Author: nelurs

Idolii secolului XXI

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Informarea si comunicarea computerizata

 

Computerul si smartfonul, idolii secolului 21

 

Ana Tatar-Andras

 

Studiind cu aplecare si folos  Biblia, cea mai importanta carte, Dumnezeu, prin tiparul Sau de gândire imprimat Sfintelor Scripturi,  ne dezvaluie care sunt  noii  idoli care pun stapânire pe om in  societatea actuala.

[pullquote]

„Opriti-va si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu. Eu stapânesc peste neamuri, Eu stapânesc peste pamânt.”

BIBLIA, Psalm 46:10

[/pullquote]

 

 

Unii, deosebiti de puternici, vin pe calea noii paradigme tehnologice din comunicare (computer, internet, iPhone si alte telefoane inteligente, tehnologia multimedia s.a.). Sa nu ma întelegeti gresit, eu ma bucur de multitudinea cailor de informare aflate la indemâna noastra, de bogatia posibilitatilor diverse si rapide de comunicare, ceea ce este intr-adevar extraordinar. Totusi, aceste aparate au ajuns o cursa mult prea periculoasa pentru viata noastra, pentru viata de familie si pentru societate. Un iPhone poate fi un idol.

[pullquote]

„Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mângâietor, care sa ramâna cu voi în veac; si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Îl cunoasteti, caci ramâne cu voi si va fi în voi. Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el. (…) Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca în tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.”

BIBLIA, Evanghelia dupa Ioan, cap.14.15-16;23 si cap.16.12-14

[/pullquote]

Cum se intâmpla asta?

Dumnezeu L-a creat pe om sa fie in partasie cu El Insusi (prin Duhul Sfânt si rugaciune), intr-o relatie permanenta, zi si noapte, evident când suntem treji si nu avem alte preocupari care sa impiedice aceasta relatie.

Apoi, suntem creati sa fim in comunicare unii cu altii, in mod direct, verbal, iar ca o exceptie sa folosim metodele moderne care, neasteptat, au luat tot mai mult locul traditiilor sanatoase de comunicare.

 

Ori, petrecând timp indelungat pe computer, acasa si la serviciu, si, mai nou, având in mâna (nici doar in buzunar sau geanta) un aparat de ultima generatie, un iPhone, nici nu mai avem când sa intretinem acele conversatii care sa transmita limbajul (logosul) si caldura corpului nostru!

 

Ce sa mai spunem de tragedia care are loc in familiile crestine?

Crestinatatea isi are izvorul si puterea de traire in relatia credinciosilor cu Dumnezeu, dar se desavârseste prin realizarea relatiilor de comunicare si traire unii cu altii, in cât mai buna armonie.

 

Familiile crestine de astazi se gasesc în mare criza în ceea ce priveste comunicarea (sot-sotie, parinti-copii-bunici). Aceasta idolatrie, dependenta si acceptare a acestor aparate informatizate inaintea relatiilor de familie, îi izoleaza si-i indeparteaza pe membii familiei care nu de putine ori si locuiesc sub acelasi acoperis. Au încetat conversatiile din familie la micul dejun sau la cina. Parintii dintr-o camera scriu mesaje pe telefon copiilor din alta camera. Baietii se joaca pe internet si fetele pe Facebook.

Am ajuns sa renuntam la multe in viata, dar nu renuntam la dependenta de informatica (carora le acordam un timp imortant si indelung, aproape permanent), urmarirea si filtrarea multor informatii din emisiunile media, de o gama vasta si mult diversificata, in plasa carora este cu neputinta sa nu cazi, in dauna iubirii si partasiei pe care trebuie s-o acordam familiei si societatii.

 

Ce pot face parintii?

Putem si trebuie sa incepem sa petrecem timp împreuna la masa discutând fara sa avem aparate elecronice cu noi? Acest lucru poate împiedica si alte apucaturi grave ca bautura si drogurile.

Trebuie sa fim responsabili  si sa incepem învatarea legilor lui Dumnezeu împreuna cu familia noastra (Deuteronom 6:1-8).

Sa ne grabim sa cumparam copilului ultima aparitie a unui telefon sau joc electronic? Daca avem mai multi copii, putem cumpara numai un joc si sa îi învatam sa fie generosi unii cu altii.

Planuim timp cu familia pentru citirea cartilor, pentru jocuri sau alte activitati?

Petrecem timp in natura bucurându-ne de creatia lui Dumnezeu?

Punem toate obiectele electronice din casa la vedere, nu ascunse prin dormitoarele copiilor, mai ales în timpul noptii? Copilul trebuie sa stie ca este dator sa dea socoteala de ceea ce face?

Facem reguli în ceea ce priveste timpul pe care copilul îl petrece pe telefon sau internet în fiecare zi?

Alegem pentru copil un timp special cu Tatal-Dumnezeu, când el va avea cea mai speciala legatura, cea mai importanta conectie prin citirea Cuvântului si prin rugaciune?

[pullquote]

„Cât despre voi, ungerea pe care ati primit-o de la El ramâne în voi si n-aveti trebuinta sa va învete cineva; ci, dupa cum ungerea Lui va învata despre toate lucrurile si este adevarata, si nu este o minciuna, ramâneti în El, dupa cum v-a învatat ea.”

Intâia Epistola a Apostolului Ioan, 1 Ioan, 2.27

[/pullquote]

Cel mai important model în casa, în ceea ce priveste paradigma comunicarii-informarii vei fi tu (mama, tata, cel care e lider). Ceea ce nu vrei sa faca copilul tau sa nu faci nici tu. Pastreaza acelasi standard pe internet ca si în lumea reala. Daca esti casatorit nu te juca pe Facebook. Tine legatura cu sotul/sotia în lumea reala. Conectiile sanatoase sunt cele reale, bazate pe o conversatie si interactiune fata în fata.

