chivotul vietii, este pasnica rodire a omenirii, fara de care lumea n-ar mai fi.

Femeile dau împlinirea zilei, dau mireazma si culoarea vietii, paveaza drumul vietii cu dale de suflet. Barbatii trebuie sa le iubeasca si pentru ca ele sunt mai frumoase decât ei. Lor le ajunge sa fie doar putin mai frumosi ca Dracu`, cum zice o alta vorba din batrâni. Femeile, prin frumusetea si gingasia lor sunt florile vietii, flori cu care sunt adesea comparate. Nu putine sunt cele care poarta nume de flori, mai ales ale florilor de primavara: Violeta, Viorica, Lacrimoara, Narcisa, Brândusa, Micsunica, Iris, Crina, Margareta, Camelia, Gherghina… Cele mai multe din aceasta categorie poarta numele Floarea sau Florica, asa cum o chema si pe mama mea, pe care o port în inima ca pe o floare.

Pe lânga faptul ca femeile acopera o arie mai larga decat cea a barbatilor, fiind sotii, iubite, mame, avand servicii si muncind si în gospodarie, deci sunt mai mult decat jumatatea barbatului, în acelasi timp, ele sunt înzestrate si cu tenacitate, care le situeaza deasupra barbatilor. Aceste cuvinte nu pica prea bine orgoliului masculin, dar este înca un motiv de consideratie si de admiratie pentru ele. Suferintele prin nastere le calesc, le fac mai rezistente. La nevoie îsi pot purta singure de grija, îsi pot purta singure bataliile pentru viata. Sadoveanu a ilustrat stralucit un asemenea chip prin întruchiparea Vitoriei Lipan, în romanul “Baltagul”. Iubirea ce i-a purtat-o barbatului disparut, i-a dat taria sa porneasca în cautarea lui, iar prin tenacitate si inteligenta a reusit sa-l gaseasca, sa descopere ucigasii si sa îsi faca singura dreptatea, fara ajutorul autoritatilor.

Asadar, pe lânga rolul social substantial, femeia ramâne mereu un cântec de lumina, la care mai adaug doar frumoasele cuvinte spuse de poetul Grigore Vieru: “Femeia este al cincilea anotimp, în care Natura se odihneste, amintindu-si toate florile primaverii, toate privighetorile verii, toate poamele toamnei si toate ninsorile iernii”.

 

Elena BUICA

Pickering, Toronto, Canada

8 Martie 2012

Seminar despre viață…!

On By nelursIn Biblia, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis:

„Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”                                                                                                                                                                                       Matei, 19.16-17

Ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?

 În trecut se auzea o vorbă cu  care azi te întâlnești mai rar: meseria e brățară de aur. O brățară de aur e mâna omului care e iscusit în munca pe care o face, aducând propășire în viața personală  și a familiei. Asta chiar dacă  pe vremuri tinerii  învățau o meserie la o școala profesională sau de meserii, ori  ca ucenic lângă alți meseriași experimentați de la care  furau meseria. Continue reading “Seminar despre viață…!” →

Femeia Samariteanca!

On By nelursIn Bible, Christian PerspectiveLeave a comment

 George Danciu

.

LECTIA DE LA FÂNTÂNA

.

Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!”, tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.” „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce sa scoti apa, si fântâna este adânca; de unde ai putea sa ai, dar, aceasta apa vie? Esti Tu oare mai mare decât parintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta si a baut din ea el însusi si feciorii lui si vitele lui?” „Isus i-a raspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarasi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba înca, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apa care va tâsni în viata vesnica.”

                                                                                                                                                                                  Ioan, 4.10-14

.

Isus a stat în picioare si a strigat: „Daca înseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apa vie, cum zice Scriptura.”

                                                                                                                                                                               Ioan, 7.37-38

.

Când oamenii – dupa potopul din vremea lui Noe – ,  când au început sa se înmulteasca la numar si au dorit sa-si faca o cetate si un turn al carui vârf sa atinga cerul, Creatorul i-a împrastiat atunci pe toata fata pamântului. Dar omul s-a asezat în locurile care i-au placut mai mult, la câmpie, la deal, la munte, dupa cum dorea, si asa, au ajuns sa formeze cu timpul diferite popoare si asezari peste tot în lume, de diferite rase si culoare a pielii lor…

***

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a parasit slava Sa din Cer,  venind pe pamânt în lumea noastra sa faca lucrarea de rascumparare a omului (coroana creatiunii lui Dumnezeu), din pacat.

Istoria consemneaza, în Evanghelia lui Ioan, cum într-o zi Isus mergea din Iudea în Galileea. Cuvântul spune ca El trebuia sa treaca prin Samaria. Asta din doua motive: unul e acela ca drumul trecea prin Samaria, altul ca El stia ca avea de facut o lucrare si acolo. Mergând între Est si Vest, între Sud si Nord trebuia sa treci prin Samaria. ?inutul Samariei era unul de ocolit pentru iudei, un popor  care se considera sfânt si separat de lume, pentru Dumnezeu si sa-l onoreze pe Dumnezeu. Prin poporul Israel,  Dumnezeu s-a  facut de cunoscut altor popoare. Însa, de-a lungul secolelor,  Israel a fost împrastiat printre popoare în întreaga lume, sa-L poata face de cunoscut pe Creatorul lor, caci lor li se descoperise înca din vremuri stravechi…

Oamenii îsi au planurile lor de a ajunge la cer si metodele lor, credintele lor. Dumnezeu însa are si El planurile Sale si metodele Sale de a lucra si a-l ajuta pe om. Ei  doreau sa construiasca un turn înalt pâna la cer, dar Dumnezeu i-a oprit, caci alta e calea de-a ajunge sus, la Dumnezeu.

Isus este calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.(Ioan, 14.6)

Într-o zi un automobilist din America a ramas în pana cu motorul (mort) pe vremea lui Ford. Masina era un Ford din primele tipuri si în timp ce omul tot mesterea sa repare motorul, sa-l faca sa porneasca, pe acolo întâmplatrea a facut ca trecea tomai inventatorul aceli masini, Henri Ford (1863-1947). Henri Ford i-a spus: – Încearca sa faci asa si asa, probabil acolo e defectiunea!