 

Te rogi pentru familia ta, pentru relatiile tale, pentru conectiile tale, pentru casa ta si camerele copiilor tai?

Te rogi pentru protectia lui Dumnezeu peste casa ta când tu nu esti acasa?

Fie ca familia ta sa fie locul unde relatiile cresc si se dezvolta spre slava Domnului.

Atentie!

Oamenii investesc foarte mult în conectii cu altii: ei sunt pe internet sau iPhone mult timp, scriu si trimit mesaje, folosesc telefoanele indelung, dar o astfel de interactiune informatizata nu contribuie la dezvoltarea relatiilor bazate pe partasia crestina. Dimpotriva. Cuvântul partasie (koinonia, lb. greaca) înseamna împartasirea unei vieti noi în Cristos cu alti credinciosi prin rugaciune, dragoste, încurajare si unitate. Dumnezeu zideste bune conectii pentru copiii Lui prin poporul Lui din biserica, prin Cuvântul Lui si prin Duhul Sfânt.

Te rogi pentru biserica ta? Cum te rogi pentru zidirea ta sufleteasca?

Dumnezeu sa-ti dea o biserica unde sa traiesti ca într-o familie, dezvoltând relatii bazate pe partasia care aduce zidirea ta sufleteasca.

Deoarece petrecem mult timp pe internet:

Te rogi când te asezi pe scaun în fata computerului, te rogi pentru protectie pentru ochii tai, mâinile tale, gândurile tale, inima ta?

Te rogi pentru protectia lui Dumnezeu si control asupra timpului petrecut în lumea virtuala, lumea umbrelor, lumea imaginilor miscatoare si fara continut, lumea undelor, lumea imaginara, lumea ispitelor de tot felul ?

Sa fii conectat cu Dumnezeu în asa fel ca toate celelalte conectii sa se aseze la locul lor!

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul, Logosul din Sfânta Scriptura-Biblia, care S-a Intrupat in Domnul Isus, nu imagini si alte inchipuiri periculoase care ne pot indeparta si ne pot denatura viata sanatoasa care doreste Dumnezeu s-a avem. Oare de ce? Pentru ca a stiut ce dezastru poate aduce imaginea. Indeosebi succedarea imaginilor virtuale.

Cât timp petreci în citirea Cuvântului scris in Evanghelie, cu familia si semenii – intr-o partasie sfânta – , în comparatie cu timpul petrecut pe telefon sau computer?

Fie Cuvântul Domnului mai pretios pentru tine decât imaginile lumii!

Aleluia! Amin.

anatatarandras.wordpress.com

MESAJUL INCEPE LA MINUTUL 51:00

MEIN KAMPF 2011

On By nelursIn EuropeLeave a comment

Viorel ROMAN


Andreas Behring Breivik, dupa ce a aruncat în aer fatada cladirii primului ministru din Oslo si a tras fara alegere în 600 de tinerii social-democrati (din care 10% musulmani) dintr-o tabara de vara, stie ca… „Voi fi perceput ca cel mai mare monstru de la al doilea razboi mondial!” 

Fara îndoiala o aluzie la Adolf Hitler. Justificarea întregii sale actiuni o gasim în „Declaratia de independenta europeana”, 1518 p., care este o reeditare sui generis a ideilor din „Mein Kampf”a lui Hitler. Ambii se considera salvatori ai Europei, sunt antisemiti si vad ca atare în marxism, chiar si în forma sa inofensiva social-democrata, un pericol de moarte pentru civilizatia europeana.

Hitler detesta masonii, crestinii si pe Winston Churchill. Breivik e mason, îl admira pe Churchill si se considera în „Declaratia… lui de mai sus” 100% crestin!

[pullquote]În lupta cu marxismul fara nici un Dumnezeu, care tradeza civilizatia europeana si faciliteaza invazia islamica,  „cruciatul” Breivik se bazeaza pe crestinism, asa ca a fost considerat initial de politie ca „terorist fundamentalist crestin”, dar marile teme ale fundamentalismul crestin, ca infailibilitatea Bibliei, învierea mortilor, jertfa mântuitoare a lui Cristos, nu-l preocupa însa prea mult pe autorul exhaisivei „declaratii”de mai sus.

Prof. dr. Viorel Roman

[/pullquote]

Totusi Biserica, care l-a botezat, si-a pierdut, dupa el, complet autoritatea: „Majoritatea protestantilor, inclusiv eu, nu mai au nici un respect pentru biserica evanghelica”. Biserica luterana norvegiana (85% din populatie) „este la cheremul perversei cenzuri«politic corect»si trebuie distrusa, credinciosii urmând a fi convertiti la romano-catolicism si astfel sa se refaca unitatea crestina europeana”. Breivik: „Eu cred într-o Biserica, care crede în capacitatea ei de a se apara si este hotarâta sa lupte pentru valorile si principiile ei”.

În lupta cu marxismul fara nici un Dumnezeu, care tradeza civilizatia europeana si faciliteaza invazia islamica,  „cruciatul” Breivik se bazeaza pe crestinism, asa ca a fost considerat initial de politie ca „terorist fundamentalist crestin”, dar marile teme ale fundamentalismul crestin, ca infailibilitatea Bibliei, învierea mortilor, jertfa mântuitoare a lui Cristos, nu-l preocupa însa prea mult pe autorul exhaisivei „declaratii”de mai sus. El vede în crestinism, Dumnezeu, Biserica, nu atât mântuirea religioasa si viata vesnica, cât mai ales un set de valori culturale în stare sa reziste atacului, cântecului de sirena al marxismului, cenzurii „politic corect”si invaziei islamului în Europa.