– Cum, dta un orasean îmbracat la costum îmi dai mie lectii?, caci el nu stia cu cine sta de vorba.

Isus ori pe unde trecea aducea o vorba de mângâiere, de iertare, de mila, de vindecare. Acum El întâlneste o femeie care în naduful zilei a umblat peste 4…5 km sa gaseasca apa aceea buna sa-si potoleasca setea. Domnul Isus – Creatorul a facut ca apa care e atât de necesara omului sa existe pe pamânt din belsug, o treime. E adevarat ca apa buna trebuie adesea cautata.

Isus intra în dialo cu aceasta femeie care era marginalizata de oameni, avusese mai multi barbati, acum traia cu al cincilea. Si ea se mira foarte mult ca El, evreu, vorbeste cu ea, o femeie samariteanca, nefiind legaturi între cele doua natii. Dar Dumnezeu este al tuturor, avem un singur Dumnezeu si o singura credinta si un singur botez (Efeseni, 4.5).

Si între noi traiesc alti oameni care pot fi mai buni sau mai rai, dupa cum gândim si apreciem noi. Putem fi unii pentru altii unealta prin care Dumnezeu poate da adevarata apa, buna.

Întâlnirea acelei femei cu Isus – cum va fi cu oricare dintre noi – a fost una istorica. Asa cum inventatorul si constructorul Ford stia mia bine decât oricine ce nevoi avea masina creata de el, tot asa Creatorul nostru stie mai bine de ce avem noi nevoie ca sa functionam bine. Si El a lasat scris pentru noi Scriptura (Biblia) ca un îndrumator necesar.

Adevarata Lumina a trecut si prin Sihar si i-a luminat pe multi, nu doar pe aceasta femeie Samariteanca.

Fântâna lui Iacov

Patriarhul Iacov a sapat aceasta fântâna cu apa buna din care se adapau atât ei, familia sa, cât si animalele lor. Dar unde este asezata acea fântâna, de unde îi vine acea apa racoritoare?

Fântânii lui Iacov era asezata între doi munti, Garizim si Ebal. Dar, prin Moise, Dumnezeu a dat binecuvânatrea de pe muntele Garizim si blestemul de pe muntele Ebal. (Deuteronom, 27.11-68). Apa vine la fântâna lui Iacov din subsolul acestor munti de unde a vorbit Moise poporului evreu.

Primim o apa care ne racoreste si ne satisface un timp setea, dar ea e amestecata, atât cu binecuvântare cât si cu blestem. Ori omului îi este necesara doar apa curata si binecuvântata…

Internetul de azi – e pacat sau binecuvânare? Si una si alta. Trebuie sa luam doar ce ni se pare a fi bun. Dar omul nu are filtrele necesare si frâna de care e nevoie pentru a pune capat la ceea ce nu zideste, ci, dimpotriva, darâma.

Lucrurile spirituale din lumea de azi le primim amestecate ca si în fântâna lui Iacov.

Stiinta- ne da lucruri amestecate, care se schimba odata cu trecerea timpului când apar noi puncte de vedere, când evolueaza, când descoperirile omului înainteaza sau regreseaza…

De aceea,  solutia nu e alta decât aceea ca trebuie sa schimbi fântâna din care bei!

Simturile noastre nu sunt aparate de masura, ele ne pot însela atât de usor.

Inima omului – este nespus de rea si necredincioasa.

Pocait- nu e acela cre nu mai bea si nu mai fumeaza.

Apa curata, unde o gasim?

„Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!”, tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.”

Omul s-a saturat de fântâna lui Iacov, el doreste o apa care sa-l sature sa-i satisfaca dorintele însetate. De aceea el lasa adesea acele fântâni ale lui Iacov, ale oamenilor, carti si teatre, si intra în Biserica vie a lui Dumnezeu, însetat, satul pâna peste cap de apa lumii acesteia.

Odata un tâna inginer fusese inviatat înainte de ’89 în biroul uni sef. Acesta a tras perdelele a încuiat usa si i-a zis:

– De mult am dorit sa-ti ofer ceva, ceva special, foarte bun. Doar pentru tine. Te-am urmarit de mult, îmi place cum lucrezi, ce faci.

– Oare ce ai putea sa-mi dai? Dintr-un loc ascuns, scoate o sticla!

– Am aici cel mai bun Whisky. Daca o scoteam pentru altii, ar fi baut-o toata, dar noi degustam câte o gura.

– Dar, stii, eu nu beau alcool!

– Cum? E asa de bun, nu-l gasesti la oricine, îti va placea, ai sa vezi.

– Daca bei, îti va fi iarasi sete; dar este o bautura care te va satura, nu-ti va mai fi iarasi sete!

– Cum asa?

– Este apa vie pe care ne-o ofera Isus Hristos Domnul! Glorie Lui!

Apa vie si apa moarta

Doar cei care sunt însetati dupa neprihanire, dupa dreptate, se vor astâmpara de la aceasta apa vie.

Apa vie este o apa care se misca, din râuri; iar aceea din lacuri e moarta, statica. Tot asa apa lumii emoarta, e fara viata, ba mai mult ea aduce moartea. Aici e nevoie de galeata, ne chinuim s-o luam de departe. În schimb apa vie o putem avea fara efort si ea tâsneste în viata vesnica. E Duhul Sfânt care misca tot e e în noi, El e viu, ne misca nu numai mintea, ci si sufletul nostru. De aceea se cuvine ca tot ce este în noi sa-L laude pe Domnul!

Omul nu poate selecta între bine si rau, nu are sita necesara care sa stabileasca limita…

Alimentati-va cu apa vie, sa lasam galeata lumii care ne aduce ba filosofia evolutionista, ba pe aceea materialista! Sa venim direct la apa vie, la Creatorul nostru care El singue are si stie de ce anume avem noi nevoie ca sa functionam normal.

Femeia Samariteanca a înteles lectia de la fântâna, ea plecând de acolo fara galeata, fara apa lumii acesteia, luând însa din duhul Datatorului Vietii. Femeia plecase de acasa cu rusine, acum se întoarcea cu demnitate, iertata de pacate, cu o noua perspectiva asupra vietii.

Ea marturiseste cu bucurie despre Isus: L-am vazut pe Mesia. Mi-a spus tot ce am facut!