Prabusirea lagarului moscovit, renuntarea la marxism în est si a teologiei eliberarii (crestina în forma si marxista în fond) în vest a luat prin surprindere lumea. A fost un moment de luciditate si de mare curaj ratat în Europa. Razboiul Rece dintre crestinii occidentali (capitalisti) si cei orientali (ortodoxo-comunisti) s-a încheiat pasnic, nu ca cele doua razboaie modiale, dar fara refacera unitatii crestine atât de dureros resimtita atât în est cât si vest… Entuziasmul din 1989 a fost numai un foc de paie. Si daca „somnul ratiunii genereaza monstri”, pentru a parafraza un citat celebru, atunci nu-i de loc de mirare ca lumea care   refuza ratiunea, refuza adevarul, se trezeste cu actiuni criminale. Somnul celor care uita imperativul refacerii unitatii crestine sunt treziti periodic de monstri care cred ca sunt cruciati mesianici chemati sa refaca unitatea crestina trecând chiar peste cadavre.

Hitler si Breivis au imaginat în manifestele „Mein Kampf” si în „Declaratia…”, un fel de Mein Kampf 2011, un proiect de salvare a Europei de marxisti si invazia semita, care se bazeaza pe un fundament religioso-fantasmagoric, un amalgam indigest de idei si notiuni disparate. Totusi acest Wetanschauung a generat un regim responsabil de moartea a milioane de oameni în cel de al doilea razboi mondial si în zilele noastre a peste 100 de victime în Norvegia social-democrata, pasnica si poate cea mai bogata tara europeana.


Prof. Dr. Viorel ROMAN

Akademischer Rat a.D.

Bremen, Germania

28 iulie 2011

DESCHIDEREA SCOLII ROMÂNESTI LA PAROHIA ORTODOXA SFÂNTUL IOAN BOTEZATORUL DIN SYDNEY

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

VASILE PRUNDUS – Preot Paroh


ANUNTA COMUNITATEA DE ROMÂNI

Duminica 31 Iulie 2011, cu începere de la ora 13:00, la Parohia Ortodoxa Româna “Sfântul Ioan Botezatorul” din Sydney,  va avea loc festivitatea de deschidere oficiala a Scolii de limba si cultura româneasca din Sydney.

 [pullquote]

„Învata pe copil calea pe care trebuie sa o urmeze, si când va îmbatrâni, nu se va abate de la ea”

BIBLIA, Proverbe 22:6

[/pullquote]

  Colectivul didactic este format din profesori cu pregatire de specialitate în România si are experienta necesara pentru a lucra cu copiii începând de la vârsta de 3 ani.  

 Parintii si copiii sunt invitati sa discute cu cadrele didactice despre modul de desfasurare a cursurilor si despre beneficiile pe care aceast proiect îl are pentru copiii dumneavoastra. Dupa deschiderea oficiala, sunteti invitati sa luati parte la masa festiva organizata de Parohia Sfântul Ioan Botezatorul împreuna cu Asociatia Consiliul Româno-Australian.  Evenimentul va fi marcat de cuvântul Prea Sfintitului Episcop Mihail, Episcopul Australiei si Noii Zeelande si de prezenta domnului Consul General al Romaniei la Sydney, domnul Floricel Mocanu, care va face parte din stafful pedagogic al acestui proiect.

 Acest proiect este menit sa perpetueze valorile românesti dincolo de granitele tarii. Contactul stabilit cu aceasta ocazie va continua sa se dezvolte, ca un arc peste timp si peste Ocean. Cu toate ca suntem la început de drum, as dori sa priviti aceasta initiativa ca o adevarata sarbatoare a spiritului românesc, la care copiii si, de asemenea adultii sunt asteptati cu emotie si bucurie. Coordonatorii si colectivul de profesori sunt deschisi la opinii si idei, deoarece se doreste cristalizarea unui program care sa raspunda cât mai bine unor nevoi reale.  Pentru început cursurile se vor desfasura  în ultima Duminica a fiecarei luni cu începere de la ora 12:00 dupa terminarea Sfintei Liturghii în sala Centrului Cultural al parohiei noastre. Pe parcursul cursurilor, parintii sunt invitati la  o agapa frateasca.

 Alaturi de educatia pe care o primesc copiii în familie, Parohia Ortodoxa Sfântul Ioan Botezatorul, prin Departamentul de Scoala Duminicala, ofera copiilor un cadru în care, asemenea lutului, se modeleaza caracterul acestora, iar mai apoi, unii copii fac deja primii pasi pe calea credintei, se hotarasc a-l urma pe Hristos si primesc viziune pentru a deveni lucratorii de mâine.

 Scoala va fi împartita în doua grupe, prima grupa va fi a copiilor între 3 si sase ani, iar cea de-a doua a copiilor peste 6 ani.  Structura programului de Scoala Duminicala în general cuprinde: rugaciunea de început, cursuri de limba si literatura româna, Istoria Românilor, Geografia României si Religie. Pe parcursul acestor activitati echipa implicata în Departamentul de Scoala duminicala îsi fixeaza anumite obiective si scopuri în ceea ce priveste educarea .

 Pentru  înscrieri si relatii suplimentare va rugam sa-l contactati pe:

Preotul Paroh Vasile Prundus

la telefon 0434405064

sau în fiecare duminica la sediul bisericii între orele 10:00 si 13:00.

Adresa Scolii Duminicale:

20 Doonside Rd, Doonside, NSW

Sydney, Australia

———————————

Va asteptam cu drag,

 Preot Paroh,

Vasile PRUNDUS

28 iulie 2011

DOMNESTE-MA, DOAMNE!

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Domneste-ma, Doamne, c-un suflet de fata,
Domneste-ma, Doamne, cu iarba de mar,
Mai pune un cântec pe foaia de plata
Si floarea albastra ascunde-i-o-n par.

Domneste-ma, Doamne, c-un alt cer de stele,
Domneste-ma, Doamne, cu iarba din miei,
Arunca pe masa din oasele mele
Si cruta vioara din sufletul ei.

Domneste-ma, Doamne, cu trei sau cu noua,
Domneste-ma, Doamne, c-un alt adevar,
Dar lasa-ma singur în boaba de roua,
Alaturi de fata si floarea de mar.

NOAPTE

Noaptea parca e de carne,
când mi te sarut pe glezna,
timpul doarme-n risipire,
atârnat pe-un colt de bezna.

Verbul ne saruta pasul,
zuruind  pe-al ierbii sân,
gustul meu se simte-n tine,
ca un clandestin pagân.

Luna seamana c-o barca,
atipind pe-al apei chip,
cu mirajul humei tale,
rastignirea mi-nfirip.

Si-ntr-o dimineata suie,
pitulata-ntr-un stejar,
mi te-oi cuibari în coasta,
de din tine sa rasar.

DOARA MUCHIA

Doara muchia-ti ma suna
floare trista, floare luna.

Doara muchia-ti  ma plânge,
floare trista, floare sânge.

Doara muchia-ti mi-e strana,
floare trista, floare rana

Numai  tu, din flori facuta,
îmi esi nai si alauta.

Peste ochiul meu, privitul,
ce-ti desira nefinitul.

SI LATRA VISCOLUL

Si latra viscolul prin mine,
În haita vorbele-ti ma rup,
Te-ating c-un ochi de-a curmezisul,
Sa-ti pipai iernile din trup.

Tu stai pe-un colt de dimineata,
Suspina felinaru-n port,
Si-ntr-un haihui zvârli-voi lutul,
Sa mor un pic, sa mor de tot.

Si latra viscolul prin mine,
În ochi e numai nins deplin.
Pe-o muchie de mângâiere,
Tresare moartea clandestin.

ESTI O FRUNZA

Esti o frunza care plânge
Toamna trunchiului ce sunt.
Mâna te suspina-n gene
când pe degete te cânt.

Osul gândului te suna,
Clinchetind ca un amurg,
Înlauntrul radacinii
Mi te viscol, mi te curg.

Peste umar creanga bate,
Poarta gurii care-ai fost,
Esti o frunza care plânge,
Sunt copacul fara rost.

MA PRIVEA SPERIATA

Ma privea speriata,
ca un fosnet nestiut,
strigat despuiat si mut,
menhir, sub luna inelata.

Ma privea speriata,
cu trupul rupt de sarut,
în coltul dinspre urât,
topait pe frumosu-i de fata.

Ma privea speriata,
prelinsa în mine, tacut,
s-o miros pe surâs, as fi vrut.

dar era amara toata,
trup de umbra atârnata,
runa scrisa pe crucea de lut.

EU O IUBEAM

Eu o iubeam ca pe o pasare albastra,
nascuta-n lehuzia pleoapelor noptii,
sub felinarul razimat lânga fereastra,
ca un amant lovit de somn sub tâmpla portii.

Dinspre cuvinte curge o fântâna,
mai inundând vremea atârnata-n trup,
pe ninsoarea plânsului de mâna
mi-a scris psalmul dinainte sa o-ntrup.

Ea ma iubea ca pe-un incest duminical,
când Dumnezeu era plecat sa moara,
eu o iubeam într-un apus carnal,
în Raiul ce-si latra sfinteniile – afara.

GEORGE BACIU

Prima si cea mai mare carte a lumii

On By nelursIn CultureLeave a comment

O profesiune de credinta-

COMUNICAREA SPIRITUALA

Zoe Dumitrescu-Busulenga

Trebuie sa va spun ca eu traiesc în permanenta cu un sentiment de frustrare. Lumea se amuza când spun asta, dar eu ma simt o ratata. Cariera mea trebuia sa fie una muzicala. În clipa în care, la 17 ani, m-am îmbolnavit de tuberculoza si mi s-a spus ca trei ani nu mai am voie sa cânt, nici la pian, nici la vioara, a fost o prabusire, care, fireste, la acea vârsta, mi s-a parut o catastrofa.

[pullquote]

Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Fatalmente, a trebuit sa merg pe alta cale. Si am ales calea de jurist, a tatei, si cea de filolog, a mamei. Si asa am intrat, mai mult sau mai putin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, în acest câmp al „formatiei sufletelor“, cum îi spun. Fiindca mie îmi parea esential nu sa însir niste date si gânduri în fata studentilor, ci sa încerc sa comunic cu ei, nu numai omeneste, dar si spiritual. Si cultural, pentru ca doream sa fac din ei oameni cultivati, sa le dau cât mai multe surse de incitatie la lectura si la arte în general.