Dumnezeu e Acela care stie tot ce am facut, El ne cunoaste umbletele noastre, toate pacatele noastre.

Odata o tânara a participat la serviciile biseriii evanghelice. Si avea foarte multe îmntrebari. Dintr-data, dupa ccca 3 luni, a zis, acum nu mai am întrebari, Duhul Sfânt mi-a lamurit toate întrebarile.

Tânara a primit apa vie a Cuvântului si a Duhului Sfânt! Slavit sa fie Domnul! Amin.

OVIDIU LITEANU- Daca înseteaza cineva sa vina la Mine si sa bea apa vie!

REMEMBER BUCURESTI 4 MARTIE 1977

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Ovidiu Creanga

 

INSTRUCTIUNI ÎN CAZ DE CUTREMUR


Extras din articolul lui Doug Copp despre „Triunghiul vietii”

Cititi si transmiteti mai departe – v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!

„Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare în mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite în Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cât obiectul se va compacta mai putin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) si cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

1) Oricine care pur si simplu „se apleaca si se acopera” când cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt întotdeauna zdrobiti!

2) Câinii, pisicile si copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiti în pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui într-un mic gol. Du-te lânga un obiect, lânga o canapea, lânga un obiect mare si voluminos, care se va comprima într-o oarecare masura, dar care va lasa un gol lânga el.

3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge în caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4) Daca esti în pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista în jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire în cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunându-le ocupantilor sa se întinda pe podea, lânga baza patului, în timpul unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur în timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci întinde-te jos si ghemuieste-te în pozitie fetala, lânga canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare când cladirea se darâma sunt omorâti. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade în parti, vei fi taiat în doua de intrarea usii. În oricare din cazuri vei fi omorât.

7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc în continuu, pâna când are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari înainte sa se prabuseasca, sunt ciopârtiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai târziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui întotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.

8) Mergeti lânga zidul exterior al cladirilor sau în afara lor daca este posibil – este mult mai bine sa fi lânga exteriorul unei cladiri decât în interior. Cu cât esti mai în interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti când soseaua de deasupra cade într-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toti omorâti. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si întinzându-se lânga vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lânga ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, în timp ce ma târam înauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hârtie, ca hârtia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari în jurul teancurilor de hârtie.

***

În 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, „Universitatea din Istambul”, Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.

Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini înauntru. Zece manechini s-au „aplecat si acoperit” si 10 manechini i-am folosit în metoda de supravietuire „triunghiul vietii”. Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre darâmaturi si am intrat în cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu „aplecat si ascuns”. Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, „triunghiul vietii”. Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut în SUA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.

Prima cladire în care am intrat, a fost o scoala în Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pâna la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi întins jos, lânga bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii li s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, când cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasând un spatiu sau vid lânga ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc „triunghiul vietii”. Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cât obiectul se va compacta mai putin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) si cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare când priviti cladiri prabusite, numarati „triunghiurile” pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea într-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii în caz de cutremur.

Seful salvarii din Dpartamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea din acest oras.. M-a însotit peste tot si a dat o declaratie personala: „Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supravietuit în „triunghiul vietii”, care a existat fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorâti. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al „tiunghiului vietii”…

A (re)prezentat,

Ovidiu CREANGA

4 martie 2012

La 35 de ani de la

Cutremurul din Bucuresti

Scopul final al Lui Dumnezeu nu este sa te informeze, ci să te formeze

On By nelursIn Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Natura UmanaLeave a comment

 din “Discovering Your Identity”

de B.Jones & T.Powell

tradus Rodica Botan

Dupa ce David Bennett a urcat Muntele Everest, un reporter i-a pus urmatoarea intrebare:

-Cum ai reusit?

Frigul absolut brutal si vânturile puternice fac din ascensiune o treaba periculoasa si teribil de grea. Drept raspuns, Bennett a început sa spuna cum s-a protejat de asaltul neîndurator al temperaturii scazute, cum si-a pregatit mâncarea, si cum si-a pregatit adapostul ca sa se odihneasca cât de des posibil Continue reading “Scopul final al Lui Dumnezeu nu este sa te informeze, ci să te formeze” →

PRIMUL NUMAR AL NEWSLETTER-ULUI „ROMÂNIA NOASTRA”

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Cristi DUMITRACHE

.

Dragi colegi scriitori si jurnalisti,

 

Parerile noastre despre ceea ce se întâmpla în România au început sa prinda contur. S-a coagulat un proiect jurnalistic, pe care îl începem acum, cu pasiune si dedicatie. Primul numar al newsletter-ului bilunar „România Noastra”, editat de revista „Pagini Românesti în Noua Zeelanda” a aparut. În acest prim numar si-au exprimat opiniile 14 jurnalisti din România, Noua Zeelanda, Spania, Statele Unite ale Americii, Italia si Franta. Toate aceste opinii pot fi preluate de publicatiile din întreaga lume, cu citarea sursei. De asemenea, toti jurnalistii doritori îsi pot trimite parerile la adresa noastra de email: romanianpages@yahoo.co.nz.

Opiniile noastre vor aparea în câteva medii de informare consacrate: la TVR International, Radio România Actualitati, Romanian Global News, dar si în revistele de diaspora care participa la proiect. Reamintim ca acest proiect nu este o asociatie, ca nu exista nici o cotizatie, este realizat voluntar si respecta dreptul la opinie al fiecarui jurnalist implicat.

Tema de deschidere a fost urmatoarea: „Cum credeti ca poate fi salvata România? Clasa politica româneasca este compromisa total. Rând pe rând, au sfârtecat ciolanul puterii toate partidele politice, s-au mânjit cu mierea tarii toti ursii pofticiosi, au furat, fura si vor continua sa fure cu abnegatie, împreuna cu rudele, prietenii, amicii, toti cei care formeaza aceasta clica, despre care omul de rând, românul caruia i s-a furat tara spune ca sunt «toti o apa si-un pamânt». Ce se poate face, în opinia dvs, pentru a reintra în normalitate? Pe cine ne bazam pentru a scoate România la liman, cine poate salva o tara ce merge în jos?”

Iata în continuare si câteva spicuiri din raspunsurile date în acest prim numar, atasat acestui mesaj:

 

GRIGORE L CULIAN, editor fondator New York Magazine:

„Cred ca România mai poate fi salvata doar de votarea si aplicarea Legii Lustratiei, care sa nu permita accesul fostilor si actualilor profitori ai regimului comunist la functiile publice. Cât despre clasa politica româneasca, mare lucru nu se mai poate face, fiindca nu mai are cine sa scoata România din groapa în care se afla. Cei care mai puteau face câte ceva au emigrat, iar acordul cu Fondul Monetar International va îngropa definitiv România!”

ION MIHAI, redactor Televiziunea Romana:

„Atâta vreme cât la alegerile din 2008 prezenta la vot a fost de 39%, de ce ne miram de clasa politica? Nu ei sunt de vina, ci noi! Cei care nu au mers la vot acum comenteaza si sunt nemultumiti. Trebuie ca fiecare sa mearga la vot pentru a arata ca îi pasa de ceea ce se întâmpla în tara sa. Fiecare trebuie sa faca un efort de a se informa, de a stabili cine l-ar putea reprezenta si sa ia o decizie: cu cine voteaza! E un efort pe care trebuie sa-l facem o data la patru ani. Dar numai asa vom avea o clasa politica mai buna.”

ADRIAN IRVIN ROZEI, senior editor PRNZ Franta:

„România nu se va «salva» decât daca se va salva întreaga lume occidentala! Suntem toti în aceeasi barca! Daca Europa se va îneca, vom pieri si noi! As zice chiar ca, din anumite puncte de vedere, România are un avantaj: are 3 milioane de expatriati care, nu numai ca trimit bani si sustin economia, dar, cum au facut spaniolii sau portughezii în anii ‘60-’80, impun criterii democratice si un mod de viata modern, pe care l-au învatat în Occident. Nu e simplu, sunt de acord! Dar sper ca vor reusi!”

GABRIELA CALUTIU SONNENBERG, editor PRNZ Spania:

„Ca la curele de slabire: nu pierderea în greutate e problema, ci mentinerea ei dupa aceea. Probabil ca numai în mod punitiv se poate impune respectarea legilor pe termen lung. Dar cine sa impuna asta? Armata? Politia? Nu exista o institutie serioasa de încredere care sa controleze. Trebuie mai mult de una, altfel se revine la statul autoritar cu putere centralizata. Ramân la parerea mea: trebuie copiat un model viabil din afara si, mai presus de toate, sa fie respectat de toata lumea. E o dilema grea. Nu vad iesire. Câta dreptate avea Einstein când zicea ca o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gândire care a generat-o.”

GEORGE PETROVAI, editor PRNZ România:

„Cum politica româneasca postdecembrista face tot mai mult dovada unui cartel al faradelegilor îndreptate împotriva tarii si poporului (jaful sistematic, murdarirea valorilor nationale, deprecierea prestigiului international al României prin punerea ei la cheremul ciocoilor interni si externi), se impune constituirea unei forte nationale cu rol de contrapondere. Iar aceasta forta, actualmente jucata pe degete de oribilii facatori ai politicii romanesti, nu poate sa vina decât din partea societatii civile: organizatii neguvernamentale, presa independenta, cetateanul preocupat de prezentul si viitorul tarii. Doar ea, calauzita fara gres de instinctul general uman al aspiratiei legitime spre libertate, echitate si prosperitate, precum si de instinctul national al afirmarii României pe arena internationala, va izbuti sa taie din înfumurarea potentatilor si va impune schimbarea Constitutiei în sensul normalizarii.”

ANDI RADIU, editor Gazeta Româneasca Italia:

„Goana dupa parvenire, îndepartarea de cultura si o foarte mica constiinta fata de obligatii sunt doar câteva dintre motivele situatiei create. Conceptul de toleranta s-a îndreptat catre coruptie, hotie si manelism, iar pe scara de valori nu mai au întâietate adevaratii intelectuali, sportivii sau artistii de valoare. Dam vina pe un anume balcanism, în loc sa dam vina pe noi însine, pe modul nostru de a gândi si de a reactiona. Noi, cei care locuim în afara tarii ne-am convins ca «balcanismul» nu mai functioneaza odata ce ai iesit dintre granitele României. Ca adevaratele valori sunt recunoscute fara a fi pus pe tapet faptul ca fac parte dintr-o tara sau rasa anume. Tocmai de aceea, afirm cu hotarâre ca politicienii ar trebui îndrumati, daca nu chiar fortati sa aiba o anumita atitudine.”

PUCU ROSU CONSTANTIN, redactor radio, Planet FM, Auckland:

„Ma-ntreaba editorul revistei «Pagini Românesti în Noua Zeelanda» cum poate fi salvata România? Simplu! Un presedinte nu jucator ci arbitru între partidele de la putere si cele din opozitie! Un presedinte (daca se poate) profesor universitar! Bine ar fi sa fie un istoric, bun cunoscator al nazuintelor de veacuri ale Romanului: independenta si neatârnare! Sa fie neînregimentat politic si sa nu aiba simpatii de nici o «

Un prim-ministru tânar, din generatia celor între 30 si 35 de ani, tehnocrat, fara de partid, fara de rude sus-puse, fara sa fie santajabil. Un Parlament cu deputati si senatori alesi Nu dupa sumele de bani depuse la partidul din care fac parte pentru a a ajunge la «ciolan»! Ci alesi de noi, de cetatenii tarii, dupa dovezi certe ca ne vor apara drepturile si vor munci pentru a ne asigura o viata demna si umana. O justitie care sa aplice Constitutia, sa apere Cetateanul, sa pedepseasca Vinovatul, sa nu fie coruptibila si aservita puterii!”

 

STEFAN DORU DANCUS, director si scriitor Grupul Media Singur:

„Singura sansa a României actuale este schimbarea generatiilor. Învatamântul românesc, lasat de izbeliste de toate guvernele si mai ales, parasit de oamenii capabili pe care-i avea, nu mai este în masura sa asigure o continuitate valorica asa cum pot scolile din strainatate. De aici si imposibilitatea de-a misca amortitele roti ale evolutiei poporului.”