***

 Pentru mine însa, important era, la început, sa driblez noua doctrina care încerca sa se încuibe la noi… marxismul, dublat, fireste, de ateism. Am intrat în facultate într-o vreme amarnica… Eminescu era facut socialist, toata cultura româneasca se transforma într-o cultura pre-comunista. La seminarii faceam contrariul a ceea ce se facea la cursuri. Studentii au simtit imediat asta, omul tânar întelege repede aceste lucruri, si atunci toti veneau la mine. Am început cu Eminescu, fiindca el era tinta tuturor. Încercam sa-l arat în lumina adevarata, cât se putea, fiindca eram controlati. Am facut tot felul de acrobatii, de interpretari de text, ca sa ajungem indirect la adevar; acestea s-au spus cu jumatate de gura. Asta a fost o etapa. Dupa ’65, am scapat de chinga sovietica, lucrurile mergeau mai usor. În timpul acela, George Calinescu nu mai era la catedra, ramasese la Institut, dar mai venea la facultate. Îmi amintesc ca într-o zi venise la un curs de-al meu. Nu pot sa va spun ce emotii am avut. Eram si foarte tânara. Inchipuiti-va sa-l ai pe Calinescu în amfiteatru… A intrat si mi-a zis: „Ei, Zoe, haide, sa te aud!“. Aveam un curs despre Gherea. De fapt, nici nu faceam despre Gherea, ci despre Maiorescu. Facând o paralela între cei doi, aveam grija sa iasa Maiorescu deasupra. Când am terminat cursul, Calinescu m-a îmbratisat si mi-a spus „foarte bine!“. A fost impresionat, pentru ca faceam ceea ce încercase si el sa faca. Sa ne strecuram pe sub o doctrina straina de noi.

[pullquote]

Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Apoi, am intrat într-o etapa cu destula libertate de miscare, cu referire la culturi straine. Între timp, Tudor Vianu m-a adus la catedra de literatura comparativa, eu fiind specialista în engleza si germana. Tudor Vianu a fost foarte bun prieten cu tatal meu si ma cunostea de când eram mica. Si în acest mod am putut sa-mi exprim punctele de vedere asa cum am dorit, cu foarte putine concesii. Si am ajuns sa fac literatura comparata a popoarelor orientale. Dupa ce le-am prezentat cartile sfinte ale indienilor, am ajuns la evrei, dorind sa-i îndrept spre Biblie, care era prima carte în bibliografia pe care le-o dadeam studentilor. Veneau la cursurile mele si teologi. Atunci, speriat ca îl bag la puscarie, a venit la mine secretarul de organizatie pe universitate. I-am spus: „Mai copile, spune si tu ca e prima si cea mai mare carte a lumii. Si nu se poate face carte fara ea, ca ne facem de râs daca o scoatem din bibliografie.” Când a auzit asta, a tacut din gura. Asa am facut „formatie de suflete“, nu numai de minti. Am facut carte cu ei, dar le-am trezit si sentimentul religios. Îmi amintesc de un preot care mi-a spus „va sunt recunoscator! Toata viata mea am încercat sa o conving pe fiica mea sa citeasca psalmi, iar dumneavoastra ati reusit acest lucru numai dupa un curs!“.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, August 2004

BALADA LUI GHEORGHE ANDREI NEAGU

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

Scriitorul Gheorghe Neagu ne surprinde cu o balada inspirata dintr-o drama petrecuta în Crângul din apropierea municipiului Focsani

„Nunta neagra” (Editura Valman, Rimnicu-Sarat, 2010), editie multilingva (trad. franceza de Virginia Bogdan, italiana de I. D. Denciu, rusa de Alla Murafa, spaniola de Mioara Angheluta si engleza de Gabriela Pachia Tatomirescu) este o provocare si o invitatie la redescoperirea unor evenimente tragice care au marcat emotional istoria recenta a urbei.

 Tiparita într-o editie de lux, ca o sfidare la criza care a pus deja stapânire pe si asa putinii sponsori care mai sustineau aparitia cartii, „Nunta neagra” este si din punct de vedere grafic o lucrare originala, fiind imprimata pe coala neagra si însotita de o grafica florala, color, pe hârtie exclusivista.

 „A fost o revelatie. Am citit-o pe nerasuflate. Sunt unele pasaje sublime (…) Prin aceasta balada prelungiti frumos o tentativa a cerchistilor de la Sibiu, care au dus balada la înaltimi europene”, spune Andrei Zanca în prezentarea cartii.

 Lucrarea a fost lansata la Biblioteca Judeteana „Duiliu Zamfirescu”, în prezenta membrilor Asociatiei Culturale „Duiliu Zamfirescu”, a mai multor scriitori si a unui public iubitor de carte, care s-a delectat din lectura multilingva a baladei.

 „Nunta neagra” este o balada care se citeste cu sufletul la gura. Pacat ca scriitorii nu merg mai des prin scoli, iar lecturile publice au intrat de ceva timp în rutina activitatilor ruginite ale Uniunii Scriitorilor. Cititi „Nunta neagra” si veti descoperi cât de frumoasa este limba romana, chiar si atunci când scriitorul povesteste o drama!

Valentin MUSCA

SCRIITOR VRÂNCEAN FELICITAT DE PAPA BENEDICT AL XVI-LEA

On By nelursIn literatureLeave a comment

Scriitorul vrâncean Gheorghe Neagu a fost onorat cu o diploma papala


Papa Benedict al XVI-lea a semnat la Roma, la sfârsitul lunii octombrie a anului trecut o diploma onorifica prin care este apreciata activitatea lui Gheorghe Neagu si prin care scriitorul este binecuvântat. Este cea de-a doua astfel de distinctie oferita scriitorului vrâncean. „Nu am stiut nimic, am primit-o ieri si mi-a facut o mare bucurie aceasta diploma papala”, ne-a declarat, cu modestie, Gheoghe Neagu.

  Cunoscutul publicist a mai primit si în 2002 o diploma de la Curtea Papala a lui Paul Ioan. Gheorghe Andrei Neagu, la 60 de ani, este autorul unor lucrari extrem de importante pentru conditia scriitorului român contemporan, îndeosebi, din anul 2000 încoace, când, la Focsani, a luat nastere „Asociatia Culturala Duiliu Zamfirescu”, asociatie care scoate revista „Oglinda literara”, careia îi devine redactor-sef, calitate în care, vizitând Parisul, face cunostinta cu Sanda Stolojan, nepoata lui Duiliu Zamfirescu, si cu Marcel Shapira, mare maestru al Masoneriei Române.