LIVIU ANTONESEI, jurnalist si scriitor Timpul, Adevarul, Liternet:

„Daca as vrea sa fiu foarte exact, as spune ca nu exista solutie de salvare. Însa aceasta atitudine, desi ar fi exacta, ar fi si cea mai usor de adoptat, cea mai comoda, cea mai lesnicioasa. Daca nu exista solutie, stam linistiti, nu avem nimic de facut! Privind, prin urmare, lucrurile cu o oarece atentie, ne dam seama ca, desi nicidecum legata de actuala clasa politica, o solutie s-ar putea întrezari, renasterea societatii civile, care sa puna presiune pe clasa politica, indiferent care factiune a ei ar fi la guvernare.”

*** 

Dragi colegi jurnalisti, va multumim pentru participarea la acest prim numar si va invitam, în numar cât mai mare, sa dam raspuns la urmatoarea întrebare fundamentala privind România:

Este utila Legea Lustratiei si daca este, de ce abia acum, la 22 de ani de la momentul zero?

Asteptam raspunsurile dumneavoastra, ale tuturor celor interesati sa participe la acest proiect, la adresa de email a revistei „Pagini Românesti în Noua Zeelanda”: romanianpages@yahoo.co.nz.

 

Cu multumiri si gânduri bune din Auckland

 

Cristi DUMITRACHE

Editor PRNZ 

PAGINI ROMÂNESTI ÎN NOUA ZEELANDA

ROMANIAN PAGES ÎN NEW ZEALAND

Auckland, New Zealand

romanianpages@yahoo.co.nz

paginiromanesti@xtra.co.nz

http://prnz.Weblog.ro/

 

 

CONDAMNAREA ULTIMULUI BASTION STALINIST DIN EUROPA

On By nelursIn Europe, RomaniaLeave a comment

Mircea Popescu

 

Înversunatii dusmani ai românilor, comunistii moldovenisti grupati în cea mai retrograda formatiune politica din Europa, Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) condus de Vladimir Voronin, individul care din fruntea acestei grupari criminale a ordonat provocarile, crimele si înabusirea miscarilor din Chisinau în Aprilie 2009, au început sa atace vehement nou înfiintatul Consiliu al Unirii:

„Guvernul Republicii Moldova protejeaza si tuteleaza deschis acele formatiuni politice care cer unirea Moldovei cu România. De o bunavointa deosebita din partea regimului de guvernare se bucura Consiliul Unirii Republicii Moldova cu România reconstituit zilele trecute. Acest consiliu este compus de niste umbre caricaturale ale trecutului, responsabile de declansarea macelului de pe Nistru, de conflictele interetnice de la începutul anilor 90 si de promovarea politicii de lichidare a independentei statului moldovenesc.“

Frica si disperarea PCRM, care prin Declaratia oficiala a Comitetului sau Central din 2 februarie 2012, legitimizeaza practic Consiliul Unirii ca fiind principala forta a societatii românesti în actiunile de promovare ale idealului national al reîntregirii. Din acest moment, este evident ca fortele antiromânesti declara razboi direct si deschis împotriva romanilor si nazuintei lor de a-si construi un viitor comun într-o singura tara unita si puternica.

Mai grav, atitudinea antiromâneasca si anti România a PCRM este internationalizata în aceeasi declaratie a CC al PCRM, prin condamnarea oficiala a legaturilor firesti cu guvernul României pe care le considera acte de tradare:

„Însasi guvernul moldovenesc, deschis, fara a se ascunde, la 3 martie 2012 va comite înca un act sigur de tradare – va participa la o sedinta comuna cu guvernul României – eveniment care ar reprezenta o înjosire fara precedent pentru oricare stat independent, eveniment care simbolizeaza deschis nu doar revenirea la politica anilor 90 dar si la practica trist a lui martie 1918.“

Prin aceasta declaratie anacronica, PCRM se identifica astazi ca URMAS DIRECT al STALINISMULUI care în 1940, în mod neprovocat dar premeditat, dupa cum o dovedeste pactul criminal sovietico-hitlerist din 23 August 1939, Ribbentop-Molotov, a cerut si a impus prin forta armelor, în total dispret pentru România, cotropirea si ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Hertei.

Este cazul ca Presedintele, Parlamentul si Guvernul României, sa se autosesizeze despre aceasta pozitie antiromâneasca si antieuropeana si sa întreprinda toate masurile care se impun.

Obligatia morala a partidelor românesti este de a condamna la rândul lor aceasta ultima ramasita stalinista din spatiul european care prin prezenta sa instiga la ura etnica si ameninta populatia româneasca din Basarabia, mentine populatia dezbinata si plaseaza teritoriul de peste Prut la ultimul nivel de dezvoltare din Europa creând o stare de insecuritate regionala.

Clasa politica de la Chisinau are datoria sa boicoteze si sa condamne oficial PCRM care prin politica sa antieuropeana de tip stalinist constituie un potential pericol major pentru revenirea la un regim dictatorial având ca urmare izolarea internationala a Basarabiei si transformarea sa în „Cuba Europei” asa cum a declarat însusi Vladimir Voronin.

De asemeni, Guvernul de la Chisinau trebuie sa aiba curajul de a întreprinde o ancheta serioasa pentru a stabili si a trage la raspundere atât persoanele, pâna la cel mai înalt nivel al statului, care au ordonat actiunile în forta împotriva demonstrantilor din Aprilie 2009 cât si formatiunile si partidele politice care au sustinut necesitatea acelor masuri represive.

 

Mircea POPESCU

http://mipopescu.wordpress.com

Consilier Onorific al Presedintelui Comisiei de Politica Externa a Senatului României
Membru al Consiliului Unirii

3 Martie 2012


===============

Aderari la CONSILIUL UNIRII:

 

http://www.consiliul-unirii.ro/adeziune/

Consiliul Unirii are nevoie de suportul românilor, dar si de actiuni ferme, în conditiile în care au început atacurile disperate din toate partile împotriva miscarii, semn ca panica ajunge sa cuprinda fortele antiromânesti. Tocmai de aceea ca niste fiare încoltite, aceste forte retrograde sunt periculoase!


Putem sta acum cu capul în nisip, dar ce vom face când îl vom scoate, cum ne vom mai uita în ochii oamenilor? Indiferent ca suntem politicieni sau doar simpli membri ai societatii civile avem obligatia, cel putin morala sa facem ceva pentru împlinirea acestui deziderat national.


Sper, ca organizatiile romanesti sa-si deschida fonduri speciale, acolo unde este posibil, pentru a ajuta activitatea Consiliului Unirii, atât în Basarabia cât si pentru actiuni pe lânga organizatiile internationale.

 

VICTOR ROSCA – EXPERIMENTUL TÂRGSOR

On By nelursIn literatureLeave a comment

Elena Buica

Începutul represiunii comuniste

VICTOR ROSCA –

EXPERIMENTUL TÂRGSOR

Ma simt profund emotionata facând câteva însemnari despre o carte care trebuie sa stea într-un loc special în rafturile bibliotecilor. Cartea aceasta, aparuta la Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2011 si prefatata de remarcabilul doctor în istorie Cosmin Budeanca, cuprinde între copertile ei fapte în care întâmplarile de viata întrec puterile imaginatiei. În ea autorul, Victor Rosca, prezinta ororile din penitenciarele comuniste, procesul de dezumanizare numit „reeducare” al tinerilor elevi de la începuturile instalarii comunismului în tara noastra, asa cum l-a trait pe propria piele în penitenciarul de la Târgsor si pe la alte închisori pe unde a mai trecut: Brasov, Jilava, Ploiesti si completate în finalul cartii cu marturii ale colegilor de suferinta de la alte puscarii si de la munca fortata de la Canal.

Dupa schimbarea regimului politic din 1989 s-au scris mai multe carti remarcabile pe aceasta tema, s-au facut filmari si s-a realizat zguduitorul serial „Memorialul durerii”, s-au depus multe marturii, dar niciodata îndeajuns pentru a putea întelege ceea ce este peste puterea omeneasca de a întelege, acel iad al „reeducarii” prin tortura al anilor 1949-1952, si apoi cu prelungiri în anii urmatori sub forme diferite.

Se subtiaza rândul supravietuitorilor trecuti prin închisorile comuniste supusi procesului bestial al „reeducarii” – autorul a împlinit 85 de ani – si mai sunt înca multe de spus. Aparitia înca a unei carti despre genocidul “reeducarii” prin tortura este un raspuns al obligatiei morale de a dezvalui adevarul care a fost tinut sub cel mai strict secret posibil. Volumul “Experimentul Târgsor” este cea de a doua carte scrisa de fostul detinut politic Victor Rosca pe tema detentiilor din România dupa ce publicase în 2007 la Bucuresti, la aceeasi editura “Moara lui Kalusek” si cu acelasi subtitlu – „Începuturile represiunii comuniste”.

Astfel, Victor Rosca se înscrie în rândul celor care depune marturie vie pentru viitorime, da date importante si autentice celor care nu au apucat sa se informeze despre zguduitoarele întâmplari din detentiile comuniste ale perioadei staliniste care au atins paroxismul în anii 1949-52. În acelasi timp, autorul ofera aspecte revelatoare cercetatorilor în domeniul istoriei noastre despre una din cele mai terifiante experiente umane din puscariile comuniste ramasa ca o pata care a înnegrit istoria contemporana. Cunoscutul disident sovietic, Alexandr Soljenitin, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, o considera drept „cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane”, iar istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze o numea „una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra”. Acestui fenomen abominabil i s-au atribuit cele mai grele cuvinte: „laboratoarele diavolului”, „sadism abisal”, „placerea diavoleasca de a chinui”, etc.

Pentru a putea întelege, ceea ce depaseste puterea mintii omenesti, cum a functionat acest aberant mijloc de tortura, autorul ne da detalii in primul capitol al cartii despre felul cum a luat nastere acest fenomen, ramas în istorie cu numele „reeducare prin tortura” sau „fenomenul Pitesti” dupa numele penitenciarului în care s-a aplicat cu precadere.

Prin „reeducare”, ne spune autorul, se urmarea depersonalizarea tineretului, elevii si studentii erau obligati sa se „autodemaste”, adica sa spuna tot ce n-au spus pâna acum la anchete, o adevarata autoterfelire, autodesfiintare ca si când ar fi propriul sau adversar.

Urmatoarea faza era distrugerea modului de viata traditional, trait în normalitate, prin renuntarea la religie, la parinti, frati, prieteni, iubita, toti cei dragi pe care trebuia sa-i discrediteze, sa-i batjocoreasca, sa-i terfeleasca, sa-i puna la stâlpul infamiei, adica sa-i „demaste”. Erau nevoiti sa inventeze demascari hilare, ca a trait cu sora lui, ca tatal sau a fost un curvar etc. In faza a doua, cel care trecea demascarea trebuia el însusi sa devina tortionar si sa-si schingiuiasca tovarasii de suferinta pentru a-i „reeduca” dupa acelasi tipar si în felul acesta, el devenea „om nou” în conceptia comunista. Astfel fiinta omeneasca era doborâta într-o înjosire morala fara precedent în istoria omenirii. Se urmarea identificarea victimei cu agresorul pentru a obtine o mutatie psihologica. Prin tortura trebuia sa-si însuseasca reflexe pavloviene.

Acest experiment într-o forma usoara s-a aplicat întregii populatii, în parte, tranformânu-i în roboti, fara initiativa si fara încredere unii în altii. „Nimeni nu trebuie sa se mire de ce, azi, românii sunt intoleranti si invidiosi. Pentru ca cei mai multi practicau intoleranta si invidia în timp ce-si întocmeau denunturile”, noteaza autorul la pagina 181.