 Tot în anul 2000, Gheorghe Andrei Neagu primeste titlul de „Cavaler al Literaturii Române”, acordat de fostul presedinte al României, Ion Iliescu, în anul 2002, primeste Diploma de Binecuvântare Apostolica a Papei Ioan Paul al II-lea si Diploma de Onoare a Academiei Orient – Occident de la Curtea de Arges. În anul 2005, Gheorghe Neagu devine membru al Uniunii Scriitorilor – Filiala din Iasi.

 Prozator prolific, promotor cultural de exceptie, jurnalist si editor de presa literara, Gheorghe Neagu este membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacau. În 2010 Gheorghe Neagu primeste premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacau, pentru volumul „Purtatorul de cruce”.

  Doina GANEA

iulie 2011



Fidea cu perdea

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

 

 

De cate ori, in implacabilul joc de sah al istoriei, Regele nu a primit mat de la propria Regina?

Culmea victoriei:

Sa fii un invingator al cauzelor pierdute.

Sunt oameni care nu se mai satura sa faca totul pentru semeni, si altii care nu se mai satura sa nu faca nimic pentru ei.

Cand nu se mai munceste, minus valoarea rezultata se numeste reforma.

Cuvantul Domnului tine de foame, dar numai aceluia care il mananca.

Daca ingerii se vor travesti in demoni, si demonii, in ingeri, numai sinceritatea ta iti mai poate salva identitatea.

Numai cei care zboara, risca sa isi franga gatul. Cei care se tarasc au securitatea asigurata.

Noaptea, chiar si luminile pot fi momeli ale intunericului.

– Stai! Cine esti?

– Dumnezeu!

– Parola?

– Numai dupa moarte, fiule!

Ce naste din pisica, mananca numai produsele “Whiskas”…

Pe crucea unui avar, care nu a dat nimic, nimanui:

” Averea marelui Filantrop a fost impartita tuturor celor care au refuzat-o.”

Pe crucea unui avar ciung:
“A dat tuturor mana lui lipsa, de ajutor.”

Panegiricul unui filantrop:
“A impartit tuturor tot ce ii lipsea.”

Era atat de politicos, incat chiar si atunci cand a fost pus in groapa, s-a ridicat si a spus: “Doamnelor, domnilor, dupa dumneavoastra!”

Revolutia este o miscare in care o multime de oameni isi schimba soarele in jurul caruia se roteste.

Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa: de aceea, nu mai vezi chip si asemanare de om, in ziua de azi.

Daca iti iese pe gura un porumbel, de unde stii ca nu este chiar porumbelul pacii?

24- 26 iulie 2011

GRADINA LUI DANCUS

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

DIN DRAGOSTE DE TARA 

[pullquote]Motto: „Foaie verde si-o sulfina

Si-o facut Dancus gradina…”


[/pullquote]

 

 

 

 

 

 

Si nu una oarecare mi-am facut, ci una în mijlocul orasului Târgoviste!

– Te dai mare? vor întreba prostii!

– Da! Ma dau mare!

 Nimeni, în niciun oras din România n-a putut face asa ceva; ori, permisiv cum sunt, pot zice ca nu s-a gândit la asa ceva. Au trecut peste 20 de ani de la fatidicul 1989 si poporul nostru zace într-o mizerie mai crunta decât cea lasata „mostenire” de Ceausescu.

 În anul de gratie 2011, an în care tara nu mai este condusa ci deposedata de ultimele valori de care dispune si care se numeste „om român” – am avut curaj sa-mi investesc banii în aceasta „gradina”. În fapt, o afacere cu flori în care se regasesc atât specii aduse din Olanda, Italia sau Turcia, cât si plante produse în România.

 Nu mi-am fixat o cifra de afaceri. Nu mi-am fixat un public-tinta. Nu m-am luat dupa manualele gen „Arta succesului”. Singurul meu scop este sa vad daca, lucrând cu acte-n regula, pot mentine o afacere viabila la noi. O echipa formata din 6 observatori vor analiza zilnic, timp de 3 luni de zile, sansele de reusita ale acestei investitii. La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilant-balanta si numele celor 6 observatori (acestia fac parte, cu totii, din „institutiile statului”).

Scurt:

  • 1.Nu voi da spaga.

  • 2.Daca voi fi amendat fara motiv de catre „institutiile statului”, voi apela la justitie. A doua zi dupa ce voi fi amendat, pe masa „institutiilor” va poposi citatia la judecatorie (îmi rezerv dreptul de a-i cita NOMINAL, conform Constitutiei, pe cei ce efectueaza controale).

  • 3.În cazul în care mafia locala ma va împiedica sa-mi desfasor activitatea (prin violenta, prin diverse persoane cu autoritate, prin distrugerea florilor mele etc.), voi raspunde cu aceeasi moneda.

Reprezint acum omul care a facut o investitie, a creat o afacere, a creat locuri de munca. Daca în 90 de zile valoarea beneficiului meu este depasita de impozitele pe care trebuie sa le platec „statului” – e clar ca ori trebuie sa plecam, ori mai punem de-un scandal.

Cu dragoste de tara,

  Stefan Doru DANCUS,

Târgoviste

iulie 2011

Norii cresc în pântecele serii

On By nelursIn poetryLeave a comment

Norii cresc în pântecele serii,
Nucu-si trage pleoapa-n batatura,
Cântece de mierle si de greieri
Se rescriu pe-aceesi partitura.

Spicul cerne boabe aurite,
Macul printre ele se-nroseste,
Soarele prin pâlnie se scurge
Si în asfintit se prapadeste.

Carele cu fân coboara dealul,
O fântâna scârtâie departe,
Pe o scara o papusa doarme,
Iar pe alta e uitata-o carte.

Tatiana Scurtu-Munteanu

ROMÂNIA MEA

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

ROMÂNIA MEA –  “O LECTIE DE PATRIOTISM”

 

Marian Catalin GRIGORE

Liceul Teoretic „Emil Racovita” – Vaslui

La rostirea acestor cuvinte, toata fiinta omului ar trebui sa tresara. Bunicul meu spunea ca atunci cand auzea aceste doua vorbe, instinctiv, mâna dreapta o înalta în dreptul inimii, iar în gând fredona imnul. Astazi, pentru noi, ar fi ceva iesit din comun.

[pullquote]

Nu stiu unde am pierdut valiza de acasa pe care mi-o daduse mama si în care îmi alesese cele mai bune învataturi. Valiza era plina de sfaturi, de îndemnuri si de reguli scrise pe foi patate cu cerneala. Am pierdut-o! O sa o rog sa îmi trimita continutul pe un „mail”!

Marian Catalin GRIGORE

[/pullquote]

 Patriotismul e dat de mult uitarii, mai exista poate într-o scoala învechita dintr-un sat uitat de lume, acolo unde „contaminarea” înca nu a ajuns. Nu a fost ideea cuiva anume, nu a vrut nimeni ca noi sa uitam sau sa omitem acest mic dar important detaliu. De cele mai multe ori, patriotismul este asociat cu perioada comunista, atunci când în fiecare dimineata se cânta imnul în scoala. Ma bucur, deoarece pâna în clasa a III-a, am cântat si eu „Desteapta-te romane” la scoala, si nu eram în anul 1981 ci în 2002. Pe atunci nu stiam eu mare lucru, cum de altfel nu stiu bine nici acum. Încerc doar sa înteleg de ce societatea ne îndeamna, mai bine zis ne influenteaza, sa ne dispretuim tara. Ca dovada, data de 1 Decembrie li se pare românilor ziua potrivita în care sa-si manifesteze nemultumirile în fata conducerii.Cu ce folos? Doar pentru a demonstra înca o data cât de lipsiti de respect suntem fata de sarbatorile si însemnele tarii. Daca ma gândesc mai bine, nu „dispretul” este cuvantul potrivit ci mai degraba ignoranta!

 Oamenii au asteptari foarte mari de la tara lor. Un somer doreste un loc de munca, o simpla functionara, doreste o vacanta alaturi de familie, departe de România daca s-ar putea, iar un copil probabil vrea sa fie închis într-un magazin de jucarii. Dar oare suntem în masura sa cerem ceva acestei tari careia nu-i oferim nimic în schimb? Un simplu gând, un simplu sentiment de respect ar fi de ajuns. Dimpotriva, noi o exploatam, o poluam, o tratam cu indiferenta, o ignoram. Atunci când vizitam o tara straina, adesea ne este rusine de poporul nostru, de tara noastra. Când vedem un român pe strada, întoarcem capul, traversam pe partea cealalta, facem orice pentru a-l evita. Poate nu este vina noastra, iar aceasta reactie „alergica” la români sa fie doar din simplu orgoliu. Am putea face abstractie de acesti indivizi care ne fac de rusine natia si care ne fac sa întoarcem privirea… Sa ne gândim la valorile reale din tara noastra; domnitori, oameni de stiinta sau sportivi, care cu totii au purtat numele României foarte departe. Atunci când li s-a recunoscut un merit sau li s-au acordat medaliile de aur, au înaltat cu mândrie drapelul românesc. Bineînteles ca atunci si noi am fost mândri, poate chiar ne-a dat o lacrima. Pentru mine, tara mea, asta înseamna… sa ma cutremure frigul în mijlocul verii atunci când lotul national de gimnastica ocupa podiumul! Cu siguranta, nu putem vedea tara înconjurata de o aureola si împodobita cu mii de virtuti umane si politice. Trebuie sa ne asumam si aspectele negative. Dupa cum nici întunericul nu exista în sine ci doar atunci când lipseste lumina, si elementele negative exista doar atunci când lipsesc elementele pozitive.

 Este necesar sa luam initiativa fara a astepta ca ceilalti sa o faca primii. Am trecut de vârsta care sa ne scuze, acum am crescut. Pot sa aleg ceea ce vreau sa fac. Daca as avea o functie înalta, de exemplu, mi-as dori sa pun bazele mai multor programe în cadrul comunitatii: întreceri, sarbatori, activitati prin care oamenii sa învete sa colaboreze, sa ajute, sa aprecieze, sa daruiasca. Legatura dintre oameni este esentiala, o tara se caracterizeaza prin oamenii ei. În cele mai multe cazuri, cei cu care ajungem sa ne identificam nu sunt cele mai bune exemple etice sau morale. Parlamentarii, persoanele publice care nu promoveaza decât mediocritatea si ale caror mici detalii cotidiene devin peste noapte evenimente globale! Mass-media a ajuns sa promoveze si ea false valori, milionari din hârtie creponata si „mici scandale”. Ar fi inutil sa realizez o însiruire de nume si de exemple, pentru ca nu as face altceva decât sa le promovez si eu în aceasta lucrare.