In prima parte a volumului, autorul explica pe larg felul cum a luat nastere acest proces zguduitor. Initial, „reeducarea” s-a aplicat în penitenciarele politice românesti din anul 1947. Primul experiment în masa a început însa la Suceava, deasemenea, într-un mod inofensiv la indicatia celor mai înalte scaune ale Securitatii noastre, generalul Gh. Pintilie si adjunctul sau, Al. Nicolschi, pe numele sau adevarat Boris Grumberg. Nu era strain de aceste planuri nici Gheorghiu Dej. Punerea în practica i s-a încredintat unui detinut, Alexandru Bogdanovici, dispus sa înceapa aplicarea experimentului. Acesta l-a conceput asa cum îl cunoscuse el în 1947, pe calea studierii materialelor marxist-leniniste si prin munca, dupa metodele pedagogului rus Anton Makarenko. Experimentul nu a reusit si a fost încredintat altui detinut, Eugen Turcanu, dispus sa aplice experimentul prin tortura bestiala. Acesta a fost pus la curent cu toate metodele de tortura, ale stalinismului pe când era în plina înflorire. Mai târziu, la Pitesti, Alexandru. Bogdanovici a fost dat pe mâna lui Eugen Turcanu pentru „reeducare” deoarece cunostea secretul stagiului de formare si a implicarii directe a M.A.I. Turcanu i-a aplicat tortura un timp, apoi l-a ucis. Mai târziu, în 1954, el însusi si alti 16 tortionari îsi vor gasi sfârsitul, prin împuscare, în urma unui proces înscenat de Partid, când strainatatea a aflat si a facut cunoscute aceste torturi bestiale din închisorile comuniste românesti. Conducatorii comunisti s-au spalat mânile, facându-se ca n-au stiut nimic de ce faceau ofiterii politici în închisori.

Turcanu, în 1949, îndata ce a preluat initiativa procesului de “reeducare” prin tortura, înca de la Suceava, a înfiintat Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (ODCC), si si-a format o banda de tortionari care l-au ajutat sa aplice detinutilor selectionati fel de fel de chinuri si batai crunte cu ciomege, timp îndelungat, zile si nopti. Sadismul si zelul tortionarilor au întrecut orice închipuire omeneasca. Printre bestialitatile nemaiîntâlnite pâna la ei, erau obligarea detinutiilor sa manânce fecale si sa bea urina. Turcanu a pus la punct, prin tortura, cel mai mare si mai intensiv program de spalare a creierelor care s-a aplicat vreodata.

Experimentul din Penitenciarul Târgsor care a durat timp de trei ani, între 1948-1950 face parte din fenomenul complex al „reeducarii”, din perioada de început, o varianta mai blânda, având în vedere vârsta mai frageda a unor copii – Ion Ladea – fiul sculptorului Romulus Ladea – era cel mai tânar, avea numai 12 ani. Dar nici aici nu a fost usor de suportat bataile si diferite alte pedepse ca frigul, înfometarea, izolarile în camere strâmte fara lumina, cu ferestrele obturate de obloane din scânduri si având singurele surse de aerisire doar niste minuscule crapaturi din jurul tocurilor de la usa si ferestre.

Târgsorul a fost unica puscarie din lume pentru elevi. Aici au fost adusi elevi din toate scolile secundare ale României, pentru a-i baga în alta scoala, cea a groazei cu scopul de a-i “reeduca” într-un fel nemaiîntâlnit în întreaga omenire. Aici, timp de trei ani, între 1948-1951 a patimit si autorul, arestat în timpul examenului de bacalaureat si condamnat la doi ani de închisoare corectionala, dar ispasita în trei ani, ca lider al unui grup de elevi care au protestat impotriva instalarii comunismului, elevi de la Liceul „Radu Negru” din Fagaras. Prin ceea ce a trecut tânarul de atunci, autorul de acum, noteaza cu acuratete si cu respect pentru adevar. Ei a mai trait si alte patimiri din partea Securitatii si dupa ce s-a aflat înafara zidurilor temnitelor. Securitatea nu l-a iertat ca a refuzat colaborarea cu ei. A avut domiciliu obligatoriu în 1951-1952, a fost hartuit în fel si chip, culminând cu un “accident” produs de un camion care l-a calcat provocându-i, printre altele, cinci fracturi de bazin. Dupa un timp a mai petrecut si alti ani în detentie, între 1959-1963, pentru manifestari legate de Revolutia din Ungaria

Vorbind de închisoarea pentru minori din Târgsor, autorul ne spune: „Aici s-a dat o lupta între doua conceptii de viata, opuse una alteia, una care încerca sa ne spele creierul si sa ne impuna asa-zisele valori concepute de Marx si Lenin, si alta care apara cu îndârjire valorile morale traditionale”. (p.209)

Marturiile scriitorului sunt completate în ultimul capitol cu cele ale colegilor de suferinta, cu ani mai multi de ispasit, transferati la alte locuri de detentie. Marturiile lor te fac sa te simti umilit ca om la gândul ca unii semeni pot coborî ideea de fiinta umana pâna la strafundurile iadului. „Glasul victimelor din toate aceste locuri, azi, sugrumate de emotie, le-am reunit în acest capitol; pentru ca ecoul lor ne va patrunde fiinta numai curgând împreuna ca un fluviu al suferintelor”. (p.226)

Detinutii politici din toate închisorile erau împartiti în doua categorii: reeducabili si nereeducabili. Nereeducabilii erau destinati exterminarii. La Pitesti, Gherla si în alte detentii unde „nimic nu era firesc, decât speranta si moartea” (244), elevii transferati de la Târgsor erau supusi torturilor asemenea primilor crestini, numai ca exista o deosebire. Crestinii mureau ca niste eroi în fata carora urmasii se închina si astazi, în timp ce detinutii torturati mureau fara o cruce la capatâi si fara sa li-se cunoasca nici locul de veci. Nemaiputând îndura suferintele în aceste laboratoare ale diavolului, multi detinuti îsi doreau moartea, dar torturile erau concepute în asa fel, încât nimeni nu-si putea lua viata, toti erau obligati sa suporte supliciul pâna la epuizare. Detinutul capata taria morala doar prin credinta. Fara credinta el era pierdut. Credinta îi dadea o detasare fata de chinurile închisorii si primea bataile bestiale doborât de suferinte ca un mecanism, sau chiar cu o seninatate sau cu o alta pozitionare fata de moarte. In timpul torturilor, unele scabroase si pestilentiale „ma rugam lui Dumnezeu sa-mi pot duce crucea pâna la capat sau sa mor necompromis” adauga colegul de suferinta Virgil Maxim la pagina 315.