 Nu vreau sa cad în extrema cealalta, excluzându-ma de la aceste evenimente. Nu ma pot numi un patriot înflacarat, societatea m-a „contaminat” si pe mine! Nu sunt o exceptie de la regula, nu pot iesi din tipare. Tot ceea ce am sustinut, îmi reprosez si mie. Nu stiu unde am pierdut valiza de acasa pe care mi-o daduse mama si în care îmi alesese cele mai bune învataturi. Valiza era plina de sfaturi, de îndemnuri si de reguli scrise pe foi patate cu cerneala. Am pierdut-o! O sa o rog sa îmi trimita continutul pe un „mail”! Credeti ca aceste tehnici ale societatii actuale „moderne” vor putea înlocui oare foile patate cu cerneala? Cum ramâne cu valoarea? Cu totii avem tendinta sa înlocuim traditia cu elementele noi, iar valorile cu nonvalorile. Modernizarea este mai mult decât necesara, însa în alte domenii. Ceea ce avem din strabuni trebuie pastrat cu sfintenie! Oricât de moderna va fi tehnologia, nu va putea înlocui adevaratele virtuti transmise prin „mail” cu cele de la om la om.

Ar fi cazul sa învatam sa apreciem mai mult oamenii pentru ceea ce sunt, nu sa-i criticam pentru ceea ce nu sunt. Sa-i cunoastem asa cum sunt ei, cu calitati si cu defecte. Sper ca astfel vom ajunge sa iubim oamenii, sa ne iubim tara. E posibil macar pentru o zi sa înlaturam ignoranta care ne defineste si sa uitam de televizor, computer, telefon! Sunt sigur ca vom supravietui bucurându-ne de frumusetea unei zile, înconjurati de familie, prieteni, o carte, o minge, o floare sau o cana cu ceai.

 Daca as continua… as risca sa transform totul într-un sir de cuvinte pompoase si sa complic si mai mult lucrurile. Asa ca închei prin a spune ca putem învata sa ne iubim tara, cunoscându-ne pe noi, pe semenii nostrii români. Este timpul sa fim mai buni, schimbându-ne atitudinea fata de noi însine si fata de persoanele din jur, deoarece, în noi cei tineri sta puterea de a schimba!

VACANTA VESELIEI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Comunicat/Invitatie

CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI

FUNDATIA FAMILIA – GALATI

organizeaza un spectacolul caritabil:

“VACANTA VESELIEI”

in data de 1 august 2011, orele 17.00:   in Gradina Publica

spectacol dedicat tuturor copiilor, adolescentilor, parintilor, bunicilor si toti cei ce iubesc veselia!!!

intrarea libera !!!

Vor participa:

Elevi voluntari din cadrul Colegiului de Alimentatie Publica si Turism „Dumitru Motoc” si Colegiului Economic „Virgil Madgearu” Galati

  Invitati speciali:

Ansamblul “ESTRADA COPIILOR” din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Galati

* instructor artistic: Andreea Ignat

* coordonator PR: Angela Baciu

– evenimentul este dedicat copiilor beneficiari ai „Centrului de zi pentru copii aflati in dificultate” si ai „Centrului comunitar pentru victime ale violentei in familie” din cadrul Fundatiei FAMILIA – dir.executiv Mariana Robea

– institutii participante: Primaria Municipiului Galati, Casa de Cultura a Sindicatelor Galati

 motto-ul nostru:

„TOTI OAMENII SE ASEAMANA PRIN CUVINTE, NUMAI FAPTELE-I DEOSEBESC” – Moliere

 Dir.C.C.Sind.Gl: ec.Ovidiu Ioan Manole

(afis realizat de “adquest image”)

Va asteptam!!!

  Angela BACIU

scriitor, membru U.S.R

 consilier cultural CCSG

Fiecare an e un dar de la Dumnezeu

On By nelursIn Christian PerspectiveLeave a comment

Pentru mine nu exista moarte, exista «trecere dincolo».“

 Zoe Dumitrescu-Busulenga

Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simtit. Viata mea a fost atât de activa si atât de plina încât un an în plus sau în minus nu s-a facut simtit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente.

[pullquote]

Am avut întotdeauna obsesia mortii iminente. Cu fiecare an care trecea încercam sa adaug ceva la mine, la persoana interioara, caci persoana exterioara nu ma interesa. Când eram în viata publica, fiecare an însemna înca o posibilitate de a raspândi cultura, de a forma cultura, de a raspandi ceva din traseul fiintei mele.

Zoe Dumitrescu-Busulenga

[/pullquote]

Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fara sa-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simtit curgerea timpului. Pentru mine, acesti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu sa înteleg mai multe lucruri pe care tineretea, poate, nu le întelege iar maturitatea le ignora vrut sau nevrut. Am avut sansa sa ajung pana aici si sa privesc cu bucurie, dar si cu tristete. Vârsta asta lunga mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflam într-un moment de grava întelegere a sensului vietii. Fiecare nu priveste la cel de alaturi, nu îl intereseaza decât lucrurile materiale, iar restul este uitat.

Fiecare an care mi se dadea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinerete ca am sa traiesc cam 60 de ani, n-am sa ajung pâna la 70. Am avut întotdea-una obsesia mortii iminente. Cu fiecare an care trecea încercam sa adaug ceva la mine, la persoana interioara, caci persoana exterioara nu ma interesa. Când eram în viata publica, fiecare an însemna înca o posibilitate de a raspândi cultura, de a forma cultura, de a raspandi ceva din traseul fiintei mele. Astazi, copilul nu mai gaseste în cel din fata un model, o ima-gine care sa-l marcheze pentru întreaga viata. Când eram la Facultate, Iosif Sava îmi ura la televizor: «La multi ani“, iar colegii îmi faceau tot felul de placeri intelectuale. Ei bine, batrânetea mai toceste reactiile de bucurie, mai cu seama ca îti dai seama ca fiziceste slabesti. Traiesc din amintiri si încerc cât pot sa mai fac ceva. Anul trecut mi-a aparut o carte de portrete. Anul acesta îmi doresc sa fac volumul II, unde vor intra cei care nu au intrat. Batrânetea nu este o povara. Pentru mine nu exista moarte, exista «trecere dincolo».“

(Zoe Dumitrescu-Busulenga, august 2004)