„Nu este totuna cum mori. Când esti chinuit si lipsit de libertate, singurul lucru pe care ti-l doresti este o moarte eroica. …comunistii îti confiscau si acest privilegiu. Moartea venea dar numai atunci când o voiau ei, securistii. Ei puteau sa te omoare oricând si oriunde, daca nu te supuneai” (p.270). In urma torturilor, unii detinuti au cedat, câtiva au cedat de buna voie, au fost si de acestia. Unii martori spun ca victimele devenite calai capatau înfatisare schizofrenica, în timp ce aceia care au rezistat aveau alura de sfinti. Cei mai torturati care au ramas neclintiti în suferinta au fost trecuti în rândul martirilor. Printre ei se numara figura exemplara a lui Valeriu Gafencu, glorificat si pentru un gest iesit din comun. A socotit ca este mai de folos pentru el sa ofere streptomicina, medicament foarte rar pe vremea aceea, pe care o primise pentru tamaduirea TBC-ului sau, unui frate de suferinta din aceeasi camera cu el, lui Richard Wurmbrand, care s-a vindecat, iar Gafencu, dupa un timp s-a stins.

In penitenciarul Târgsor transformarea tinerilor în monstri de factura comunista n-a fost posibila. Elevii au prezentat o rezistenta capabila sa faca ineficienta „reeducarea” care a dus la desfiintarea penitenciarului. De la un capat la altul al cartii, strabate ca un fir rosu însemnarile autorului despre tinuta demna a multor tineri, stapâniti de “un fluid” vizibil.

„Cei care rezistam reeducarii ne simteam uniti printr-o puternica legatura sufleteasca. Era un fluid vizibil, un sentiment, care pe parcursul detentiei, ne-a structurat personalitatea, înzestrându-ne cu un simt si o tinuta ce nu ne-au mai parasit si care, atunci când eram mutati dintr-o puscarie în alta, dintr-o celula în alta, ne ajutau sa ne recunoastem si sa ne simtim în siguranta…” (p.209).

Si în penitenciarul Târgsor, supravietuirea, mai ales în singuratatea izolarii, era posibila numai prin evadare în interior, prin meditatie, rugaciune în dialog cu Dumnezeu, examinarea constiintei, descoperirea a ceea ce era frumos în fiecare. Frumusetea si taria morala era o preocupare fundamentala. „Tinuta celor mai multi elevi parea a fi modelata de o mâna de artist. Comportamentul lor demn, exemplar, ma facea sa ma simt privilegiat de destin ca ma aflam de aceeasi parte a baricadei cu ei. Atmosfera în care traiam si starea de permanenta înfruntare dintre noi si adversarii nostri reeducati ne-au înlesnit desavârsirea personalitatii noastre, maturizându-ne.”(p.122)

Taria morala i-a facut neclintiti fara sa-i atinga nimic din scopul urmarit – alterarea personalitatii pâna la punctul obedientei absolute. „Nu se poate vorbi de o rezistenta fizica fara o rezistenta morala. Moralul, legatura sufleteasca dintre noi, speranta si încrederea ca forta divina nu ne poate parasi au fost cei patru piloni care ne-au ajutat sa iesim neafectati sufleteste din toate necazurile pregatite de tortionari.” (p.208)

Pe coperta a patra, autorul a însemnat: „Am scris aceasta carte ca pe un omagiu adus generatiei de adolescenti, elevi de liceu, care au avut curajul sa se opuna dictaturii comuniste si sa refuze colaborarea cu diavolul, atunci când cea mai mare parte a populatiei se supunea cuminte, cedând în fata fortei brutale. Am surprins aici aventurile lor carcerale, în momente de viata si de moarte. Unele fragmente sunt amuzante, altele nu sunt în stare sa va faca sa visati. Fara sa simtiti, sunteti purtat prin multiple hauri ale urii umane, unde riscul de a va cutremura este real.”

Chipurile acestor tineri sunt asezate în ultimile pagini ale cartii. Aceste fotografii sunt atât de graitoare încât, multa vreme nu poti rupe dialogul cu ei ca sa poti închide cartea.

Viata din închisoarea Târgsor, dar si din alte închisori este descrisa de autor cu real talent de povestitor, folosind cu precadere stilul oral, fara multe figuri de stil, dar stapânind foarte bine proprietatea cuvintelor care pot sa prinda bine esenta. Având caracter autobiografic, cuvintele sunt asternute pe hârtie cu pana sufletului muiata în suferinta zguduitoare, pentru care a ales un ton sobru, supravegheat de barbatie si demnitate umana care trezeste în cititor respectul pentru asemenea oameni. Tot ce spune te convinge, e sincer si autentic. Prezentând diferite metode de tortura la care erau supusi detinutii politici, te trezesti ca participi la scenele de groaza pe care nu le mai poti uita si te urmaresc zile si nopti. Are darul de a descrie persoane si locuri aducându-le înaintea ochilor doar din câteva trasaturi de condei. De la primele pagini îti ramân în minte imagini despre cum aratau spatiile interioare sau exterioare ale puscariei sau cum aratau trasaturile colegilor de suferinta, ori ale personalului detentiei. Mos Dumitrache, gardianul ramas aici din alte vremuri, în inima caruia nu s-a stins omenia, cu constiinta „înca nedenaturata de constiinta de clasa”, era „un om voinic, nu prea inalt, brunet, cu mustata groasa ca doua vrabii, purtând cheile pe un inel de sârma atârnând pe partea dreapta a centurii.”

Nu poti sa citesti aceasta carte fara sa faci pauze în care sa dai ragazul necesar ideilor si trairilor sa se aseze pentru a capata pe deplin întelesurile. Nu poti sa nu-ti pui din când în când întrebarea fireasca: într-o asemenea situatie, eu cum as fi reactionat?… si sa nu te cutremuri.

Daca, despre neamul românesc auzim astazi uneori cuvinte care ne pateaza obrazul, cartea semnata de Victor Rosca vine sa spele petele de pe obraz si sa depuna marturie ca exista multi semeni aflati în umbra care nu si-au pierdut verticalitatea chiar si în cele mai cumplite vremuri. Pe astfel de oameni s-a ridicat tara noastra de-a lungul istoriei când vremurile vrasmase ne-au adus obidirea si în astfel de oameni sta viitorul tarii. Fata de acestia avem datoria de a le acorda cinstea cuvenita si de a le asigura un loc în rândul eroilor nemului.

Cartea este, în acelasi timp, si o dovada de lupta împotriva distrugerii memoriei noastre colective prin minimalizarea ororilor comunismului. Trebuie sa ne amintim mereu ca uitarea merita un blestem.

Elena BUICA

Pickering, Toronto, Canada

4 martie 2012